Sunteți pe pagina 1din 21

La nevertebrate glanda digestiva care cumuleaza functiile ficatului se numeste: HEPATOPANCREAS.

Hepatopancreasul este o gland digestiv cu rol dublu: de secreie a enzimelor i de absorbie a substanelor nutritive. Ramific rile hepatopancreasului ocup o bun parte din volumul opistosomei. Opistosoma este partea posterioar a corpului arahnidelor. Dei este similar , n cele mai multe privine, abdomenului insectelor (i este adesea menionat ca atare), n opistosoma arahnidelor sunt localizate organele respiratorii i inima

Legend : 1 - chelicer 2 - glanda veninoas 3 - creier 4 - faringe 5 - aorta anterioar 6 - diverticuli hepatopancreatici 7 - inim 8 - intesitinul mediu 9 - tuburile lui Malpighi 10 - rect dilatat 11 - aorta posterioar 12 - filiere 13 - glande serigiene 14 - trahee 15 - ovar 16 - pl mn 17 - cordon nervos 18 - membre locomotoare 19 - pedipalp

1. Vena cav inferioar (duce sngele de la ficat n circuitul sanguin i napoi); 2. Lobul stng al ficatului 3. Hepatocitele (creeaz , ca un mic laborator chimic, vitamine i proteine) 4. Lobul drept al ficatului 5. Bila (produce acizii biliari care ajut la digestia gr similor); 6. Vena port a ficatului 7. Artera hepatic 8. Calea biliar 9. Vena port a ficatului 10. Vena cav inferioar 11. Duodenul (prima parte din intestinul sub ire, care preia substan ele nutritive) 12. Pancreasul (genereaz hormoni precum insulina i fermen ii)

Este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv.Este situat in etajul supramezocolic, in partea dreapta, sub diafragm, desupra colonului transvers si a mezocolonului, la dreapta stomacului.Are o consistenta ferma si o culoare bruna.La cadavru cantareste 1500g, iar la individul viu se adauga inca 800-1000g cat cantareste sangele depozitat in ficat.Are forma unui ovoid taiat oblic, avand 28 cm in sens transversal si 16 cm in sens antero-posterior.Ficatul are o fata superioara, una inferioara, o margine inferioara, si o margine posterioara, mai lata.

Fata superioara(diafragmatica) este divizata in 2 lobi(drept si stang) prin ligamentul falciform, intins de la fata superioara a ficatului la diafragma.Lobul stang e mai mic decat cel drept.Prin intermediul diafragmei, fata superioara vine in raport cu inima, invelita de pericard, si cu bazele celor 2 plamani, tapetate de pleura.

Fata inferioara(viscerala) este parcursa de 3 santuri, dintre care 2 sunt sagitale(longitudinale), iar al 3-lea transvers.Santul transvers reprezinta hilul ficatului, locul de intrare si iesire al elementelor pediculului hepatic(intra artera hepatica vena porta, nervii hepatici, ies limfaticele si caile biliare).Santul sagital(longitudinal) stang contine, in segmentul anterior, ligamentul rotund provenit prin obliterarea venei ombilicale, iar in segmentul posterior cordonul fibros Arantius, provenit din obliterarea ductului venos Arantius(care la fat face legatura intre vena ombilicala si vena cava inferioara).

Santul sagital drept prezinta, in segmentul anterior,fosa cistica in care se gaseste vezica biliara, iar in segementul posterior vena cava inferioara. Cele trei santuri impart fata viscerala a ficatului in 4 lobi: Lobul stang- prezinta impresiunea gastrica (mare), iar inapoia acesteia impresiunea esofagiana(mica); Lobul drept- vine in raport cu o serie de organe care lasa mai multe impresiuni si anume: impresiunea colica, lasata de unghiul drept al colonului, impresiunea duodenala, lasata de flexura superioara a duodenului, impresiunea suprarenala(glande suprarenala dreapta) si impresiunea renala(rinichiul drept); Lobul patrat- situat anterior de hil, prezinta impresiunea pilorica; Lobul caudat- situat posterior de hil, prezinta doua procese: unul spre stanga, numit proces papilar, si unul spre dreapta, proces caudat. Marginea inferioara este ascutita.Prezinta doua incizuri, una la stanga, incizura ligamentului rotund, cea de-a 2-a la dreapta, incizura cistica, ocupata de fundul vezicii biliare.Marginea posterioara apartine fetei superioare a ficatului.Pe ea se afla aria nuda a ficatului (pars afixa), care este lipsita de peritoneu si adera intim la diafragma prin tracturi conjunctive.Ea corespunde vertebrelor T12-T11.

La exterior, ficatul este acoperit de peritoneul visceral.De pe fata superioara a ficatului, peritoneul se rasfrange pe diafragma, formandu-se astfel ligamentul falciform.De pe fata inferioara se rasfrange pe stomac, formandu-se micul epiploon(ligamentul gastro-duodeno-hepatic).Peritoneul de pe fata superioara si inferioara a ficatului se rasfrange pe peretele posterior al cavitatii abdominale, formandu-se astfel ligamentul coronar.La cele 2 extremitati(stanga si dreapta), cele 2 foite se apropie una de celalta, formand ligamentele triunghiulare stang si drept, care ajung la difragma. Sub peritoneul visceral se afla capsula fibroasa a ficatului(Capsula Glisson). De pe fata ei profunda pleaca septuri conjunctivo-vasculare, care patrund in parenchimul hepatic.Intre aceste septuri se delimiteaza lobulii hepatici, care sunt unitati anatomice si functionale ale ficatului.Lobulii sunt vizibili cu ochiul liber si se prezinta ca niste granulatii de marimea unui bob de mei. Priviti in spatiu, au forma de piramida cu 5-6 laturi.

La intalnirea a 3 lobuli exista spatiul portal, care contine o artera perilobulara (ramura a arterei hepatice), o vena perilobulara (ramura din vena porta), un canalicul biliar perilobular si vase limfatice, toate invelite intr-o stroma conjunctiva dependenta de capsula fibroasa a ficatului.Lobulul hepatic este format din celule hepatice (hepatocite), din capilare sinusoide care provin din capilarizarea venei perilobulare, din vena centrolobulara spre care converg sinusoidele si din canaliculele biliare intralobulare. Celulele hepatice sunt dispuse in spatiu sub forma unor placi sau lame, formate dintr-un singur rand de celule.Intre lame se delimiteaza spatii in care se gasesc capilare sinusoide.In grosimea unei lame, intre hepatocitele adiacente se formeaza canalicule biliare intralobulare.Hepatocitele, sunt relativ mari, de forma poliedrica si apar pe sectiune sub aspect poligonal.Fiecare hepatocit vine in contact cu capilarele sinusoidale(polul vascular) si cu canalicul biliar intralobular(polul biliar). Celula hepatica poate sa-si verse secretia fie in canaliculele biliare (secretie exocrina), fie in sinusoide (secretie endocrina). Canaliculele biliare intralobulare nu au pereti proprii, peretii lor fiind reprezentati de insasi celulele hepatice.Spre periferia lobului capata pereti proprii si iau numele de colangiola (canalicule Hering).Acestea converg catre canaliculele biliare perilobulare din spatiul portal, care, la randul lor, se deschid in canaliculele biliare interlobulare.Intre peretii capilarelor sinusoide si lamelele celulare hepatice exista spatii inguste, numite spatii Disse, cu valoare de capilare limfatice.

Vena perilobulara la nivelul spatiului portal patrunde in lobulul hepatic si formeaza sinusoidul hepatic.In capilarele sinusoide se remarca prezenta unor celule stelate, celule litorale Kupffer, care apartin sistemului reticulo-endotelial.Inainte de a forma sinusoidul, ramura perilobulara a venei porte prezinta un sfincter muscular, numit sfincter de intrare.Sinusoidele converg spre vena centrolobulara, situata in centrul lobului. Inainte de a se deschide in vena centrolobulara, sinusoidul este prevazut cu un sfincter de iesire.Ramura perilobulara a arterei hepatice, dupa ce da ramuri care vascularizeaza elementele spatiului portal, patrunde si ea in lobul si se indreapta spre sinusoidul hepatic, in care se termina.La locul de patrundere in sinusoid exista un sfincter muscular arteriolar.Sinusoidele lobului hepatic reprezinta,deci, locul de jonctiune al sangelui arterial, adus de artera hepatica, cu sangele portal, adus de vena porta. In ceea ce priveste rolul sfincterelor mentionate, ele realizeaza, pe de o parte, un sistem de a regla fluxul sangvin la nivelul ficatului, iar pe de alta de a egaliza presiunea sangelui, mai mare in sangele arterial si mai mica in sangele portal, necesara amestecului de sange arterial cu cel portal. Venele centrolobulare parasesc lobulul pe la baza lor si devin vene sublobulare(colectoare). Ele se unesc si formeaza venele hepatice(2-3), care sunt tributare venei cave inferioare. Ele parasesc ficatul la nivelul marginii posterioare.

Ficatul are o dubla vascularizatie:nutritiva si functionala. Vascularizatia NUTRITIVA este reprezentata de artera hepatica, ramura din trunchiul celiac, care aduce la ficat sange incarcat cu oxigen. Artera hepatica urca in pediculul hepatic si la nivelul hilului se divide intr-o ramura dreapta si una stanga. Ramura dreapta se imparte in doua remuri segmentare: una pentru segmentul anterior al lobului drept, alta pentru segmentul posterior al lobului drept. Ramura stanga a arterei hepatice se imparte si ea in doua ramuri segmentare, una pentru segmentul medial al lobului stang, alta pentru segmentul lateral. Din arterele segmentare se desprind ramuri subsegmentare. Ultimele ramuri ale arterei hepatice sunt ramurile perilobulare din spatiul portal. Ele patrund in lobul hepatic, terminandu-se in sinusoidul hepatic.

Vacularizatia FUNCTIONALA este realizata de vena porta, care incepe prin capilare la nivelul tubului digestiv si se sfarseste prin capilare la nivelul ficatului. Vena porta se formeaza inapoia colului pancreasului, din unirea venelor mezenterica superioara, splenica si mezenterica inferioara. Vena porta aduce la ficat sange incarcat cu substante rezultate in urma absortiei intestinale. Ea urca in pedicului hepatic si , ajunsa in hilul ficatului, se imparte, ca si artera hepatica, intr-o ramura dreapta si o ramura stanga. Ramura dreapta se imparte in doua straturi segmentare: una pentru segmentul anterior, a doua pentru segmentul posterior. Ramura stanga se imparte in doua ramuri segmentare: una pentru segmentul medial, alta pentru segmentul lateral al lobului stang. Ramurile segmentare dau, la randul lor, ramuri subsegmentare. Ultimele ramificatii ale venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spatiului portal. Acestea patrund in lobul ficatului, unde se capilarizeaza formand sinusoidele hepatice. Sangele venos al ficatului este colectat de doua- trei vene hepatice care ajung in vena cava inferioara. Limfaticele ficatului ajung in ganglionii din hilul ficatului(ganglionii hilari) si de aici in ganglionii celiaci. Inervatia ficatului este asigurata de plexul hepatic format din fibre simpatice si parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

CAILE BILIARE sunt conducte prin care bila, secretata continuu de celulele hepatice, ajunge in duoden numai atunci cand ajung aici produsii digestiei gastrice. Caile biliare prezinta doua parti: una intrahepatica, alta extrahepatica. Caile biliare intrahepatice sunt canalicule biliare intralobulare, colangiolele(canalicule hering), canalicule perilobulare si interlobulare. Acestea din urma formeaza doua canale hepatice:drept si stang. Caile biliare extrahepatice cuprind un canal principal(canalul hepatocoledoc) si un aparat diverticular(format din vezica biliara si canalul cistic). Canalul hepatic comun se formeaza din unirea, la nivelul hilului, a celor doua canale hepatice, stang si drept. Face parte din elementele pediculului hepatic. Are o lungime de 4-5 cm si un calibru de 5 mm. De la originea sa, coboara spre stanga si inapoi, fiind situat, cu celelalte elemente ale pediculului hepatic, intre cele doua foite ale epiploonului mic. Canalul coledoc tine de la locul unde, in canalul hepatic comun, se deschide canalul cistic si pana la papila mare de la nivelul duodenului II. In traiectul sau descrie un arc cu concavitatea spre dreapta. Trece initial inapoia portiunii superioare a duodenului, apoi pe dinapoia portiunii superioare a duodenului si a capului pancreasului, si, in final, strabate peretele portiunii descendente a duodenului, in care se deschide.

Are o lungime de 5-6 cm si un calibru de 5-6 mm. Se deschide impreuna cu canalul principal al pancreasului in ampula hepato-pancreatica(vater), care proemina in duodenul II sub forma papilei mari. La nivelul ampulei hepato-pancreatice se afla un sfincter muscular, sfincter oddi. Canalul cistic leaga calea biliara principala cu vezica biliara. El urca spre vezica biliara, avand o lungime de 3 cm si un calibru de 4 mm. Canalul cistic are rolul de a conduce bila in perioadele interdigestive spre vezica biliara. Vezica biliara(colecistul) este un rezervor in care se depoziteaza bila in perioadele interdigestive si se concentreaza prin absortia de apa si secretia de mucina de catre epiteliul vezicii biliare. Vezica biliara este situata pe fata viscerala a ficatului, ocupand segmentul anterior al santului sagital drept. Vezica biliara are forma de para, cu lungimea de 8-10 cm si latimea de 4 cm. Capacitatea ei este de 50-60 cm cubi. Prezinta un fund, un corp si un col. Fundul vezicii reprezinta extremitatea anterioara si depaseste marginea inferioara a ficatului. Corpul vezicii, a carui fata inferioara este acoperita de peritoneu, vine in raport superior cu ficatul, iar inferior cu colonul transvers. Uneori, vezica este invelita in intregime de peritoneu, care ii formeaza un mezou, mezocist, ce o leaga de fata viscerala a ficatului. In acest caz este mobila. Colul vezicii se continua cu canalul cistic.

Funcie metabolic
Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor i a lipidelor; Particip n metabolismul glucidelor i proteinelor; Sinteza unor elemente ale sngelui, precum albuminele, globulinele, i antitrombina.

Funcie secretorie
Producerea bilei;

Funcie imun
Neutralizarea corpurilor externi din organism, n special a toxinelor, jucnd astfel un rol important n imunitatea corpului;

Funcie excretorie
Descompune hemoglobina;

Alte funcii
Depoziteaz numeroase vitamine, precum vitamina A i vitamina B12, precum i o serie de microelemente eseniale;

Cezar Niculescu, Radu Carmaciu, Bogdan Voiculescu, Carmen Salavastru, Cristian Nita, Catalina Ciornei, (2009), Anatomia si Fiziologia omului-Compendiu, Editura Corint, Bucuresti. Elisabeta Mandrusca, Mihai Peteanu, Aurora Mihail, (1993), Biologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. Gheorghita Sandu, Gheorghe Camaneci, Stelica Ene, (2005), Biologie, Editura LVS Crepuscul. I.Antone, P.Covaci, (1970), Cunostinte despre natura corpului omenesc, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.