29 GLANDELE ANEXE TUBULUI DIGESTIV

II.2. GLANDELE ANEXE TUBULUI DIGESTIV

1. Glandele salivare

Glandele salivare secreta saliva care are rol in digestia bucala. Exista doua categorii de
glande salivare:
glande salivare mici, fara canal excretor:
 glandele palatine: pe mucoasa palatului;
 glandele labiale: pe mucoasa buzelor;
 glandele bucale: pe mucoasa obrajilor;
 glandele linguale: pe mucoasa limbii;
glande salivare mari, situate in afara cavitatii bucale, sunt perechi si isi varsa produsul lor
de secretie in cavitatea bucala, prin intermediul unor canale excretoare:
 glanda parotida: se gaseste sub conductul auditiv extern (de unde si numele
“para”= langa; “otis”= ureche) si inapoia ramurii mandibulei; cantareste 20-30 g; este
strabatuta de ramurile nervului facial, de artera carotida externa si de vena jugulara
externa; produsul de secretie se varsa prin canalul lui Stenon, in vestibulul superior, in
dreptul molarului II; este o glanda de tip tubuloacinoasa;
 glanda submandibulara: este intermediara, ca marime, intre glanda parotida si
glanda sublinguala; cantareste 7-8 g; se gaseste sub planseul bucal, pe fata interna a
corpului mandibulei, ocupand loja submandibulara; este o glanda tubuloacinoasa sero-
mucoasa;
 glanda sublinguala: este cea mai mica (3-5g); se afla deasupra diafragmei bucale;
este o glanda tubuloacinoasa seromucoasa;

2. Ficatul

Ficatul este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv. Este situat in etajul
supramezocolic, in partea dreapta, sub diafragma, deasupra colonului transvers si a
mezocolonului, la dreapta stomacului. Are o consistenta ferma si o culoare bruna. La
cadavru cantareste 1500 g, iar la individul viu se adauga inca 800-1000 g cat cantareste
sangele depozitat in ficat. Are forma unui ovoid taiat oblic, avand 28 cm in sens
 transversal si 16 cm in sens antero-posterior. Ficatul are o fata superioara, una
inferioara, o margine inferioara si o margine posterioara, mai lata.
Fata superioara (diafragmatica) este divizata in doi lobi (stang si drept) prin
ligamentul falciform, intins de la fata superioara a ficatului la diafragma. Lobul stang
este mai mic decat cel drept. Prin intermediul diafragmei, fata superioara vine in raport
cu inima, invelita de pericard, si cu bazele celor doi plamani, tapetate de pleura.
Fata inferioara (viscerala) este parcursa de trei santuri, dintre care doua sunt
sagitale, iar al treilea transvers. Santul transvers reprezinta hilul ficatului, locul de
intrare si iesire al elementelor pediculului hepatic. Santul sagital stang contine, in
segmentul anterior, ligamentul rotund provenit prin obliterarea venei ombilicale, iar in
segmentul posterior cordonul fibros Arantius, provenit prin obliterarea ductului venos
Arantius (care la fat face legatura intre vena ombilicala si vena cava inferioara). Santul
sagital drept prezinta, in segmentul anterior, fosa cistica in care se gaseste vezica biliara,
iar in segmentul posterior vena cava inferioara.
Cele trei santuri impart fata viscerala a ficatului in patru lobi:
lobul stang prezinta impresiunea gastrica, iar inapoia acesteia impresiunea esofagiana;
 lobul drept vine in raport cu o serie de organe care lasa mai multe impresiuni :
impresiunea colica, lasata de unghiul drept al colonului, impresiunea duodenala, lasata
de flexura superioara a duodenului, impresiunea suprarenala (glanda suprarenala
dreapta) si impresiunea renala (rinichiul drept);
 lobul patrat, situat anterior de hil, prezinta impresiunea pilorica;
 lobul caudat, situat posterior de hil, prezinta doua procese: unul spre stanga,
numit procesul papilar, si altul spre dreapta, procesul caudat.
Marginea inferioara este ascutita, prezinta doua incizuri, una la stanga, numit ligamentul
rotund, cea de-a doua la dreapta, incizura cistica, ocupata de fundul vezicii biliare.
Marginea posterioara apartine fetei superioare a ficatului. Pe ea se afla aria nuda a
ficatului (pars afixa), care este lipsita de peritoneu si adera intim la diafragma prin
tracturi conjunctive, corespunde vertebrelor T12-T11.

Structura ficatului
 La exterior, ficatul este
acoperit de peritoneul visceral. De pe fata superioara a ficatului, peritoneul se rasfrange
pe diafragma, formandu-se ligamentul falciform. De pe fata inferioara se rasfrange pe
stomac, formandu-se micul epiploon. Peritoneul de pe fata superioara si inferioara a
ficatului se rasfrange pe peretele posterior al cavitatii abdominale, formandu-se astfel
ligamentul coronar. La cele doua extremitati, cele doua foite ale ligamentului coronar se
aproprie una de cealalta, formand ligamentele triunghiulare stang si drept, care ajung la
diafragma.

Sub peritoneul visceral se afla capsula fibroasa a ficatului. De pe fata ei profunda

pleaca septuri conjunctivo-vasculare, care patrund in parenchimul hepatic. Intre aceste
septuri se delimiteaza lobulii hepatici, care sunt unitati anatomice si functionale ale
ficatului. La intalnirea a tei lobuli exista spatial portal, care contine o artera perilobulara
(ramura a arterei hepatice), o vena perilobulara, un canalicul biliar perilobular si vase
limfatice, toate invelite intr-o stroma conjunctiva dependenta de capsula fibroasa a
ficatului. Lobulul hepatic este format din celule hepatice, din capilare sinusoide care
provin din capilarizarea venei perilobulare, din vena centrolobulara spre care converg
sinusoidele si din canaliculele biliare intralobulare.
Celulele hepatice sunt dispuse in spatiu sub forma unor placi sau lame, formate
dintr-un singur rand de celule. Intre lame se delimiteaza spatii in care se gasesc capilare
sinusoide. In grosimea unei lame, intre hepatocitele adiacente se formeaza canalicule
biliare intralobulare. Celulele hepatice, hepatocitele, sunt relative mari, de forma
poliedrica si apar pe sectiune sub aspect polygonal. Fiecare hepatocit vine in contact cu
capilarele sinusoidale (polul vascular) si cu canaliculul biliar intralobular (polul biliar).
Celula hepatica poate sa-si verse secretia fie in canaliculele biliare, fie in sinusoide.
 Canaliculele biliare intralobulare nu au pereti proprii, peretii lor fiind reprezentati
de insasi celulele hepatice. Spre periferia lobului capata pereti proprii si iau numele de
colangiola (canalicule Hering). Acestea converg catre canaliculele biliare perilobulare din
spatiul portal, care, la randul lor, se deschid in canaliculele biliare interlobulare. Intre
peretii capilarelor sinusoide si lamelele celulare hepatice exista spatii inguste, numite
spatiile Disse, cu valoare de capilare limfatice.
Vena perilobulara de la nivelul spatiului portal patrunde in lobulul hepatic si formeaza
sinusoidul hepatic. In capilarele sinusoide se remarca prezenta unor celule stelate,
celulele litorale Kupffer, care apartin sistemului reticulo-endotelial. Inainte de a forma
sinusoidul, ramura perilobulara a venei porte prezinta un sfincter muscular, numit
sfincter de intrare. Sinusoidele converg spre vena centrolobulara, situata in centrul
lobului.
Inainte de a se deschide in vena centrolobulara, sinusoiduleste prevazut cu nu sfincter
de iesire. Ramura perilobulara a arterei hepatice, patrunde si ea in lobul si se indreapta
spre sinusoidul hepatic, in care se termina. La locul de patrundere in sinusoid exista un
sfincter muscular arteriolar. Sinusoidele lobului hepatic reprezinta, locul de jonctiune al
sangelui arterial, adus de artera hepatica, cu sangele portal, adus de vena porta. Venele
centrolubulare parasesc lobulul pe la baza lor si devin vene sublobulare. Ele se unesc si
formeaza venele hepatice, care sunt tributare venei cave inferioare. Ele parasesc ficatul
la nivelul marginii posterioare.

Vascularizatia ficatului

Ficatul are o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala.

a. Vascularizatia nutritiva este reprezentata de artera hepatica, ramura din
trunchiul celiac, care adduce la ficat sange incarcat cu O2. Artera hepatica urca in
pediculul hepatic si la nivelul hilului se divide intr-o ramura dreapta si una stanga.
Ramura dreapta se imparte in doua ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior
al lobului drept, alta pentru segmentul posterior al lobului drept. Ramura stanga a
arterei hepatice se imparte si ea in doua ramuri segmentare, una pentru segmentul
medial al lobului stang, alta pentru segmentul lateral. Din arterele segmentare se
desprind ramuri subsegmentare. Ultimile ramuri ale arterei hepatice sunt ramurile
perilobulare din spatial portal. Ele patrund in lobul hepatic, terminandu-se in sinusoidul
hepatic.
b. Vascularizatia functionala este realizata de vena porta, care incepe prin
capilare la nivelul tubului digestive si sfarseste prin capilare la nivelul ficatului. Vena
porta se formeaza inapoia colului pancreasului, din unirea venelor mezenterica
superioara, splenica si mezenterica inferioara. Vena porta duce la ficat sange incarcat cu
substante rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea urca in pediculul hepatic, si ajunsa
in hilul ficatului, se imparte, ca si artera hepatica, intr-o ramura dreapta si o ramura
stanga. Ramura dreapta se imparte in doua ramuri segmentare: una pentur segmentul
anterior, o a doua pentru segmentul posterior. Ramura stanga se imparte in doua
ramuri segmentare: una pentru segmentul medial, alta pentru segmentul lateral al
lobului stang. Ramurile segmentare dau, la randul lor, ramuri subsegmentare. Ultimile
ramificatii ale venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spatiului portal.
Acestea patrund in lobul ficatului, unde se capilarizeaza formand sinusoidele hepatice.
Sangele venos al ficatului este colectat de 2-3 vene hepatice care ajung in vena cava
inferioara. Limfaticele ficatului ajung in ganglionii din hilul ficatului si de aici in ganglionii
celiaci. Inervatia ficatului este asigurata de plexul hepatic format din fibre simpatico si
parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

Caile biliare

Sunt conducte prin care bila, secretata continuu de celulele hepatice, ajunge in
duoden numai atunci cand ajung aici produsii digestiei gastrice. Caile biliare prezinta
doua parti:
 caile biliare intrahepatice: sunt canaliculele biliare intralobulare, colangiolele,
canaliculele perilobulare si interlobulare; acestea din urma formeaza doua canale
hepatice: stang si drepr;
 caile biliare extrahepatice: cuprind un canal principal si un aparat diverticular
(format din vezica biliara si canalul cistic).
Canalul coledoc tine de la locul unde, in canalul hepatic comun, se deschide canalul
cistic si pana la papilla mare de la nivelul duodenului. In traiectul sau descrie un arc cu
concavitatea spre dreapta. Trece initial inapoia portiunii superioare a duodenului, apoi
pe dinapoia portiunii superioare a duodenului si a capului pancreasului, si in final,
strabate peretele portiunii descendente a duodenului, in care se deschide. Are o
lungime de 5-6 cm si un calibru de 5-6 mm. Se deschide impreuna cu canalul principal al
pancreasului in ampula hepato-pancreatica, care proemina in duodenul II sub forma
papilei mari. La nivelul ampulei hepato-pancreatice se afla un sfincter
muscular, sfincterul Oddi.
Canalul cistic leaga calea biliara principala cu vezica biliara. El urca spre vezica biliara,
avand o lungime de 3 cm si un calibru de 4 mm. Canalul cistic are rolul de a conduce bila
in perioadele interdigestive spre vezica biliara. Vezica biliara (colecistul) este un
rezervor in care se depoziteaza bila in perioadele interdigestive si se concentreaza prin
absorbtia de apa si secretia de mucina de catre epiteliul vezicii biliare. Vezica biliara este
situata pe fata viscerala a ficatului, ocupand segmentul anterior al santului sagital drept.
Vezica biliara are forma de para, cu lungimea de 8-10 cm si latimea de 4 cm. Capacitatea
ei este de 50-60 cm3. Prezinta un fund, un corp, un col. Fundul vezicii reprezinta
extremitatea anterioara a vezicii si depaseste marginea inferioara a ficatului. Corpul
vezicii, a carui fata inferioara este acoperita de peritoneu, vine in raport superior cu
ficatul, iar inferior cu colonel transvers. Uneori, vezica este invelita in intregime de
peritoneu, care-i formeaza un mezou, mezocist, ce o leaga de fata viscerala a ficatului. In
acest caz este mobila. Colul vezicii se continua cu canalul cistic.

3. Pancreasul

Pancreasul este o glanda voluminoasa, anexata tubului digestiv, avand atat o functie
exocrina, cat si una endocrina. Anterior este acoperit de peritoneu, fiind situat pe
peretele profund al cavitatii abdominale. Forma pancreasului este de ciocan, de “J“
culcat sau de carlig. Pancreasul este situat anterior de vertebrele T12, L1, L2 ,
prezentand la acest nivel o concavitate care priveste spre coloana vertebrala. Are
greutatea de 80-100 g, lungime de 15-20 cm si grosime de 2 cm. Pancreasul este un
organ friabil, se poate rupe usor. Pancreasului i se descriu:
 capul pancreasului: portiunea latita a glandei, inconjurat de duoden; posterior de
capul pancreasului trece canalul coledoc, iar anterior trec colonul transvers si
mezocolonul; circumferinta capului este in raport cu duodenul;
 colul pancreasului: are raport posterior cu originea venei porte, dar si cu vena
cava inferioara;
 corpul pancreasului: are pe sectiune aspect triunghiular, prezentand trei fete:
fata anterioara care vine in raport cu fata posterioara a stomacului; fata posterioara
care vine in raport cu aorta, rinichiul stang, glanda suprarenala stanga, artera si vena
splenica, fata inferioara care vine in raport cu colonul transvers si cu ansele intestinale;
 coada pancreasului: se indreapta spre splina, de care este legata prin ligamentul
spleno-pancreatic.
Pancreasul este o glanda mixta, a carei portiune exocrina este reprezentata de acinii
pancreatici, care secreta sucul pancreatic. Acesta este colectat de doua
canale: Wirsung, care se deschide in duoden, si Santorini, care se deschide in canalul
Wirsung. Prezinta aceeasi inervatie ca si ficatul.