24 INIMA

FUNCTIA DE NUTRITIE
I. SISTEMUL CIRCULATOR

Componentele sistemului circulator sunt:

I.1. sistemul cardiovascular format din inima si vase de sange;
I.2. sistemul limfatic format din vase limfatice, ganglioni limfatici si organe limfoide
(splina, timusul, amigdale).
Prin intermediul sangelui si al limfei, sistemul circulator, indeplineste trei functii
esentiale:
 de transport (al substantelor necesare organismului);
 de reglare (in termoreglare);
 de protectie (in imunitate).

I.1. SISTEMUL CARDIOVASCULAR

A. INIMA

Inima este un organ musculos, cavitar, situat in cutia toracica, intre cei doi plamani, intr-
o regiune numita mediastin. Are forma conica si este orientata cu varful (apexul) spre
diafragm. Greutatea inimii este de 250-300 g, iar volumul este asemanator pumnului
drept. Invelisul inimii este constituit din pericard, cu rol de protectie mecanica a inimii.
Peretele cardiac este alcatuit din trei straturi:

Strat Caracteristici Functii

Epicard - membrana seroasa, in care se gasesc
capilare sangvine, limfatice si nervi;
Miocard - tesut muscular cardiac;
- tesut nodal;
- contine capilare sangvine, limfatice si
nervi;
Endocard - membrana endoteliala si un strat
subendotelial gros alcatuit din fibre de
- invelis extern, ce reprezinta
foita viscerala a pericardului
seros;
- asigura, prin contractiile sale,
pomparea sangelui din inima in
vasele sangvine;
- invelis intern protector;
 colagen, de elastina si de reticulina,
printre care se afla numeroase terminatii
nervoase senzitive;

Inima este divizata in patru camere: doua atrii si doua ventricule. Acestea comunica
intre ele, pe fiecare parte, prin orificiile atrioventriculare prevazute cu valvule
unidirectionale. Cele doua jumatati ale inimii sunt separate prin septul atrioventricular.
Atriul drept (Ad) comunica cu ventriculul drept (Vd) prin orificiul atrioventricular
drept prevazut cu valvula tricuspida. Atriul stang (As) comunica cu ventriculul
stang (Vs) prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula bicuspida
(mitrala). Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial. La nivelul acestuia, in
viata intrauterina, exista orificiul Botallo, prin care cele doua atrii comunica intre ele.
Dupa nastere, acest orificiu se inchide. Ventriculele sunt separate intre ele prin septul
interventricular. Atriile si ventriculele sunt separate prin septul atrioventricular.
Atriile sunt situate in partea superioara a inimii si prin contractie pompeaza simultan
sangele in ventricule prin orificiile atrio-ventriculare, prevazute cu valve atrio-
ventriculare. In atriul drept se deschide vena cava inferioara care colecteaza sangele
venos din jumatatea inferioara a corpului. Cand atriul se contracta, sangele trece in
ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept, prevazut cu valvula tricuspida.
Cuspidele valvei sunt orientate spre ventricul, datorita unor corzi tendinoase, fixate pe
peretele ventricular prin muschii papilari, de forma conica. Aceste structuri impiedica
valvele sa se deschida spre atrii, atunci cand ventriculele se contracta. Contractiile
ventriculare inchid valvula tricuspida si imping sangele prin trunchiul pulmonar catre
arterele pulmonare. La baza trunchiului pulmonar se afla valvula semilunara
pulmonara, care impiedica sangele sa se intoarca spre ventricul. In atriul stang se
deschid patru vene pulmonare, care aduc sange oxigenat de la plamani. Prin contractia
atriului, sangele trece in ventriculul stang prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu
valvula bicuspida (mitrala). Cand ventriculul se contracta, valvula se inchide si sangele
oxigenat trece prin valvula semilunara in portiunea ascendenta a aortei.
Stratul de tesut conjunctiv dens, situat intre atrii si ventricule constituie scheletul
fibros al inimii. Fasciculele de fibre miocardice atriale, se ataseaza de fata superioara a
acestui schelet fibros, iar fasciculele de fibre miocardice ventriculare se ataseaza de fata
inferioara a scheletului fibros. Intrucat, miocardul atrial este separat structural
sifunctional de miocardul ventricular si pentru a transmite potentialele de actiune de la
atrii catre ventricule, este necesara interventia unui tesut conducator specializat
numit tesut nodal.
Alcatuirea tesutului nodal din:
 nodulul sinoatrial - situat in peretele atriului drept, in apropierea orificiului de
varsare a venei cave superioara;
 nodulul atrioventricular - situat in septul interatrial;
 fasciculul atrioventricular (Hiss) - situat in septul interventricular;
 reteaua Purkinje - rezulta din ramificatiile fasciculului Hiss in peretii ventriculari;
Tesutul nodal asigura contractiile inimii chiar si atunci cand este scoasa din corp
(automatismul cardiac).

Vascularizatia inimii este asigurata de circulatia coronara, alcatuita din vasele ce

asigura irigarea inimii:
 2 artere coronare - se desprind din aorta, imediat la iesirea din ventricul; in cazul
blocarii circulatiei pe una din ramuri, datorita unui cheag de sange sau a unui spasm
arterial ( contractie brusca, exagerata a musculaturii ), teritoriul nevascularizat se
necrozeaza si se produce infarctul miocardic;
 capilare, vene coronare - se deschid intr-un sinus coronar, iar de aici sangele
trece in atriul drept;

Inervatia inimii este asigurata de plexul cardiac. Simpaticul are efect cardioaccelerator si

vasodilatator coronarian. Parasimpaticul are efect cardioinhibitor si actioneaza in special
asupra nodulilor sinoatrial si atrioventricular.

Proprietatile miocardului

1. Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde maximal la stimuli care

egaleaza sau depasesc valoarea prag. Aceasta reprezinta legea “ tot sau nimic “. Inima
este excitabila numai in faza de relaxare (diastola), iar in sistola se afla in stare refractara
absoluta si nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta “ legea neexcitabilitatii periodice a
inimii “.
2. Automatismul reprezinta proprietatea tesutului nodal de a se autoexcita ritmic.
Mecanismul se bazeaza pe modificari ciclice de depolarizare si repolarizare ale
membranelor celulare acestuia. Ritmul cardiac, 70-80 batai/minut, este determinat de
nodulul sinoatrial si poate fi modificat de factori externi. Caldura, influentele simpatice,
adrenalina, noradrenalina determina tahicardie (accelerarea functiei cardiace). Frigul,
influentele parasimpatice si acetilcolina determina bradicardie (rarirea ritmului cardiac).
3. Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitatia in toate fibrele
sale. Impulsurile generate automat si ritmic de nodulul sinoatrial se propaga in peretii
atriilor, ajung in nodulul atrioventricular si prin fasciculul Hiss si reteaua Purkinje, la
tesutul miocardic ventricular. Tesutul nodal genereaza si conduce impulsurile, iar tesutul
miocardic adult raspunde la contractii.
4. Contractilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea unui stimul
prin modificari ale dimensiunilor si tensiunii. In camerele inimii se produce opresiune
asupra continutului sangvin si are loc expulzarea acestuia. Forta de contractie este mai
mare in ventricule decat in atrii, iar cea mai mare este in ventriculul stang. Contractiile
miocardului se numesc sistole, iar relaxarile se numesc diastole.

Ciclul cardiac este format dintr-o sistola si o diastola. La un ritm de 75 batai/minut, ciclul

cardiac dureaza 0,8 s. Intre sistola atriala si cea ventriculara este o diferenta de 0,1s
datorita intarzierii propagarii impulsului de la nodulul sinoatrial la cel atrioventricular.
Valori masurabile in ciclul cardiac:
 debitul sistolic- vlumul de sange expulzat de inima intr-o sistola, aproximativ 75
ml;
 debitul cardiac- volumul de sange trimis in organism/minut= debitul sistolic x
frecventa cardiaca 75 x 75 = 5,5 l/min.
 travaliul cardiac- lucrul mecanic al inimii in sistola = volumul sistolic x presiunea
arteriala medie = 75 ml x 100 mmHg.
Ciclul cardiac este insotit de manifestari acustice, mecanice si electrice a caror
cunoastere permite aprecierea starii de sanatate a organismului, a functionarii normale
a inimii.
Manifestarile acustice sunt reprezentate de cele doua zgomote cardiace:
 zgomotul sistolic ( I ) - produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si de
sistola ventriculara, este mai lung si de tonalitate joasa;
 zgomotul diastolic ( II ) - produs de inchiderea valvulelor semilunare ale arterei
aorte si ale arterei pulmonare, este scurt si ascutit.
Manifestarile mecanice sunt:
 socul apexian- care se petrece ca o “ lovitura “a varfului inimii in spatial V
intercostal stang, in sistola;
 pulsul arterial- unda de distensie a peretelui arterial, provocata de variatiile
ritmice ale presiunii sangvine, determinate de contractiile cardiace; este masurabil in
orice punct unde o artera poate fi compresata pe un plan osos.
Manifestarile electrice - se inregistreaza sub forma electrocardiogramei ( EKG ).
Dispozitivul de inregistrare a electrocardiogramei se numeste electrocardiograf. Acesta
consta in doi electrozi care masoara diferenta de potential intre bratul stang si bratul
drept, intre bratul drept si piciorul stang si intre bratul stang si piciorul stang. Fiecare
ciclu cardiac produce trei unde, numite P, QRS si T.
 P reprezinta propagarea depolarizarii prin miocardul atrial,
 QRS reprezinta propagarea depolarizarii prin miocardul ventricular,
 T reprezinta repolarizarea ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu
QRS, dar este mascata de amplitudinea depolarizarii ventriculare. Fonograma reprezinta
inscrierea grafica a oscilatiilor sonore determinate de activitatea mecanica a inimii.