30 FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV

B. FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV

B.1.DIGESTIA

Digestia bucala

In cavitatea bucala se realizeaza o digestie fizica (masticatia, care consta in triturarea,

faramitarea, inmuierea alimentelor si formarea bolului alimentar) si o digestie chimica
(sub actiunea salivei).
Masticatia declanseaza secretia glandelor salivare si stimuleaza receptorii gustativi si
olfactivi care vor declansa secretia glandelor digestive. Este un act reflex voluntar la
adulti care se automatizeaza treptat, reglat de centrii bulbo-pontini.
Saliva este formata din 99,5% apa si 0,5% reziduu uscat (cloruri, fosfati, carbonate,
bicarbonate de Na, K, Ca, NH4, fluor, proteine, acid uric, uree, lizozim, creatinina). Unul
dintre cele mai importante roluri ale salivei este cel digestiv, realizat de enzimele:
amilaza salivara si maltaza, care descompun amidonul in dextrina si monozaharide.
Reglarea secretiei salivare se face prin mecanisme reflexe neconditionate si
conditionate, precum si pe cale vegetativa. Reglarea reflex conditionata se face pe una
dintre caile sensibilitatii vizuale, olfactive sau auditive, caz in care cortexul transmite
comenzi centrilor salivari bulbo-pontini, care determina salivatie. Stimularea
simpaticului produce o secretie de saliva vascoasa, iar stimularea parasimpaticului, o
secretie abundenta de saliva apoasa. Odata format, bolul alimentar este impins printr-
un ansamblu de reflexe (deglutitia) in faringe, esofag si stomac.
Deglutitia se desfasoara in trei timpi:
 timpul bucal: partial voluntar, realizeaza trecerea bolului alimentar din gura in
faringe;
 timpul faringian: involuntar, realizeaza trecerea bolului alimentar din faringe in
esofag;
 timpul esofagian: involuntar, consta in deplasarea bolului alimentar de-a lungul
esofagului si trecerea lui in stomac.

Digestia gastrica
 Digestia gastrica reprezinta ansamblul transformarilor mecanice si chimice prin
care bolul alimentar la nivelul stomacului devine chim gastric. La realizarea acestui
process conlucreaza cele doua functii ale stomacului: secretorie si motorie. Functia
secretorie consta in elaborarea sucului gastric, care contine 99% apa si 1% reziduu
uscat: substante anorganice si organice (enzime si mucina). Mucina protejeaza mucoasa
gastrica de actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.

Secretia gastrica este reglata prin mecanisme nervoase si umorale, este

conditionata de cantitatea si calitatea alimentelor ingerate. Aceasta reglare se realizeaza
in trei etape:
 faza cefalica: mecanismele neconditionate sunt declansate la contactul
alimentelor cu receptorii gustativi din cavitatea bucala. Impulsurile ajung la centrii
gastrosecretori bulbari si la nucleul dorsal al vagului, de unde pe cale eferenta vagala,
pornesc comenzi spre glandele gastrice, declansand secretia de suc gastric.
Mecanismele conditionate se declanseaza la simpla vedere, gust, miros sau chiar la
gandul consumului unui aliment dorit.
 faza gastrica: mecanismul nervos, este declansat de distensia stomacului produsa
prin ingestia alimentelor. Efectul consta in stimularea secretiei de suc gastric.
Mecanismul umoral este principalul mecanism de reglare; la contactul alimentelor cu
mucoasa gastrica se elibereaza gastrina, un hormon care transportat de sange pana la
nivelul glandelor gastrice, stimuleaza secretie de suc gastric.
 faza intestinala: mecanismul nervos este declansat de prezenta chimului gastric
in stomac si stimuleaza secretie de suc gastric. Mecanismul umoral este principalul
mecanism de reglare. La contactul chimului gastric cu mucoasa duodenala se elibereaza
enterogastron si gastrina, hormoni care inhiba secretia de suc gastric si motilitatea
stomacului. Alimentele stagneaza in stomac si apare indigestia.
Functia motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului care executa
doua tipuri de miscari peristaltice si tonice; rezultatul acestor miscari este reprezentat
de amestecul alimentelor cu sucul gastric si de evacuarea gastrica.

Digestia intestinala

Digestia intestinala consta in totalitatea transformarilor fizice si chimice pe care le sufera

alimentele in intestinal subtire, avand drept rezultat chilul intestinal. Acest proces se
realizeaza sub actiunea
 sucului pancreatic,
 a bilei,
 a sucului intestinal.
1. Functia secretorie consta in eliberarea sucului intestinal, care este un lichid limpede,
cu pH alcalin ce contine bicarbonati, mucus si un bogat echipament enzimatic. Enzimele
sunt: peptidazele, lipazele si zaharidazele. Reglarea secretiei de suc intestinal se face
prin mecanisme nervoase vegetative (declansate de stimularea mecanica si chimica a
receptorilor intestinali) si umorale (prin secretie de enterocrinina de catre glandele
intestinale, hormone ce stimuleaza secretia de suc intestinal).
Un rol important in buna desfasurare a proceselor chimice de la nivelul intestinului
subtire il au sucul pancreatic si bila.
Sucul pancreatic, produsul de secretie al acinilor pancreatici, este un lichid
incolor, inodor, cu pH alcalin si care contine un echipament enzimatic complex
(proteaze, lipaze, amilaze), ce degradeaza toate tipurile de substante
alimentare. Reglarea secretiei de suc pancreatic se face prin intermediul a doi
hormoni: secretina si pancreozimina, cu rol stimulator. Exista si un mecanism nervos,
secundar, prin fibre vegetative: simpaticul are rol inhibitor, iar parasimpaticul are rol
stimulator.
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor, este un lichid verde (bila colecistica) sau
galben (bila hepatica), cu pH alcalin, contine 98% apa, pigmenti biliari (bilirubina si
biliverdina), saruri biliare, colesterol si lecitina. Rolul sarurilor biliare consta in
reducerea tensiunii superficiale si favorizarea emulsionarii grasimilor, activarea lipazelor
si formarea de micelii cu lipidele. Intre mese, bila se acumuleaza in vezica
biliara. Reglarea secretiei si excretiei bilei se face prin mecanisme nervoase vegetative
si umorale. Secretia de bila este stimulate de parasimpatic prin nervul vag si este
inhibata de simpatic. Mecanismul umoral consta in eliberarea
de hepatocrinina, substanta secretata de celulele mucoasei duodenale la contactul cu
chimul gastric si care stimuleaza secretia de bila. Evacuarea bilei este stimulata de
parasimpatic prin nervul vag, care determina contractia musculaturii vezicii biliare,
relaxarea sfincterului Oddi. Mecanismul umoral de evacuare a bilei este reprezentat de
descarcarile de colecistokinina, substanta secretata de celulele mucoasei duodenale la
contactul cu chimul gastric si cu alimentele bogate in grasimi.
2. Functia motorie este asigurata de musculature intestinului subtire, care executa trei
tipuri de miscari: peristaltice, segmentare si pendulare. Rezultatul acestor miscari il
constituie asigurarea unui contact cat mai intim al alimentelor cu sucurile digestive si
inaintarea masei alimentare catre intestinal gros. Controlul functiei motorii a
intestinului subtire  se realizeaza prin mecanisme nervoase vegetative (plexurile
Meissner si Auerbach, aflate sub controlul centrilor nervosi din maduva si encefal,
nervul vag, cu rol stimulator si nervul aplanhnic, cu rol inhibitor) si umorale (prin
eliberarea de serotonina de catre celulele mucoasei intestinale).
 B.2. ABSORBTIA INTESTINALA

Absorbtia este un proces fiziologic complex prin care produsii de digestie, apa, sarurile
minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung in mediul intern. 90% din
procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care are
adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivente,
vilozitati intestinale cu irigatie sangvina si limfatica bogata, microvilii la polul apical al
celulelor.
Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m 2. Mecanismele prin
care se realizeaza absorbtia sunt active si pasive. Mecanismele active sunt mecanisme
de transport activ, cu consum de energie, selective, care se desfasoara impotriva
gradientului de concentratie. Mecanismele pasive sunt:
 difuziunea substantelor de la o concentratie mare la concentratie mai mica;
 osmoza, trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica
mai mare, prin membrane semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala;
 pinocitoza, inglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa
intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.
Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi in prima parte a
intestinului subtire, prin mecanisme active si selective la polul intern al celulelor
mucoasei si prin mecanisme pasive de difuziune, de la polul extern al acestora in sange.
Absorbtia glucidelor se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin
mecanisme pasive si active, Absobtia glucozei necesita consum de energie provenita din
degradarea celulara a ATP-lui. Transportul activ al glucozei se poate face si cu ajutorul
unui “transportor“, sistem enzimatic ce asigura transportul comun al glucozei si Na + din
intestine in sange. In final, glucoza este transportata prin vena porta la ficat.
Absorbtia lipidelor se face in prima parte a intestinului subtire, sub trei forme:
 prin pinocitoza, pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
 prin difuziune, pasiv, pentru glicerol;
 prin complexe de micelii hidrosolubile, formate din acizii grasi insolubili si
colesterol cu sarurile biliare.

B.3. FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros realizeaza trei functii esentiale:

1. functia secretorie - consta in secretia mucusului, care usureaza inaintarea si
eliminarea materiilor fecale. La acest nivel nu au loc procese de digestie, deoarece
mucina nu contine enzime. Cantitati mici de alimente ramase neprelucrate sunt supuse
unor procese de fermentatie si putrefactie, sub actiunea enzimelor secretate de
bacteriile din lumenul intestinal. Fermentatia are loc la nivelul cecului, a colonului
ascendent si jumatatii drepte a colonului transvers. Acest proces consta in degradarea
glucidelor nedigerate pana la acizii organici (acetic, lactic, butiric) si gaze (CH 4, CO2,
H2). Putrefactia are loc in jumatatea stanga a colonului transvers, in colonul descendent
si sigmoid. Consta in degradarea proteinelor neabsorbite pana la aminoacizi si gaze (H 2S
si mercaptani). Produsii de putrefactie sunt toxici, iar cei care ajung pe cale portala in
ficat sunt detoxifiati si eliminate prin urina.
2. functia de absorbtie - consta in absorbtia apei, electrolitilor, vitaminelor si a unor
mici cantitati de glucoza si aminoacizi. In urma acestui proces se formeaza materiile
fecale. Acestea contin apa, fosfati, saruri de Ca, Mg, Fe, resturi alimentare, celule
epiteliale descuamate si bacterii. Prin miscarile intestinale, materiile fecale ajung in rect,
iar prin anus vor fi eliminate prin actul defecatiei.
3. functia motorie - este asemanatoare cu cea a intestinului subtire, intestinal gros
realizand miscari peristaltice, segmentare si tonice. Defecatia este un act reflex
complex, vegetativ neconditionat la copil de la nastere pana la 14-15 luni si vegetativ
somatic conditionat de la varsta mentionata pe toata perioada vietii.

Boli ale sistemului digestiv

 caria dentara - produsa de microorganismele care patrund in dentina prin
crapaturile smaltului, produse de schimbarile bruste de temperatura, prin traumatisme
sau prin consum exagerat de substante dulci sau acide, sau de alimente sarace in calciu;
 granulomul dentar - infectia cronica localizata la radacina dintelui;
 paradontoza - retractia gingiilor, urmata de descoperirea radacinilor dentare;
este produsa de tartrul dentar, de scaderea concentratiei de vitamina C si PP in
organism, de intoxicatia cu Pb sau Hg, de diabet sau lipsa igienei;
 stomatita - inflamatia mucoasei bucale, produsa de microorganisme sau
substante toxice;
 glosita - inflamatia limbii;
 gingivita - inflamatia gingiilor, produsa de boli infecto-contagioase, intoxicatii sau
iritatii mecanice;
 gastrita - inflamatia mucoasei gastrice, produsa de boli infectioase, substante
toxice sau de alimentatia gresita;
 ulcerul gastro-duodenal - aparitia unei ulceratii la nivelul stomacului sau
duodenului, datorate actiunii corozive a HCl;
 cancerul gastric - aparitia unei tumori maligne la nivelul stomacului, favorizata de
tutun, alcool, alimentatie dezordonata si dezechilibrata, stress;
 enterocolita - inflamatia mucoasei intestinale, produsa de toxiinfectii alimentare
sau de alta natura;
 colita - inflamatia intestinului gros, produsa de abuzuri alimentare, tutun, alcool,
stress;
 apendicita - inflamatia apendicelui, se poate complica prin aparitia peritonitei,
datorate spargerii sau perforarii apendicelui;
 ileusul - ocluzia intestinala, produsa de paraziti intestinali, cicatrici sau tumori
care produc stramtari, innodari sau rasuciri ale intestinului;
 giardioza - produsa de giardia, care paraziteaza intestinul si caile biliare;
 ascaridioza - produsa de limbric, care paraziteaza intestinul subtire;
 oxiuriaza - produsa de oxiur, care paraziteaza intestinul gros;
 trichineloza - produsa de trichina, care paraziteaza intestinul subtire, si ale caror
larve se inchisteaza in muschi;
 teniaza - produsa de tenie, care paraziteaza intestinul subtire;
 hepatita - este o boala virala a ficatului, se prezinta sub trei forme: hepatita
A (transmisa prin alimente infectate si insufficient spalate), hepatita B si hepatita
C (transmise prin sange contaminat);
 ciroza hepatica - este o boala grava a ficatului, cu evolutie cronica progresiva,
data de dezvoltarea anormala a tesutului conjunctiv, urmata de strivirea hepatocitelor,
apare dupa o hepatita epidemica, tuberculoza, sifilis, malaria, consum exagerat de
alcool;
 colecistita - inflamatia vezicii biliare;
 litiaza biliara - consecinta formarii calculilor biliari in vezica biliara sau in caile
biliare extrahepatice.