APARATUL DIGESTIV

GLANDELE ANEXE
TUB DIGESTIV
Croitor Denis Gr. 14

Cavitatea bucala
Cavitatea bucala sau gura este segmental initial sau facial al canalului alimentar. Aici au loc procese digestive ca: triturare, insalivatie, deglutitie. Cavitatea bucala mai serveste si la trecerea aerului in timpul respiratiei, cat si articularea sunetelor emise de laringe. In cavitatea bucala se mai gasesc si receptorii gustului, ai simtului ocluzal si ai stereognoziei.

 Cavitatea bucala este asezata sub fosele nazale, deasupra diafragmului muscular al gurii si anterior fata de faringe cu care comunica prin istmul gatului. Cavitatea bucala este subdivizata de procesele alveolare si de dinti in vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.

b) Digestia bucala,gastrica,intestinala Digestia bucala (timpul scurt cat stau alimentele in gura permite mai ales prelucrarea lor mecanica prin

masticatie si impregnarea cu saliva.) Masticatia este un proces complex prin care alimentele solide si semisolide sunt prelucrate mecanic prin taiere, zdrobire si triturare, datorita miscarilor mandibulei, concomitent cu miscari coordonate ale buzelor, limbii si obrajilor, care imping fragmentele alimentare intre arcadele dentare. Masticatia contribuie la formarea bolului alimentar, intervine in declansarea activitatii glandelor salivare si stimularea receptorilor gustativi si olfactivi care vor declansa secretia altor glande digestive. Secretia salivara este produsul celor trei perechi de glande salivare mari si al numeroaselor glande diseminate in mucoasa bucala. Saliva, secretata la om in cantitate de 1-2 1 /24 ore, este usor acida si contine : apa si reziduu uscat, reprezentat prin saruri minerale si substante organice (enzime, lizozim). Saliva intervine in : 1. solubilizarea unor constituenti alimentari, influentand stimularea gustativa 2. curatirea si umectarea mucoasei bucale, cu rol in vorbire 3. protectia antibacteriana, prin lizozim 4. eliminare de - metaboliti (uree, acid uric) - virusuri ( poliomielita, turbare) -substante toxice (Hg, Pb) 5. digestie, prin : - pregatirea alimentelor pt masticatie - formarea bolului alimentar si de glutitie 6. in mica masura intervine digestia chimica a unor constituenti.

Deglutitia consta dintr-un lant de reflexe prin care bolul alimentar,

format in cavitatea bucala, strabate faringele si esofagul, ajungand in stomac. Se pot diferentia trei timpi succesivi in deglutitie : bucali , faringiani si esofagiani.

 Faringele este un organ musculomembranos ce reprezinta zona de incrucisare a cailor digestiva si respiratorie. Situat anterior de coloana vertebrala, el se intinde de la baza craniului pana in dreptul vertebrei a Vl-a cervicala. Anterior, comunica cu fosele nazale, cavitatea bucala si faringele. Faringele mai comunica cu esofagul si cu urechea medie prin trompa lui Eustachio. in peretii faringelui se gasesc muschi striati din care unii sunt circulari si prin contractiile lor stramteaza faringele, altii sunt longitudinali si prin contractiile lor provoaca miscarea de ridicare a faringelui in timpul inghitirii alimentelor

Faringe

Esofag
Esofagul este un tub situat intre faringe si stomac, in care se deschide printr-un orificiu numit cardia. Are o lungime de aproximativ 25 cm si este asezat intre coloana vertebrala si trahee. Pe laturile lui se afla nervii vagi (X) ce inerveaza toate organele din torace si din abdomen.

In structura sa intra urmatoarele tunici: la exterior o tunica formata din tesut conjunctiv lax, la mijloc o tunica musculoasa care in partea superioara este alcatuita din fibre musculare striate, iar in partea inferioara din fibre netede.
Tunica musculara este formata din doua straturi: unul longitudinal extern si altul circular intern. Spre lumen este tunica mucoasa ce formeaza cute. Aceste cute permit dilatarea lumenului esofagului in momentul trecerii bolului alimentar .

Stomac
Stomacul - organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat intre esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere cu varful usor indoit si indreptat in sus; la examenul radiologic apare ca litera "J" sau ca un carlig. Forma lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia individului si volumul organelor vecine. Stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior sa afla mucoasa, apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoneala. Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele stomacului: glande fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina, glandele pilorice si celulele mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.

 Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimente si datorita functiei sale motorie, le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden. Prin functia secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si al proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si al pepsinei. Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflex-nervos, apoi prin meanisme neuro-chimice cu punct de plecare in mucoasa gastrica(faza gastrica cu secretie de gastrina) si intestinul subtire(faza intestinala).

Digestia gastrica
1) Depozitarea temporara a alimentelor 2) Digestica mecanica datorita musculaturii stomacului 3) Digestia chimica sub actiunea sucului gastric

Rolul stomacului este, in primul rand de rezervor in care se acumuleaza alimentele ingerate. Dar, in stomac, alimentele sufera si importante modificari fizico-chimice, care le pregatesc pentru digestia din intestin. Aceste modificari sunt rezultatul activitatii secretorii si motorii a stomacului. Functia secretorie consta in secretia sucului gastric, produs de glandele gastrice. Sucul gastric este un lichid incolor, limpede sau usor opalescent, in functie de continutul sau in mucus si foarte acid. Sucul gastric este constituit din : 99% apa si 1% substante organice(enzime, mucus) si substante anorgnice(HCl, cloruri de Na, K, fosfati de Ca, Mg). Principalele procese chimice, gastrice se desfasoar asub actiunea urmatoarelor enzime : pepsina, labfermentul, gelatinaza, lipaza. Mucusul gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HCl. Reglarea secretiei gastrice se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale si este conditionata de cantitatea si calitatea alimentelor ingerate. Procesul gastrosecretor are, in functie de sediul de actiune a stimulului alimentar, trei faze : cefalica, gastrica si intestinala, care se suprapun partial.

STOMAC

Intestin subtire - incepe la pilor si se termina subtire Intestinul

la nivelul valvei ileocecale. El are trei segmente: duoden, jejun si ileon. Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni: prima portiune, bulbul duodenal, urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este situata in dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa excretia biliara si cea pancreatica; portiunea a treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul formand unghiul duodenojejunal. Structural duodenul este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa peritoneala. Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie. Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun(in cateva secunde). Secretia duodenala elaboreaza secretina(cu rol in stimularea pancreasului si a intestinului),enterokinaza si mucus. La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.

Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea

mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este alcatuit tot din patru structuri: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Mucoasa formeaza cute circulare si numeroase vilozitati intestinale realizand o suprafata enorma, cu mare rol in absorbtia intestinala. Fiziologic, jejunoileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie. Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare cu rol de framantare si amestecare a continutului intestinal, si de miscarile peristaltice cu rol de propulsare a chimului intestinal. Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti: erepsina si nucleotidaza cu rol in digerarea proteinelor si a acizilor nucleici; lipiaza intestinala cu rol in scindarea grasimilor neutre; dizaharidele cu rol in digerarea glucidelor pana la monozaharide. Functia de absorbtie se exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor intestinale. Odata cu principiile alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile minerale si vitaminele.

Digestia intestinala

Digestia propriu-zisa are loc in intestinul subtire sub actiunea combinata a sucurilor : pancreatic, intestinal si a bilei , iar produsii simpli rezultati sunt resorbiti pana la valvula ileo-cecala in proportie de peste 90%. SUCUL PANCREATIC este un lichi incolor, inodor di alcalin. Contine substante anorganice precum si substante organice. BILA produsul de secretie al hepatocitelor este secretata permanent catre ficat in cantitate de 500- 700 ml /zi . Intre mese sfincterul Oddi fiind inchis, bila se colecteaza si, prin reabsorbtia apei se concentreaza in vezicula biliara de unde este eliminata de duoden in timpul diestiei. Bila este un lichid verde sau galben, alcalin, amar, continand 97, 98% apa , anumiti electroliti, pigmentii biliverdine si bilirubina, saruri biliare, colesterol, lecitina. SUCUL INTESTINAL. Glandele din mucoasa duodenala secreta un lichid bogat in mucus si bicarbonat, care neutralizeaza aciditatea chimului gastric, secretia acestor glande fiind stimulata de factori chimici locali, de factori hormonali si de factori nervosi. Nu s-a dovedit secretia unui suc intestinal care sa contina enzime hidrolitice, acestea fiind prezentate la nivelul membranei apicale a enterocitelor. La acest nivel se gasesc urmatoarelor enzime : peptidazele, dizaharidazele, lipaza.

Aparat digestiv

Intestin gros
Intestinul gros - este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valvula ileocecala si se termina cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele trei benzi musculare longitudinale(taenia coli).Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri. Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid si rectul.

 Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa , musculoasa si seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare; musculoasa se caracterizeaza prin cele trei benzi musculare care alcatuiesc haustrele intestinului gros. Fiziologic, intestinul gros are functie de motricitate, secretie si absorbtie. Motricitatea asigura progresiunea bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid; trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei. Secretia intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita mai ales la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi substante medicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava inferioara. Un rol important in fiziologie il joaca flora intestinala.

Transformari
Alimente ingerate masticatie in cavitatea bucala
impregnare cu saliva

Boluri alimentare
Activitate motorie Activitate secretorie

Chim gastric (pasta acida)

Activitate motorie

Activitate secretorie -bila, -suc pancreatic -suc intestinal

Chil intestinal (lichid laptos)

Absorbita intestinala
Formaiuni intestinale adaptate pentru absorbie: Valvulele conivente: reprezint pliuri de form semilunar, ocupnd 1/2 sau 2/3 din lumenul intestinal. Ele apar n duodenul descendent, au densitate maxim n jejun, diminueaz spre ileonul terminal. Se gsesc n numr de aproximativ 800 i tripleaz suprafaa mucoasei intestinale. Vilozitile intestinale: de-a lungul intestinului subire, membrana mucoasei este acoperit vilozitile intestinale - formaiuni n deget de mnu, cu lungimea de 0,5 - 1mm, acoperite de un singur strat de epiteliu i coninnd o reea de capilare i vase limfatice. Vilozitile dein funciile de baz ale intestinului: digestia i absorbia. Prezena lor mrete suprafaa intestinal de 30 de ori. Microvilozitile enterocitare: se gsesc n zona apical a enterocitului sub forma unor prelungiri ale citoplasmei i membranei, constituind marginea n "perie" sau platoul striat. Se gsesc n numr de 650 - 3000 pe celul, avnd o lungime de 1m i contribuie la mrirea suprafeei intestinale de 70 600 ori. ntre microviloziti i deasupra lor se afl glicocalix - filamente de glicoproteine generate de enterocit, implicate n digestia unor constitueni alimentari. Celulele epiteliului mucoasei, n special de la nivelul vilozitilor, conin enzime digestive: - peptidaze care diger peptidele pn la aminoacizi; - dizaharidaze: maltaza, izomaltaza, lactaza, zaharaza hidrolizeaz dizaharidele n monozaharide; - lipaza intestinal hidrolizeaz grsimile neutre n acizi grai i glicerol. Majoritatea acestor enzime se afl la nivelul marginii n perie a celulei epiteliale intestinale.

Absorbtia apei

Absorbita lipidelor

Absorbtia proteinelor

Igiena si patologia sistemului digestiv

Alimentatia ocupa un loc important intre factorii de care depinde starea de sanatate a organismului uman. Oamenii insuficient hraniti sunt mai putin rezistenti fata de tuberculoza, gripa, etc. Imbolnavirile organismului au loc si datorita igienii sanitare necorespunzatoare a alimentelor. Astfel, prin alimente se pot transmite o serie de boli, provocate de microbi si virusi, hepetita epidemica, toxiinfectiile alimentare etc. si boli provocate de paraziti. Reguli igienice : 1. Alimentatia trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ. 2. Alimentatia trebuie sa se faca la ore fixe, pentru ca organele digestive sa lucreze ritmic si sa li se asigure perioade de odihna. Astfel, micul dejun, pranzul si cina trebuiesa fie luate intodeauna luate la intervalle de timp 4-5 ore. 3. Alimentatia trebuie sa cuprinda cruditati, care favorizeaza curatirea dintilor si vitalitatea gingiilor. 4. Alimentatia trebuie sa fie cat mai variata si sa evite alimentatia unilaterala. Excesul de glucide det. ingrasare si tulburari in dezvoltarea sistemelor osos, muscular si nervos. 5. Evitarea consumarii consecutive de alimente prea fierbinti sau prea reci, deoarece smaltul dintilor se poate sparge.

BOLILE SISTEMULUI DIGESTIV

Bolile cavitatii bucala, glandelor salivare si maxilarelor

Tulburari de odontogeneza si de eruptie Dinti inclusivi si inclavati Carii dentare Alte boli ale tesutului dentar dur Bolile pulpei si tesutului dentar dur Gingivita si bolile periodonale Alte afectiuni ale gingiei si crestei alveoalare edentate Anomalii dento-faciale (inclusiv malocuzia) Chisturile regiunii bucale, neclasate la alte locuri Alte boli ale maxilarelor Bolile esofagului,stomacului si duodenului Stomatitele si afectiunile inrudite Esofagita Alte boli ale buzelor si mucoasei bucale Reflux gastro-esofagian Bolile limbii Alte boli ale esofagului Afectiuni ale esofagului in cursul unor altor boli Ulcerul gastric Ulcerul duodenal Ulcerul peptic, cu localizare neprecizata Ulcerul gastro-jejunal Gastrita si duodenita Dispesia Alte boli ale stomacului si duodenului

Alte boli ale intestinului Tulburari vasculare ale intestinului Ileus paralitic si ocluzia intestinala fara hernier Diverticuloza intestinului Sindromul intestinului iritabil Alte turbulari functionale ale intestinului Fisurarea si fistula regiunilor anale si rectale Abscesul regiunilor anale si rectale Alte boli ale anusului si rectului Alte boli ale intestinului Litiaza biliara Colecistia Alte boli ale vezicii biliare Alte boli ale cailor biliare Pancreatita acuta Alte boli ale pancreasului Afectiunile vezicii biliare

Bolile ficatului
Boala alcoolica a ficatului Boala toxica a ficatului Insuficienta hepatica Hepatita cronica Fibroza si ciroza ficatului Alte boli inflamatorii ale ficatului Alte boli ale ficatului Afectiuniile hepatice in cursul unor alte boli

Bolile vezicii biliare,ale cailor biliare si pancreasului

Alte boli ale aparatului digestiv

Malabsortia intestinala Afectiunile aparatului digestiv dupa un act medical de diagnostic si terapeutic Alte boli ale aparatului digestiv Afectiuni ale altor organe digestive in cursul unor alte boli