DIGESTIA

Digestia este toalitatea transformarilor mecanice si chimice,fizoco-chimice ale substantelor nurtitive pina la starea in care pot fi absorbite in mediul intern(singe,limfa)si asimilate de catre organism.

Digestia are loc ntr-un conduct lung de 9 m, n tubul digestiv care ncepe cu cavitatea bucal pe aici intr hrana i se termin cu rectul pe aici se ndeprteaz substanele neasimilate.

Aparatul digestiv este alcatuit din:

1. Tractul gastrointestinal superior este format din cavitatea bucala - aici alimentele sunt maruntite cu ajutorul dintilor si limbii si sunt amestecate cu saliva. Cavitatea bucala este delimitata de 5 pereti: unul anterior buzele, doi laterali obrajii, unul inferior planseul bucal si unul superior bolta sau valul palatin.

esofag - parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung de 25-30 cm cu funcia de transport a hranei si care leaga faringele de stomac. Pereii si musculari produc contracii ondulatorii, care ajut la transportarea alimentelor. stomac- aici hrana este transformata in pasta, cu ajutorul acizilor existenti la nivelul stomacului

2. Tractul gastrointestinal inferior este format din intestinul subtire - reprezint segmentul aparatului digestiv, situat ntre stomac i intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor si mineralelor din mancare. Prezinta o serie de inflexiuni, numite anse intestinale si este format din 3 parti: o duoden - segment iniial al intestinului subire cu lungime de 25 30 de cm si forma de potcoava deschisa, ce leaga stomacul de jejun. Aici incepe procesul de digestie a mancarii, rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea din hrana.

o jejun - partea central a intestinului subire, fiind situat ntre duoden i ileon. Rolul lui este de a absorbi substantele nutritive o ileon - ultima parte a intestinului subtire. Aici are loc absorbia nutrienilor rezultai n urma digestiei. intestinul gros - parte a aparatului digestiv, cuprins ntre intestinul subire i anus. Aici are loc absorbia apei si a mineralelor neabsorbite. Intestinul gros este format din:

o cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat ntre ileon i colon. De cecum este ataat apendicele. n cecum se afl flora intestinal. o colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) - aici este absorbita apa ramasa in alimente o rect - canal cu pereti musculosi unde sunt depozitate materiile fecale anus - partea final a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale

3. Organe anexe - organele anexe aparatului digestiv au rol doar n digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliar i pancreasul. ficat - produce bila, neutralizeaza toxinele din organism, prelucreaza si depoziteaz numeroase vitamine i o serie de microelemente eseniale; vezica biliara (colecistul) - rezervor temporar al bilei. Este unit cu ficatul, de unde primete bila, i cu duodenul, unde elibereaz bila, necesara digestiei grasimilor pancreas - organ care ndeplinete dou funcii majore: exocrin (produce sucul pancreatic care conine enzime digestive) i endocrin (produce muli hormoni importani,incluznd i insulina).

DIGESTIA BUCALA

La nivelul cavitatii bucale, cit si al altor organe digestive, exista o activitate motorie si una secretorie. Activitatea motorie a cavitatii bucale consta din masticatie si timpul deglutitiei.

Masticatia este un act reflex involuntar. Organele masticatiei sunt oasele maxilare, mandibulare si dintii (organe pasive), precum si muschii masticatori ai limbii si ai obrajilor (organe active). Prin masticatie, alimetele : introduse in cavitatea bucala sunt taiate si transformate in fragmente mai mici.

ROLUL MASTICATIEI:

1. Fragmentarea alimentelor, ceea ce determina: a. facilitarea deglutitiei; b. cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive. 2. Amestecarea alimentelor cu produsul de secretie al glandelor salivare, ce are ca rezultate: .a initierea procesului de digestie a amidonului sub actiunea amilazei salivare; b. initierea procesului de digestie a lipidelor sub actiunea lipazei linguale; c. lubrifierea si inmuierea bolului alimentar. 3. Asigurarea contactului cu receptorii gustativi si eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi, aceasta stimulare initiind secretia gastrica.

Activitatea secretorie a cavitatii bucale se datoreaza glandelor salivare Saliva este secretata, in principal, de trei perechi de glande salivare: parotide (localizate linga unghiul mandibulei; sunt cele mai mari si produc o secretie apoasa), sublinguale si submandibulare (ultimele doua secreta o saliva ce contine o cantitate mai mare de proteine, deci secretia va fi mai viscoasa). Glande mai mici exista, practic, in toata cavitatea bucala; cele linguale secreta lipaza linguala.

Compozitia salivei

Zilnic se secreta 800 - 1500 ml saliva, solutie apoasa ce contine electroliti si proteine. Concentratia electrolitilor si osmolalitatea variaza cu debitul secretiei, dar, in general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonica; contine concentratii mai mari de K+ HCO3, si mai mici de Na+ si CI". In saliva se gasesc doua tipuri de proteine: 1. amilaza salivara (ptialina) si lipaza linguala; 2. mucina, glicoproteina ce lubrifiaza alimentele. Saliva mai contine substante bactericide (lizozim) si unii produsi de catabolism (uree, acid uric); reprezinta si o cale de eliminare din organism a unor virusuri.

Functiile salivei:

1. Protectia mucoasei bucale prin: racirea alimentelor fierbinti,Indepartarea unor bacterii. 2. Digestiv: saliva incepe procesul de digestie al amidonului si al lipidelor, amilaza produce digestia chimica a amidonului preparat; astfel, in prezenta ionilor de clor si a apei, amidonul este hidrolizat in trepte pina la stadiul de maltoza. Aceasta enzima va fi inactivata de pH-ul intragastric scazut. Lipaza linguala incepe degradarea lipidelor, actionind atunci cind acestea se gasesc in cavitatea bucala, stomac si portiunilor superioare ale intestinului subtire.

3.Lubrifierea alimentelor usureaza deglutitia; umectarea mucoasei bucale favorizeaza vorbirea. 4. Excretia unor substante endogene si exogene. 5. Elaborarea senzatiei gustative prin dizolvarea substantelor cu gust specific si suprafata receptiva a analizatorului gustativ. Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucala, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus si formeaza bolul alimentar.

DEGLUTITIA

cuprinde totalitatea activitatilor motorii ce asigura transportul bolului alimentar din cavitatea bucala in stomac. Este un act reflex ce se desfasoara in 3 timpi.

Timpul bucal (voluntar).

Din momentul in care alimentele sunt gata pentru a fi inghitite, ele sunt in mod voluntar impinse in faringe datorita presiunii pe care o exercita limba prin miscarea ei in sus si posterior asupra palatului moale. De acum incolo, procesul deglutitiei devine in intregime, sau aproape, un act automat si, in mod obisnuit nu mai poate fi oprit.

Timpul faringian
La intrarea in faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel. Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral si initiaza o serie de contractii faringiene musculare automate, dupa cum urmeaza: a. Palatul moale este impins in sus, inchizind coanele, b. Plicile palato-faringiene de pe fiecare parte a faringelui sunt trase medial, apropiindu-se unele de celelalte, formind o deschizatura sagitala prin care alimentele trec in faringele posterior, c. Corzile vocale sunt puternic apropiate, iar laringele este impins in sus si anterior de catre muschii gitului. Aceasta actiune, combinata cu prezenta ligamentelor ce previn deplasarea in sus a epiglotei, determina deplasarea posterioara a epiglotei peste orificiul laringian. Ambele efecte previn patrunderea alimentelor in trahee. d.Deplasarea superioara a laringelui mareste deschiderea esofagului.

In acelasi timp, cei 3-4 cm ai peretelui muscular al esofagului posterior (sfincter esofagian superior sau sfincter faringo-esofagian) se relaxeaza, permitind astfel alimentelor sa se deplaseze liber din faringele posterior in esofagul superior, e. Concomitent cu ridicarea laringelui si relaxarea sfincterului faringo-esofagian are loc contractia intregului perete muscular faringian, incepind cu portiunea superioara a faringelui, contractie ce se propaga in jos ca o unda peristaltica rapida, ce antreneaza succesiv muschii faringieni mijlocii si inferiori, si, in continuare, esofagul, propulsind astfel alimentele in stomac. Intreg procesul dureaza 1 - 2 secunde.

Timpul esofagian.

Esofagul are, in principal, rolul de a transporta alimentele din faringe in stomac, iar miscarile lui sunt organizate specific in vederea acestei functii. In mod normal, esofagul prezinta doua tipuri de miscari peristaltice: peristaltism primar si peristaltism secundar. Peristaltismul primar este declansat de deglutitie si incepe cind alimentele trec din faringe in esofag; este coordonat vagal. Peristaltismul secundar se datoreaza prezentei alimentelor in esofag si continua pina cind alimentele sunt propulsate in stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.

Relaxarea receptiva a stomacului.

Pe masura ce unda peristaltica se deplaseaza spre stomac, o unda de relaxare, transmisa prin neuroni mienterici inhibitori, precede contractia. Intreg stomacul si, intr-o masura mai mica, chiar si duodenul se relaxeaza cind aceasta unda ajunge la nivelul esofagului inferior, pregatind astfel cavitatile respective pentru primirea alimentelor .

Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian)

La capatul terminal al esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonctiunii cu stomacul, musculatura circulara esofagiana este ingrosata, functionind ca un sfincter. Acest sfincter prezinta o contractie tonica si este relaxat prin relaxarea receptiva. Contractia acestui sfincter contribuie la prevenirea unui reflux gastro-esofagian.

DIGESTIA GASTRICA

In stomac, alimentele sufera consecinta activitatilor motorii si secretorii ale acestuia, care produc transformarea bolului alimentar intr-o pasta omogena, numita chim gastric. Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrica) realizeaza trei functii de baza: 1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii receptive; 2. amestecul alimentelor cu secretiile gastrice; 3. evacuarea continutului gastric in duoden

Relaxarea receptiva
Cind alimentele trec din esofag in stomac, activitatea fundusului gastric este inhibata, permitind depozitarea a 1 - 2 l de continut.

Peristaltismul.

Contractiile peristaltice, initiate la granita dintre fundusul si corpul gastric, se deplaseaza caudal, determinind propulsia alimentelor catre pilor, si sunt produse prin modificari periodice ale potentialului membranei fibrelor musculare netede longitudinale; se numesc unde lente sau ritm electric de baza. Aceste unde sunt responsabile de frecventa si forta contractiilor gastrice. Forta contractiilor peristaltice este crescuta de acetilocolina si gastrina.

Retropulsia.

Cuprinde miscarile de du-te-vino ale chimului, determinate de propulsia puternica a continutului gastric catre sfincterul piloric inchis. Are rol important in amestecul alimentelor cu secretiile gastrice.

Evacuarea continutului gastric

apare atunci cind particulele chimului sunt suficient de mici pentru a strabate sfincterul piloric. De fiecare data cind chimul este impins spre sfincterul piloric, 2 - 7 ml chim trec in duoden. Lichidele trec mai repede decit solidele, proportional cu presiunea intragastrica.

Complexul motor migrator

este o unda peristaltica ce incepe in esofag si parcurge intreg tractul gastro-intestinal, la fiecare 60 - 90 minute, in timpul perioadei interdigestive; indeparteaza resturile de alimente din stomac.

Contractiile de foame

apar atunci cind stomacul este gol de mai multe ore. Sunt contractii peristaltice ritmice ale corpului stomacului. Sunt foarte intense la adultul tinar, cu tonus gastrointestinal crescut; sunt amplificate de hipoglicemie.

Activitatea secretorie a stomacului. Secretiile gastrice continua procesele digestive incepute in cavitatea bucala; cantitatea secretata zilnic este de aproximativ 2 L.

Fazele secretiei gastrice

sunt urmatoarele: 1. Faza cefalica este declansata de gindul, vederea, gustul sau mirosul mincarii. Este dependenta de integritatea fibrelor vagale ce inerveaza stomacul. 2. Faza gastrica se declanseaza la intrarea alimentelor in stomac; acest fapt determina tamponarea aciditatii gastrice, crescind pH-ul gastric, si permite altor stimuli (de exemplu, vag, gastrina) sa elibereze acid. Rata secretiei gastrice in timpul acestei faze este mai redusa decit in timpul fazei cefalice, dar dureaza mai mult; astfel, cantitatea secretata in timpul celor doua faze devine egala

3. Faza intestinala Incepe o data cu intrarea chimului in duoden; cantitativ, secretia este foarte redusa in timpul acestei faze. Mecanismul dominant implica gastrina . Secretia de pepsinogen. Pepsina, forma activa a pepsinogenului, este o enzima proteolitica, activa in mediu acid (pH optim 1,8 - 3,5), care incepe procesul de digestie al proteinelor; la valori ale pH-ului mai mari de 5, activitatea sa proteolitica scade, devenind in scurt timp inactiva. Pepsinogenul este activat de contactul cu HC1 sau cu pepsina anterior formata. Pepsina scindeaza proteinele in proteoze (albumoze), peptone si polipeptide mari. Numai 20 - 30% din digestia totala a proteinelor are loc in stomac, cea mai mare parte desfasurindu-se in portiunea proximala a intestinului subtire. Pepsina este deosebit de importanta pentru capacitatea ei de a digera colagenul, acesta fiind putin atacat de celelalte proteinaze digestive.

Sucul gastric

Aspect: lichid incolor, limpede sau uor opalescent pH foarte acid datorit coninutului n HCl. Produsul de secreie al celulelor parietale are un pH de 0,1-0,9 dar pH-ul sucului gastric, neamestecat cu alimentele este de 1,5-2,5 datorit componentelor neparietale (mucus). Volum mediu zilnic = 1,2-1,5 l; maxim n perioadele digestive i minim n cele interdigestive.

Compoziie

Sucul gastric este format din ap (99%) i 1% substane solide: organice si anorganice. Componente HCl exercit numeroase aciuni importante pentru desfurarea digestiei: activeaz pepsinogenul denatureaz proteinele alimentare i formeaz acidproteinele care sunt mai digerabile; solubilizeaz nucleoproteinele i colagenul; transform Fe3+ n Fe2+ absorbabil; rol antiseptic

Enzimele digestive: Pepsina. Este o enzim proteolitic secretat de celulele principale ale glandelor oxintice, sub forma inactiv de pepsinogen. Activarea se face n interiorul stomacului sub aciunea acidului clorhidric sau chiar a pepsinei nsi printr-un proces autocatalitic. Acioneaz optim la pH<3,5. Labfermentul. Prezent doar la nou-nscut, favorizeaz transformarea cazeinogenului n paracazein care n prezena calciului se transform n paracazeinat de calciu. Lipaza gastric atac acizii grai cu lan scurt; este important la sugari.

Catepsina. Este o enzim proteolitic cu un pH de 3-5; are rol mai ales la sugari. Gelatinaza. Degradeaz gelatina de 400 ori mai intens dect pepsina. Alte enzime: anhidraza carbonic, lizozimul, ureaza gastric. Mucusul gastric. Este secretat de celulele epiteliale superficiale i de celulele mucoase auxiliare de la gtul glandelor fundice i pilorice. Este vscos i alcalin i crete rezistena mucoasei fa de aciunea enzimelor proteolitice. Factorul intrinsec (Castle). Este secretat de celulele parietale (oxintice) n paralel cu secreia de HCl, fiind o mucoprotein cu rol n absorbia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).

MICROFLORA SI MICROFAUNA DIN PRESTOMACE

Numeroase bacterii folositoare vietsuiesc in tubul digestiv,producind vitaminele B, biotina,vit K si alte substante biologic active necesare organismului.Bacteriile din prestomace scindeaza celuloza,transforma substante ce contin azot, sintetizeaza unele vitamine.Nr lor intr-un gram =10 miliarde. Infuzoriile scindeaza celuloza,stopeaza formarea amidonului,ridica valoarea biologica a proteinelor. Ele inglobeaza grauncioarele de amidon si zahar transformindu-le in glucide si amilopepetina. Protozoarele simbionite de asemenea sunt variate,1gram=1milion.Nr maximal este in timpul dezvoltarii digestiei rumenale.

Bolile tubului digestiv superior

Dintre tulburarile digestive superioare cele mai des intalnite sunt: ptialismul, gingivitele, stomatitele, glositele si cariile dentare. Gingivitele apar relativ frecvent in sarcina si se datoreaza, probabil, unei congestii si hipervascularizatii gingivale. Poate fi detectata uneori si o carenta in vitamina C. Tratamentul consta din administrare de vitamina C, o toaleta riguroasa a gurii, indepartarea tartrului dentar. Stomatitele si glositele se asociaza cel mai adesea cu tulburari si, in special, cu colibaciloza. Tratamentul consta din administrarea de vitamina PP. Cariile dentare se intalnesc frecvent in cursul sarcinii si dupa nastere. Tratamentul cariilor dentare trebuie facut cu prudenta si cat mai repede posibil.

Gastritele

Acute sau cronice, gastritele sunt afectiuni inflamatorii ale mucoasei stomacului. Exista o varietate de factori capabili sa produca boala: 1) Factori infectiosi: virali, bacterieni (toxiinfectii alimentare, enterocolite infectioase), micotici (candida - cel mai frecvent); 2) Factori chimici: - exogeni (medicamente, substante toxice, alcooli - endogeni (uremie, acidocetoza). 3) Factori fizici: iradiere ; 4) Factori mecanici; 5) Factori alergici (sensibilitate la medicamente); 6) Factori nutritionali (carente proteice, vitaminice, minerale).

Ulcerul gastro-duodenal

Ulcerul duodenal sunt leziuni ale peretelui stomacului, lui cauzate de secretia gastrica de acid si pepsina de foarte multe ori datorate si bilei anormale secretate de ficat. Simptomatologia este complexa: durere arsuri, varsaturi, flatulenta, diaree sau constipatie anxietate Sindromul dispeptic dureros respecta periodicitatea sezoniera (primavara si toamna mai ales n ulcerul duodenal, greturile si varsaturile predomina n ulcerul gastric. S-a constatat ca majoritatea ulcerelor se datoreaza n principal secretiei de bila anormala.

Bibloigrafie

1. http://colegiul-medicilor.ro/Digestiv/Curs-1.html 2. www.referat.ro 3. http://www.bioterapi.ro 4. http://www.ipedia.ro 5. www.scientia.ro

6. www.e-scoala.ro
7.Fiziologia animalelor domestice,S.Turcanu