Sistemul digestiv

FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tractul gastro-intestinal asigura aportul continuu de apa, electroliti si substante

nutritive necesare organismului. In vederea realizarii acestor functii, este necesara:
1. deplasarea alimentelor prin tractul alimentar; 2. secretia sucurilor digestive si
digestia alimentelor; 3. absorbtia produsilor de digestie, a apei si a electrolitilor; 4.
circulatia sangelui prin segmentele tubului digestiv in vederea transportului
substantelor absorbite; 5. controlul acestor functii prin intermediul sistemului nervos
si endocrin.

Majoritatea substantelor intalnite in alimente au o structura chimica complexa,

diferita de cea a constituientilor organismului, si nu pot fi preluate ca atare din
natura. E sufera, in prealabil, transformari mecanice, fizice si chimice. Totalitatea
acestora reprezinsi digestia alimentelor. Prin digestie, principiile alimentare sunt
descompuse in molecule simple, fara specificitate biologica, iar acestea pot fi
absorbite la nivelul mucoasei intestinale

In tubul digestiv exista enzime specifice pentru fiecare tip de substanta organica
Astfel, proteinele sufera actiunea enzimelor proteolitice (proteaze), care le desfac
pana la aminoacizi. Glucidele cu molecula mare sunt scindate de catre enzimele
amilolitice (glicolitice) pana la stadiul de glucide simple. Lipidele sunt hidrolizate de
catre enzimek lipolitice (lipaze).

DIGESTIA BUCALA

La nivelul cavitatii bucale, cat si al altor organe digestive, exista o activitate motorie
si una Secretorie. Activitatea motorie a cavitatii bucale consta din masticatie si timpiL
bucal al deglutitiei.
Masticatia este un act reflex involuntar, ce se poate desfasura si sub control votat
tar. Organele masticatiei sunt oasele maxilare, mandibulare si dintii (organe pasive),
precum si muschii masticatori ai limbii si ai obrajilor (organe active). Prin masticatie,
alimentele introduse in cavitatea bucala sunt taiate si transformate in fragmente mai
mici.

Rolurile masticatiei: 1. Fragmentarea alimentelor, ceea ce determina: a. facilitarea

deglutitiei; b. cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive. 2.
Amestecarea alimentelor cu produsul de secretie al glandelor salivare, ce are ca
rezultate: a. initierea procesului de digestie a amidonului sub actiunea amilazei
salivare; b. initierea procesului de digestie a lipidelor sub actiunea lipazei linguale; c.
lubrifierea si inmuierea bolului alimentar. 3. Asigurarea contactului cu receptorii
gustativi si eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi,
aceasta stimulare initiind secretia gastrica.

Activitatea secretorie a cavitatii bucale se datoreaza glandelor salivare

Saliva este secretata, in principal, de trei perechi de glande salivare: parotide
(localizate langa unghiul mandibulei; sunt cele mai mari si produc o secretie apoasa),
sublinguale si submandibulare (ultimele doua secreta o saliva ce contine o cantitate
mai mare de proteine, deci secretia va fi mai vascoasa). Glande mai mici exista,
practic, in toata cavitatea bucala; cele linguale secreta lipaza linguala.

Compozitia salivei. Zilnic se secreta 800 - 1500 ml saliva, solutie apoasa ce contine
electroliti si proteine. Concentratia electrolitilor si osmolalitatea variaza cu debitul
secretiei, dar, in general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonica; contine
concentratii mai mari de K+ si HCO, si mai mici de Na+ si CI". In saliva se gasesc
doua tipuri de proteine: 1. enzime: a amilaza salivara (ptialina) si lipaza linguala; 2.
mucina, glicoproteina ce lubrifiaza alimentele. Saliva mai contine substante
bactericide (lizozim) si unii produsi de catabolism (uree, acid uric); reprezinta si o
cale de eliminare din organism a unor virusuri.

Functiile salivei: 1. Protectia mucoasei bucale prin: racirea alimentelor fierbinsi,

diluarea eventualului HC1 sau bilei ce ar regurgita in cavitatea bucala, indepartarea
unor bacterii. 2. Digestiv: saliva incepe procesul de digestie al amidonului si al
lipidelor, a amilaza produce digestia chimica a amidonului preparat; astfel, in
prezenta ionilor de clor si a apei, amidonul este hidrolizat in trepte pana la stadiul de
maltoza. Aceasta enzima va fi inactivata de pH-ul intragastric scazut. Lipaza linguala
incepe degradarea lipidelor, actionand atunci cand acestea se gasesc in cavitatea
bucala, stomac si portiunilor superioare ale intestinului subtire. 3.Lubrifierea
alimentelor usureaza deglutitia; umectarea mucoasei bucale favorizeaza vorbirea. 4.
Excretia unor substante endogene si exogene. 5. Elaborarea senzatiei gustative prin
dizolvarea substantelor cu gust specific si suprafata receptiva a analizatorului
gustativ.
Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucala, alimentele sunt omogenizate,
imbibate cu mucus si formeaza bolul alimentar.

Deglutitia cuprinde totalitatea activitatilor motorii ce asigura transportul bolului

alimentar din cavitatea bucala in stomac. Este un act reflex ce se desfasoara in trei
timpi.

Timpul bucal (voluntar). In momentul in care alimentele sunt gata pentru a fi

inghitite, ele sunt in mod voluntar impinse in faringe datorita presiunii pe care o
exercita limba prin miscarea ei in sus si posterior asupra palatului moale. De acum
incolo, procesul deglutitiei devine in intregime, sau aproape, un act automat si, in
mod obisnuit nu mai poate fi oprit.

Timpul faringian. La intrarea in faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest

nivel. Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral si initiaza o serie de
contractii faringiene musculare automate, dupa cum urmeaza: a. Palatul moale este
impins in sus, inchizand coanele, b. Plicile palato-faringiene de pe fiecare parte a
faringelui sunt trase medial, apropiindu-se unele de celelalte, formand o deschizatura
sagitala prin care alimentele trec in faringele posterior, c. Corzile vocale sunt puternic
apropiate, iar laringele este impins in sus si anterior de catre muschii gatului.
Aceasta actiune, combinata cu prezenta ligamentelor ce previn deplasarea in sus a
epiglotei, determina deplasarea posterioara a epiglotei peste orificiul laringian.
Ambele efecte previn patrunderea alimentelor in trahee, d. Deplasarea superioara a
laringelui mareste deschiderea esofagului. In acelasi timp, cei 3-4 cm ai peretelui
muscular al esofagului posterior (sfincter esofagian superior sau sfincter faringo-
esofagian) se relaxeaza, permitand astfel alimentelor sa se deplaseze liber din
faringele posterior in esofagul superior, e. Concomitent cu ridicarea laringelui si
relaxarea sfincterului faringo-esofagian are loc contractia intregului perete muscular
faringian, incepand cu portiunea superioara a faringelui, contractie ce se propaga in
jos ca o unda peristaltica rapida, ce antreneaza succesiv muschii faringieni mijlocii si
inferiori, si, in continuare, esofagul, propulsand astfel alimentele in esofag. intreg
procesul dureaza 1 - 2 secunde.

Timpul esofagian. Esofagul are, in principal, rolul de a transporta alimentele din

faringe in stomac, iar miscarile lui sunt organizate specific in vederea acestei functii.
in mod normal, esofagul prezinta doua tipuri de miscari peristaltice: peristaltism
primar si peristaltism secundar. Peristaltismul primar este declansat de deglutitie si
incepe cand alimentele trec din faringe in esofag; este coordonat vagal.
Peristaltismul secundar se datoreaza prezentei alimentelor in esofag si continua pana
cand alimentele sunt propulsate in stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric
al esofagului.

Relaxarea receptiva a stomacului. Pe masura ce unda peristaltica se deplaseaza

spre stomac, o unda de relaxare, transmisa prin neuroni mienterici inhibitori, precede
contractia. Intreg stomacul si, intr-o masura mai mica, chiar si duodenul se relaxeaza
cand aceasta unda ajunge la nivelul esofagului inferior, pregatind astfel cavitatile
respective pentru primirea alimentelor .

Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian). La capatul terminal al

esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonctiunii cu stomacul, musculatura
circulara esofagiana este ingrosata, functionand ca un sfincter. Acest sfincter prezinta
o contractie tonica si este relaxat prin relaxarea receptiva. Contractia acestui sfincter
contribuie la prevenirea unui reflux gastro-esofagian.

DIGESTIA GASTRICA
In stomac, alimentele sufera consecinta activitatilor motorii si secretorii ale acestuia,
care produc transformarea bolului alimentar intr-o pasta omogena, numita chim
gastric.
Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrica) realizeaza trei functii de baza:
1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii receptive; 2. amestecul alimentelor cu
secretiile gastrice; 3. evacuarea continutului gastric in duoden.

Relaxarea receptiva. Cand alimentele trec din esofag in stomac, activitatea

fundusului gastric este inhibata, permitand depozitarea a 1 - 2 1 de continut.

Peristaltismul. Contractiile peristaltice, initiate la granita dintre fundusul si corpul

gastric, se deplaseaza caudal, determinand propulsia alimentelor catre pilor, si sunt
produse prin modificari periodice ale potentialului membranei fibrelor musculare
netede longitudinale; se numesc unde lente sau ritm electric de baza. Aceste unde
sunt responsabile de frecventa si forta contractiilor gastrice. Forta contractiilor
peristaltice este crescuta de acetilocolina si gastrina.

Retropulsia. Cuprinde miscarile de du-te-vino ale chimului, determinate de

propulsia puternica a continutului gastric catre sfincterul piloric inchis. Are rol
important in amestecul alimentelor cu secretiile gastrice.
Evacuarea continutului gastric apare atunci cand particulele chimului sunt suficient
 de mici pentru a strabate sfincterul piloric. De fiecare data cand chimul este impins
spre sfincterul piloric, 2 - 7 ml chim trec in duoden. Lichidele trec mai repede decat
solidele, proportional cu presiunea intragastrica.
ComplexuI motor migrator este o unda peristaltica ce incepe in esofag si parcurge
intreg tractul gastro-intestinal, la fiecare 60 - 90 minute, in timpul perioadei
interdigestive; indeparteaza resturile de alimente din stomac.
Contractiile de foame apar atunci cand stomacul este gol de mai multe ore. Sunt
contractii peristaltice ritmice ale corpului stomacului. Sunt foarte intense la adultul
tanar, cu tonus gastrointestinal crescut; sunt amplificate de hipoglicemie.

Activitatea secretorie a stomacului. Secretiile gastrice continua procesele

digestive incepute in cavitatea bucala; cantitatea secretata zilnic este de aproximativ
2 1.
Fazele secretiei gastrice sunt urmatoarele:
1. Faza cefalica este declansata de gandul, vederea, gustul sau mirosul mancarii.
Este dependenta de integritatea fibrelor vagale ce inerveaza stomacul.
2. Faza gastrica se declanseaza la intrarea alimentelor in stomac; acest fapt
determina tamponarea aciditatii gastrice, crescand pH-ul gastric, si permite altor
stimuli (de exemplu, vag, gastrina) sa elibereze acid. Rata secretiei gastrice in timpul
acestei faze este mai redusa decat in timpul fazei cefalice, dar dureaza mai mult;
astfel, cantitatea secretata in timpul celor doua faze devine egala.
3. Faza intestinala incepe o data cu intrarea chimului in duoden; cantitativ, secretia
este foarte redusa in timpul acestei faze. Mecanismul dominant implica gastrina .
Secretia de pepsinogen. Pepsina, forma activa a pepsinogenului, este o enzima
proteolitica, activa in mediu acid (pH optim 1,8 - 3,5), care incepe procesul de
digestie al proteinelor; la valori ale pH-ului mai mari de 5, activitatea sa proteolitica
scade, devenind in scurt timp inactiva. Pepsinogenul este activat de contactul cu HC1
sau cu pepsina anterior formata. Pepsina scindeaza proteinele in proteoze
(albumoze), peptone si polipeptide mari. Numai 20 - 30% din digestia totala a
proteinelor are loc in stomac, cea mai mare parte desfasurandu-se in portiunea
proximala a intestinului subtire. Pepsina este deosebit de importanta pentru
capacitatea ei de a digera colagenul, acesta fiind putin atacat de celelalte proteinaze
digestive.

Labfermentul este secretat numai la copilul mic, in perioada de alaptare. Rolul sau
este de a coagula laptele, pregatindu-1 pentru digestia ulterioara. Sub actiunea lui si
in prezenta Ca2+, cazeinogenul solubil se transforma in paracazeinat de calciu,
insolubil.

Lipaza gastrica este o enzima lipolitica cu activitate slaba( o tributiraza),

hidrolizand numai lipidele ingerate sub forma de emulsie, pe care le separa in acizi
grasi si glicerina.

Gelatinaza hidrolizeaza gelatina.

Mucina este o glicoproteina secretata de celulele mucoase; are rol in protectia

mucoasei gastrice, atat mecanic, cat si chimic (fata de actiunea autodigestiva a HC1
si a pepsinei).
La nivel gastric are loc absorbtia unor substante, de exemplu substante foarte
solubile in lipide, etanol, apa si, in cantitati extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza si
aminoacizi.

DIGESTIA LA NIVELUL INTESTINULUI SUB�IRE

Miscarile de la nivelul intestinului subtire sunt: contractii de amestec si contractii
propulsive. Totusi, miscarile intestinului subtire determina, in proportii diferite, atat
amestec,cat si propulsie.
 Contractiile de amestec (contractiile segmentare). Cand o portiune a
intestinului subtire este destinsa de chim, intinderea peretilor intestinali determina
aparitia in lungul intestinului a unor contractii concentrice localizate, separate prin
anumite intervale. Latimea unui asemenea inel de contractie este de aproximativ 1
cm, astfel incat fiecare set de contractii determina segmentarea intestinului subtire,
impartindu-1 in segmente spatiate. Cand un set de contractii segmentare se
relaxeaza, incepe un nou set, dar aceste contractii apar in punctele situate la
jumatatea distantei dintre contractiile precedente. Aceste contractii fragmenteaza
chimul de 8 - 12 ori pe minut, in felul acesta determinand amestecarea progresiva a
particulelor alimentare solide cu secretiile din intestinul subtire. Frecventa maxima a
contractiilor segmentare ale intestinului subtire este determinata de frecventa
undelor lente din peretele intestinal (12 pe minut in duoden si jejun proximal, 8 - 9
in ileonul terminal).

Miscarile de propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice,

care apar in orice parte a intestinului subtire si se deplaseaza in directie anala cu o
viteza de 0,5 - 2 cm/secunda, mult mai rapid in intestinul proximal si mai lent in
intestinul terminal. Totusi, ele sunt in mod normal foarte slabe si de obicei se sting
dupa ce traverseaza 3-5 cm, astfel incat deplasarea chimului se face cu aproximativ
1 cm/secunda, ceea ce inseamna ca timpul necesar chimului pentru a trece de la
pilor pana la valva ileocecala este de 3 - 5 ore.

Secretia biliara. Bila este necesara pentru digestia si absorbtia lipidelor si pentru
"unor substante insolubile in apa cum sunt colesterolul si bilirubina (fig. 111). Este
formata de catre hepatocite si celulele ductale ce marginesc duetele biliare, in
cantitate de 250 - 1100 ml/zi. Este secretata continuu si depozitata in vezica biliara
in timpul perioadelor interdigestive. Se elibereaza in duoden in timpul perioadelor
digestive numai dupa ce himul a declantat secretia de colecistokinina, care produce
relaxarea sfincterului Oddi si contractia vezicii biliare.
Secretiile intestinului subtire contin: 1. Mucus, cu rol de protectie a mucoasei
intestinale impotriva agresiunii HC1, secretat de glandele Briinner din duoden si de
celule speciale, aflate in epiteliul intestinal si in criptele Lieberkiihn. 2. Enzime
asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt secretate in lumenul
intestinal: peptidaze, dizaharidaze (in numar de patru: maltaza, izomaltaza,
zaharaza si lactaza) si lipaza; ele isi exercita rolurile in timpul procesului de absorbtie
intestinala. 3. Apa si electroliti secretati de celulele epiteliale intestinale.
Absorbtia intestinala se realizeaza prin mai multe mecanisme, in functie de substanta
absorbita.

Glucidele. Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele - sucroza �i lactoza -
�i polizaharidul amidon, fie sub form� de amilopectin�, fie sub form� de amiloz�.
Celuloza un alt polizaharid vegetal, prezent �n diet� �n cantit��i mari, nu poate fi
digerat, deoarece �n tractul gastrointestinal uman nu exist� enzime care s� o
digere. Aportul de glucide este de 250 - 800 g/zi, care reprezint� 50 - 60% din
diet�. Pentru a fi absorbite din tractul gastrointestinal, glucidele trebuie digerate
p�n� la stadiul de monozaharide. Digestia amidonului, �nceput� �n cavitatea
bucal�, sub ac�iunea a amilazei salivare, are loc �n cea mai mare parte �n
intestinul sub�ire, sub ac�iunea a amilazei pancreatice (care degradeaz� glucidele
p�n� la stadiul de oligozaharide) �i sub ac�iunea dizaharidazelor (maltaza,
sucraza, lactaza) de la nivelul marginii �n perie a celulelor epiteliale intestinale (care
transform� oligozaharidele �n monozaharide).
Produ�ii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza �i galactoza. Glucoza �i
galactoza se absorb printr-un mecanism comun, un sistem de transport activ Na-de-
pendent (cotransport). Fructoza se absoarbe prin difuziune facilitat�. Dup� ce au
fost absorbite �n enterocite, monozaharidele sunt transportate prin membrana
bazolateral� a acestora prin difuziune facilitat�; apoi, difuzeaz� din intersti�iul
intestinal �n capilarele din vilozit��ile intestinale. Absorb�ia glucidelor nu este
reglat�. Intestinul poate absorbi peste 5 kg sucroz� zilnic.
Proteinele. Dieta proteic� zilnic� necasar� unui adult este de 0,5 - 0,7 g/kg corp.
Proteinele ajunse �n intestin provin din dou� surse: endogen� (30 - 40 g/zi, sunt
proteine secretorii �i componentele proteice ale celulelor descuamate) �i exogen�
(proteinele din diet�). Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate �n
polipeptide mici �i aminoacizi.
Practic, toat� cantitatea de proteine din intestin este absorbit�: orice protein� ce
apare �n scaun provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.

Lipidele. Aportul zilnic de lipide variaz� �ntre 25 �i 160 g. Spre deosebire de

glucide �i de proteine, lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin difuziune
pasiv�. Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie s� devin� solubile �n ap�. Pentru
solubilizarea lipidelor sunt necesare s�rurile biliare. �nainte de a fi digerate, lipidele
trebuie emulsionate (transformate �n pic�turi cu diametru sub un micron) de c�tre
acizii biliari �i lecitin�.
Produ�ii digestiei lipidice (monogliceride, colesterol) trebuie s� formeze micelii cu
s�rurile biliare pentru a putea fi absorbi�i. Miceliile sunt agregate sferice mici, cu
diametrul de 5 nm, ce con�in 20 - 30 molecule de s�ruri biliare �i lipide. S�rurile
biliare se g�sesc la exteriorul miceliilor, iar p�r�ile hidrofobe ale monogliceridelor
�i lipofosfatidelor c�tre interior; �n mijloc se g�sesc colesterolul �i vitaminele
liposolubile.
Lipidele, colesterolul �i vitaminele liposolubile sunt preluate rapid din micelii �n
momentul �n care acestea vin �n contact cu microvilii. Factorul ce limiteaz�
absorb�ia lipidelor este migrarea miceliilor din con�inutul intestinal la suprafa�a
microvililor. Lipidele prezente �n scaun provin din flora intestinal�.
Aproape toate lipidele digerate sunt absorbite p�n� la nivelul por�iunii mijlocii a
jejunului, cea mai mare parte a absorb�iei f�c�ndu-se �n duoden.
Vitaminele �i mineralele. Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intr� �n alc�tuirea
miceliilor �i se absorb �mpreun� cu celelalte lipide �n intestinul proximal.
Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport
activ Na-depen-dent, proximal, �n intestinul sub�ire. Calciul se absoarbe cu ajutorul
unui transportor leg: de membrana celular� �i activat de vitamina D. Fierul se
absoarbe �n jejun �i ileon. Fe2+ se absoarbe mai u�or dec�t Fe3+. Vitamina C
stimuleaz� absorb�ia fierului,
Rolurile principale ale colonului sunt absorb�ia apei �i a electroli�ilor (jum�tate-
proximal�) �i depozitarea materiilor fecale p�n� la eliminarea lor (jum�tatea
distal�). Datoria acestor roluri, mi�c�rile de la nivelul colonului sunt lente.
Mi�c�rile de la nivelul colonul. sunt de dou� tipuri: de amestec (haustra�iile) �i
propulsive (�n mas�).

Mi�c�rile de amestec (haustra�iile). �ntr-o manier� similar� cu a mi�c�rilor

de segmentare ale intestinului sub�ire, la nivelul colonului apar contrac�ii circulare
mar Concomitent, musculatura longitudinal� a colonului, agregat� �n trei benzi
longitudini e denumite tenii, se contract� �i ea. Aceste contrac�ii combinate ale
musculaturii circulare �i longitudinale determin� proiec�ia �n afar� a zonelor
nestimulate ale peretelui colic, sub forma unor saci, denumi�i haustre.
De obicei, aceste contrac�ii, odat� ini�iate, ating maximum de intensitate �n
aproximativ 30 de secunde �i dispar �n urm�toarele 60 de secunde. De asemenea,
c�nd apar, ele se deplaseaz� lent �n direc�ie anal�, �n timpul perioadei lor de
contrac�ie determin�nd o propulsie minor� a con�inutului colic. Dup� alte c�teva
minute, apar noi contrac�ii haustrale �n arii �nvecinate. �n felul acesta,
con�inutul colic este progresiv �mpins spre colonul sigmoid. �n cursul acestei
progresii, tot materialul fecal este expus gradat la suprafa�a colonului, iar
substan�ele dizolvate �i apa sunt progresiv absorbite. Astfel din cei 1500 ml de
chim, doar 80 - 200 ml se pierd prin fecale.

Mi�c�rile propulsive (mi�c�rile �n mas�). Unde peristaltice identice cu cele

�nt�lnite �n intestinul sub�ire pot fi cu greu observate �n colon. �n schimb,
propulsia rezult� �n principal prin contrac�ii haustrale �n direc�ie anal�, deja
 discutate, �i mi�c�ri �n masa.
In colonul transvers �i sigmoid, mi�c�rile �n mas� au �ndeosebi rol propulsiv.
Aceste mi�c�ri apar de obicei de c�teva ori pe zi; cele mai numeroase dureaz�
aproximativ 15 minute �n prima or� de la micul dejun. O mi�care �n mas� este
un tip de peristaltism modificat, caracterizat prin urm�toarea secven�� de
evenimente: �n primul r�nd, apare un inel constrictiv �ntr-un punct destins sau
iritat al colonului, de cele mai multe ori �n colonul transvers, apoi, rapid, 20 cm sau
mai mult din colonul distal fa�� de acest punct se contract� �n bloc, asem�n�tor
unei mase unice, for��nd materiile fecale con�inute �n acel segment s� se
deplaseze �n josul colonului.
For�a acestor contrac�ii se dezvolt� progresiv timp de aproximativ 30 secunde, iar
relaxarea se produce �n urm�toarele 2-3 minute, dup� care pot ap�rea alte
contrac�ii de acest gen tot mai distal fa�� de cele precedente, deplas�ndu-se �n
continuare de-a lungul colonului.
Toate aceste serii de mi�c�ri �n mas� dureaz� �ntre 10 minute �i o jum�tate de
or�. Dac� defeca�ia nu apare �n acest timp, un nou set de mi�c�ri �n mas� nu
apare dec�t dup� o jum�tate de zi sau chiar �n ziua urm�toare.
Irita�ia colonului poate, de asemenea, ini�ia mi�c�ri intense �n mas�. De
exemplu, c�nd o persoan� prezint� o stare ulceroas� a colonului (colita
ulceroas�), aceasta are frecvent mi�c�ri �n mas� ce persist� aproape tot timpul.
De asemenea, mi�c�rile �n mas� pot fi ini�iate �i prin stimularea intens� a
sistemului nervos parasimpatic.

Absorb�ia �i secre�ia la nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult

de 2 - 3 1 de ap� pe zi. Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului �i clorului
care nu au fost absorbite �n intestinul sub�ire. Potasiul este secretat de c�tre
colon. Aceste procese sunt controlate de c�tre aldosteron.
Exist� trei surse de gaz intestinal: �nghi�it, format sub ac�iunea bacteriilor �n
ileon �i colon �i difuzat din torentul sangvin. La nivelul colonului se produc zilnic 7-
10 1 de gaze, mai ales prin degradarea produ�ilor de digestie ce au ajuns la acest
nivel. Componentele principale sunt: CO2, CH4, H2, N2 . Cu excep�ia N2 , celelalte
pot difuza prin mucoasa colonului, astfel �nc�t volumul eliminat este de 600 ml/zi.

Defecatia reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele

miscari in masa propulseaza fecalele in rect, initiind dorinta de defecatie. Ulterior se
produce contrac�ia musculaturii netede a colonului distal �i a rectului, propuls�nd
fecalele �n canalul anal. Urmeaz� relaxarea sfincterelor anale intern �i extern
(ultimul con�in�nd fibre musculare striate aflate sub control voluntar).

Evacuarea fecalelor este favorizat� suplimentar de cre�terea presiunii intraabdomi-

nale prin contrac�ia diafragmului �i a mu�chilor abdominali. Defeca�ia implic�
deci activitate reflex�, dar �i voluntar�. �n mod normal, defeca�ia este ini�at�
de reflexe de defeca�ie. unul dintre aceste reflexe este un reflex intrinsec, mediat
prin sistemul nervos local, enteric. C�nd materiile fecale dilat� rectul se
declan�eaz� reflexul rectosfincterian (realizat de plexul mienteric) prin care se
relaxeaz� sfincterul anal intern, se contract� sfincterul anal extern �i este
declan�at� senza�ia iminent� de defeca�ie. Totu�i, reflexul intrinsec al
defeca�iei este foarte slab; pentru a fi eficient, el trebuie �nt�rit printr-un reflex
parasimpatic de defeca�ie ce implic� segmentele sacrale ale m�duvei spin�rii.