GHID DE STUDIU

PRIM AJUTOR MEDICAL

Catedra ATI II
§ Titlul cursului
PRIM AJUTOR MEDICAL

§ Introducere
- curs obligatoriu adresat studenţilor anului I medicină generală şi medicină dentară
- în cursul acestui modul vă veţi însuşi noţiuni generale privind primul ajutor acordat în
urgenţele legate de mediul înconjurător, traumatismele şi intoxicaţiile acute,
recunoaşterea stopului cardiorespirator şi vă veţi însuşi manevre de resuscitare înafara
spitalului sau a serviciilor medicale mobile
§ Conţinutul cursului
§ resuscitarea cardiorespiratorie, recunoaşterea stopului cardiac, suportul vital bazal
§ resuscitarea cardiorespiratorie, învăţare pe simulator
§ urgenţele legate de mediul înconjurător: insolaţia, hipotermia, avalanşele, înecul,
răul de înălţime şi de mişcare
§ urgnţele legate de mediul înconjurător: muşcătura de animal sălbatic, de viperă,
înţepăturile de insecte
§ traumatismele: evaluare, traumatisme osteoarticulare şi de părţi moi, metode de
hemostază şi imobilizarea traumatizatului
§ intoxicaţii acute cu ciuperci şi monoxid de carbon
§ demonstraţie practică, trusa de prim ajutor, imobilizarea fracturilor, toaletă,
hemostază şi pansamentul plăgilor, tehnica injecţiei subcutanate şi intramusculare

• Lucrările practice vor avea loc în centrul de simulare Biobaza, str. Pasteur nr.6, Cluj-
Napoca

§ Cunoştinţe şi abilităţi anterioare:

- noţiuni de cultură generală

§ Resurse bibliografice:
§ Consiliul Naţional Român de Resuscitare. Resuscitarea cardiopulmonară şi cerebrală
la adult. Editura Alpha MDN, Bucureşti 2006: 117-128.
§ Sethi D et al. Advanced trauma life support training for ambulance crews. On behalf
of the WHO Pre-Hospital Trauma Care Steering Committee. The Cochrane Database
of Systematic Reviews 2006, Issue 1. Chichester, UK, John Wiley & Sons, Ltd.,
2006.
§ Reading CJ. Incidence, pathology and treatment of adder (Vipera berus) bites in man.
Journal Accidents Emergency Medicine 1996; 13: 346-351.
§ Zigenfuß T. Medicină de Urgenţă. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca 2001:
316-321.
§ www.emedicine.com/emerg/index.shtml
§ Giurcăneanu C. Înfruntând natura dezlănţuită. Editura Albatros, Bucureşti 1986: 238-
246.
§ Matusz P. Primul ajutor în accidentele vacanţei. Editura Sport-Turism, Bucureşti
1990.
§ Stewart S. Environmental emergencies. Baltimore: Williams& Wilkins 1990.
§ Trancă S, Hagău N. Muşcătura de viperă. Terapia pacientului critic cu reacţie toxică
severă la veninul de viperă J Rom Anest Terap Int 2009; 16: 134-139.
§ Mock C et al. Guidelines for essential trauma care. Geneva, World Health
Organization, 2004.
§ Prehospital trauma care systems.Geneva, World Health Organization, 2005.
 § Road safety training manual. World Health Organization, 2006.
§ Varghese M, Mohan P. When someone is hurt: a first aid guide for lay persons and
community workers. New Delhi, The Other Media Communications, 1998.
§ www.parasolemt.com.au/manual.php
§ http://emedicine.medscape.com
§ Diaz JH. Syndromic diagnosis and management of confirmed mushroom poisonings.
Crit Care Med 2005; 33(2): 427-36.
§ Berger KJ, Guss DA. Mycotoxins revisited: Part I. J Emerg Med 2005; 28(1): 53-62.
§ Eckstein M, Maniscalco PM. Focus on smoke inhalation--the most common cause of
acute cyanide poisoning. Prehospital Disaster 2006;21(2 Suppl 2): s49-55
§ Gorman D, Drewry A, Huang YL. The clinical toxicology of carbon monoxide.
Toxicology 2003; 187(1): 25-38.
§ http://en.wikipedia.org/wiki/Mushroom_poisoning
§ First Aid Manual. 8th Edition St John Ambulance, St Andrew s First Aid, British Red
Cross 2002.
§ www.britishredcross.org.uk
§ Perioada de desfăşurare a cursului: semestrul II + 2 săptămâni sesiune
- Programul consultaţiilor:
§ Natalia Hagău miercuri 18-19
§ Constantin Bodolea miercuri 18-19
§ Ionel Alb miercuri 18-19
§ Dan Dârzu miercuri 18-19
§ Sebastian Trancă miercuri 18-19
§ Cristina Indrei miercuri 18-19
§ Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor practice:
- Pentru a fi acceptaţi la examen trebuie:
1. să fiţi prezenţi la mai mult de 70% din cursuri
2. să fiţi prezenţi la toate lucrările practice şi de simulare, sau să vă motivaţi şi
recuperaţi absenţele
3. să fiţi prezenţi la toate examinările de pe parcurs
4. să aveţi portofoliu de activitate
- Condiţii de promovare:
§ media finală să fie peste 4(patru)
§ Examen final:
- teoretic (scris):
• test cu întrebări şi răspunsuri opţionale multiple
- practic:
§ examen practic – BLS, utilizarea trusei de prim ajutor, tehnica injectării
intramusculare, subcutanate
§ o problemă teoretică de rezolvat
§ Modul de notare:
- examenul teoretic 30%
- examenul practic 40%
- examinare pe parcurs 10%
- apreciere făcută de cadrul didactic (medicul) îndrumător 10%
§ Cadrele didactice de predare:
- Natalia Hagău hagaunatalia@gmail.com
- Constantin Bodolea bodolea@yahoo.com
- Ionel Alb ionelmalb@yahoo.com
- Dan Dîrzu dirzudan@gmail.com
- Sebastian Trancă sebi_tranca@yahoo.com
- Cristina Indrei indreicristinalaura@yahoo.com
Capitolul 1 (se acordă 4 ore)
Titlul cursului: Suportul vital de bază

Tabla de materii:
• Recunoaşterea stopului cardiorespirator
• Protocolul de prim ajutor
• Tehnica masajului cardiac
• Tehnica ventilaţiei
• Primul ajutor în aspiraţia de corp străin
• Poziţia laterală de siguranţă

Obiectivele educaţionale:
Oprirea cardiorespiratorie este una din cele mai importante probleme de sănătate ale socităţii
contemporane. Rapiditatea cu care se iniţiază primul ajutor şi corectitudinea cu care acesta este
acordat au impact major asupra supravieţuirii victimelor. În acest sens, cursul îşi propune ca cei
care îl parcurg să aibă la sfârşit competenţa de a acorda primula ajutor la cele mai înalte
standarde, conform protocoalelor în vigoare.
Nivelul de competenţă va fi acela al salvatorului ocazional, urmând ca studenţii să îşi însuşească
suportul vital avansat şi resuscitarea intraspitalicească în cadrul modulului de anestezie terapie
intensivă în anul IV de studii, pentru cei ce urmează cursurile facultăţii de medicină generală.
Cei ce urmează facultatea de stomatologie nu sunt obligaţi să cunoască problemele legate de
suportul vital avansat.

Ce trebuie să ştiţi:
ü Esenţial: să recunoască stopul cardiorespirator, să ştie protocolul de prim ajutor,
să execute corect manevrele de resuscitare
ü Important: existenţa situaţiilor speciale, ce impun modificări de protocol
Ce trebuie să faceţi:
ü Să oserve: să participe la curs
ü Să facă personal, individual sau în echipă: fiecare student va executa pe simulator
diagnosticul stopului cardiorespirator şi va acorda primul ajutor, individual sau în
echipă

Termeni noi:
Boli transmisibile = boli infecţioase care pot fi transmise de la o persoană la alta
Conştienţă= cunoaşterea propriei persoane şi a mediului în care se află individul
Hipotermie = scăderea temperaturii centrale a corpului
HIV = virusul imunodeficienţei umane
Leziuni ischemice= leziuni rezultate prin diminuarea sau oprirea circulaţiei arteriale într-un
teritoriu localizat
Proces metabolic = ansamblul transformărilor biochimice şi energetice pe care le suferă
substanţele într-un organism viu
Ventilaţie pulmonară = procesul de schimb între aerul pulmonar şi aerul ambiental

Cunoştinţe şi abilităţi anterioare: cultură generală

Schema succintă a capitolului

Definiţii:
Oprirea cardio-circulatorie este o pierdere bruscă a funcţiei cardiace şi pulmonare ce
duce la pierderea cunoştinţei şi moarte.
 Moartea clinică înseamnă oprire cardio-respiratorie, iar moartea biologică înseamnă
oprirea cardio-respiratorie urmată de leziuni ireversibile celulare. Leziunile neurologice apar la
3-5 minute de la stopul cardiorespirator, fiind primele leziuni celulare.
Resuscitarea cardiorespiratorie (RCP) implică menevrele de compresiune toracică şi
ventilaţie pulmonară cu scopul de a menţine fluxul sanguin spre organele vitale şi de a preveniri
leziunile ischemice ireversibile.
Suportul vital de bază (BLS) cuprinde compresii toracice, ventilaţie, dezobstrucţie de
cale aeriană, fără a folosi echipament medical. Pentru efectuarea ventilaţiilor se pot folosi
echipamente care au scopul de a proteja salvatorul de bolile transmisibile prin contactul cu
victima.
Suportul vital avansat (ALS) se referă la manoperele avansate efectuate de personal
medical antrenat pentru astfel de situaţii, care au ca scop stabilizarea victimei. Este tratamentul
definitiv al stopului cardiac, având ca scop reluarea activităţi mecanice a inimii.
Protocolul suportului vital de bază

Paşi de urmat în cazul

acordării primului ajutor
în afara spitalului

Victimă inconştientă

AJUTOR!

Deschiderea căii aeriene

NU RESPIRĂ!

SUNĂ 112

30 compresii toracice

2 ventilaţii

Dacă răspunde:
• victima este lăsată în poziţia în care a fost găsită, asigurându-vă că nu există alte
pericole;
• se încearcă să se afle ce s-a întâmplat şi se cheamă un ajutor dacă este cazul;
• se verifică victima la intervale regulate.
Dacă nu răspunde:
• se strigă după ajutor;
• se întoarce victima pe spate şi se deschide calea aeriană prin hiperextesia capului;
• ţinând calea aeriană deschisă se verifică prezenţa respiraţiei prin tehnica „priveşte,
ascultă, simte”.
Dacă respiră normal:
• victima este întoarsă în poziţia laterală de siguranţă;
• se cheamă ambulanţa;
 • se verifică respiraţia să fie neîntreruptă.
Dacă NU respiră normal:
• se trimite o persoană după ajutor, sau dacă eşti singur, fă tu asta. Nu uita numărul unic
de urgenţe 112;
• începe compresiile toracice;
• alternează 30 de compresii cu 2 ventilaţii;
• dacă nu doreşti să efectuezi ventilaţii, efectuează doar compresii toracice cu o rată de
100 pe minut;
• continuă aceste manevre până când soseşte ajutor calificat, victima respiră singură sau
eşti extenuat.
Aspiraţia de corp străin
Primul ajutor pentru obstrucţia moderată constă în a încuraja victima să tuşească.
Pentru obstrucţia severă:
1. Dacă victima este conştientă:
• aplică până la 5 lovituri interscapulare;
• verifică după fiecare lovitură dacă obstrucţia a fost rezolvată;
• dacă după 5 lovituri obstrucţia mai există efectuează până la 5 compresii abdominale;
• dacă tot nu s-a rezolvat obstrucţia, alternează 5 lovituri interscapulare cu 5 compresii
abdominale.
2. Dacă victima devine în orice moment inconştientă:
• susţine victima pănâ ajunge jos;
• cheamă ajutor calificat (112);
• începe CPR conform protocolului detaliat anterior. Nu pierde vremea căutând puls,
compresiile toracice se vor realiza în acest caz chiar dacă victima are puls.

Activităţi obligatorii: fiecare student va efectua obligatoriu manoperele de resuscitare fără

limita minimă sau maximă de timp, până la însuşirea corectă a acestora. Facultativ, în limita
timpului, se vor demonstra manoperele de ventilaţie şi masaj cardiac la copil.
Activităţi facultative: improvizarea unor scenarii clinice noi.

Scenariu clinic:
1. Vă aflaţi la o petrecere când brusc unul dintre participanţi prezintă tuse violentă cu efort
respirator mărit, senzaţie de sufocare. Prezentaţi detaliat posibila evoluţie şi măsurile ce
se impun în funcţie de gradul de severitate.
2. Vă aflaţi la ştrand. Doi domni cam la 60 de ani se întrec,cine îşi ţine respiraţia mai mult
sub apă. Primul cedează relativ rapid, dar cel de-al doilea este încă sub apă după 4
minute. Îngrijorat prietenul lui încercă să îl facă să renunţe dar nu are nici un răspuns. Îl
scoate la mal şi strigă după ajutor. Ce faceţi? Ce s-a întâmplat cu victima?

Bibliografie:
• Cursul este adaptarea protocolului publicat de European Resuscitation Council în decembrie
2005. originalul în limba engleză poate fi pus la dispoziţie la cerere şi este oferit gratuit on
line la https://www.erc.edu/index.php/docLibrary/en/viewDoc/down%3D19/
• Consiliul Naţional Român de Resuscitare. Resuscitarea cardiopulmonară şi cerebrală la adult.
Editura Alpha MDN, Bucureşti 2006: 117-128.

Chestionar de evaluare. Încercaţi să daţi răspunsurile corecte:

1. Referitor la acordarea primului ajutor putem afirma că:
a. primul gest este verificarea siguranţei mediului
b. primul gest este verificarea căii aeriene
c. acordarea primului ajutor începe cu verificarea stării de conştienţă
d. când vedem un om căzut, sunăm la 112 în timp ce ne apropiem de el
e. după ce am diagnosticat stopul cardiorespirato sunăm la 951
2. Pentru a ventila pacientul în stop cardiorespirator:
a. după 30 de compresiuni se deschide calea aeriană
b. se poate sufla pe gură, pe nas sau pe gură şi pe nas
c. se suflă repede şi cu volume cât mai mari pentru a asigura o bună ventilaţie
d. dacă nu reuşim din prima putem să încercăm de mai multe ori, dar nu mai mult de 5
încercări
e. nu este permis mai mult de 2 încercări la 30 de compresiuni

3. Descrieţi paşii pentru a pune un bolnav în poziţie laterală de iguranţă.

4. Descrieţi măsurile de urmat în cazul în care nu se expansionează toracele bolnavului în
urma ventilaţiilor efectuate pacientului în stop cardiorespirator.
5. Descrieţi măsurile de prim ajutor în cazul obstrucţiei de cale aeriană în funcţie de
gravitate.

Capitolul 2 (se acordă 4 ore)

Titlul cursului: Primul ajutor în urgenţele datorate mediului înconjurător

Tabla de materii:
• Hipotermia
• Degerăturile
• Avalanşele
• S.O.S. la munte
• Insolaţia şi hipertermia
• Muşcătura de viperă
• Înţepăturile de insecte
• Trăznetul

Obiectivele educaţionale:
Primul ajutor în urgenţele datorate mediului înconjurător reprezintă o serie de tehnici medicale
simple pentru salvarea vieţii pe care un om obişnuit poate fi antrenat să le folosească în situaţii
de urgenţă. Viaţa unei persoane accidentate depinde într-o mare măsură de momentul acordării
primului ajutor şi de priceperea celui care intervine la locul accidentului.

Ce trebuie să ştiţi:
ü Esenţial:
o să recunoaşteţi hipotermia şi severitatea ei,
o să recunoaşteţi degerăturile
o să ştiţi ce înseamnă un S.O.S. la munte
o să recunoaşteţi insolaţia şi şocul termic
o să recunoaşteţi o muşcătură de viperă
o să recunoaşteţi o înţepătură de insectă
o să recunoaşteţi o leziune de electrocutare prin trăznet
ü Important: siguranţa salvatorului
Ce trebuie să faceţi:
ü Să acordaţi primul ajutor în situaţiile de mai sus
Termeni noi:
Hipotermia
Debitul cardiac= cantitatea de sânge pompată de fiecare ventricul într-un minut.
Fluxul sangvin= debitul sanguin care traversează un organ sau un anumit teritoriu considerat
Frecvenţă cardiacă= numărul de cicluri cardiace pe minut
Frison= tremurături şi senzaţie de frig prin contracţii musculare involuntare, ce pot dura
secunde, minute, ore
Hipoglicemie=scăderea cantităţii de glucoză din sânge sub limita normală de 0,80g/l
Imersia= introducerea parţială sau totală a unui obiect într-un lichid
Metabolism bazal = reprezintă cantitatea minimă de energie consumată (kcal/kJ) de corpul
uman pentru a ne ţine în viaţă
= cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiţii de repaus al
organismului, raportată la un metru pătrat din suprafaţa corpului
Midriază=dilataţia pupilei
Presiune arterială=presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali
Termoreglare= mecanism fiziologic la animalele homeoterme prin care acestea îşi menţin
constantă temperatura corpului
Traumatism= leziune suferită de un organism viu printr-o acţiune violentă, exterioară acestuia
Vasoconstricţie= diminuarea calibrului vaselor
Tulburări de ritm ventriculare= ritm cardiac anormal, rapid la nivel ventricular
Degerături
Antialgic= medicament care calmează durerea
Asfixia= oprirea respiraţiei prin imposibilitatea schimburilor respiratorii
Confuzie= stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarităţii gândirii
Convulsii= contracţii involuntare instantanee, sacadate a uneia sau mai multor grupe musculare
determinând mişcări localizate sau ale întregului corp
Degerături= leziuni produse prin frig care produc modificări ale ţesuturilor
Deshidratare= scăderea excesivă a apei în diferitele ţesuturi ale organismului
Escare= leziuni ischemice la nivel cutanat, ce apar de regulă în punctele de compresiune
continuă a unor reliefuri osoase contra unui plan dur, ce apar, de regulă, la persoanele
imobilizate la pat.
Halucinaţii= percepţii false, percepţie fără obiect, adică în absenţa oricărei stimulări din exterior
Hematurie= prezenţa sângelui sau a hematiilor în urină
Hipertemia= creşterea temperaturii centrale a organismului
Hipotensiune= scăderea prensiunii arteriale sistolice sub 100mmHg
Imersia= introducerea parţială sau totală a unui obiect într-un lichid
Impotenţă funcţională= imposibilitatea mobilizării unui membru sau a unor grupuri musculare
Insolaţia= organismul se supraîncălzeşte şi nu poate să îşi scadă prin propriile metode
temperatura
Mialgii= dureri musculare
Status mental= gradul de conştienţă
Tahicardie= accelerarea frecvenţei bătăilor inimii
Tahipnee= creşterea frecvenţei respiratorii
Muşcătura de viperă
Angioedem= reacţie alergică ce este caracterizată printr-o erupţie edematoasă subcutanată (buze,
pleoape, limbă)
Bronhospasm= contractura musculaturii netede din pereţii bronhiilor şi bronhiolelor cu
diminuarea consecutivă a diametrului interior al acestora
Edem= acumularea de lichid în ţesuturile organismului, ca urmare a creşterii lichidului
interstiţial
Incontinenţa urinară = lipsa controlului conştient şi voluntar al sfincterului vezical
Infarct miocardic acut= moartea unor zone ale ţesutului miocardic datorată reducerii fluxului
sanguin coronarian (prin obstrucţia bruscă sau completă a arterei coronare ce irigă zona
respectivă).
Înţepături
Analgezia = suprimarea sensibilitatii dureroase la un bolnav conştient.
Anxietate= sentiment de pericol iminent şi nedeterminat, însoţit de o stare de rău, de nelinişte
Laringospasm= contracţie bruscă a muşchilor laringieni provocând ocluzia prin unirea corzilor
vocale.
Prurit= mâncărimea pielii
Şocul anafilactic= reacţie alergică severă, care apare în urma răspunsului organismului la un
anumit alergen
Urticarie= erupţie cutanată însoţită de mâncărime

Cunoştinţe şi abilităţi anterioare: cultură generală

Schema succintă a capitolului

Hipotermia
Hipotermia constă în scăderea temperaturii centrale a corpului sub 35˚C.
Hipotermia poate să apară la persoane cu termoreglare normală care sunt expuse la
temperaturi scăzute, în special în condiţii de umiditate şi de vânt sau ca urmare a imersiei în
apă rece.
Forma minoră a hipotermiei se instalează între 32 şi 35˚C.
Forma moderată a hipotermiei se instalează între 28-32˚C.
Forma severă a hipotermiei – scăderea temperaturii centrale sub 28˚C.
Prim ajutor
La un pacient hipotermic, efortul terapeutic este concentrat asupra limitării pierderilor
suplimentare de caldură, reîncălzirii şi transportului la spital:
• Prevenirea pierderii de căldură prin evaporare: îndepărtarea hainelor ude, acoperirea
cu folie termoizolantă (aplicând partea argintie a foliei spre corpul pacientului), pături calde.
• Pacientului conştient i se vor administra lichide calde.
• Transportul la spital trebuie făcut foarte atent, evitând mişcările bruşte, acestea
ducând la stop cardiorespirator. Specific cazului este atenţia deosebită ce trebuie acordată la
mobilizarea hipotermicului.
• Orice mişcare mai bruscă sau necoordonată poate agrava situaţia sau poate duce la
stop cardiac. În cazul pacientilor aflaţi în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de
efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.
Degerăturile
Degerătura reprezintă cea mai frecventă leziune cauzată prin frig şi se produce atunci
cand ţesuturile umane îngheaţă.
Având în vedere faptul că ţesuturile nu sunt formate numai din apă, ele nu vor îngheţa
până când vor atinge teperatura de – 3˚C. Pentru ca ţesuturile să ajungă la această
temperatură, trebuie ca temperatura mediului inconjurător sa fie mai mică de –6˚C.
Primul ajutor:
• se asigură securitatea salvatorului şi a victimei;
• se solicită Ambulanţa;
• se evaluează stărea de conştienţă a victimei;
• se evaluează ABC;
• se execută resuscitarea cardiorespiratorie în caz de Stop cardiorespirator;
• nu se masează zonele degerate;
• se scoate accidentatul de sub acţiunea frigului şi se înlătură factorii mecanici care
produc stază vasculară (haine, încălţăminte strâmtă), se îmbracă accidentatul cu
haine uscate şi călduroase;
• se încălzesc zonele afectate cu apă caldă la 36...40˚C ). Atenţie la temperatura apei !
• se evită reîngheţarea zonelor deja afectate de frig;
• se administrează antialgice pacientului (ex. paracetamol, comprimate de 500 mg)
întrucât procesul de reîncălzire duce la apariţia durerilor;
• se asigură transportul la spital cu mijloace încălzite;
 • se aplică pansament steril.
Avalanşele
Avalanşele sunt deplasări bruşte şi rapide ale maselor de zăpadă din munţi, pe versanţii
cu înclinare accentuată, în lungul unor culoare preexistente sau pe suprafeţe înclinate,
nefragmentate.
Zăpada este destul de fonoizolantă, dar gradul în care "absoarbe sunetele" este diferit şi
merită să încercăm a ne face auziţi de către salvatori. Pentru aceasta se recomandă să strigăm
scurt şi pe ton înalt sau - dacă putem - să utilizam un fluier!
Dintre cei antrenaţi în avalanşă, o parte sunt îngropaţi. Pentru ei, şansele de
supravieţuire depind de mai mulţi factori: rapiditatea degajării, profunzimea acoperirii,
calitatea zăpezii acoperitoare şi punga de aer pastrată.
Decesul apare prin: traumatisme; asfixia imediată; asfixia lentă; hipotermie.
Căutarea şi degajarea din avalanşă trebuie organizată şi executată rapid, şansele de
supravieţuire scăzând odată cu trecerea timpului. Se constată câte persoane lipsesc la apel.
Dacă există mai mulţi supravieţuitori valizi, 1-2 dintre ei pleacă să dea alarma şi să aducă
ajutoare, în cazul în care nu există o metodă mai rapidă de comunicare prin radio - telefon,
telefon celular 0SALVAMONT.
S.O.S. la munte
La munte alarma, care înseamnă şi chemare în ajutor, se face prin lansarea în spaţiu a
şase semnale pe minut, la intervale egale între ele, adică un semnal la zece secunde.
Semnalele lansate pot fi luminoase, acustice sau vizuale.
Cum se răspunde la semnalul de ajutor?
Confirmarea că semnalul de alarmă a fost recepţionat se face prin remiterea a 3 semnale
pe minut - acustice, vizuale sau luminoase - fiecare lansate la douăzeci de secunde unul de
celălalt.
Insolaţia şi hipertermia
Insolaţia şi şocul termic pot fi provocate de:
• expunerea îndelungată la razele soarelui pe timp de arşiţă; temperatură ridicată a
mediului, combinată cu umiditate ridicată; lucru fizic solicitant, într-un mediu cu o
temperatura ridicată.
Semnele şi simptomele insolaţiei:
• debut insidios; cefalee - dureri de cap; greaţă; vărsături; mialgii -dureri musculare;
crampe musculare; deshidratare moderată; iritabilitate; oboseală; somnolenţă; tahicardie - puls
peste 100/ minut.
Semnele şi simptomatologia şocului termic:
• temperatura centrală peste 41˚C; disfuncţia SNC cu apariţie bruscă a:
convulsiilor;halucinaţiilor; tulburărilor de comportament; confuziei; dezorientării; comei;
midriazei – pupile mari; deshidratare severă (se pierd cca 2 l de lichide / oră) însoţită de:
tahicardie; hipotensiune; hematurie; piele caldă şi uscată; tahipnee - frecvenţă respiratorie
mare.
Primul ajutor:
• se asigură securitatea salvatorului şi a victimei; se solicită ambulanţa; se evaluează
starea de conştienţă a victimei; se evaluează ABC şi se execută resuscitarea
cardiorespiratorie în caz de Stop cardiorespirator; se administrează oxigen; pacientul
comatos se pune în Poziţia Laterală de Siguranţă; se monitorizează temperatura
pacientului; se realizează răcirea rapidă pacientului cu scopul de a reduce
temperatura centrală sub 39˚C. Cu cât este mai rapidă răcirea cu atât este mai redusă
rata mortalităţii.
Există mai multe metode de răcire:
• administrarea de lichide reci dacă pacientul este conştient; utilizarea ventilatoarelor
care vor fi orientate spre pacientul complet dezbrăcat; aplicarea pungilor cu gheaţă
pe zonele bogat vascularizate: axilă, gât; imersia în apă rece este utilă la pacienţii
stabili.
 Muşcătura de viperă
În ţara noastră trăiesc numai trei specii (Vipera ammodytes, Vipera ursinii şi Vipera berus),
primele două fiind prezente cu câte două subspecii (Vipera ammodytes ammodytes şi Vipera
ammodytes montadoni şi, respectiv, Vipera ursini renardi şi Vipera ursini rakosiensis).
Recunoaşterea muşcăturii de viperă este simplă: de cele mai multe ori aceasta apare sub
forma unei plăgi muşcate cu 2 puncte situate la o distanţă de 5-12 mm, iar pielea din jurul lor, la
câtva timp de la momentul muşcăturii devine purpurie-violacee şi se umple uneori cu vezicule.
În unele cazuri se constată existenţa unei singure înţepături- un singur punct, sau existenţa a
uneia sau a două escoriaţii paralele cauzate de cei doi dinţi retractili.
Perioada critică pentru victimă este de obicei în primele 12 ore de la muşcătură, dar poate
să dureze până la câteva zile în cazurile severe. Cele mai multe muşcături nu duc la apariţia unor
simptome sau doar la apariţia unor reacţii minore (70 %), cazurile urmate de deces fiind rare .
Semne şi simptome:
• durere şi edem la nivelul muşcăturii;
• efectele generale ale muşcăturii apar în primele 20 minute:
o greţuri si vărsături; diaree; colici abdominale; incontinenţă urinară; transpiraţii;
bronhospasm; tahicardie; hipotensiune; infarct miocardic acut; angioedem;
hemoragii spontane; convulsii; comă.
Primul ajutor:
În primul rând se solicită de urgenţă Serviciul de Ambulanţă, apelând numărul de telefon
112.
Pacientul trebuie liniştit şi întins pe spate, pentru a evita orice mişcări inutile. Membrul
muşcat trebuie poziţionat, dacă se poate, sub nivelul cordului.
La nivelul muşcăturii se aplică de urgenţă sistemul de aspiraţie (vacuum) pentru aspirarea
veninului din plagă. Există truse speciale de prim ajutor care conţin acest sistem de aspiraţie.
Înţepăturile de insecte
Persoanele alergice la înţepăturile de insecte trebuie să aducă la cunoştinţă familiei,
prietenilor şi colegilor acest lucru.
Simptomatologia:
• durere şi edem la nivelul înţepăturii; urticarie; prurit; anxietate; edem al limbii;
laringospasm; bronhospasm; dureri toracice; stop respirator; greţuri şi vărsături; 50 % din
decese apar în primele 30 minute.
Primul ajutor:
• se asigură securitatea salvatorului şi a victimei; se solicită ambulanţa; se evaluează
starea de conştienţă a victimei; se evaluează ABC şi se execută resuscitarea
cardiorespiratorie în caz de Stop cardiorespirator.
Dacă acul şi punga cu venin sunt încă în piele, aşa cum se întâmplă de cele mai multe
ori la înţepătura de albină, acesta trebuie extras cu atenţie cu unghia, cu o lamă subţire sau cu
o pensă fără a-l comprima, altfel cantitatea de venin injectată va fi mai mare.
Un antihistaminic (Claritine sau Aerius) poate fi util, dar în cazul unei reacţii alergice
severe, de tipul şocului anafilactic, tratamentul de elecţie este injectarea de adrenalină.
Trăsnetul
Trăsnetul este o descărcare electrică în scânteie care se produce în atmosfera terestră, fie
între doi nori, fie între un nor şi scoarţa terestră.
În caz de furtună, pentru a vă adăposti, trebuie să căutaţi o clădire sau o structură în
întregime metalică, sau echipată cu un sistem de protecţie contra trăsnetului. Orice clădire
reprezintă o mai bună protecţie decât un teren deschis. Interiorul unei maşini este de asemenea
un loc protejat, dacă nu este vorba de o decapotabilă.
Primul ajutor:
• se asigură securitatea salvatorului şi a victimei; se solicită ambulanţa; se evaluează
starea de conştienţă a victimei; se evaluează ABC; se execută resuscitarea
cardiorespiratorie în caz de Stop cardiorespirator, şansele de resuscitare fiind mari;
se pansează arsurile; se reevaluează periodic victima.
Activităţi obligatorii:
Creaţi scenarii în care să vă puteţi răspunde la următoarele întrebări:
1. Cum procedaţi dacă sunteţi surprinşi de un viscol?
2. Cum procedaţi dacă sunteţi surprinşi de o avalanşă?
3. Cum emiteţi SOS la munte în lipsa telefonului mobil?
4. Cum procedaţi dacă recepţionaţi un semnal SOS fiind într-o drumeţie?
5. Cum procedaţi dacă sunteţi surprinşi de o furtună puternică la munte?
6. Cum improvizaţi o targă în timpul unei drumeţii?
7. Cum recunoaşteţi un şarpe veninos la munte?
8. Cum aplicaţi folia de supravieţuire la pacientul hipoterm?

Bibliografie:
1. Reading CJ. Incidence, pathology and treatment of adder (Vipera berus) bites in man.
Journal Accidents Emergency Medicine 1996; 13: 346-351.
2. Zigenfuß T. Medicină de Urgenţă. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca 2001: 316-
321.
3. www.emedicine.com/emerg/index.shtml
4. Giurcăneanu C. Înfruntând natura dezlănţuită. Editura Albatros, Bucureşti 1986: 238-246.
5. Matusz P. Primul ajutor în accidentele vacanţei. Editura Sport-Turism, Bucureşti 1990.
6. Stewart S. Environmental emergencies. Baltimore: Williams& Wilkins 1990.
7. Trancă S, Hagău N. Muşcătura de viperă. Terapia pacientului critic cu reacţie toxică severă
la veninul de viperă J Rom Anest Terap Int 2009; 16: 134-139.

Chestionar de evaluare. Întrebări cu răspunsuri multiple.

1. Cum emiteţi un S.O.S. la munte:
a. prin lansarea 3 semnale pe minut
b. prin lansarea a 6 semnale pe minut
c. prin lansarea a 6 semnale cu distanţă de 10 sec între ele
d. semnalele pot fi luminoase
e. semnalele pot fi acustice
2. În cazul muşcăturii de viperă:
a. plaga muşcată se spală cu apă oxigenată şi se acoperă cu pansament steril
b. plaga se acoperă cu gheaţă
c. la nivelul muşcăturii se practică incizii
d. membrul muşcat se imobilizează pe atelă
e. proximal de plagă se leagă o faşă elastică

Capitolul 3 (se acordă 2 ore)

Titlul cursului: Primul ajutor în traumă

Tabla de materii:
• Generalităţi
• Probleme medico-legale
• Examinarea iniţială a victimelor traumatismelor
• Triajul pacienţilor cu taumatisme
• Primul ajutor în hemoragia externă
• Primul ajutor în hemoragia internă
• Primul ajutor la pacientul traumatizat şocat
• Primul ajutor în sindromul de strivire
• Primul ajutor în arsuri
• Primul ajutor în electrocutare
• Primul ajutor în traumatismul cranian
• Primul ajutor în traumatismul toracic
• Primul ajutor în traumatismul abdominal
 • Primul ajutor în fracturi

Obiectivele educaţionale:

Ce trebuie să ştiţi:
ü Esenţial: cunoaşterea măsurilor de bază pentru asigurarea supravieţuirii după un
traumatism cu respectarea următoarelor principii: opreşte-te să ajuţi, cheamă
ajutor, evaluează siguranţa mediului, evaluează victima, porneşte respiraţia şi
opreşte sângerarea
ü Important: recunoaşterea leziunilor pe zone anatomice
Ce trebuie să faceţi:
ü Să acordaţi prmul ajutor în traumatisme

Termeni noi:
Apatie= diminuarea sau absenţa interesului faţă de propria persoană sau faţă de cei din jur
Aritmii cardiace= tulburări ale ritmului cardiac (ale automatismului cardiac, ale conducerii
impulsului sau mixte)
Colaps= insuficienţă circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forţe, scăderea
bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid şi foarte slab.
Contuzia= leziune produsă prin compresiune brutală fără ca pielea să fie rănită.
Epistaxis= sângerare nazală
Ischemie= diminuarea sau oprirea circulaţiei arteriale într-un teritoriu localizat.
Leziune= orice alterare la nivel celular sau tisular.
Paraplegia= paralizia jumătăţii inferioare a corpului (abdomen, membre inferioare)
Polipnee= respiraţie rapidă şi superficială
Tetraplegia= paralizia celor patru membre
Trauma= leziune produsă într-o regiune bine delimitată a organismului, printr-o acţiune violentă,
exterioară acestuia.
Volet costal= parte a peretelui toracic devenită mobilă cu mişcările respiratorii, apărut ca urmare
a fracturilor costale multiple (cel putin 2 coaste), coastele fiind fracturate în cel puţin 2 puncte.

Cunoştinţe şi abilităţi anterioare: cultură generală

Schema succintă a capitolului

Generalităţi
Trauma este principala cauză de deces pentru populaţia cu vârsta cuprinsă între 1 şi 45 de
ani. 80% din decesele tinerilor şi 60% dintre cele ale copiilor sunt datorate unor cauze
traumatice.
Probleme medico-legale
Sunt patru noţiuni de care trebuie ţinut cont în înţelegerea consecinţelor legale ale acordării
primului ajutor: datoria de a ajuta, neglijenţa, consimţământul şi înregistrarea evenimentelor.
Nu trebuie acordat primul ajutor niciodată celui care refuză acest lucru. De asemenea,
pentru leziunile care depăşesc cunoştinţele şi competenţa salvatorului.
Examinarea iniţială a victimelor traumatismelor
Când numărul salvatorilor este insuficient, nu se iniţiază suportul vital de baza al unei
victime, dacă există alte victime care au nevoie de îngrijire urgentă.
Nu mişcaţi victimele accidentelor rutiere decât dacă există incendiu, risc mare de coliziune
suplimentară, este nevoie pentru controlul căii aeriene, pentru a opri o sângerare severă sau
pentru suport vital de bază. În orice altă situaţie riscul mobilizării depăşeşte beneficiile aduse.
Triajul pacienţilor cu traumatisme
Siguranţa victimei, permeabilitatea căii aeriene, menţinerea respiraţiei şi a circulaţiei,
controlul hemoragiilor severe, şocul de orice cauză şi arsurile sunt priorităţi atunci când acordăm
primul ajutor cu resurse limitate.
Primul ajutor în hemoragia externă
 Garoul este ultima opţiune în controlul hemoragiilor, când alte metode au eşuat şi viaţa
victimei este în pericol.
Dacă rana conţine un obiect penetrant se pansează în jurul acestuia fără a-l extrage, mişca,
îndepărta sau aplica presiune pe acesta.
Primul ajutor în hemoragia internă
• Nu se administrează nimic pe gură !!!!
Salvatorul trebuie să presupună întotdeauna că există sângerare internă şi să înţeleagă că nu
poate face nimic pentru a o controla. Viaţa pacientului depinde de timpul scurs până la acordarea
ajutorului medical calificat.
Primul ajutor la pacientul traumatizat în şoc
Semnele şocului sunt:
• piele palidă, umedă şi rece sau cianotică (în absenţa hemoragiei);
• sete;
• puls rapid şi slab;
• respiraţie rapidă şi superficială;
• durere, discomfort (sau absenţa acestora în condiţiile unei traume masive sau a
suferinţei neurologice severe);
• colaps (tensiune arterială prăbuşită);
• senzoriu alterat, agitaţie , apatie sau inconştienţă;
• oprirea treptată a funcţiilor vitale.
Un salvator care evaluează o victimă cu traumă trebuie sa anticipeze riscul apariţiei şocului
traumatic şi să-şi pună câteva întrebări:
• Injuria este serioasă?
• Este victima în stare de şoc?
• Dacă nu se intervine, victima are un risc crescut să dezvolte şoc?
Dacă răspunsul la toate aceste trei întrebări este „da” atunci pacientul trebuie tratat pentru
şoc de o unitate medicală specializată.
Măsurile ce se impun sunt aceleaşi ca pentru pacientul cu hemoragie internă. Pe lângă
aceasta, trebuie făcute eforturi pentru menţinerea temperaturii normale a victimei, fără însă a-l
supraîncălzi.
Primul ajutor în sindromul de strivire
Semnele sindromului de strivire sunt:
• puls absent în partea distală a membrului;
• absenţa durerii în regiunea afectată;
• progresie către şoc.
Primul ajutor constă în apelul de urgenţă, deşocare şi transportarea victimei la spital. Dacă
ridicarea corpului care comprimă victima este posibilă salvatorul trebuie să se asigure că se poate
face în siguranţă.
Primul ajutor în arsuri
Diagnosticul se bazează pe relatările victimei, sau ale martorilor, şi pe prezenţa semnelor
de arsură: roşeaţă, blistere (vezicule), piele înnegrită, durere.
Primul ajutor constă în:
• solicitarea de ajutor (apel telefonic la 112);
• protecţia salvatorului şi a victimei împotriva agentului cauzator de arsură;
• protecţia personală (îmbrăcarea de mănuşi);
• răcirea extremităţilor arse doar cu apă curată (până la 20 minute pentru flacără, cel
puţin 20 minute pentru arsura chimică, cel puţin 30 minute pentru bitum). fosforul se
menţine ud în permanenţă iar particulele de fosfor se îndepărtează doar cu pensa.
• pansarea prin acoperire cu pansament;
• înlăturarea hainelor şi obiectelor strânse pe extremităţi (inele, bijuterii);
• manopere de evitat: nu se vor sparge veziculele; nu se vor îndepărta bitumul din ochi
sau de pe piele; nu se vor folosi creme şi alte loţiuni; nu se va răci prea tare zona de
arsura şi victima pentru a se evita frisonul.
 Primul ajutor în electrocutare
Pacientul electrocutat poate fi în stop cardiorespirator sau poate avea puls neregulat, şi de
obicei o arsură la locul de contact.
Primul ajutor constă în:
• solicitarea de ajutor (apel telefonic la 112), cu specificarea tipului de curent electric;
• protecţia salvatorului şi a victimei împotriva electrocutării;
• protecţia personală (îmbrăcarea de mănuşi);
• aplicarea măsurilor de suport vital dacă este indicat;
• aplicarea protocolului de prim ajutor în cazul coexistentei arsurilor.
Primul ajutor în traumatismul cranian
Prezenţa următoarelor manifestări sugerează coexistenta traumatismului cranian:
• rană la nivelul capului;
• deformare a craniului;
• nivelul alterat al conştienţei;
• scurgerea lichidului cefalorahidian prin urechi sau nas;
• inegalitatea pupilelor;
• cefaleea;
• manifestări neurologice precum: agitaţie, iritabilitate, tulburări de vorbire.
Măsuri de prim ajutor:
• solicitarea de ajutor (apel telefonic la 112);
• imobilizarea regiunii cervicale prin montarea unui guler cervical (dacă există şi se
cunoaşte tehnica aplicării!!!);
• tratamentul plăgilor (rănilor);
• adoptarea poziţiei laterale de siguranţă pentru victimele inconştiente;
• se lasă lichidul cefalo-rahidian să curgă liber – dacă poziţia laterală este necesară,
partea rănită se plasează decliv;
• nu se permite ca victimele care au contuzie să „zburde”.
Primul ajutor în traumatismul spinal
Orice traumatizat cranian conştient sau inconştient, este considerat până la proba contrarie
ca prezentând asociat şi o leziune spinală.
Primul ajutor constă în:
• solicitarea de ajutor (apel telefonic la 112);
• imobilizarea coloanei cervicale prin montarea gulerului cervical; acesta va fi îndepărtat
doar dacă face imposibilă dezobstrucţia căii aeriene;
• menţinerea capului în linie (în ax) cu coloana vertebrală, iar capul nu va fi deplasat în
nici o direcţie;
• tratamentul şocului;
• menţinerea temperaturii corpului;
• mobilizarea se realizează prin rostogolirea victimei folosind două trei ajutoare, cu
menţinerea axului coloanei în acelaşi ax cu cel al capului.
Primul ajutor în traumatismul toracic
Voletul costal este o de fractură complexă, survenită pe cel puţin 2 linii şi care perturbă
dramatic dinamica mişcărilor respiratorii. Regiunea de volet din peretele toracic îşi pierde
contribuţia la mecanica ventilatorie, având mişcare paradoxală de înfundare în inspir. Primul
ajutor constă în solicitarea de ajutor (apel telefonic la 112) şi reevaluarea frecventă a victimei.
Dacă aceasta este conştientă va sta în şezut, iar dacă este inconştientă se pune în poziţie laterală
de siguranţă cu partea vătămată în jos pentru a da posibilitatea părţii neafectate să respire lejer.
Plăgile toracice penetrante sunt de mare gravitate şi trebuie considerate aşa indiferent de
mărimea lor şi de starea iniţial bună a pacientului. Este vital ca obiectul penetrant să rămână
acolo. Chiar dacă este prea lung (stâlp, creangă de copac) se va solicita ajutor urgent, dar
salvatorul nu va îndepărta sub nici un motiv obiectul care penetrează toracele. Dacă rana
este deschisă se pansează lăsând partea de sus a pansamentului deschisă pentru ca aerul să iasă
din torace. Respiraţia va fi monitorizată până la sosirea ambulanţei.
 Primul ajutor în traumatismul abdominal
Evisceraţia este ieşirea unui viscer abdominal (de obicei intestine sau epiploon) prin plagă.
Dacă vom pansa o astfel de plagă vom folosi comprese cât mai curate de preferat sterile, care nu
se lipesc pe organ, şi preferabil umezite. Organele nu vor fi reintroduse în abdomen. De multe ori
este posibil ca durerea să nu fie severă, dar la cealaltă extremă, victima poate fi şocată, cu
hemoragie severă şi cu intestinele rupte.
Primul ajutor în traumatismele soldate cu fracturi
Fractura unui os lung nu trebuie privită doar ca un traumatism izolat al osului implicat.
Leziuni ale muşchilor, tendoanelor, vaselor, nervilor aflate în vecinătatea osului fracturat pot
complica frecvent fracturile. Fracturile sunt închise dacă nu există plagă, şi deschise când focarul
de fractură este expus prin plagă. Primul ajutor constă solicitarea de ajutor (apel telefonic la
112), în imobilizarea segmentului osos şi pansarea plăgii. De multe ori este dificil de realizat o
imobilizare adecvată.
Salvatorul trebuie sa aibă mereu în consideraţie faptul că accesul cât mai rapid al victimei
la servicii medicale specializate este mai important decât încercarea repetării tentativelor de
imobilizare.

Activităţi obligatorii: creare de scenarii cu pacienţi cu traumatisme hemoragice şi fracturi cu

localizări diverse

Bibliografie:
• Sethi D et al. Advanced trauma life support training for ambulance crews. On behalf of the
WHO Pre-Hospital Trauma Care Steering Committee. The Cochrane Database of Systematic
Reviews 2006, Issue 1. Chichester, UK, John Wiley & Sons, Ltd., 2006.
• Mock C et al. Guidelines for essential trauma care. Geneva, World Health Organization,
2004.
• Prehospital trauma care systems.Geneva, World Health Organization, 2005.
• Road safety training manual. World Health Organization, 2006.
• Varghese M, Mohan P. When someone is hurt: a first aid guide for lay persons and
community workers. New Delhi, The Other Media Communications, 1998.
• www.parasolemt.com.au/manual.php

Chestionar de evaluare. Încercaţi să daţi răspunsurile corecte:

6. În faţa unui traumatism orice categorie de personal medical urmează paşii:

a. se opreşte la locul accidentului
b. cheamă 211
c. evaluează siguranţa mediului
d. nu evaluează victima
e. opreşte sângerarea
7. La un accident colectiv, dacă eşti singurul salvator:
a. chemi ajutor 112
b. nu acorzi suportul vital la victima în stop
c. acorzi suport altor victime ce sângerează
d. nu mişti victimele de la locul accidentului
e. mişti victimele de la locul accidentului rutier

Capitolul 4 (se acordă 2 ore)

Titlul cursului: Intoxicaţiile acute

Tabla de materii:
• Intoxicaţia cu ciuperci
 o toxine: ciclopeptidele, orelanina, muscarina, psilocibinul, muscimolul şi acidul
ibotenic, toxinele iritante gastrointestinal
o prim ajutor
• Intoxicaţia cu monoxid de carbon
o cauze
o semnele intoxicaţiei
o prim ajutor

Obiectivele educaţionale:
În absenţa posibilităţilor de identificare a ciupercii, orice intoxicaţie se consideră serioasă şi
posibil letală. Intoxicaţiia cu monoxid de carbon poate fi şi ea letală.

Ce trebuie să ştiţi:
ü Esenţial:
o să ştiţi ce să căutaţi în istoricul uni pacient intoxicat cu ciuperci
o să recunoaşteţi condiţiile în care poate să apară intoxicaţia cu monoxid de
carbon
ü Important: să recunoaşteţi cele mai toxice ciuperci ce cresc la noi şi pe teritoriul
european
Ce trebuie să faceţi:
ü Să acordaţi primul ajutor în cazul unei intoxicaţii cu ciuperci
ü Să acordaţi primul ajutor în cazul unei intoxicaţii cu monoxid de carbon

Termeni noi:
Asimptomatic= fără (simptome) manifestări sau senzaţii anormale
Cefalee= durere de cap
Clisma evacuatorie= introducerea în rect şi colon a unei soluţii pentru a induce evacuarea
conţinutului intestinului gros
Coma= pierderea stării de conştienţă, pacientul fiind incapabil să simtă şi să răspundă la stimuli
externi
Confabulaţie= prezentarea incoştientă a unor fapte imaginare
Convulsii= contracţii involuntare instantanee, sacadate a uneia sau mai multor grupe musculare
determinând mişcări localizate sau ale întregului corp
Crampe musculare= contracţii musculare bruşte ale unuia sau mai multor muşchi
Decontaminare= îndepărtarea germenilor de pe un obiect sau dintr-o substanţă
Deshidratare= scăderea excesivă a apei în diferitele ţesuturi ale organismului
Diaforeza= transpiraţii abundente
Dializa= metoda de eliminare a reziduurilor, toxinelor şi excesului de apă şi restabilirea
echilibrului hidroelectrolitic
Disforie= stare de disconfort, de nelinişte
Disfonie= voce răgusită, stinsă
Dispnee= dificultatea sau lipsa de confort în respiraţie
Enzimă= substanţă de natură proteică ce activează o reacţie chimică din organism
Febră= creşterea temperaturii centrale a organismului peste temperatura fiziologică
Halucinaţii= percepţie fără obiect, adică în absenţa oricărei stimulări din exterior
Hipertensiune= creşterea presiunii presiunii arteriale peste normal
Hipoglicemie=scăderea cantităţii de glucoză în sânge ( <0,80 g/l)
Hipotensiune= scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 100 mmHg
Iatrogen= indus neintenţionat de medic sau în urma tratamentului sau procedurilor diagnostice
Icteric= care are tegumentele, mucoasele sau sclerele colorate în galben, datorită nivelurilor
crescute de pigmenţi biliari în sânge
Incontinenţa fecală = lipsa controlului conştient şi voluntar al sfincterului anal
Incontinenţa urinară = lipsa controlului conştient şi voluntar al sfincterului vezical
Ingestie= introducerea substanţelor (medicamente, alimente, toxice) în organism prin înghiţire.
Insuficienţă multiorganică= pierderea funcţiei mai multor organe în acelaşi timp
Intoxicaţie= introducerea sau acumularea în organism a unor substanţe toxice
Lavaj gastric= spălături gastrice
Letargie= nivel scăzut de conştienţă, cu somnolenţă şi apatie
Letal= care determină moartea
Leziuni ischemice= leziuni rezultate prin diminuarea sau oprirea circulaţiei arteriale într-un
teritoriu localizat
Mialgii= dureri musculare
Muscarinic= exercită acţiune farmacologică identică muscarinei
Nefrotoxic= toxic la nivelul ţesuturilor renale
Palpitaţie= perceperea supărătoare a bătăilor inimii (prin intensitate neobisnuită/ ritm neregulat)
Poliurie= eliminarea unei cantităţi crescute de urină
Proces metabolic= ansamblul transformărilor chimice şi biologice pe care le suferă substanţele
într-un organism viu
Simptom= orice manifestare sau senzaţie anormală percepută de bolnav
Stupor= tulburare a conştiinţei caracterizată prin reducerea marcată a capacităţii de a reacţiona
la stimuli externi

Cunoştinţe şi abilităţi anterioare: cultură generală

Schema succintă a capitolului

Definiţie: ingerarea, aspirarea, injectarea unor substanţe cu potenţial toxic. Intoxicaţiile pot
fi accidentale, iatrogene, în scop suicidal sau criminal.
Intoxicaţia cu ciuperci
Ciupercile cresc în toate ariile geografice şi din miile de specii identificate, aproximativ o
sută sunt toxice pentru om, iar 15-20 de specii sunt letale. Mai mult de 95% din cazurile de
intoxicaţii cu ciuperci sunt rezultatul identificării greşite de către culegătorii amatori.
Severitatea intoxicaţiei variază în funcţie de aria geografică, de condiţiile de creştere a
ciupercii, de cantitatea de toxină ingerată şi de starea de sănătate a celui implicat, cât şi de vârstă
(copiii şi vârstnicii fac complicaţii mai severe).
Toxinele ciupercilor sunt: ciclopeptidele, orelanina, muscarina, psilocibinul, muscimolul şi
acidul ibotenic, coprina, şi cele iritante gastrointestinale.
Ciclopeptidele
• Amanita phalloides, Amanta virosa, Amanita verna şi Galerina autumnalis sunt cele
mai cunoscute şi cu mortalitatea cea mai mare.
Intoxicaţia cu amanita
Intoxicaţia cu amanita se caracterizează printr-o perioadă de latenţă de 6-12 ore după
ingestie, timp în care pacientul este asimptomatic.
La sfârşitul acestei perioade apar brusc dureri abdominale, vărsături, diaree apoasă, care
pot duce la deshidratare severă şi dezechilibre electrolitice. Această fază poate să dureze 2-3 zile
şi este urmată de o fază de recuperare aparentă.
A 3-a fază, sindromul hepatorenal caracterizat prin tegumente şi mucoase icterice (colorate
în galben), hipoglicemie, comă şi insuficienţă multiorganică, urmată de deces în 50-90% din
pacienţi. Cu tratament adecvat mortalitatea poate să scadă sun 10%. Intoxicaţia cu amatoxină
durează 6-8 zile la adult şi 4-6 zile la copil.
Orelanina
Orelanina este un compus nefrotoxic sintetizat de un număr de specii din familia
cortinarius. Atât cortinarius orellanus, cât şi cortinarius speciosessimus se găsesc în Europa şi în
Japonia.
Intoxicaţia cu orelanină
Intoxicaţia începe cu semne minore gastrointestinale caracterizate prin greaţă şi vărsături,
şi uneori diaree care durează 24-48 ore, după ingestie.
Această fază este urmată de o perioadă de latenţă de 3 zile până la 3 săptămâni. Se
instalează apoi setea şi poliuria, semne ale insuficienţei renale. Poate să apară cefaleea, mialgiile,
crampele musculare, pierderea cunoştinţei şi convulsiile. Dializa poate fi necesară la 50% din
pacienţi. Decesul poate să apară în 15% din cazuri.
Psilocibina
Este produsă de un număr de ciuperci: Psilocybe, Panaeolus, Copelandia. După ingestie,
Psilocibina cauzează efecte psidedelice, similar acidului lysergic (LSD).
Intoxicaţia cu psilocibină
Halucinaţiile sunt simptomul principal şi efectul durează în general 2 ore. Intoxicaţia este
rareori fatală. Cazurile severe apar la copii unde halucinaţiile sunt acompaniate de febră,
convulsii şi comă, şi posibil deces.
Acidul ibotenic şi muscimolul
Ciupercile Amanita muscaria şi Amanita pantherina sintetizează acid ibotenic şi muscimol
care sunt substanţe halucinogene.
Intoxicaţia cu acid ibotenic şi muscimol
Simptomele apar în general la 1-2 ore de la ingestia ciupercii. Perioada de ameţeală
alternează cu hiperreactivitate şi delir. Simptomele durează câteva ore. Cazurile de deces sunt
rare. În cazul copiilor, consumul unei cantităţi mai mari poate duce la convulsii, comă şi alte
probleme neurologice care durează 12 ore.
Muscarina
Muscarina este o amină cuaternară produsă de speciile inocybe şi clitocybe. Muscarina
stimulează sistemul nervos periferic muscarinic.
Intoxicaţia cu muscarină
Este caracterizată printr-o salivaţie abundentă, perspiraţie şi lacrimaţie ce apar la 15-30
min după ingestie. Dacă se consumă în cantităţi mari pot apare dureri abdominale, greaţă, diaree,
tulburări de vedere şi respiraţie greoaie. Intoxicaţia durează 2 ore. Rareori apare decesul.
Coprinele
Un număr de specii de ciuperci (Coprinus atramentarius) produce coprine (un aminoacid) a
cărui metabolit blochează o enzimă hepatică, acetaldehidehidrogenază, şi în prezenţa alcoolului
se produce acetaldehidă, rezultînd o reacţie de tip disulfiran (utilizat în dezalcolizare). Efectul
durează 72 de ore după ingestie.
Intoxicaţia cu coprină
Simptomele de intoxicaţie apar doar dacă se consumă alcool într-un interval de două ore de
la ingestie. Pacientul prezintă cefalee, greaţă. Vărsături, dureri toracice, diafereză, ca şi la
ingestia de alcool în prezenţa disulfiranului. Durează 2-3 ore.
Toxinele gastrointestinale
Sute de ciuperci conţin toxine care produc greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.
Printre ele se include Boleatus Piperatus. Aceasta se găseşte în pădurile de conifere şi de stejar în
perioada de toamnă.
Diagnosticul intoxicaţiei cu ciuperci
După dezvoltarea în timp a simptomelor, intoxicaţiile cu ciuperci sunt clasificate în trei
categorii majore:
• cele în care simptomele apar repede după ingestie, în primele 6 ore şi includ greţuri,
vărsături, scaune diareice, simptome alergice şi semne neurologice;
• cele cu simptomatologie instalată între 6 şi 24 de ore după ingestie, cu apariţia
hepatotoxicităţii şi nefrotoxicităţii;
• cele cu simptomatologie tardiv instalată, după 24 de ore de la ingestie şi se manifestă
mai ales cu semne de nefrotoxicitate.
Istoricul pacientului este cel mai important aspect de diagnostic. Efortul trebuie făcut
pentru identificarea cât mai rapidă a ciupercii, întrebând pacientul sau familia acestuia sau prin
consultarea informaţiei de pe Internet.
Se află: 1. timpul de la ingestie, 2. timpul de instalare a simptomelor, 3. cantitatea ingerată,
4. dacă şi alţii au consumat din ciupercile respective şi 5. dacă s-au consumat diferite ciuperci.
Tratament
În absenţa posibilităţilor de identificare a ciupercii, orice intoxicaţie se consideră serioasă
şi posibil letală.
 Prim ajutor
Decontaminarea gastrointestinală. Lavajul gastric după prima oră de la ingestie s-a dovedit
a fi ineficient, dar se pot practica clisme evacuatorii. Cel mai important rol îl joacă însă
administrarea de cărbune activ (cărbune medicinal) care limitează absorbţia majorităţii toxinelor
şi se poate administra la toţi pacienţii cu intoxicaţie cu ciuperci. Indiferent de timpul de la
ingestie. Atunci când amatoxinele sunt suspectate, se administrează doze repetate de cărbune
timp de 3-4 zile.
Terapia specifică se face în serviciul de urgenţă, respectiv secţiile de terapie intensivă unde
ajung aceşti pacienţi!
Intoxicaţia cu monoxid de carbon
Definiţie: Monoxidul de carbon (CO) este un gaz fără miros şi fără culoare care se produce
prin combustie incompletă de produşi organici. Toxicitatea monoxidului de carbon rezultă din
hipoxia celulară cauzată de imposibilitatea livrării oxigenului.
Simptome
Există un spectru larg de simptome ceea ce poate duce la un diagnostic greşit (simptomele
de debut pot fi confundate cu debutul unei viroze).
La intoxicaţia acută simptomele sunt:
• oboseala, durerile musculare, asemenea celor din viroze şi gripă; dispnee la efort;
dureri toracice, palpitaţii; somnolenţă; confuzie; tulburări de comportament:
impulsivitate, neatenţie; halucinaţii, confabulaţii; agitaţie; greaţă, vărsături, diaree;
cefalee, vertij; slăbiciune musculară; tulburări de vedere; incontinenţă fecală şi urinară;
tulburări de memorie; convulsii.
Examinare fizică
Are valoare limitată, examinarea fizică. Arsurile sau injuria prin inhalare trebuie să ne
alerteze în legătură cu posibila intoxicaţie cu monoxid de carbon.
• Semnele vitale:
a. tahicardie;
b. hipotensiune sau hipertensiune;
c. hipertermie;
d. tahipnee marcată;
• Pielea:
a. culoarea roşie clasică este rară, mai adesea cei intoxicaţi cu monoxid de carbon
sunt palizi;
• Neurologic:
a. tulburări de memorie;
b. stupor, comă;
• Stop cardiac.
Primul ajutor
Dacă se suspectează intoxicaţia cu monoxid de carbon, atunci se procedează astfel:
• Se scoate victima din aria de injurie imediat. Respiraţia cu aer proaspăt va stopa
evenimentul de intoxicaţie să avanseze. Nu rămâneţi în încăpere mai mult de 1-3 minute, pentru
a nu vă intoxica.
• Se apelează numărul de urgenţă 112! Intoxicaţia cu monoxid de carbon necesită
asistenţă calificată şi echipament de livrare a oxigenului.
• Până soseşte ajutorul calificat se pune pacientul în poziţie de siguranţă dacă este
comatos sau se încep măsurile de resuscitare dacă este în stop cardiorespirator (suportul bazal).

Scenariu clinic:
3. La 8-10 ore de la un prânz cu ciuperci o familie prezintă dureri abdominale, greţuri,
vărsături şi diaree. La ce vă gândiţi şi care sunt primele măsuri pe care le luaţi.
4. Vă petreceţi revelionul la o cabană la munte. Cabana de lângă cea în care sunteţi cazat a
ars. Din cabană a fost scos un tânăr care nu prezintă semne de arsură dar este inconştient
şi nu respiră. Care este cauza cea mai probabilă a stopului cardiorespirator? Cum acordaţi
primul ajutor?
 Bibliografie:
8. http://emedicine.medscape.com
9. http://en.wikipedia.org/wiki/Mushroom_poisoning
10. Diaz JH. Syndromic diagnosis and management of confirmed mushroom poisonings. Crit
Care Med 2005; 33(2): 427-36.
11. Berger KJ, Guss DA. Mycotoxins revisited: Part I. J Emerg Med 2005; 28(1): 53-62.
12. Eckstein M, Maniscalco PM. Focus on smoke inhalation--the most common cause of acute
cyanide poisoning. Prehospital Disaster 2006;21(2 Suppl 2): s49-55
13. Gorman D, Drewry A, Huang YL. The clinical toxicology of carbon monoxide. Toxicology
2003; 187(1): 25-38.

Chestionar de evaluare. Întrebări cu răspunsuri multiple.

9. În intoxicaţia cu Amanita Phalloides:
a. simptomele apar tardiv
b. simptomele apar devreme
c. la 2-3 zile de la ingestie apare insuficienţa hepatică
d. ciuperca matură este mai greu de recunoscut
e. ciuperca tânără este mai greu de recunocut
10. În intoxicaţia cu monoxid de carbon:
a. coma apare în formele severe de intoxicaţie
b. stopul cardiorespirator poate să apară în formele severe de intoxicaţie
c. fumatul în încăperi închise poate produce intoxicaţie cu monoxid de carbon
d. paloarea este caracteristică intoxicatului cu monoxid de carbon
e. roşeaţa pielii este caracteristică intoxicatului cu monoxid de carbon

Capitolul 5 (se acordă 2 ore)

Titlul cursului: Trusa de prim ajutor

Tabla de materii:
• Reguli pentru utilizarea trusei de prim ajutor
• Conţinutul trusei simple de prim ajutor
1. Materiale de protecţie
2. Materiale sau dispositive necesare resuscitării cardio-pulmonare la nivel bazal
3. Materiale destinate primului ajutor în caz de traumatisme minore ( tăieturi, hemoragie,
arsuri termice sau chimice, fracturi.
4. Medicamente incluse în trusa de prim ajutor şi calea lor de administrare.
• Conţinutul trusei de prim ajutor de nivel intermediar şi avansat.

Obiectivele educaţionale:
Ce trebuie să ştiţi:
ü Esenţial: componentele truselor de prim ajutor- nivel bazal, să recunoaşteţi o
situaţie în care acordarea primului ajutor este necesară, să solicitaţi telefonic
primul ajutor şi să furnizaţi date relevante despre starea accidentatului, să acordaţi
corect primul ajutor.
ü Facultativ: componentele truselor de nivel intermediar şi avansat.
ü Util: cum se administrează medicamentele subcutanat şi intramuscular.
Ce trebuie să faceţi:
ü Recunoaşteţi componentele şi întrebuinţările lor.
ü Să simulaţi în echipă diferite situaţii în care primul ajutor trebuie acordat.
ü Trebuie să ştiţi să acordaţi primul ajutor în diferite situaţii cum sunt leziunile mici
produse prin tăiere, înţepătură, arsură, reacţii alergice sau oprirea cardio-respiratorie
(stopul cardio-respirator).
 ü Trebuie să vă familiarizaţi cu dispozitivele cu care se administrează medicamentele
(dezinfecţie, mânuirea seringii, fiolelor şi a acelor).

Termeni noi:
Hemoragie= sângerare
Hemostază= oprirea sângerării
Canulă oro-faringiană= dispozitiv care menţine deschisă calea aeriană
Balon de ventilaţie= dispozitiv care se foloseşte pentru a ventila pacientul

Algoritm:
• Definiţie
• Reguli pentru utilizarea trusei de prim ajutor
• Conţinutul trusei de prim ajutor
• Calea de administrare a medicamentelor

Schema succintă a capitolului

Reguli pentru utilizarea trusei de prim ajutor:
1. În fiecare trusă trebuie să existe un ghid de utilizare al trusei.
2. Persoanele care au acces la trusa de prim ajutor trebuie să fie instruite să utilizeze trusa.
3. Marcarea truselor de prim ajutor se face cu o cruce albă pe un fond verde (simbol
stabilit de International Organisation for Standardisation)
4. Fiecare trusă trebuie să conţină numerele de telefon pentru urgenţe (112).
5. Trusa se menţine acasă sau în maşină, la îndemână, departe de accesul copiilor mici.
Copiii mai mari pot să fie învăţaţi cum să folosească trusa, să acorde primul ajutor şi să
solicite telefonic ajutor.
6. Conţinutul trusei se verifică periodic.
7. Trusa trebuie să fie spaţioasă, uşor de transportat şi de deschis.
Conţinutul trusei:
Trusa de prim ajutor- nivel bazal trebuie să conţină material de protecţie pentru salvator,
dispozitive destinate resuscitării cardio-pulmonare şi materiale destinate primului ajutor în cazul
unor leziuni minore. În unele cazuri se pot include şi medicamente.
1. Materialele de protecţie sunt: mănuşile sterile (două perechi), mănuşile nesterile (două
perechi), mască facială de protecţie şi ochelari de protecţie.
2. Materialele necesare resuscitării cardio-pulmonare la nivel bazal sunt dispozitivele de
barieră cu valvă unidirecţională (pocket mask) destinate respiraţiei gură-la-gură.
3. Materialele destinate primului ajutor în caz de traumatisme minore (tăieturi,
hemoragie, arsuri termice sau chimice, fracturi)
4. Includerea medicamentelor în trusele de prim ajutor de nivel bazal este controversată,
având în vedere că nu toată lumea cunoaşte indicaţiile şi contraindicaţiile diferitelor clase
de medicamente.

Trusele de prim ajutor de nivel intermediar În trusele avansate, utilizate de persoane

pot să conţină: antrenate în acordarea primului ajutor
• hemostatice locale pentru sângerările medical calificat, pot să fie incluse:
masive • bandaje speciale
• seringi, ace, catetere venoase • betadină sau alcool iodat
• lamă de bisturiu • garou
• adrenalină • fire de sutură
• atropină • câmpuri sterile
• pipa Guedel pentru menţinerea căii • perfuzabile
aeriene • aspirator
• mască facială şi balon de ventilaţie
Scenariu clinic: Sunteţi la munte. Un prienten încearcă să taie o creangă de copac cu cuţitul, dar
acesta alunecă şi prietenul dumneavoastră strigă după ajutor. Ce faceţi?
Mergeţi la el şi verificaţi ce s-a întâmplat. Sângerează? În cazul în care sângerează sever la
nivelul rănii şi aceasta este în apropierea unui vas sangvin mare (ex. Arteră radială) chemaţi
ajutor, sunaţi la ambulanţă dacă sunteţi singuri, acoperiţi rapid rana cu o compresă sterilă pe care
o aplicaţi compresiv. Dacă nu sângerează sever, rana necesită o minimă toaletă locală cu ser
steril (dacă aveţi în trusa de prim ajutor) sau chiar apă rece curată, aplicarea unei comprese
sterile pe care o fixaţi, apoi puteţi chiar dumneavoastră să vă transportaţi prietenul la cea mai
apropiată unitate de primire a urgenţelor, unde va primi ajutor medical. Nu lăsaţi niciodată pe
cineva cu o rană profundă la domiciliu. Rana poate să fie profundă, necesitând îngrijire medicală,
sau se poate infecta.

Informaţii: cursul catedrei

Activităţi obligatorii: participarea la lucrarea practică, implicarea activă în soluţionarea

scenariilor clinice prezentate.

Activităţi facultative: improvizarea unor scenarii clinice noi.

Bibliografie:
1. Cursul catedrei
2. First Aid Manual 8th Edition St John Ambulance, St Andrew s First Aid, British Red
Cross 2002.
3. www.britishredcross.org.uk

Întrebări şi teme recapitulative:

• Descrieţi situaţii speciale care pot să influenţeze conţinutul trusei de prim ajutor.
• Ce poate să conţină în plus faţă de componentele de bază o trusă destinată unei familii în
care este : o gravidă sau un copil cu rău de mişcare (care prezintă vărsături în călătoriile
cu maşina)?
• Ce poate să conţină în plus o trusă pregătită pentru un concediu la ski sau la mare?
• Recapitulaţi algoritmul de acordare a primului ajutor în caz de oprire cardio-circulatorie-
suportul vital de bază.
• Cum consideraţi că trebuie să procedaţi în cazul în care o persoană a căzut la patinoar pe
mână şi acuză durere la nivelul încheieturii mâinii?
• Cum consideraţi că trebuie să procedaţi dacă sunteţi la o cabană şi unei persoane care se
străduia să aprindă focul i-a luat foc mâneca de la cămaşă?

Chestionar de evaluare. Încercaţi să daţi răspunsurile corecte:

1. Trusa de prim ajutor are conţinutul:
a. invariabil acelaşi
b. adaptat situaţiilor pentru care este destinată
c. adaptat trainingului persoanelor care o folosesc
d. în conformitate cu legislaţia ţării respective
e. în permanenţă verificat
2. Trusa de prim ajutor trebuie să fie
a. uşor de transportat
b. uşor de folosit, chiar de către copiii mai mari
c. verificată periodic
d. la îndemâna copiilor mici
e. trusa nu mai trebuie verificată, din moment ce iniţial a fost completă