PROBĂ ORALĂ

BAC ROMÂNĂ
Enache Andra Elena
Instagram andraelena.ro
 Am trecut prin ce treci și tu!
Știu prin ce treci și cât de greu e!

Emoții Stres
Simți că nu poți învăța tot!
E mult de învățat și crezi
Ți-e frică că nu vei pica pe
că uiți/ încurci totul!
subiect!

Prea multe
Presiune
întrebări
Cei din jur pun presiune pe tine! Nu ai răspunsuri la toate
Ce faci după Bacalaureat?? întrebările.
 Cum te poți pregăti în
ultimele două săptămâni?
 Cum poți învăța pentru BAC?
Ai două variante
Varianta 1
Poți să faci singur tot
acest proces. Te Varianta 2
apuci și cauți modele Faci tot procesul alături
pentru exerciții, înveți de mine. Îți explic eu
cum să le faci, citești toate operele, toate
exercițiile și îți corectez
cărțile, cauți eseurile,
toate temele.
faci teme și ți le Practic, scutești timp, ai
1
corectezi singur. mai multă încredere și
reușești cu siguranță!
2
Ce spun elevii cu
care am lucrat?
Ce spun elevii
cu care am
lucrat?
 Cum ne putem pregăti împreună în ultimele
două săptămâni?

Scrie-mi chiar acum

10 ore de predare pe Instagram
@andraelena.ro sau
6 ore de exerciții live pe WhatsApp
3 ore simulare live 0730482971
Scrie-mi chiar acum
pe Instagram
@andraelena.ro sau
pe WhatsApp
0730482971
Organizez un super
Workshop
Dacă vrei să te înscrii, lasă-
mi mesaj pe Instagram sau
WhatsApp
 CE FACEM ASTĂZI?

• Teoria pentru proba orală

• Tipuri de exerciții
• Exerciții rezolvate
• Sesiune de Q&A

+ Am o surpriză pentru tine

 Stilurile funcționale

În limba română literară, se acceptă în general existența a trei

stiluri funcționale: beletristic (artistic), științific, juridico-
administrativ.
În afară de acestea, s-a mai vorbit de existența unor varietăți
neacceptate general și încadrabile, eventual, în celelalte limbaje
funcționale: publicistic, familiar/colocvial, oratoric, epistolar.
În esență, toate variantele funcționale sunt reductibile la opoziția
binară artistic/non-artistic.
 Stilul artistic
limbaj conotativ;

caracter individual;

unicitatea și inovarea expresiei;

bogăție lexicală;

sensuri multiple, variabile în funcție de context.

 Stilul non-artistic
limbaj denotativ;

caracter colectiv;

expresie caracterizată prin utilizarea unor formule și construcții mai

mult sau mai putin fixe, repetabile la nivelul colectivității vorbitorilor;

concentrație lexicală;

sensuri unice ale cuvintelor, independente (sau cât mai puțin

dependente) de context.
 Particularităţile Particularităţile stilului Particularităţile stilului Particularităţile stilului publicistic
stilului beletristic ştiinţific juridico-administrativ
• limbajul conotativ • obiectivitatea , claritatea, • destinat unui public eterogen
• două variante: cea juridică (texte de legi
vocabularul bogat (conţine precizia, exactitatea (variat), cu o pregătire
arhaisme, • impersonalitatea, şi tratatele care le comentează) şi cea profesională diferită sau cu
• regionalisme, neologisme, expresivitate zero diferite niveluri de cultură
administrativă (actele şi documentele
elemente de argou şi • specializarea lexicală: • abordează o tematică de
jargon) terminologie proprie fiecărui normative) actualitate
• ambiguitate şi echivoc domeniu de activitate • vocabularul divers
• absenţa oricărei nuanţe afective
• structură gramaticală • limbajul denotativ, acumulând inovaţii şi clişee
variată neologic • caracter obiectiv, impersonal, lipsit de • varietatea şi bogăţia
• uneori, apar abateri de la • limbaj de specialitate greu de afectivitate vocabularului determinate
normele limbii literare, în înţeles de către nespecialişti de diversitatea tematicii
scopuri artistice • cuvinte monosemantice sintaxă • limbaj denotativ abordate
• expresivitate foarte mare simplă • accesibilitate, precizie, claritate • limbaj accesibil publicului variat
• caracter subiectiv funcţia • absenţa ambiguităţii, a folosirea citatului şi a mijloacelor
poetică şi expresivă (emotivă) echivocului şi a figurilor de stil • formule stereotipe, şabloane existente• extralingvistice (fotografii, filme)
• se adresează • sunt transmise informaţii, în alte stiluri doar cu funcţie aluzivă şi structură gramaticală simplă
sensibilităţii, raţionamente, idei • utilizarea limbii literare alături de
intelectului şi • funcţia exclusiv referenţială parodică formulări specifice limbajului cotidian
generează emoţii (cognitivă), • exprimare neutră, clară, dar rigidă,• amestecul de elemente ce provin din
estetice • scop informativ celelalte stiluri funcţionale
• scopul: a delecta, a neatractivă • pentru a capta atenţia cititorilor, se
emoţiona, a favoriza • absenţa termenilor familiari, a apelează la titluri şi subtitluri incitante, la
gândirea, a modela imagini, ilustraţii grafice, culoareare
caractere. cuvintelor populare, a argoului scopul de a informa publicul, de a
• coordonarea este preferată comenta fapte de viaţă
• socială, de interes economic, politic pe
subordonării înţelesul tuturor
• se respectă normele limbii literare • funcţia referenţială, conativă, expresivă
• funcţia referenţială, conativă
 Stilul colocvial/ familial
Se utilizeaza in sfera relatiilor particulare, neoficiale intre membrii unor colective mici – familie, prieteni, colegi de
serviciu – , acoperind o arie tematica foarte vasta, dar cu o problematica simpla;

Modalitatile de comunicare sunt: dialogul oral (cea mai frecventa); dialogul scris (schimb de scrisori); monologul
scris (notite, jurnal intim); monologul oral (relatari si anecdotica, urari, felicitari si toasturi );

Se caracterizeaza prin naturalete, degajare in exprimare, simplitate;

Presupune un anumit grad de afectivitate, ce se reflecta in intrebuintarea diminutivelor, a cuvintelor peiorative, a

superlativelor realizate in maniera populara, a expresiei figurate, a vocativelor si imperativelor;

Implica utilizarea unor formule de adresare, al caror rol vizeaza implicarea ascultatorilor;

Se remarca prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici;

Permite incalcarea normelor si a canoanelor limbii literare.

Încadrează textele de mai jos în câte un stil functional, dezvoltând,
cu exemple, minimum patru argumente, reprezentând trăsături ale
stilului funcțional identificat:
Prin genul literaturii fantastice înţelegem tărâmul epic în proză întemeiat pe un raport insurecţional, deci
descumpănitor, dintre realul verosimil şi realul supranormal (paranormal ori supranatural), inexplicabil, deci
inacceptabil raţional, raport sugerat sau afirmat literal.
Să privim mai îndeaproape câteva dintre articulaţiile acestei definiţii.
Cea dintâi particularitate consistă, cum se vede, în avansarea şi vehicularea conceptului de gen literar. Evident, în
cazul de faţă, termenul nu presupune nicidecum întinderea nesfârşită a categoriilor şcolăreşti de gen liric, epic şi
dramatic. E vorba acum de o modalitate specifică a artei cuvântului, comparabilă cu: romanul sentimental (din
secolul al XVIII-lea), romanul gotic, romanul istoric (inaugurat de Walter Scott), Bildungsromanul, naraţiunile
ştiinţifico-fantastice, romanul poliţist, romanul alegoric, romanul de analiză şi altele. Pe toate le caracterizează
nişte teme şi personaje specifice, precum şi, desigur, nişte mijloace arhitecturale sau expresive distincte. Le vom
întâlni inconfundabil cristalizate şi în planul literaturii fantastice.
Cea de-a doua caracteristică a genului rezidă în autoplasarea sa sub auspiciile prozei. În privinţa
incompatibilităţii dintre poezie şi atributele naraţiunilor fantastice am semnalat anterior câteva aspecte relative la
registrul evocator-rapsodic, menit să încânte sau să educe, al celei dintâi. Ar putea fi adăugată preocuparea
specială a limbajului poetic pentru ornamentarea expresiei, ceea ce înlocuieşte mărturia epică sobră asupra unor
fapte fără seamăn cu o compunere intens literaturizată pe o temă suprareală dată.
(Sergiu Pavel Dan, Feţele fantasticului)
Cărui stil funcțional îi aparține?

Alege

Beletristic

Științific

Juridico-administrativ

Publicistic
 Încadrează textele de mai jos în câte un stil functional, dezvoltând,
cu exemple, minimum patru argumente, reprezentând trăsături ale
stilului funcțional identificat:

Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstări sălbatici
şi vânjoşi – asemenea unor plopi ce-şi
strâng în braţe prada.
Soarele în răsărit – de sânge-şi spală-n mare
lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi sufletul mi-e dus de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi găseşte drumul înapoi.
(Lucian Blaga, La mare)
Cărui stil funcțional îi aparține?

Alege

Beletristic

Științific

Juridico-administrativ

Publicistic
 Încadrează textele de mai jos în câte un stil functional, dezvoltând,
cu exemple, minimum patru argumente, reprezentând trăsături ale
stilului funcțional identificat:
3. Profesorul diriginte
Art. 72. — (1) Profesorul diriginte coordonează activitatea clasei din învățământul gimnazial, liceal, profesional
și postliceal.
(2) Un cadru didactic poate îndeplini atribuțiile de profesor diriginte la o singură formațiune de studiu.
(3) În cazul învățământului primar, atribuțiile dirigintelui revin învățătorului/institutorului/profesorului pentru
învățământul primar.
Art. 73. — (1) Profesorii diriginți sunt numiți, anual, de către directorul unității de învățământ, în baza hotărârii
consiliului de administrație, după consultarea consiliului profesoral.
(2) La numirea profesorilor diriginți se are în vedere principiul continuității, astfel încât o formațiune de
studiu să aibă același diriginte pe parcursul unui nivel de învățământ.
(3) De regulă, poate fi numit profesor diriginte un cadru didactic titular sau suplinitor care are cel puțin o
jumătate din norma didactică în unitatea de învățământ și care predă la clasa respectivă.
(4) Pot fi numiți ca profesori diriginți și cadrele didactice din centrele și cabinetele de asistență
psihopedagogică.
Art. 74. — (1) Activitățile specifice funcției de diriginte sunt prevăzute în fișa postului cadrului didactic.
(Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar)
Cărui stil funcțional îi aparține?

Alege

Beletristic

Științific

Juridico-administrativ

Publicistic
Registrele
stilistice
Registrul / limbajul standard

este o varianta a limbii literare care cuprinde

fapte de limba apartinand tuturor vorbitorilor,
folosite in conditii obisnuite de comunicare, in
care nu e implicata afectivitatea sau
specializarea profesionala a vorbitorilor: in texte
jurnalistice sau informative, in stirile radio sau
TV, la o conferinta sau o dezbatere publica /
intr-o discutie desfasurata intr-un cadru oficial
(o institutie), intr-o conversatie cotidiana, atunci
cand partenerii de discutie au varste diferite sau
un statut socio-profesional diferit / se cunosc de
curand / nu sunt apropiati prin legaturi de
prietenie sau de rudenie.
3.2. Registrul / limbajul colocvial

este specific situatiilor de

comunicare familiara, in care
se manifesta afectivitatea
vorbitorilor: in conversatia
cotidiana dintre prieteni,
dintre membrii unei familii
sau comunitati etc.
 Registrul / limbajul
specializat
se foloseste in situatii de comunicare
particulare, marcate de specializarea
profesionala a vorbitorilor: limbajul
stiintific si tehnic sau limbajul
juridic-administrativ.
Celelalte registre stilistice

Registre

Neologic

Argotic Colocvial

Regional Popular

Arhaic
 Denumirea registrului stilistic
1. Registrul/limbajul standard
2. Registrul/limbajul colocvial
3. Registrul/limbajul specializat
4. Registrul/limbajul popular
5. Registrul/limbajul regional
6. Registrul/limbajul argotic
7. Registrul/limbajul arhaic
8. Registrul/limbajul neologic
1.
Descrierea registrului stilistic
a. este codificat, înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri
sociale: elevi, studenţi, delincvenţi etc.).
b. se foloseşte în situaţii de comunicare particulare, marcate de
specializarea profesională a vorbitorilor: limbajul ştiinţific şi tehnic sau limbajul juridico-administrativ.
c. cuprinde fapte de limbă generale, răspândite pe întregul teritoriu locuit de români. Se particularizează prin
oralitate, caracteristică redată prin intermediul interjecţiilor, exclamaţiilor, interogaţiilor, elementelor de
paremiologie (proverbe, zicători), dativului etic, şi-
ului narativ etc.
d. este asociat frecvent registrului cult, definitoriu pentru discursul
elevat, modern.
e. este o variantă a limbii literare care cuprinde fapte de limbă aparţinând tuturor vorbitorilor, folosite în condiţii
obişnuite de comunicare, în care nu e implicată afectivitatea sau specializarea profesională a vorbitorilor: în texte
jurnalistice sau informative, în ştirile radio sau TV, la o conferinţă sau o dezbatere publică/într-o discuţie
desfăşurată într-un cadru oficial (o instituţie), într-o conversaţie cotidiană, atunci când partenerii de discuţie au
vârste diferite sau un statut socio-profesional diferit/se cunosc de
curând/nu sunt apropiaţi prin legături de prietenie sau de rudenie.
f. conţine fapte de limbă specifice vorbirii din diversele regiuni ale
ţării.
g. este specific situaţiilor de comunicare familiară, în care se manifestă afectivitatea vorbitorilor: în conversaţia
cotidiană dintre prieteni, dintre membrii unei familii sau comunităţi etc. Presupune degajare în exprimare, ticuri
verbale, forme neliterare ale unor cuvinte, repetiţii, formule de adresare, imperative, vocative,
interjecţii, utilizarea poreclelor sau a diminutivelor etc.
h. vizează opţiunea vorbitorului în a folosi particularităţi ale limbii
române vechi.
2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
 Denumirea registrului stilistic
1. Registrul/limbajul standard
2. Registrul/limbajul colocvial
3. Registrul/limbajul specializat
4. Registrul/limbajul popular
5. Registrul/limbajul regional
6. Registrul/limbajul argotic
7. Registrul/limbajul arhaic
8. Registrul/limbajul neologic
1.
 e  g
Descrierea registrului stilistic
a. este codificat, înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri
sociale: elevi, studenţi, delincvenţi etc.).
b. se foloseşte în situaţii de comunicare particulare, marcate de specializarea profesională a vorbitorilor:
limbajul ştiinţific şi tehnic sau limbajul juridico-administrativ.
c. cuprinde fapte de limbă generale, răspândite pe întregul teritoriu locuit de români. Se particularizează prin
oralitate, caracteristică redată prin intermediul interjecţiilor, exclamaţiilor, interogaţiilor, elementelor de
paremiologie (proverbe, zicători), dativului etic, şi-
ului narativ etc.
d. este asociat frecvent registrului cult, definitoriu pentru discursul elevat, modern.
e. este o variantă a limbii literare care cuprinde fapte de limbă aparţinând tuturor vorbitorilor, folosite în condiţii
obişnuite de comunicare, în care nu e implicată afectivitatea sau specializarea profesională a vorbitorilor: în texte
jurnalistice sau informative, în ştirile radio sau TV, la o conferinţă sau o dezbatere publică/într-o discuţie
desfăşurată într-un cadru oficial (o instituţie), într-o conversaţie cotidiană, atunci când partenerii de discuţie au
vârste diferite sau un statut socio-profesional diferit/se cunosc de
curând/nu sunt apropiaţi prin legături de prietenie sau de rudenie.
f. conţine fapte de limbă specifice vorbirii din diversele regiuni ale ţării.
g. este specific situaţiilor de comunicare familiară, în care se manifestă afectivitatea vorbitorilor: în conversaţia
cotidiană dintre prieteni, dintre membrii unei familii sau comunităţi etc. Presupune degajare în exprimare, ticuri
verbale, forme neliterare ale unor cuvinte, repetiţii, formule de adresare, imperative, vocative,
interjecţii, utilizarea poreclelor sau a diminutivelor etc.
h. vizează opţiunea vorbitorului în a folosi particularităţi ale limbii române vechi.
2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
 b  c  f  a  h  d
 Situația de comunicare
Este una dintre componentele contextului comunicativ. Contextul comunicativ se
defineste prin urmatoarele componente:
(a) Datele situatiei de comunicare: identitatea, rolul si statutul social relativ al
interlocutorilor, locul si momentul comunicarii;
(b) Supozitii despre ceea ce interlocutorii stiu sau considera de la sine inteles,
despre opiniile si intentiile lor in situatia data;
(c) Locul unde se insereaza enuntul considerat in ansamblul discursiv din care
face parte.

Situatia de comunicare:
-limiteaza interactiunea, impunand constrangeri acceptate socio-cultural, in
realizarea drepturilor si indatoririlor participantilor;
-poate fi formala / oficiala sau informala / neoficiala.
Schema functiei limbajului are, in viziunea lui R. Jakobson, urmatoarea forma:

Context (Referent)
functia referentiala (denotativa)

Mesaj
functia poetica (estetica)

Emitator Destinatar/ Receptor

functia emotiva (expresiva) functia conativa (persuasiva)

Canalul
functia fatica

Cod
functia metalingvistica
 Emiţătorul (E) reprezintă sursa de informaţie prezentă intr-o situaţie de comunicare, sursa mesajului, fiind dotat cu un
aparat şi un mecanism de codareconform regulilor gramaticale.

 Receptorul (R) este beneficiarul informaţiei intr-o situaţie de comunicare; este vizat de către emiţător; primeşte mesajul si îl
decodează;

 Canalul reprezintă suportul fizic al transmiterii mesajului (în cazul comunicării verbale orale, se constituie din aerul prin
care se propagă undele sonore.)

 Codul = sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc mesajele (ex.:alfabetul unei limbi naturale, cod lingvistic
alcătuit din semne lingvistice; alfabetul Morse, cod artificial; limbajul surdo-muţilor).

 Mesajul = vehiculul informaţiei (în cazul comunicării verbale orale, este constituit din rezultatul operaţiei de codare care
merge de la sunet la sens).

 Referentul = despre ce anume se comunică (stricto sensu).

 Contextul = circumstanţele în care are loc comunicarea, circumstanţe privind timpul, locul emiterii, respectiv receptării,
identitatea, statutul social şi relaţiile dintre actanţi etc.
 Funcțiile limbajului

1.referentiala, 5.fatica –
6.poetica – este
care trimite la 2.emotiva – la 3.conativa – la 4.metalingvistica mentine
centrata asupra
context emitator; destinatar; – clarifica codul; contactul intre
mesajului insusi.
(referent); inerlocutori;
1. Functia referentiala ( denotativa / informativa ) – orientata spre referentul mesajului, este functia primordiala intr-o
mare parte a enunturilor, alături de care coexistă uneori alte functii; ii apartin enunturi neutru-informative ca: Pisica este un
animal domestic.
2. Functia emotiva ( expresiva / interjectionala ) – centrata asupra emitatorului, are ca scop exprimarea atitudinii
vorbitorului fata de continutul enuntului. Stratul pur emotiv al limbajului este alcatuit din interjectii; dincolo de emotia pura,
limba poseda si alte caracteristici formale menite sa marcheze participarea afectiva a vorbitorului la enunt (persoana I la
pronume si verb, intonatia interogativa / exclamativa, lungirea emfatica a sunetelor etc.): Vaaai, ce tare ploua!
3. Functia conativa ( persuasiva / retorica ) – orienteaza enuntul catre destinatar (receptor). Expresia gramaticala a
functiei conative este marcata de persoana a II-a la pronume si verb, de vocativ la substantiv si de imperativ la verb;
intonatia exclamativa/interogativa caracterizeaza si ea enunturile a caror functie primordiala este centrata asupra
receptorului: Asculta-ma! De ce nu ma crezi?
4. Functia fatica asigura mentinerea contactului dintre vorbitor si interlocutor(i). Enuntul poate cuprinde fraze care
atrag atentia asupra destinatarului sau confirma faptul ca el ramane in continuare atent, atat in comunicarea directa, cat si
in cea mediata: Acum urmariti-ma cu atentie!; Alo, mai esti pe fir?
5. Functia metalingvistica este predominanta in frazele care apartin metalimbajului, deci care transmit informatii
despre un anumit cod, devenit el insusi obiect de descriere in enunt; distinctia care sta la baza identificarii acestei functii se
face intre limbajul obiectual (care spune ceva despre obiect, referent) si metalimbaj (care spune ceva despre limbaj);
explicatiile pot privi argourile, limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme gramaticale s.a.: Nu se spune „ei este”, „ei
face”, ci „ei sunt”, „ei fac”.; „Şuţ” inseamna „hot”.; Sageata inainte inseamna „sens unic”.
6. Functia poetica ( estetica / literara ) este centrata asupra mesajului, constituind functia predominanta a artei
verbale. Ea nu apare izolat in text, ci se combina cu celelalte functii, de ex. in diverse genuri poetice: poezia epica,
dominata de enunturi expozitive formulate la persoana a III-a, implica o participare a functiei referentiale; poezia lirica,
dominata de persoana I, cuprinde enunturi in care intervine puternic functia emotiva, iar poezia liric-adresativa, cu valori
retorice, formulata la persoana a II-a (oda, epistola), implica in subsidiar functia conativa.
„Conformarea faţă de un model elaborat de o cultură nu se rezumă la
înveşmântarea formelor umane, ci împrumută şi aspectul unor intervenţii
directe. Tatuajele sau inciziile, alungirile craniului sau modificările danturii,
machiajele ceremoniale şi mutilările religioase, tunsorile sau coafurile cu
semnificaţii riguroase sunt numai câteva dintre modalităţile de a acţiona asupra
corpului cu scopul de a-l remodela. Aceste intervenţii nu sunt motivate numai de
o estetică corporală consacrată de tradiţiile locale. În toate civilizaţiile, corpul
este considerat suport al forţei vitale, al sufletului, si devine, din această cauză,
obiectul unor interpretări mitice. Tehnicile de „prefacere” a aspectului vizibil al
persoanei au, de cele mai multe ori, menirea de a corecta formele, de a le oferi
semnificaţiile profunde precizate de mit. Mărcile corporale, cu funcţii magice sau
religioase, nu au numai rostul de a proteja, de a ne neutraliza orice acţiune
malefică orientată împotriva persoanei, ci constituie adevărate sisteme de
semne care compun aproape un limbaj. Ca orice limbaj, nici acesta nu are sens
decât în interiorul convenţiilor care l-au fixat şi l-au admis.” (Silviu Angelescu,
Portretul literar)
 Întrebări pe baza textului
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos,
referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în
vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus?
Motivează-ţi răspunsul.
c. . Ce elemente de conţinut importante (idei,
argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2.Care este opinia ta despre impactul modelului asupra
unei culturi? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
 Răspunsuri

a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?

Dat fiind faptul că scopul comunicării este acela de a informa, receptorul textului
dat ar putea fi un lector în curs de specializare sau unul specializat în domeniul
teoriei şi criticii literare. De exemplu, interesat de un astfel de text ar putea fi un
elev de liceu, care se pregăteşte pentru ora de Limba şi literatura română, un
student la Litere, un masterand sau un doctorand în acelaşi domeniu sau un
profesor ce doreşte să aprofundeze problematica portretului literar.
 Răspunsuri
b. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.
Fragmentul dat aparţine stilului funcţional ştiinţific, întrucât prezintă o terminologie de
specialitate, proprie teoriei literare. Deşi aceasta constituie un domeniu mai puţin riguros în
ceea ce priveşte fixarea unor termeni de specialitate, în fragmentul citat putem identifica
asemenea structuri, precum: intervenţii directe, estetică corporală, interpretări mitice, tehnici
de prefacere a aspectului vizibil, semnificaţii profunde, mărci corporale, sisteme de semne,
limbaj, convenţii. De asemenea, un alt argument care susţine încadrarea în stilul ştiinţific este
faptul că cea mai mare parte a acestor termeni de specialitate sunt neologisme, aşadar cuvinte
împrumutate, pătrunse relativ recent în limbă. Nu în ultimul rând, informaţiile transmise prin
intermediul fragmentului excerptat din lucrarea ştiinţifică a criticului literar Silviu Angelescu,
se caracterizează prin exactitatea proprie acestui stil funcţional.
 Răspunsuri
c. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici
în textul dat?
Fragmentul în discuţie tratează problema intervenţiilor orientate asupra
aspectului exterior al persoanei, într-o anumită cultură. Potrivit autorului,
aceste forme de modificare a fizicului – care sunt şi exemplificate: tatuaje,
alungiri ale craniului, tunsori, coafuri etc. – nu sunt lipsite de semnificaţie,
dimpotrivă, comportă o valoare simbolică, mitică, compunând un adevărat
limbaj.
 Răspunsuri
În opinia mea, importanţa pe care un model o comportă în raport cu o cultură dată este una
majoră.
În primul rând, consider că vorbind despre o cultură, ne referim la o masă de indivizi
grupaţi în funcţie de apartenenţa la acelaşi neam, care, la rândul ei, presupune o istorie, o
limbă şi o serie de obiceiuri comune. Importantă este ideea de masă nediferenţiată sub
aspectele mai sus amintite. Iar un lucru bine ştiut este faptul că în colectivitate, fiinţa
umană se comportă altfel decât atunci când acţionează individual. Este vorba despre aşa-
zisul spirit de turmă, pe care omul-masă şi-l asumă, acţionând mimetic şi într-o anumită
măsură iresponsabil, apărat fiind de paravanul mulţimii. Astfel, ţinând cont de faptul că o
cultură, în accepţia sa de masă de indivizi, presupune reacţii de mimetism faţă de un
element care se reliefează din ea, putem afirma că este foarte imporant ca
modelul/modelele unei culturi să fie de valoare, pentru ca tendinţa de imitaţie să aibă un
obiect favorabil dezvoltării.
 Răspunsuri
În al doilea rând, sunt de părere că odată ce aceste modele devin certe nonvalori, o cultură
este destinată pieirii, declinului, dintr-un motiv firesc: colectivitatea respectivă,
manifestând dispoziţie către imitaţie, va copia un exemplu negativ, pe care îl va multiplica
şi permanentiza. De altfel, situaţia aceasta se poate verifica în cultura autohtonă
contemporană. Oamenii de valoare, intelectualii şi modelele morale, indivizii integri, sunt
astăzi rara avis, prin raportare la sutele de nonvalori care populează prim-planul societăţii
actuale. Un rol major în impunerea unor astfel de anti-modele îl joacă mass-media, care
promovează masiv incultura, grobianismul, corupţia, impunând astfel acele nonvalori
despre care aminteam.
În concluzie, susţin ideea că influenţa pe care modelul o are asupra unei culturi este una
majoră, acesta având capacitatea de a imprima unei naţiuni direcţia de evoluţie:
ascendentă sau descendentă.
 Exerciții
• Citeşte cu atenţie următorul text:
Toţi ai casei s-au trezit. [...] Mama, care îmi pregăteşte de trei zile bagajele, tot mai găseşte
câte ceva de pus. E îngrijorată şi tristă, de parcă m-aş duce la război. Îmi dă mereu sfaturi cum
să mă păzesc de răceală, de colegi răi şi de altele. [...]
– Stroe, trebuie neapărat să vorbeşti cu directorul să-l supravegheze îndeaproape.
Tata încuviinţează tăcut. Pare cam plictisit de atâtea stăruinţe. Îl cunoaşte pe directorul
liceului. [...]
Îmi iau rămas-bun. Ea mă îmbrăţişează şi-şi şterge pe furiş lacrimile, să n-o vadă tata. [...]
Simt cum îmi strecoară ceva în buzunar. Trebuie să fie niscai bănişori.
Înainte de a pleca, mă pune să-mi fac cruce şi îmi înfăşoară un şal în jurul gâtului.
Pornim. [...] Nu vorbim nimic. E ciudat lucrul ăsta, dar cu tata nu mă pricep să vorbesc. Dacă
nu mă întreabă, nu ştiu ce să-i spun, nu-mi vine nimic în minte. Poate că din cauză că e rece,
închis, ca un diplomat. Mă contrazice mereu, din te miri ce, opunându-mi argumente pe care
nu i le pot răsturna...
(Mihail Drumeş, Elevul Dima dintr-a şaptea)
 Exerciții
• Cerinţe:
1) Textul citit este:
a) literar
b) nonliterar

2) Tema textului este:

3) Numeşte modul de expunere predominant.

4) Precizează ce figuri de stil sunt cuvintele subliniate.

de răceală, de colegi răi şi de altele = ..........................................................................
e rece, închis, ca un diplomat = ..........................................................................

5) Numeşte două câmpuri lexico-semantice prezente în text şi transcrie câte două cuvinte
pentru fiecare.
 Exerciții

6) Realitatea este prezentată:

a) cu exactitate
b) din perspectiva autorului, redată prin intermediul naratorului

7) Naratorul operei este:

a) obiectiv
b) subiectiv
 Exerciții
Secţiunea a 2-a. Comitetul de părinţi al clasei
Art.46. (1) Comitetul de părinţi al clasei se alege în fiecare an în adunarea generală a părinţilor
elevilor clasei, convocată de învăţător/diriginte, care prezidează şedinţa.
(2) Convocarea adunării generale pentru alegerea comitetului de părinţi al clasei are loc în
primele 30 zile de la începerea cursurilor anului şcolar.
(3) Comitetul de părinţi al clasei se compune din trei persoane: un preşedinte şi doi
membri.
(4) Dirigintele/învăţătorul clasei convoacă adunarea generală a părinţilor la începutul
fiecărui semestru şi la încheierea anului şcolar. De asemenea, dirigintele/învăţătorul sau
preşedintele comitetului de părinţi al clasei poate convoca adunarea generală a părinţilor ori
de câte ori este necesar.
(5) Comitetul de părinţi al clasei reprezintă interesele părinţilor elevilor clasei în adunarea
generală a părinţilor la nivelul şcolii, în consiliul reprezentativ al părinţilor, în consiliul
profesoral şi în consiliul clasei.
(Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar)
 Exerciții
• Cerinţe:

(Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar)

1) Textul citit este:

a) literar
b) nonliterar

2) Subiectul tratat în fragmentul citat este:

3) Transcrie 3 cuvinte folosite cu sens denotativ.

4) Registrul stilistic predominant este cel:

a) neologic
b) arhaic
c) argotic
d) standard
e) popular
 Exerciții

5) Transcrie două cuvinte din registrul stilistic ales la punctul anterior.

6) Realitatea este prezentată

a) cu exactitate
b) din perspectiva proprie a autorului.

7) Predomină cuvinte din domeniul .

Exemple: , , .
 WORKSHOP LIMBA ȘI
LITERATURA ROMÂNĂ
BAC
Ce conține acest Workshop?
Important
Predarea materiei pentru Subiectul 3

Toată teoria pentru Subiectul 2

Rezolvăm exerciții pentru Subiectul 2

Vă explic cum să faceți un eseu

3 ore de simulare + corectare și explicare

Primiți acces la toate materialele PDF

Suport 24/7

Înregistrare webinar
 PACHET CLASSIC
6 ore de pregătire 3 ore de simulare Corectarea integrală Materia pentru BAC
= 150 de lei
live a simulării în PDF

PACHET ULTRA PRO

Corectarea integrală
• 6 ore de10exerciții
Materia pentru BAC ore de predare
6 ore de pregătire 3 ore de simulare
live a simulării în PDF SUBIECTUL 3 = 250 de lei
 Dacă dai mesaj acum pe
Instagram sau WhatsApp
cu „bonus” primești un
cadou