PARTICULARITĂȚI

• ale unui TEXT NARATIV studiat

• ale unui ROMAN studiat
• ale unui TEXT NARATIV/ ROMAN studiat aparținând perioadei interbelice
• ale unui ROMAN OBIECTIV
• ale unui ROMAN TRADIȚIONAL/ REALIST studiat
• ale unui text narativ studiat aparținând lui MIHAIL SADOVEANU

BALTAGUL

INTRODUCERE:
Unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române din prima jumătate a
secolului al XX-lea, Mihail Sadoveanu este cunoscut mai ales pentru romanele istorice și de
aventuri. Un loc important îl ocupă însă cele despre viața oamenilor de la țară sau de la
munte din zona Moldovei.

I. Evidențierea a DOUĂ TRĂSĂTURI care fac posibilă ÎNCADRAREA textului

într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică.

• Apare în 1930, în plină perioadă interbelică

• Roman (DORIC - obiectiv, realist), +
o tradițional cu substrat mitic: mitul mioritic (este creată o punte între
realitate și mitologie, orice țăran trăind, de fapt, după legile nescrise ale
naturii)
o + mitul osirian din mitologia egipteană (Al. Paleologu)
▪ Osiris (zeul soarelui, al vieții și al renașterii, al morților și al viilor)
este ucis de fratele său (Set), al cărui cadavru este împrăștiat pe malul
Nilului.
▪ Soția sa, Isis, pleacă în căutarea acestuia, împreună cu fiul, Horus, și
câinele Anubis
▪ Anubis are o toporișcă
▪ Vitoria se ghidează după semnele soarelui – își începe drumul la
răsărit și îl încheie la apus (soarele devine simbol al adevărului, al
puterii justițiare)
o bildungsroman (căutarea și răzbunarea morții tatălui îl maturizează pe
copil),
o considerat și polițist (investigarea unei crime)
• Viziunea sadoveniană propune o reflectare veridică, verosimilă a realității în
societatea muntenilor la începutul secolului al XX-lea.
• Simbolic, Gheorghiță este continuatorul a ceea ce făcea Nechifor, purtându-i
numele de botez și devenind după moartea tatălui „bărbatul casei”.
II. Comentarea a DOUĂ episoade/ secvenţe relevante pentru TEMA textului.

TEMA:
• SOCIALĂ (Viața oamenilor de la munte trăită după legile naturii și înverșunarea
unei soții de a afla un adevăr bănuit)
• CĂLĂTORIA (în căutarea soțului, cu rol inițiatic pentru Gheorghiță)
• IUBIREA MATRIMONIALĂ (Vitoria-Nechifor Lipan), un exemplu clasic de
familie de oieri, harnici, curajoși, deprinși a duce o viață dură
o SCENE SEMNIFICATIVE
▪ Atitudinea protagonistei față de legile nescrise ale satului: Vitoria
își crește copiii cu strictețe, dovedindu-se o nemiloasă apărătoare a
tradițiilor .
• Îi spune Minodorei, când crede că aceasta tinde să încalce
rânduiala : „Îți arăt eu coc, valț și bluză, ardă-te para focului să
te ardă! Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am știut de
acestea și în legea noastră trebuie să trăiești și tu. Altfel, îți leg
o piatră de gât și te dau în Tarcău! ”.
▪ Găsirea rămășițelor lui Nechifor în râpă între Suha și Sabasa (din
capitolul 14) în care femeia îl pune pe copil să vegheze la capul
rămășițelor tatălui (luciditatea Vitoriei, înverșunarea cu care ține la
păstrarea tradițiilor, spaima lui Gheorghiță și atitudinea acestuia rămas
singur)
• Coborârea în râpă, echivalentă cu coborârea în infern – o
încercare dificilă, la care Gheorghiță este supus de către mama
sa: „Bine, mămucă, suspină flăcăul. Oi sta aici, după cum îmi
poruncești“.
• Teama băiatului rămas singur: „Dar de când trăia pe lume nu-i
fusese dată o asemenea cumplită vedere“.
• Apropierea morții îl face să-i fie frică, dar încearcă să se
îmbărbăteze singur: „judecându-se el singur pe sine, flăcăul se
încredința că nu se simte în el vreo sfială; ar fi dorit numai să
aibă în preajma lui un suflet viu“.
• În mod simbolic, în această scenă se realizează un transfer de
energii între tată și fiu: „Sângele și carnea lui Nechifor Lipan se
întorceau asupra lui în pași, în zboruri, în chemări”.
• Chiar dacă frica îl face să nu respecte întru totul sfaturile
Vitoriei și părăsește rămășitele tatălui său, trece proba și tânărul
îi poate înfrunta apoi pe criminali.

▪ Demascarea criminalilor – Calistrat Bogza, Ilie Cuțui (rolul

baltagului + inteligența/ intuiția Vitoriei)
• Apelează la vorbe și iscodiri, fiind capabilă să emoționeze cu
bocete, apoi să râdă teatral atunci când compară baltagul lui
Bogza cu cel al lui Gheorghiță.
• Mai mult, invocă ideea că acel curs al istorisirii i-a fost
împărtășit de însuși Nechifor în timp ce l-a privegheat în râpă).
 • „Scenariul ei are efectul scontat, deoarece pune la un loc, în
chip coerent, elementele disparate culese. Deoarece transformă
cuvintele într-un limbaj, ea creează o ordine” (Nicolae
Manolescu)
▪ Ia rolul naratorului omniscient și omniprezent,
planificând evoluția ulterioară a întregii familii.

▪ Oricare dintre ritualurile de la botez, nuntă, înmormîntare

III. Analiza a DOUĂ ELEMENTE DE STRUCTURĂ, DE COMPOZIȚIE ȘI/

SAU DE LIMBAJ SEMNIFICATIVE pentru textul narativ studiat (de
exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre
stilistice, limbaj etc.).
TITLUL
• Baltagul = secure cu două tăișuri care, dacă este folosită pentru a se face dreptate, nu
se pătează de sânge + grec. Labyris = secure, dar și labirint

PERSPECTIVA NARATIVĂ
• obiectivă – înfățișarea lumii muntenilor, prin tehnica detaliului și a observației.
• În ciuda acestui aspect, personajul Vitoria preia rolul naratorului la parastas,
reconstituind crima prin intuiție și determinându-i pe ucigași să recunoască fapta
săvârșită).

CONFLICTUL (exterior vs interior)

• EXTERIOR – cu ucigașii
• INTERIOR – convingerea că soțul i-a fost omorât și frământările Vitoriei în acest
sens

FINALUL (bildungsroman, indicațiile Vitoriei, discursul ei)

ÎNCHEIERE
În viziunea sadoveniană, familia lui Nichifor Lipan ar trebui să constituie un model
în ceea ce privește simțul datoriei strămoșești față de valorile morale, tradiționale și, nu în
ultimul rând, familiale. Vitoria Lipan rămâne în istoria literaturii române exponentul voinței
și al inteligenței tipic țărănești, și, de ce nu, un exemplu de mamă și soție.