ION din romanul Ion

INTRODUCERE
La începutul secolului al XX-lea, contextul socio-economic al
țăranului din Ardeal îl situa pe acesta în funcție de pogoanele pe care
le avea în posesie. Astfel, respectul și poziția sa socială erau afectate
de averea pe care o deținea. În acest context „ia naștere”
protagonistul rebrenian, Ion, despre care criticul literar Nicolae
Manolescu afirma că este „victima măreață a fatalității biologice”
I. Prezentarea STATUTULUI SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL etc. al
personajului ales;
• Tipul de personaj o principal, realist eponim o urmărit în evoluție
pe scara ierarhiei sociale, nu și din punct de vedere moral sau
psihologic o tipul țăranului avid de pământ (în ciuda faptului că e
sărac, nu e dispus să urmeze destinul tatălui său
) • SOCIAL o tânăr țăran sărac, o necăsătorit, o nemulțumit de
condiția lui socială o se căsătorește cu fiica unui țăran bogat și urcă
pe scara socială o are un fiu, Petrișor o pe parcursul romanului mor și
copilul, și soția
• MORAL o arivist (va prospera fără scrupule, prin orice mijloace,
adică prin seducerea Anei, ajungând astfel în posesia pământurilor
mult râvnite), o harnic, o impulsiv/ brutal/ violent (se bate cu
George, cu Simion Lungu, cu părinții, apoi cu Ana), o egoist (după ce
intră în posesia pământurilor, nu ezită să își împlinească latura
afectivă a personalității sale, făcându-i curte Floricăi, devenită deja
soția lui George Bulbuc) o respectuos (cu preotul Belciug și cu familia
învățătorului Herdelea) o răzbunător (îi dovedește lui Vasile Baciu că
îl poate și el umili)
• PSIHOLOGIC o Ambițios/ hotărât o lacom, o viclean/ ipocrit, o
inteligent, o orglolios o se simte inferior celorlalți săteni: „mic și slab
cât un vierme pe care-l calci în picioare sau ca o frunză pe care vântul
o vâltorește cum îi place” o umilința pe care o resimte determină
reacțiile față de cei din jur
II. Evidențierea UNEI TRĂSĂTURI a personajului ales, prin DOUĂ
EPISOADE/ SECVENŢE comentate;
LĂCOMIA/ „obsesia posesiunii averii, dar și a iubirii” (Nicolae Balotă)
• SCENE SEMNIFICATIVE
o Intrarea cu plugul în pământul lui Simion Lungu (cu care va și
ajunge la proces din această cauză).
▪ Intră cu plugul în delnița înstrăinată, stârnind furia vecinului, dar
fiind convins că nu face rău, atât timp cât acel pământ aparținuse
cândva familiei: „Respiră adânc și ușurat, iar inima îi tremura de
bucurie că și-a mărit averea”
▪ Ion nu percepe gestul său ca o dovadă a imoralității.
o „Negocierea” cu Vasile Baciu: (nu se mulțumește cu cât îi dă Vasile
Baciu, cerând mai mult pământ).
o Sărutarea pământului
▪ Se desprinde atât obsesia stăpânirii pământului, cât și consecințele
tragice ale acesteia.
▪ Gestul său dovedește mulțumirea deplină, dar și incapacitatea de a-
și stăpâni instinctele primare: „încet...se lăsă în genunchi, își coborî
fruntea și-și lipi buzele cu voluptate pe pământul ud”
▪ Odată obținute loturile, Ion are sentimentul măreției sale, având
satisfacția deplină a parvenirii: „Se vedea acum mare și puternic ca
un uriaș din basme”
▪ Se sugerează, în același timp, decăderea protagonistului, sărutarea
pământului producându-i „un fior rece, amețitor”, dublat de
imaginea mâinilor unse de „pământul negru, lipicios, ca niște mănuși
de doliu”
III. Analiza a DOUĂ ELEMENTE DE STRUCTURĂ, DE COMPOZIȚIE ȘI/
SAU DE LIMBAJ ale textului narativ studiat, SEMNIFICATIVE PENTRU
CONSTRUCŢIA PERSONAJULUI ales (de exemplu: acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final,
tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, register stilistice,
limbaj etc.).
• TITLUL = omonim – ION=NOI, reprezentând de fapt nu o
individualitate, ci o colectivitate („Toții flăcăii din sat sunt varietăți de
Ion” – G. Călinescu). Titlul romanului este semnificativ pentru
intenția scriitorului de a face din personajul său, un reprezentant al
țărănimii sărace. În plus, faptul că este un titlu atât de simplu ar
putea sugera ideea că personajul este unic.
• CONFLICTUL – între cele două „GLASURI” (al pământului și al iubirii)
o EXTERIOR
▪ cu Vasile Baciu pentru a putea intra în posesia pământului mult
râvnit
▪ cu Simion Lungu, în pământul căruia intră din lăcomia de a avea
măcar cu o brazdă în plus
o INTERIOR
▪ jignit și umilit de Vasile Baciu, va acționa prin a-i seduce fata, pe
Ana, tocmai pentru a-l sili să-i dea atâtea pogoane de pământ câte își
dorește, umilindu-l pe bătrân la rândul lui, dar și îndeplinindu-și visul
▪ iubirea pe care i-o poartă Floricăi, fata frumoasă, dar săracă din sat.
Ion este convins că, în ciuda sentimentelor pe care i le poartă, nu ar
putea duce cu aceasta o viață îndestulată. De aceea, după ce intră în
posesia pământurilor lui Vasile Baciu, revine la aceasta, căsătorită
deja cu alt băiat din sat, rival al lui Ion – George Bulbuc)
• MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI
o Directă
▪ de către narator
✓ „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe
cei bogați”
✓ „Inima îi tremura de bucurie că și-a mărit averea”
✓ „iute și harnic ca mă-sa; unde punea el mâna, punea și Dumnezeu
mila”
✓ „munca îi era dragă, oricât ar fi fost de aspră”
✓ „pământul îi era drag ca ochii din cap”
✓ „toată istețimea lui nu plătește o ceapă degerată, dacă n-are și el
pământ mult, mult”
✓ „aprins ca un balaur” ▪ de către alte personaje
✓ Vasile Baciu: „hoț”, „sărăntoc”, „fleandură”, „tâlhar”
✓ preotul Belciug (când îl dojenește în biserică): „ticălos”
✓ doamna Herdelea: „Ion e băiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e
săritor, e isteț”
✓ Laura, fiica învățătorului Herdelea: „canalie”
✓ George Bulbuc: „arțăgos ca un lup nemâncat” ▪ autocaracterizare
✓ „mă moleșesc ca o babă năroadă. Parcă n-aș mai fi în stare să mă
scutur de calicie”
✓ „Las' că-i bună Anuța! Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul
norocului pentru niște vorbe” o Indirectă ▪ prin fapte
✓ o seduce pe Ana - viclean
✓ sărută pământul ca pe-o ibovnică – obsedat de pământ
✓ îl silește pe Vasile Baciu să îi dea mai mult pământ – lacom ▪ prin
acțiune
✓ intră cu plugul în pământul lui Simion Lungu – lacom
✓ se bate cu George Bulbuc - impulsiv

✓ o înșală pe
Ana, reîntorcându-se la Florica – infidel ▪ prin vestimentație
✓ se îmbracă în haine de sărbătoare luni dimineață când merge să își
privească pământul
• TEHNICI NARATIVE
o pluriperspectivismul/ basorelieful (personajul este realizat cu
ajutorul celorlalte personaje care intră în relație și conflict cu
protagonistul, perspectiva acestora creând portretul final)
o contrapunctul (personajul este urmărit în conflictul său cu Vasile
Baciu și prin corespondența cu conflictul intelectualității satului:
învățătorul Herdelea și preotul Belciug)
o planurile paralele (nunta țărănească a lui Ion cu Ana corespinde, în
planul intelectualității cu nunta Laurei, fiica învățătorului Herdelea cu
George Pintea)
• PERSPECTIVA NARATIVĂ (obiectivă, stil impersonal, sobru) –
naratorul omniscient creează un personaj semnificativ pentru
mentalitatea țăranului la începutul sec. al XX-lea. (G. Călinescu: „Toți
flăcăii din sat sunt varietăți de Ion”)
ÎNCHEIERE Considerat de critica literară fie „brută” (G. Călinescu), fie
„instinctual” (E. Lovinescu), fie „lacom” (Tudor Vianu), Ion este un
personaj monumental și memorabil, ipostază a omului teluric (=care
aparține pământului, legat de pământ), dar supus destinului tragic de
a fi strivit de forțe mai presus de voința sa puternică. (Va muri, în
mod paradoxal, ucis de obiectul cu care se muncește pământul -
sapa). Ion reprezintă, în fapt, o colectivitate, concepția și climatul
socio-economic al timpului său evidențiind, fără îndoială, faptul că nu
omul stăpânește pământul, ci invers