Salut!

Întâi de toate, vreau să-ți mulțumesc, în numele echipei Grile-Admitere.ro,

pentru descărcarea acestui interviu, al 14-lea din seria noastră. Dacă ai mai
citit și alte interviuri din serie, știi motivația noastră, așa că hai să mergem
mai departe.

Dacă dai admiterea la medicină, e foarte probabil ca totul să fie o nebuloasă

pentru tine:

- Cât de grele vor fi grilele?

- Cât ar trebui să învăț ca să fiu sigur că intru la buget?
- Cum se presupune că ar trebui să învăț eu, la virgulă, sute de pagini la
biologie și fizică sau chimie, plus 3 materii pentru Bac?!
- Ar trebui să merg la simulare?
- Trebuie să învăț grilele sau materia?

Tocmai de aceea, credem că elevii care dau la medicină au nevoie de

repere. Au nevoie de modelul și sfaturile unor oameni care nu doar că au
reușit, dar au și excelat.

Deși avem peste 18.000 utilizatori pe platformă și suntem online de aproape

5 ani, este prima dată când am început o serie de mini-interviuri cu actuali
mediciniști care au luat note foarte mari la admitere.
Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitatea
Grile-Admitere.ro, care au completat un chestionar numit „Ce l-ai întreba pe
un medicinist care a luat peste 9,80 la admitere?”.

Această serie cuprinde interviuri cu mediciniști din diverse orașe, iar

astăzi discutăm cu Adina Preutu, proaspăt studentă în anul I la UMFT
„Victor Babeș” la momentul redactării acestui interviu (sfârșit de septembrie
2019).

Am primit peste 200 de întrebări, le-am sortat, am surprins esența și am

identificat cele mai arzătoare întrebări ale viitorilor mediciniști.

Astăzi, te invit să pătrunzi în mintea Adinei, care a obținut nota 10 la

examenul de admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor
Babeș” din Timișoara.

Spor la citit,
Mihai
1. Vreau să te întreb, în primul rând: „De ce medicina?”. Cum ai
ales drumul acesta?

Deşi sună a stereotip, chiar mi-am dorit acest

lucru de când eram mică. Pare că este prea
multă moarte prematură în această lume, iar prin
această meserie, doctorul se mai poate juca din
când în când de-a Dumnezeu. Important e să te
implici în tot felul de activitaţi care să îţi confirme
ce este înauntrul tău.

De exemplu, am participat la un maraton că și voluntară a Crucii Roșii, iar în

momentul în care am acordat primul ajutor, simţeam că fac ce trebuie, tremuram
de bucurie că mi s-a acordat acest privilegiu, să îşi pună cineva încrederea în
mine, deşi pe atunci nu eram nici măcar studentă la medicină. Îmbraţişările şi
mulţumirile au însemnat enorm pentru mine, mi-au confirmat încă o dată că sunt
pe drumul cel bun.

Un alt exemplu de activitate a avut loc în „Săptămâna altfel”, „Meet the future”.
A fost un proiect local arădean, nu știu dacă alte judeţe beneficiază de aşa
ceva. Pe parcursul unei săptămâni, am trecut prin toate secțiile spitalului, unde
participanții, inclusiv eu, am fost întrebați de ce medicină. Majoritatea au răspuns
că vor să își confirme lor dacă sunt în stare de acest pas. De aceea spun că
activitățile și implicarea sunt vitale.

2. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au auzit „10”: „Care

este secretul tău?”. Știm că este vorba de mult efort, dar ce
anume crezi că a fost factorul definitoriu?

Cum ați spus și voi, EXTREM de multă muncă.

Eram invidioasă pe colegii care nu aveau
admitere și intrau pe baza de bac, mi se părea
nedrept. „Asul” din mâneca mea, dacă pot să
îi spun așa, a fost că am luat totul treptat, nu
se poate să te apuci cu câteva luni înainte de
examen, chiar și dacă începi în clasa a 12-a e
riscant.
În clasa a 11-a, am dat tot ce am putut la olimpiada de bio, am ajuns până la
faza națională, nu am știut ce e aia pauză, deși, dacă aș mai face-o o dată, nu aș
mai exagera în halul ăsta.

Profesorii sunt extrem de importanți, datorită lor am reușit această performanță

deoarece au avut pasiune pentru materia lor și răbdare cu mine. Trebuie să îți
dorești extrem de mult, chiar dacă e greu, să nu renunți. Și eu am avut momente
când am simțit că nu mai pot și poate nu merită ce fac aici, că îmi vor pica alte
întrebări decât cele pentru care mă stresez așa, profa mea de chimie de meditații
mă ținea minim 3 ore, dar media era de 4-5. Eram și eu, și ea, extenuate, dar se
pare că a meritat.

În clasa a 10-a și a 11-a la chimie, a 11-a la bio,

este esențial să înveți bine și să nu lași lucruri
nerezolvate. Întrebări peste întrebări le puneam
profesorilor unde nu înțelegeam sau unde nu
eram sigură, până i-am obosit și pe ei. Deci,
totul treptat, ca să ai timp să reiei materia de mai
multe ori, și la bio, și la chimie. „Să nu vă culcați
pe o ureche că știți materia”, a fost un sfat al
profei mele de bio, și eu am ascultat-o.

După ce vei trece o dată, de 2 ori prin materii, vei avea impresia că știi și de fapt,
tu ești pregătit. FALS! Plus grilele, sfintele grile. Cum mă vedeam că am puțin
timp liber sau stau degeaba, făceam niște grile. Au ajuns să facă parte din viața
mea, era la ordinea zilei pentru familie să ies în curte și să fac grile, altfel se
gândeau că e ceva în neregulă.

3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la alta, aș vrea

să te întreb care sunt materiile la care ai dat admiterea și la ce
universitate.

Materiile din care am dat eu examen au fost

biologie și chimie, la Universitatea de Medicină
și Farmacie “Victor Babeș”, Timișoara.
4. Iată cea mai mare curiozitate a viitorilor mediciniști: „Când te-ai
apucat să înveți?”.

La chimie, am învățat treptat, profesorul nostru

ne-a învățat cum să gândim fiecare problemă,
să nu abandonăm imediat, mi-a sădit acea
curiozitate față de orice problemă care pare
nerezolvabilă. Pot să spun că am avut noroc cu
un astfel de profesor.

Deci la chimie am învățat pe tot parcursul liceului, iar la bio, a 11-a este pasul cel
mai potrivit, zic eu, însă aici e important să îți explice cineva materia, poate la
meditații. Să nu înveți nimic, dar absolut nimic pe de rost, mie mi-au plăcut și le-
am învățat din pasiune. Iar de atunci încolo, nu îmi amintesc de vreo pauză.

5. Și cum arăta o zi din viața ta? Câte ore/pagini învățai zilnic? Ai

învățat constant, sau ai avut și anumiți timpi morți?

Adevărul e că mă culcam cu cărțile lângă mine,

eu am acasă pat de 2 persoane, iar jumătatea
cealaltă era clar pentru cărți. Mă trezea
conștiința că dorm prea liniștită când eu de fapt
am admiterea, iar de atunci, ieșeam în curte cu
toate cărțile și citeam un capitol din bio din toate
manualele. La Timișoara sunt în jur de 8, iar eu
le citeam ca pe niște romane (asta era deja când
știam foaaaarte bine materia, știam unde să
caut deja anumite lucruri, știam unde au greșit
autorii), și după, făceam capitolul respectiv din
grile.

La chimie este puțin diferit: probleme sunt extrem de multe, mai mult de 500.
Eu le-am făcut de vreo 3 ori, plus că mă uităm peste ele să îmi amintesc cum
le-am abordat. La chimie e un manual important, din care se fac majoritatea
întrebărilor. Pe acesta îl știam ca pe „Tatăl Nostru”. Pauzele sunt totuși
importante, altfel nu poți să ai mintea limpede. Eu mă mai jucăm cu cățelul meu,
spre exemplu. Dar nu pauze prea lungi, că îți piere cheful.
6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe mai repede, să
înțeleagă mai bine materia și să o rețină pentru mai mult timp.
Tu cum ai reușit? Ai putea să ne împărtășești din metodele și
tehnicile tale de învățare?

Fiecare persoană e diferită, dar aș putea să

explic cum am procedat eu. Materia la bio
trebuie învățată logic, sunt extrem de logice
mecanismele și interesante, după părerea
mea. Primul pas la bio este să îți explice cineva
pregătit, iar după e de datoria ta să pui întrebări.
Chiar și acolo unde nu eșți sigur, întreabă. „Așa
se întâmplă...?”, „Aici am înțeles bine?”.

Treptat, se vor reduce din temeri. Vei vedea, pe măsură ce știi mai multe, mai
multe legături se vor forma, și totodată, întrebări. Ia-le cu calm, toate se rezolva.
Legăturile, după ce știi materia, sunt vitale, străduiește-te să ți le formezi. La
chimie, logica e importantă, dar teoria e teorie, aia am citit-o mereu. Când mai
aveam timp liber, încercam să îmi amintesc anumite chestii, iar când nu îmi
aminteam, deschideam manualul să verific.

De exemplu, formula albastrului de Berlin. Materiile trebuie repetate, când ai

o carte preferată o mai răsfoiești, așa și manualele astea. Deși am crezut că
știu, am mai uitat și eu lucruri. Sunt și eu, ca restul lumii, om. Deci nu trebuie să
te îngrijorezi, doar să repeți de multe ori. Fiecare trebuie să își găsească stilul
potrivit, eu îmi lipeam foițe pe dulapuri cu lucruri importante, nu le citeam des,
dar a fost important când le-am scris că am repetat materia.

7. Cât de des recapitulai și cum te testai? Făceai grile? Și dacă

da, cât de mult te-au ajutat acestea?

După cum am spus, recapitulam mereu, chiar

dacă știam anumite lucruri. Să nu fii surprins/ă
că ai uitat din lucruri care ți se păreau că sunt
bine sedimentate. E normal, se acumulează
materie. Pentru asta este recapitularea. Grile la
bio făceam cum fac alții Sudoku, la bio chiar îmi
plăcea să mă verific.
La chimie, teoria și capitolele care se bazează pe teorie le făceam des, ele
constituie majoritatea întrebărilor la examen. Asta nu înseamnă că pe celelalte
le-am neglijat, dar logica m-a ajutat mult. Dacă la chimie nu știam să fac o
schemă de reacție, îmi arăta profa și rețineam. A doua oară o făceam singură.

8. Ai ales să înveți singur, sau ai făcut și meditații? De asemenea,

te-ai rezumat la manuale, sau ai folosit și alte surse?

Nu știu dacă cineva poate reuși fără meditații.

Eu nu aș fi reușit. Trebuie să fie cineva care
să te coordoneze și devine mult mai ușor. Îți
împarte materia, la mine a fost mai mult frica
faptului că nu știu cum să mă organizez. Ceea
ce nu înțelegeam din manuale, și nu au fost
puține lucruri, întrebam la meditații.

Evident că am căutat multe lucruri pe internet, și imagini. La bio ajută mult video-
urile de pe youtube, iar aici aș recomanda canalele în engleză, te învață lucruri
și te ajută să le înțelegi, dar merită pentru animații și cum explică. La canalele
românești, nu întâlnești așa ceva

9. Cum a fost să înveți în paralel și pentru admitere, și pentru

bac?

A fost un an obositor, multe informații care nu

aveau legătură între ele, acum învățam un
comentariu la română, peste o oră făceam
probleme la chimie sau repetam la bio. E foarte
dificil, dar nu imposibil.
10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în clasa a XII-a, și
atunci e firesc să ne întrebăm: „Există viață (socială) înainte de
admitere?”. Ai reușit să te împarți între învățat și familie, prieteni,
iubită...?

Sincer, m-am axat foarte mult pe învățat, mi-am

propus un scop și nu m-am lăsat până nu mi
l-am atins, așa că „nu am vrut” să ies așa mult
sau să pierd vremea. Am considerat că e destul
timp în vacanță pentru asta.

11. Cum ai reușit să te motivezi pentru a învăța atât de mult, mai

ales în momentele acelea când pur și simplu simți că nu mai poți?

Familia a avut un rol extrem de important, mai

ales mama mea, care mă încuraja de fiecare
dată și mă făcea să mă simt mereu mai bine.
Mă gândeam că ceea ce urmează va fi mult
mai greu decât ce e acum, iar dacă nu pot să
fac față, poate nu sunt destul de puternică. Deci
încercam să mă autostimulez.

12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum ai reușit să

manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu toții.

Noaptea mă mai trezeam din somn cu gândul

că nu am făcut anumite lucruri, deja muncisem
de dimineață până seara, dar atunci când e
ceva foarte important la mijloc, pur și simplu
gândurile nu îți dau pace. Țelul meu a fost foarte
precis, iar dacă asta a fost nevoie să fac pentru
a ajunge acolo unde îmi doresc, asta am făcut.
Dorința bate frica de eșec.
13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă vrei, examenele.
Te-ai simțit pregătită? Ai reușit să te încadrezi în timp?

Cred că este folositor să se meargă la simulări,

chiar dacă nu te simți foarte pregătit/ă. Totul se
întâmplă exact ca și la examen și așa reușești
să treci peste frica de necunoscut. Timpul
nu e niciodată de ajuns, chiar și în ultima zi
simțeam că puteam să mai fac atâtea! După
părerea mea, la examen, întrebările sunt mult
mai ușoare, nu se aleg întrebări care ar putea
prezenta dizambiguități.

14. Cum este viața ca medicinist? A meritat tot efortul?

Efortul este răsplătit întotdeauna, totul depinde

de noi, chiar dacă mai sunt persoane în jurul
nostru care să ne ajute. E o satisfacție extrem
de mare când ai o realizare care necesită atât
de mult efort. Gândul la ceea ce urmează nu
poate decât să mă bucure, cu siguranță.

15. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau anul

acesta admiterea la medicină?

Totul trebuie făcut cu pasiune și dăruință. Tot

timpul când vrei să renunți, gândește-te la acele
persoane care își vor pune încrederea în tine.
Medic fiind, vei fi speranța lor. Vor crede că tu le
vei putea lua durerea cu mâna, că vei putea face
minuni. Atunci ai mai vrea să renunți?
Ai ajuns la final. Sperăm că a fost o lectură plăcută și că ai tras concluzii
benefice pentru tine de aici!

Echipa Grile-Admitere.ro îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază, pentru că urmează interviuri noi!