Salut!

Întâi de toate, vreau să-ți mulțumesc, în numele echipei Grile-Admitere.ro,

pentru descărcarea acestui interviu, al 10-lea din seria noastră. Dacă ai mai
citit și alte interviuri din serie, știi motivația noastră, așa că hai să mergem
mai departe

Dacă dai admiterea la medicină, e foarte probabil ca totul să fie o nebuloasă

pentru tine:

- Cât de grele vor fi grilele?

- Cât ar trebui să învăț ca să fiu sigur că intru la buget?
- Cum se presupune că ar trebui să învăț eu, la virgulă, sute de pagini la
biologie și fizică sau chimie, plus 3 materii pentru Bac?!
- Ar trebui să merg la simulare?
- Trebuie să învăț grilele sau materia?

Tocmai de aceea, credem că elevii care dau la medicină au nevoie de

repere. Au nevoie de modelul și sfaturile unor oameni care nu doar că au
reușit, dar au și excelat.

Deși avem peste 17.000 utilizatori pe platformă și suntem online de aproape

5 ani, este prima dată când am început o serie de mini-interviuri cu actuali
mediciniști care au luat note foarte mari la admitere.
Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitatea
Grile-Admitere.ro, care au completat un chestionar numit „Ce l-ai întreba pe
un medicinist care a luat peste 9,80 la admitere?”.

Această serie cuprinde interviuri cu mediciniști din diverse orașe, iar

astăzi discutăm cu Eduard Mihai Ristea, proaspăt student în anul I la
UMF Iuliu Hațieganu la momentul redactării acestui interviu (august 2019).

Am primit peste 200 de întrebări, le-am sortat, am surprins esența și am

identificat cele mai arzătoare întrebări ale viitorilor mediciniști.

Astăzi, te invit să pătrunzi în mintea lui Eduard, care a obținut 9.25

puncte la examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul UMF
Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca - a fost al treilea din listă, după olimpici.

Spor la citit,
Mihai
1. În primul rând, vreau să te întreb: „De ce medicina?”. Cum ai
ales drumul acesta?

În momentul acesta, privind retrospectiv, îmi

pare că medicina mi-a fost varianta principală
dintotdeauna. De ce am ales, totuși, medicina?
Pentru că acesta este un domeniu care
înseamnă o sumă enormă de informație, iar eu
am fost mereu un om care a căutat, mai mult
decât orice, să cunoască, să înțeleagă prin
propriile-i experiențe ceea ce îl înconjoară.

Mai mult decât atât, corpul uman reprezintă o serie de procese complexe care se
desfășoară simultan și care depind unul de celălalt, o serie de procese ce merită
toată atenția pentru a fi studiate și înțelese.

2. Ok. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au auzit „9.25”:

„Care este secretul tău?”. Știm că este vorba de mult efort, dar ce
anume crezi că a fost factorul definitoriu?

La urma urmei, 9,25 a însemnat ceva, a

însemnat intrarea mea la facultatea pe care
mi-am dorit-o, însă nu e o realizare de un nivel
colosal, nu este nimic suprauman, așa că nu
necesită un „secret”.

Aceasta notă, pentru mine, a însemnat refuzul de a învăța cuvintele așa cum
stăteau scrise în manual și dorința de a înțelege ce stătea sub fiecare dintre ele,
de a înțelege conceptul mai presus decât a reproduce vorbe goale.
3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la alta, aș vrea
să te întreb care sunt materiile la care ai dat admiterea și la ce
universitate.

Am dat admiterea la Universitatea de Medicină

și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca,
iar examenul a constat în 50 de întrebări – 25 de
biologie și 25 de chimie – ce trebuiau rezolvate
în 2 ore.

4. Iată cea mai mare curiozitate a viitorilor mediciniști: „Când te-ai

apucat să înveți?”.

Această întrebare m-a măcinat și pe mine,

motiv pentru care am întrebat mai mulți colegi
de-ai mei mai mari de liceu care dădeau tot
la medicină când au început ei pregătirea.
Am aflat că este necesar să începi în clasa
a unsprezecea pentru a fi cât mai sigur pe
informație. Pentru mine, clasa a unsprezecea
a însemnat familiarizarea cu materia, iar a
douăsprezecea, fixarea acesteia.

Mulți dintre profesorii de biologie și chimie acceptă doar elevi de clasa a

unsprezecea la meditații, pentru a începe pregătirea.

5. Și cum arăta o zi din viața ta? Câte ore/pagini învățai zilnic? Ai

învățat constant, sau ai avut și anumiți timpi morți?

Aș fi înnebunit să îmi număr orele și paginile învățate zilnic, de aceasta sunt

convins. Învățam cât consideram că este nevoie. Îmi lăsam timp pentru pasiuni,
pentru relaxare, iar învâțatul, deși era o prioritate, era realizat doar atunci când
simțeam că pot reține informație, excludem așadar momentele când eram
extenuat, ori când pur și simplu nu aveam starea necesară pentru a reveni la
materia ce îmi devenise mult prea familiară.
Nu am avut niciodată un program clar. Evident că am început să învăț mai
mult odată ce a trecut simularea examenului, însă nu m-am forțat să învăț în
momentele în care nu mă simțeam în stare să o fac.

6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe mai repede, să

înțeleagă mai bine materia și să o rețină pentru mai mult timp.
Tu cum ai reușit? Ai putea să ne împărtășești din metodele și
tehnicile tale de învățare?

Nu consider că există un stil general valabil

pentru a înțelege materia, ori a o învăța. Nu
există, spre dezamăgirea tuturor, nicio cheie
cu puteri miraculoase care să îți ofere „calea”.
Fiecare om are un alt mod de a reține, un mod
ce îi este sieși confortabil. Eu sunt una dintre
persoanele haotice, care nu este capabilă, în
termeni de răbdare, să ofere unei sesiuni de
învățat mai mult de o oră.

Pauzele, pentru mine, erau necesare, iar acestea, cât mai dese, însă, în funcție
de personalitatea fiecăruia, aceste pauze pot fi tulburătoare în cazul în care,
pentru concentrare, o persoană are nevoie de un timp îndelungat în care să
citească amănunțit materia.

Sesiunile mele de învâțat pot fi asemănate, mai degrabă, cu oareșice vârfuri în

care puteam fi totalmente atent la ce citeam și niște minime, momente în care
priveam literalmente prin foile de hârtie.

7. Cât de des recapitulai și cum te testai? Făceai grile? Și dacă

da, cât de mult te-au ajutat acestea?

Grile am făcut de-a lungul întregii mele perioade

de pregătire. Consider că acestea sunt cele mai
importante pentru întregul proces. Inițial, ele sunt
un mod de a verifica materia proaspăt învățată.
Odată ce începe etapa repetării materiei, ele
devin un mod de a verifica lipsurile, de a înțelege
exact fragmentele din lecție care se rețin cel mai
greu, de a înțelege care sunt capitolele care pun
cele mai multe probleme.
Cât despre cât de des recapitulam, îmi este destul de dificil să răspund. Clasa
a douăsprezecea a însemnat, pentru mine, o recapitulare constantă atât a
biologiei, cât și a chimiei. Materia o terminasem în clasa a unsprezecea, motiv
pentru care am avut suficient timp să înțeleg ce părți din manuale erau cele mai
neclare pentru mine.

Despre testat, în afara grilelor din cele doua culegeri pe care facultatea le
oferă ORIENTATIV, am rezolvat admiterile și simulările din anii precedenți,
cronometrându-mă, de asemenea, pentru a mă obișnui cu ceea ce înseamnă
condițiile de examen (a se nota, totuși, că niciodată nu poți înțelege emoțiile
examenului până nu dai fie simularea, fie examenul propriu-zis).

8. Ai ales să înveți singur, sau ai făcut și meditații? De asemenea,

te-ai rezumat la manuale, sau ai folosit și alte surse?

Așa cum am menționat, am început să învăț

din clasa a unsprezecea. Am ales să fac
meditații, deoarece mi-am dorit să fiu convins
că informația pe care o învăț este mai întâi
înțeleasă, apoi reținută. Cât despre locul de
unde am învățat, m-am rezumat aproape în
totalitate la manuale.

Am avut nevoie și de câte un atlas câteodată, ori de compendiul după care este
scris manualul de biologie, pentru a vedea mai amplu lecțiile care erau tratate
sumar. După cum am spus, condiția sine-qua-non era să înțeleg, așa că nu
puteau să existe paragrafe din manual pe care să le memorez mecanic, deci
căutam unde puteam explicații mai profunde (motiv pentru care mi-au fost de
ajutor meditațiile, căci profesorii îmi arătau mai precis unde ar trebui să caut).

9. Cum a fost să înveți în paralel și pentru admitere, și pentru

bac?

Dacă învățatul pentru admitere a fost, pentru mine, un proces mai mult sau mai
puțin constant ce s-a desfășurat în clasele a unsprezecea și a douăsprezecea,
pentru bac, am învățat de-a lungul tuturor anilor de liceu, motiv pentru care am
avut nevoie de extrem de puțin timp să repet materia înainte de examen.
Am învățat înainte de fiecare teză, am dat nenumărate teste, motiv pentru care
mi-ar fi fost, și dacă nu îmi doream, imposibil să las totul pentru ultimele luni/
săptămâni înainte de bac. Mai apoi, scopul meu principal era admiterea, bacul a
însemnat o încununare a perioadei mele de liceu, însă admiterea era cea pentru
care am muncit și pe care îmi propusesem să mă concentrez.

10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în clasa a XII-a, și
atunci e firesc să ne întrebăm: „Există viață (socială) înainte de
admitere?”. Ai reușit să te împarți între învățat și familie, prieteni,
iubită...?

Așa cum am menționat anterior, eu nu sunt omul

care să învețe încontinuu, să stea ore întregi
aplecat asupra aceluiași lucru. Existau momente
pentru învățat și momente pentru a ieși la un
film, la teatru, la un eveniment de oricare tip,
pentru a citi o carte... Nu am înțeles niciodată
oamenii care refuzau să mai iasă din casă
pentru că aveau de învățat, așa încât inclusiv în
ultimele săptămâni înainte de examene, am ieșit
cu prietenii.

Sigur că stresul exista, dar asta nu ne oprea să ne simțim bine. Timpul este
suficient, important este, însă, să îți cunoști foarte bine stilul de lucru, modul de a
reține informație.

11. Cum ai reușit să te motivezi pentru a învăța atât de mult, mai

ales în momentele acelea când pur și simplu simți că nu mai poți?

Sigur că au existat momente când mă simțeam

prea obosit pentru a învăța, mai ales că de
fiecare dată când făceam o admitere ori o
simulare din anii trecuți și greșeam prea
multe grile (pentru că începutul rezolvării lor
a însemnat, cel puțin pentru mine, câte 20 de
grile greșite din 25), simțeam că poate nu o să
fac față, că îmi va fi imposibil să ajung unde
îmi propun, însă odată ce reușeam să trec de
respectiva stare, încercam să mă concentrez
exact pe capitolele pe care nu le înțelegeam.
Încercam să caut exact informațiile pe care mi-era greu să le înțeleg, iar cu
ajutorul profesorilor de meditații, reușeam să pricep tot mai mult și tot mai mult.

Sigur că a fost un drum anevoios cu momente în care mă simțeam neputincios,

însă motivația mea era imaginea pe care mi-o conturasem mie însumi despre ce
va însemna facultatea la Cluj; pur și simplu munceam pentru imaginea pe care o
voiam adevărată la început de octombrie.

12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum ai reușit să

manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu toții.

Am o frică de eșec constantă, o frică de eșec

care a fost cu mine de-a lungul întregii mele
vieți, însă, după cum am spus, încercam să
mă motivez privind imaginea de final pe care o
doream. Stresul a existat continuu de-a lungul
celor doi ani de pregătire, însă am avut perioade
și perioade. Cel mai intens stres privitor la
admitere l-am simțit în momentul în care mai
aveam câteva săptămâni până la simularea
examenului.

În acel moment nu știam unde mă situez cu învățatul, ce înseamnă să faci 50

de grile în 2 ore sub presiunea condițiilor de examen. Pot spune că am avut
mai multe emoții pentru simulare decât pentru examen, deoarece pentru cel din
urmă știam deja unde mă situez, eram deja mai sigur pe materie și înțelesesem
ce înseamnă presiunea timpului și fiecare moment din examen care aduce un
surplus de presiune.

13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă vrei, examenele.
Te-ai simțit pregătit? Ai reușit să te încadrezi în timp?

Examenul a fost unul destul de dificil, comparativ

atât cu simularea de anul acesta, cât și cu
examenele din anii anteriori, drept care ultima
medie de intrare a scăzut considerabil, iar
numărul de note peste 9, de asemenea.
Timpul este o problemă serioasă în vederea rezolvării subiectului, însă acest
aspect este urmărit în special de către cei ce concep acest examen. Ideea de la
care pornește nu este doar să deții un volum de informație, ci și să fii capabil ca,
într-o perioadă scurtă, să faci conexiunile necesare între capitole și să gândești
problemele de la chimie, așa încât să poți sări peste anumiți pași.

Cât despre mine înainte de admitere, nu cred că te poți simți complet pregătit
pentru acest examen. Mereu există informație care îți scapă, care nu îți este
complet clară, însă reușita înseamnă, într-o oarecare proporție, și noroc. Am
reușit, însă, să mă încadrez bine în timp, cu toate că nu am apucat să verific
grilele încă o dată (aici intervine norocul).

14. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau anul

acesta admiterea la medicină?

Aș vrea să le transmit că le țin pumnii. Sper că

am reușit să îi ajut măcar puțin să se liniștească
prin răspunsurile mele. Admiterea este una
dificilă și necesită multă muncă, mult efort, însă
alegerea domeniului acestuia trebuie făcută
în cunoștință de cauză – este greu, dar este
frumos.

Cel mai important, aș vrea să menționez că trebuie luat în calcul că fiecare

om are un alt ritm de a reține, o altă putere de concentrare, așa că necesar nu
este ca întâi să fie reținută materia, ci să te cunoști pe tine însuți pentru a îți
doza efortul, a îți împărți materia așa cum ai nevoie, în cazul în care ești un om
organizat, ori, dimpotrivă, să treci de cât mai multe ori prin ea, dacă ești un om
haotic, care nu se poate concentra multă vreme asupra aceleiași activități.
Ai ajuns la final. Sperăm că a fost o lectură plăcută și că ai tras concluzii
benefice pentru tine de aici!

Echipa Grile-Admitere.ro îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază, pentru că urmează interviuri noi!