VIRUSOLOGIE

Dr. Denisa Dragu

 CURS I

CARACTERE GENERALE ALE VIRUSURILOR

Descoperirea virusurilor - agenti filtrabili

1892 - Ivanovsky
1898 - Beijerinck: contagium
vivum fluidum
 Virus: slimy liquid, poison

Aceste descoperiri au dus la

descrierea virusurilor ca: agenti
filtrabili, prea mici pentru a fi
observati la microscopul optic,
care ar putea fi cultivati in
culturi de celule si pot provoca
boli.

Victor Babes 1854-1926 a scris primul tratat de microbiologie din lume

Ioan Cantacuzino 1863-1934, creatorul scolii romanesti de microbiologie si de
medicina experimentala. A fondat in 1921 Institutul Cantacuzino.
 Originea virusurilor

Exista mai multe teorii care isi propun sa explice originea virusurilor:

teoria evolutiei regresive - virusurile sunt forme degenerate de viata

care au pastrat doar informatia genetica esentiala vietii parazitare si
structuri proteice prin care se ataseaza de celula gazda

teoria originii celulare – virusurile provin din subunitati celulare

autonomizate (ex:transpozomi)

teoria evolutiei paralele – sustine ca aparitia virusurilor a fost

simultana cu a celorlalte forme vii. Virusurile s-au oprit din evolutie ca
molecule auto-replicative inca din epoca primitiva - prebiotica
 DEFINITII
1. Virion vs virus
VIRION = unitatea virala infectioasa,
completa, inerta in afara celulei
gazda

VIRUS = orice stadiu de infectie

2. Virusuri defective - virusuri care nu se pot replica autonom, necesita prezeta unui
virus helper pentru a infecta si pentru a se replica in
organismul gazda

3. Viroizii - afecteaza celulele vegetale si sunt compusi dintr-o molecula neinvelita de

ARN circular, monocatenar, de lungimi reduse

4. Prionii - particule infectioase de natura proteica

 DE RETINUT‼
CARACTERE GENERALE ALE VIRUSURILOR

Particule de talia mica - nm- microscopie electronica

Nu au organizare celulara, au STRUCTURA simpla:

• GENOM (ARN sau ADN) - suportul infectivitatii
• INVELISURI PROTEICE (capsida,+/- anvelopa) – suportul
antigenicitatii

Paraziti strict intracelulari, nu au metabolism propiu

Inmultire – REPLICARE si izolare pe sisteme vii - CULTURI DE CELULE

Virusurile pot parazita celule umane, animale, vegetale, bacteriene si fungice

Virusurile sunt insensibile la antibioticile uzuale

MORFOLOGIE

TALIE MICA (20-300 nm)

Parvovirus – 20 nm, cel mai mic virus
Poxvirusuri – pana la 250- 300 nm

FORMA
- sferica, paralelipipedica, de cartus, de
bastonas, etc
STRUCTURA
STRUCTURA SIMPLA
ANVELOPA-bistrat lipidic
derivat din celula gazda
+glicoproteine virale

1. GENOM- ADN sau ARN infectivitate

2. CAPSIDA- capsomere
antigenicitate
3. ANVELOPA - peplomere

Genomul viral impreuna cu capsida alcatuiesc NUCLEOCAPSIDA

 1. GENOM- acidul nucleic viral

Contine materialul genetic necesar replicarii

Reprezentat de ADN sau ARN, niciodata ambele

Determina capacitatea infectiva a virusului

Monocatenar sau dublucatenar

Liniar sau circular

Segmentat sau nesegmentat

Reprezinta principalul criteriu de

clasificare a virusurilor
 2. CAPSIDA- capsomere

Invelis proteic format din unitati proteice – CAPSOMERE

Protejeaza materialul genetic

Asigura forma virionului

Are arhitectura si compozitie specifice fiecarui tip viral

Implicata in patrunderea virusurilor in celula gazda (receptor mediata)

Induc formarea si reactioneaza cu anticorpii neutralizanti

2-tipuri de simetrie : - helicoidala - aspect tubular

- icosaedrica - aspect sferica

capside nesimetrice - virusurile cu organizare complexă

CAPSIDA- SIMETRIE HELICOIDALA

Capsida cu simetrie helicoidala:

- capsomerele sunt dispuse in jurul

catenei de acid nucleic

- Majoritatea virusurilor cu simetrie

helicoidala poseda anvelopa externa
 CAPSIDA- SIMETRIE ICOSAEDRICA

Capsida cu simetrie icosaedrica:

-20 de fete triunghiulare
- 30 de muchii
- 12 varfuri
- Aspect de “sferă”

Vrusuri ARN :
parvovirusurile -32 capsomere
Adenovirus – capsida cu herpesvirusurile -162 capsomere
simetrie icosaedrica (ME)
 3. ANVELOPA - PEPLOS

Membrana cu structura similara membranei citoplasmatice a celulei

gazda

protejeaza nucleocapsida

intervine in initierea ciclului infectant prin recunoasterea si atasarea

virusului de receptorii celulari

intervine in procesul de asamblare a noilor particule virale

intervine in activitati specific virale (hemaglutinare, hemadsorbtie,

hemoliza, fuziunea membranelor celulare)

confera sensibilitate la tratamentul cu solventi lipidici (eter, cloroform).

Astfel, virusurile sunt clasificate in:
- eter-sensibile = virusurile anvelopate

- eter-rezistente = virusurile neanvelopate

 Structura invelisului extern
(anvelopei)

Pe suprafata acestei membrane se gasesc

formatiuni specifice virale, codificate de virus:

Spiculi de natura de natură

glicoproteica:
- hemaglutinina , cu rol in
atasarea virusului de celula
gazda
- neuraminidaza , care faciliteaza
patrunderea virusului in celula

Factori de fuziune cu functie de

initiere a infectiei
Structura virusului gripal
Proteina M (matriX) care
captuseste fata interna a
anvelopei
 Taxonomie virala

Sistemul universal de taxonomie virala – elaborat de Comitetul

International pentru Taxonomie Virala (ICTV) – sistem deschis, cu
actualizari periodice.

Unitati taxonomice utilizate:

Specia – constituita din tulpini virale care au in comun un set de
proprietati stabile (propietatile virionului, genomului, replicare, etc)

Genul- grupe de specii virale cu caracteristici comune si un ancestor

comun (terminatia latina: virus, ex. Morbillivirus – v. rujeolos)

Familia – grupe de genuri cu caractere comune (terminatia latina:

viridae, ex. Paramixoviridae)

Ordinul- grup de familii cu strategie comuna de replicare (terminatia

latina: virales, ex. Mononegavirales)
Clasificarea virusurilor (I)

1. Forma si dimensiunea virionului:

sferic, paralelipipedic, de cartus, de bastonas, etc

2. Tipul de acid nucleic:

- ADN (deoxiribovirusuri) sau ARN (ribovirusuri)
- monocatenar sau dublucatenar
- circular sau liniar
- segmentat sau nesegmentat

3. Tipul de simetrie:
- helicoidala
- icosaedrica
- complexa

4. Prezenta anvelopei:
- anvelopate
- neanvelopate
 Clasificarea virusurilor (II)

5. Clasificarea epidemiologica (foloseste drept criteriu calea

de transmitere a agentului etiologic:

- v. enterice – cu transmitere fecal-orala (poliovirusuri)

- v. respiratorii – cu transmitere aeriana (v. gripale)
- v. cu transmitere sexuala (HIV)
- v . cu transmitere prin sange (VHB)
- v. cu transmise de artropode (arbovirusuri encefalitogene)
- v. cu transmitere verticala, matrno-fetala (v. Rubeolos, CMV)

6. Clasificarea Baltimore
- grupeaza virusurile in VII clase, in functie de tpiul de acizi
nucleici, de modul de replicare si modul de transcriere
Clasificarea Baltimore – David Baltimore (Premiul Nobel -1975)
 REPLICAREA VIRALA

Celula gazda – celula in care virusul poate patrunde, susceptibila la

infectie

Ciclu replicativ viral – modul in care virusul se replica in interiorul celulei

Virion parental – patrunde in celula tinta si se multiplica, da nastere unor

noi particule virale = virioni progeni

Celula susceptibila – prezinta receptori pentru un anumit tip ce virus,

poate sau nu sa sustina replicarea virala

Celula rezisteanta – nu prezinta receptori pentru un anumit tip ce virus,

poate sau nu sa sustina replicarea virala

Celula permisiva - are capacitatea de a sustine replicarea virala, poate

sau nu sa fie susceptibila

Celula susceptibila si permisiva – este singura care prezinta receptori si

poate sustine replicarea virala
 ETAPELE REPLICARII VIRALE (CICLU REPLICATIV VIRAL)

Etapele replicarii virale:

1. adsorbtia (atasarea) virusului de celula gazda

2. penetrarea (patrunderea) virusului in

celula gazda

3. decapsidarea virusului

4. sinteza macromoleculara
a) sinteza ARNm precoce si a proteinelor precoce = proteine-enzime
b) replicarea genomului viral
c) sinteza ARNm tardiv si a proteinelor tardive = protein structurale

5. asamblarea componentelor virionului

6. eliberarea virionilor progeni din celula gazda

I. FAZA DE ECLIPSA

1. ADSORBTIA – RECEPTORI – CELULA SUSCEPTIBILA

VIRUSURI ANVELOPATE
VIRUSURI NEANVELOPATE
prin glicoproteine de pe
prin capsomere
suprafata invelisului viral
I. FAZA DE ECLIPSA
2. INTERNALIZARE-DECAPSIDARE
II. CRESTERE LOGARITMICA
Virusuri ADN - replicare intranucleara dependenta de stadiul ciclului
celular pentru acces la polimerazele gazdei. Exceptie Poxvirus – se replica in
citoplasma.
II. CRESTERE LOGARITMICA – Acid nucleic
II. CRESTERE LOGARITMICA
Virusuri ARN - se replica in citoplasma, exceptie Influenza virus si
Retrovirus

ARN(+)= ARNm
Virusul codifica ARN – polimeraza- ARN dependenta
II. CRESTERE LOGARITMICA
Replicare virusuri ARN

ARN – polimeraza- ARN dependenta ADN – polimeraza- ARN dependenta

(Retrovirus)
III. FAZA DE PLATOU
VARIABILITATE GENETICA

1. Mutatia
- modificarea stabila a uneia sau mai multor gene avand drept rezultat
absenta sintezei unor proteine virale sau sinteza unor protein virale
modificate
- mai frecventa la virusurile ARN

2. Complementarea
- procesul prin care doua virusuri cu genom incomplet au capacitatea
de a-si completa reciproc produsele genice defective

3. Recombinarea
- procesul prin care doua virusuri au capacitatea de a face schimb de
segmente genomice