VIRUSOLOGIE

1. Descriei caracterele generale ale virusurilor.

Dimensiuni foarte mici, de ordinul nanometrilor (10-300 nanometri)de 10 100 ori mai mici decat bacteriile;
b) Structur caracteristic: acid nucleic ADN/ARN, capsid format dintrun
numr specific de capsomere dispuse dup un anumit tip de simetrie.
c) Parazitism absolut intracelular ca urmare a absenei echipamentului
enzimatic productor de energie, a ribozomilor funcionali sau a altor
organite celulare (mitocondrii).
d) Replicarea viral se realizeaz prin devierea metabolismului celulei
gazd in direcia sintezei de nou virus (progeni). Se sintetizeaz copii
multiple pe o matri unic, acidul nucleic viral.
e) Se izoleaz numai pe gazde vii (culturi celulare, embrion de gin,
animale de laborator);
f) Infeciile determinate pot evolua ca infecie inaparent sau boal
manifest (acut cu sau fr posibiliti de cronicizare);
g) Datorit absenei acidului muramic in inveliul extern virusurile sunt
rezistente la aciunea antibioticelor, proprietate ce favorizeaz izolarea lor
din produsele patologice contaminate cu flor bacterian;
h) Induc sinteza de interferoni, factori de protecie impotriva altor infecii
virale, omologe sau heterologe, cu aciune anticelular, antitumoral i
imunomodulatoare;
i) Rspunsul virusurilor la aciunea agenilor fizici (cldura, radiaii X) i
chimici (antiseptice i dezinfectante: formaldehida, hipocloritul de sodiu,
detergeni) este diferit in funcie de dimensiuni i structura
particulei virale sau concentraia de virusuri, precum i de compoziia
mediului.
2. Descriei morfologia unui virus i tipurile de simetrie viral.
Morfologie:
a. Dimensiune- se masoara in nm, sunt vizibile la microscopul
electronic.
b. Forma cilindrica (variante de virus gripal),sferica (unele virusuri
gripale, paramyxovirusuri), cristaliforma sau poliedrica (poliovirusuri)
prisma sau caramida (poxvirusuri)
c. Structura nucleocapsida alcatuita dintr-un miez (core) de acid
nucleic, genomul viral, protejat de un invelis proteic numit capsida.
Virusurile
formate
numai
din
nucleocapsida
virusuri
neanvelopate/necapsulate/nude
Virusurile formate din nucleocapsida si invelis extern lipoproteic- virusuri
anvelopate/capsulate.
Genomul viral acidul nucleic este genomul virusului continand genele,
capabile sa codifice sintezele de tip viral in celula parazitata. Molecula de
acid nucleic:
-simplu spiralata (ss)
-dublu spiralata (ds)
-liniara sau circulara
-continua sau segmentata
Acidul nucleic al tuturor v. ADN (exceptie parvovirus) sunt ds.
1

Acidul nucleic al tuturor virusurilor ARN (exceptie reovirusuri) sunt ss.

Capsida cutie protectoare proteica ce da forma virusului.
- La virusurile neinvelite, fixeaza virionul de receptorii specifici de pe
celula gazda
- Contine proteine virale grupate in capsomere(unit.structurale
identice)
- Analiza chimica a capsidei: proteine simple, omogene si complexe.
Invelisul peplos/anvelopa
- Prezinta o membrana asemanatoare celulei gazda
- Complex gluco-proteino-lipidic cu 3 straturi: intern (proteine virale),
intermediar( proteine din celula gazda), stratul extern (blocuri de
glico-proteine cu rol in adsorbtie si penetrare in celula gazda).
- Pe suprafata invelisului se afla informatia specifica virala, codificata
de virus: factori de fuziune(sub forma inactiva)si proteina M(matrixcaptuseste fata interna a anvelopei).
Tipuri de simetrie virala: - in cazul structurii unui virus, asezarea
spatiala a capsomerelor capsidei ca si pozitia acestora fata de unitatile de
baza ale acidului nucleic viral prezinta caracteristici, ceea ce a dus la
incadrarea virusilor in categoria formelor anizotrope de organizare a
materiei, asigurand un maxim de energie legata.
Simetria capsomerelor: helicoidala-helicata si icosaedrica-cubica
a. Helicoidala-helicata asezare etajata a capsomerelor
- Aspectul extern de sfera, glont sau cartus, filamentos
- Complexul nucleocapsidei este dispus sub forma unei spirale
constituita din nucleoid sau intreaga nucleocapsida.
- Elicea(helixul) are un singur ax rotational care coincide cu axul
cilindrului nucleocapsidului sau nucleoidului.
b. Icosaedrica-cubica capsomerele sunt asezate dupa axe riguroase
de simetrie, particula virala luand forma de cristal. Exista la virusuri
de dimensiuni mici (enterovirusuri) si mijlocii.
-acidul nucleic de regula monocatenar, este dispus central ca un ghem
lax.
-capsidele cu simetrie binara (icosaedrica helicoidala)
-prezente la bacteriofagi (virusuri bacteriene) cu cada contractila la
care capul cuprinde nucleocapsida cu simetrie icosaedrica coada
avand simetrie helicala.
3. Clasificarea virusurilor dup calea de transmitere; exemple.
O alt clasificare utilizat de clinicieni are drept criteriu calea de
transmitere a virusului:
- cu transmitere fecal-oral: Virusuri enterice (Poliovirusuri,
ECHO,Coxsackie virus);
- cu transmitere prin picturile lui Pflugge Virusuri respiratorii
(Orthomyxvirus, Paramyxovirus);
- cu transmitere prin contact sexual neprotejat virusuri cu transmitere
sexual (HIV, v. hepatitice, v. herpetice-HSV2);
- cu transmitere prin inepturi cauzate de insecte Virusuri transmise de
artropode (Arbovirus);
- cu transmitere transplacentar (postpartum, materno-fetal) Virusuri cu
transmitere vertical (Betaherpesvirus, Citomegalovirus,Hepadnavirus
VHB)
2

4. Clasificarea virusurilor dup tropism; exemple.

Virusuri implicate in infecii ale tractului respirator: Ortho i
Paramyxovirus, Coronavirusuri, Reovirus, Adenovirus;
- Virusuri care determin infecii ale tractului intestinal:
Enterovirus,Calicivirus;
- Virusuri cu tropism cutanat i mucos: Herpesvirus, Poxvirus,Morbilivirus;
- Virusuri care afecteaz ficatul (hepatite acute sau cronice):
Hepadnavirus(agentul hepatitei A), Hepacivirus (agentul hepatitei C);
- Virusuri a cror prezen se poate corela cu cancerul (virusuri
oncogene):Oncornavirusuri (Retrovirus);
- Virusurile pot afecta sistemul nervos: Enterovirusuri (poliovirus tip
1,Coxsackie, ECHO), Hantavirus, Rabivirus.
5. Descriei relaia virus-celula gazd de tip litic (citocid)
In acest tip de relatie, infectia cu virus a unei celule animale are ca
rezultat moartea celulei si cu eliberare de particule de virus neoformat
(progeni) in mediul extracelular.
Etapele: adsorbtia, penetrarea, decapsularea, sinteza particulelor virale
neoformate, eliberarea particulelor virale neoformate.
a. Adsorbtia coliziunea si atasarea
a1. Coliziunea- alipirea particulei virale de suprafata celulei sensibile.
a2. Atasarea unirea stransa intre virion si receptorii de pe celula
sensila.
b. Penetrarea are loc trecerea virusului din mediul extracelular in
mediul intracelular.
Inglobarea virusului in citoplasma (viropexie) a fost confirmata
numai in unele cazuri de relatii de tip litic(poliovirusuri si
myxovirusuri) prin prezenta in citoplasma celulelor virus infectate, a
unor vacuole de fagocitare care conti particule virale intacte.
c. Decapsilarea la virusurile animale, se impune pierderea unei parti
a capsidei virale prin enzimele lizozomale ale celulei. Lizozomii se
aliniaza de-a lungul peretilor vacuolei
de fagocitare eliberand
enzime litice care desfac atat peretele vacuolei cat si o parte a
capsidei virionilor continuti in vacuola.
d. Sinteza particulelor virale neoformate- cea mai importanta etapa si
consta in esenta din codificarea unui nou program folosind aparatul
ribozomal al celulei parazitate. Aceasta etapa cuprinde doua
categorii de fenomene:precoce si tardive.
e. Eliberarea particulelor virale neoformate virionii nou formati sunt
eliberati in mediul extracelular, de regula acest fenomen se
insoteste de moartea celulei gazda.
6. Descriei relaia virus-celula gazd de tip simbiotic.
In urma acestui tip de relatie, celula nu moare, ci castiga noi proprietati.
Etapele infectiei virale sunt asemanatoare cu cele din infectia de tip litic in
ceea ce priveste adsorbtia, penetrarea si decapsularea. Deosebirile apar in
etapele urmatoare: programarea sintezelor de tip viral si aparitia unor
proprietati de tip nou.
3

a. Programarea sintezelor virale inducerea unui nou program de catre

acidul nucleic viral in celula animala virus infectata nu opreste
activitatea ADN celular, ribozomii sintetizand concomitent proteine
celulare si virale.
b. Aparitia unor proprietati noi- consecinta stabilirii unei relatii de tip
simbiotic consta in aparitia unor proprietati noi ale celulei infectate
fata de celula normala. Printre proprietatile modificate mentionam:
transformarea celulei, exprimarea de ant noi pe suprafata celulei
parazitate, instalarea unor modele metabolice particulare.
7. Mutaii virale: definiie, clasificare,exemple.
Mutaiile sunt definite drept greeli in autoreplicarea acidului nucleic.
Frecvena mutaiilor este mai mare la virusurile ARN (10-4) decat la cei
ADN (10-6) fapt explicat prin absena unor sisteme de corectare a erorilor
i de transmitere (proofreading mechanisms) in polimerazele ARN.
Exist dou tipuri de mutaii in funcie de mecanismul de producere:
- mutaii spontane
- mutaii induse prin intervenia unor ageni mutageni (5-brom uracil, acid
nitros, etilen etan sulfanat, colorani).
Din punct de vedere structural exist dou categorii de mutante virale:
- punctiforme aprute prin afectarea unei singure gene (schimbarea unei
baze din cadran)
- prin deleii aprute prin deprinderea unui fragment din matria pe care
se sintetizeaz noul genom (progen).
Din punct de vedere funcional sunt descrise un numr mare de
mutaii.Avand in vedere importana practic a acestora exemplificm prin:
Mutante legate de patogenitatea virusului
Mutante legate de modificri antigenice la nivelul capsidei sau a
peplosului.
Mutante condiionat letale produc virioni maturi numai in
anumite condiii permisive.
8. Recombinri virale: definiie, categorii, exemple.
Interaciuni genetice
Prezena simultan intr-o celul a dou sau mai multe particule virale cu
genom similar, dar nu identic duce la apariia de recombinani hibrizi
stabili ce posed o combinaie mixt de caractere derivate de la ambii
prini.
Din aceste interaciuni pot rezulta mai multe evenimente genetice ca de
exemplu reactivarea genetic.
Se cunosc dou tipuri de reactivare genetic :
- Reactivarea ncruciat (salvarea markerului) observat in cazul a dou
tipuri de genomuri virale: unul activ i cellalt inactivat prin U.V.
Recombinantul rezultat viabil stabil posed unul sau mai muli markei
identificai la virusul inactivat. Acest fenomen a fost observat in cazul
virusului herpes.
- Reactivarea prin multiplicare (multiplicity reactivation) const in
combinarea a dou sau mai multe genomuri ce aparineau unor virioni cu
leziuni in diverse zone. Recombinantul rezultat se caracterizeaz printr-o
infectivitate sporit, fenomen observat in urma interveniei unor ageni
4

fizici ca iradierea cu U.V.

9. Importana medical a fenomenelor genetice virale.
apariia de populaii virale cu modificri de patogenitate (Echo,
Coxsackie) prin modificri ale echilibrului ecologic dintr-o biocenoz.
apariia de noi populaii modificate antigenic, protejate impotriva
mijloacelor de aprare specifice. Este cazul unei populaii virale prezente
in cadrul unei populaii umane imunizate natural prin boal cu vechiul
serotip (virus gripal, paragripal).
infeciile persistente latente cu virusuri de tip C sau virus rujeolos sunt
rezultatul mutantelor defective i a factorilor autoimuni de intreinere
(modificarea antigenelor celulare sau a unui factor demascator); incidena
bolilor limfoproliferative la cei cu transplant de organ sau de mduv
hematogen este legat de asocierea unei infecii latente (virus Epstein
-Barr).
10. Aspecte de patogenitate viral: factori favorizani, tipuri de infecii
virale.
Patogenitatea viral are dou aspecte:
a) unul care se refer la virus (parazit), cellalt referitor la
b) gazd
FACTORI DEPENDENI DE GAZD
Poarta de intrare
Ca i la bacterii, virusurile pot ptrunde in organismul gazd prin:
- inoculare (prin piele i mucoase)
- inhalare (prin tractul respirator)
- ingestie (prin tractul gastro-intestinal)
La acest nivel virusurile vin in contact cu mijloacele de aprare
nespecifice: barierele cutaneo-mucoase, factorii umorali (lizozimul,
sistemul complement-properdin, hormonii glucocorticoizi, fagocitoza
viral) i cu rspunsul imun local (IgA). Toi aceti factori acioneaz in
mod preponderent in funcia de poarta de intrare a virusului.
Varsta individului este un element important. Unele virusuri
(Polio,Epstein-Barr, virusurile hepatitice) produc de obicei infecii mai puin
severe la copii, in timp ce altele (virusul respirator sinciial i
rotavirusurile) induc infecii mai grave la copii.
Factori genetici: pot influena predispoziia (susceptibilitatea) la infecii
cu virusurile Herpes, virusuri Pox si Myxovirusuri.
Statusul hormonal: unele infecii virale (Polio i HVA, HVB) sunt deseori
mai severe in timpul sarcinii.
Statusul nutriional: absena unor factori nutriionali (proteinele,
vitaminele) pot exacerba unele infecii (virusul rujeolos).
Viciile: (fumatul de igarete, alcoolismul) influeneaz evoluia unor
infecii virale (gripa), fapt explicat prin disfuncii muco-ciliare la nivelul
tractului respirator.
Factorii imuni: deficiene ale imunitii favorizeaz evoluia infeciilor
virale (v. rujeolos).
Ali factori: de mediu (clim), demografici, educaia i religia.
FACTORI DEPENDENI DE VIRUS
5

 Doza i tropismul (afinitatea) virusului infectant pentru anumite

esuturi i sisteme (virusuri cutaneo-mucoase, virusuri hepatice,
neurovirusuri).
Variaii genetice: (mutaii genetice) i selecia recombinri de noi
variante genetice. Aceste variante sunt rezistente la mijloacele de aprare
specifice (anticorpi, imunitate mediat celular).
Existena unor mecanisme difereniate de ptrundere a virusurilor in
celula susceptibil, fixarea pe receptori specifici prin alipire (hemaglutina
H, la enterovirusuri), elaborarea unor enzime (neuraminidoza la
mixovirusuri, paramixovirusuri) care lizeaz elemente de suprafa ale
membranei celulare (situsuri de mucoprotein).
TIPURI DE INFECII VIRALE: dup modul de interaciune cu celula
gazd:
1. Infecii permisive in care sinteza componentelor virale este urmat de
ansamblarea i eliberarea acestora.
2. Infecii nonpermisive in care infecia celular duce la transformarea
celulei adesea cu integrarea ADN-ului viral in genomul gazd.
1. Infeciile permisive
Se manifest prin:
Efect citocid: cu moartea celulei i infecia acut.
Efect citopatic: in timpul fazelor iniiale ale infeciei inainte de moartea
celular se pot produce alterri caracteristice ale membrane celulei
infectate: hemadsorbia i formarea de celule zigot:
paramyxovirusuri i orthovirusuri (Herpes, HIV).In cadrul infeciilor
permisive se situeaz infeciile virale disseminate (generalizate) cu
evoluie in mai multe faze:
multiplicarea viral primar la poarta de intrare (respiratorie, digestiv,
cutanat, conjuctiv). Exist
infecii virale, la care faza multiplicrii la poarta de intrare lipsete,
deoarece introducerea virusului se face direct in torentul circulator, fie prin
muctur de animal (virus rabic), fie prin vectori (arbovirusuri), fie prin
injecii, transfuzii (virusul hepatitei B, HTLV, HIV).
Viremia primar: virusul trece de poarta de intrare, ptrunde in torentul
circulator (sanguin sau limfatic). Aceast etap, dei obligatorie, nu se
insoete de semne clinice caractersitice. In aceast faz poate avea loc o
multiplicare viral in anumite organe (splin, ficat).
Viremia secundar: rspandirea virusurilor pe cale circulatorie fie de a
lungul nervilor (virus rabic) coincide cu apariia semnelor clinice
caracterstice. In aceast faz este posibil s izolm virusul din
sange.Virusurile pot circula in asociere cu elemete figurate (eritrocite,
trombocite, limfocite) sau liber in plasm. Exist posibilitatea ca aceste
elemente figurate s nu fie un simplu vector ci un substrat celular permisiv
multiplicrii virale (v. rujeolos).
2. Infecii non-permisive
Replicarea viral nu este urmat obligatoriu de moartea celulei gazd
(v.hepatic B, papilomatos, herpetic, retrovirusuri) i presupune intervenia
unor mecanisme imune.
Exist 4 categorii de infecii de acest tip:
a) latente: HIV, Herpes, Varicelo- Zoster
6

b) cronice: virusurile persist mult timp in organism cu sau fr

manifestri de boal. Purttorii sunt indivizi infectai cronici
asimptomatici, surs de infecie permanent.
c) oncogenice (v. Epstein-Barr)
d) lente (boli prionice, PESS).
11.

Multiplicarea i rspndirea virusurilor n organismul gazd.

Dupa o prima replicare locala in situsuri limitrofe portii de intrare, are loc
raspandirea spre tesuturile spre tesuturile din jur, directia diseminarii fiind
determinata de locul eliberarii virionilor progeni din celula.
Caile de raspandire:
-calea hematogena
-calea nervoasa (direct la nivelul nervilor periferici, pe calea vaselor
sanguine, pe calea olfactiva).
12. Descriei stadiile evolutive n patogeneza viral.
Infectia virala poate imbraca aspect de: infectie acuta ; infectie
inaparenta (asimptomatica), infectie persistenta.
Infectia acuta
Prezinta urmatoarele etape de evolutie:
Perioada de incubatie reprezinta intervalul scurs intre expunerea la virus si
primele simptome de imbolnavire.Virusurile care se multiplica la nivelul
portii de intrare au o perioada de incubatie
scurta(v.respiratorii,v.enterice)de 2-5 zile ,pe cand cele cu diseminare
hematogena sau nervoasa au perioade mai lungi(2-3 sapt).
Perioada de debut ,asociata de obicei viremie primare .
Perioda de stare , in care are loc multiplicarea in organele tinta .Aceasta
perioada se manifesta zgomotos ,cu simptomatologie
caracateristica.Durata este diferita in functie de virus si poate fi de la o
saptamana (gripa) la 2-3 sapt (rujeola,rubeola)
Perioada de convalescenta,care conduce de obicei la vindecare.
Infectia inaparenta(asimptomatica)
O mare parte din infectiile virale sunt inaparente.Infectia inaparenta se
caracterizeaza prin lipsa fenomenelor clinice perceptibile , infectia
evidentiindu-se prin prezenta raspunsului imun specific.
Infectiile persistente-sunt infectii in care genomul viral sau virusul se
mentin perioade indelungate in organism,ca urmare a unei infectii acute
sau inaparente.Sunt de 3 feluri:infectii cronice,latente si lente.
13. Evoluia clinic a infeciilor virale acute.
a. Perioada de incubatie
b. Perioada de debut
c. Perioada de stare
d. Perioada de convalescenta
Imbolnavirile pot fi:
-autolimitante boala vindecandu-se datorita raspunsului imun celular
al gazdei.
7

-cu evolutie letala datorat virulentei extreme a virusului si a deficitului

imunitar al gazdei.
14. Descriei barierele naturale cutaneo-mucoase cu aciune antiviral.
La nivelul tegumentului i al mucoaselor, intervin factori de limitare a
penetrrii virusurilor constituii de:
a. Secreii normale (sebum, secreia sudoripar, la nivelul pielii; mucus, la
nivelul mucoaselor respiratorii i digestive) cu rol virulicid, fie direct, fie
prin crearea unor condiii de pH, la
suprafaa epiteliului, nefavorabil supravieuirii particulelor virale.
b. Eliberarea de lizozim (piele, mucoase) factor cu aciune deopotriv
bactericid i virulicid puternic.
c. Unele enzime (in cazul sucului gastric) pot avea efect de limitare a
ptrunderii virusului prin epiteliul mucoasei.
d. Factori HIV-inhibitori prezeni in saliv: mucine cu greutate molecular
mare, proteine bogate in prolin i proteaza inhibitoare a leucocitelor
salivare (SLPI).
e. Epiteliul tegumentar sau al mucoasei reprezint o barier mecanic
puternic impotriv virusurilor. Pe de alt parte, multiplicarea unor virusuri
in epiteliul unor mucoase (enterovirusurile in epiteliul cilor respiratorii
superioare) impiedic ptrunderea altor virusuri atat prin competitive
direct (o celul ocupat de un virus nu permite intrarea i multiplicarea
altui agent viral), cat i prin elaborarea la suprafaa mucoasei de
interferon.
15. Rspunsul imun umoral (sistemic i local) n infeciile virale.(RIU)
Interventie prioritara: in cazul infectiilor virale cu evolutie acuta sau
subacuta
Rolul impactului antigen viral/veriga efectorie: la distanta variabila de la
locul patrunderii al acestuia in organism.
Veriga efectorie: anticorpi sau imunoglobuline
Modalitati de testare a raspunsului imun: reactii atg-atc.
Imunoglobulinele:
IgG- 75% din totalul imunoglobulinelor principalii anticorpi cu rol in
neutralizarea virusurilor.
IgM- indicator de infectie virala
IgA la nivelul mucoaselor
IgE declanseaza socul anafilactic
IgD in diferentierea limfocitelor B.
Mecanisme efectoare ale RIU
a. Neutralizarea virala are 2 faze:
- reversibila leg atg-atc se desface
- ireversibila- leg atg-atc este stabila
Neutralizarea se face prin:
- alterari ale capsidei virale la virusurile neanvelopate impiedica
decapsularea
- modificari conformationale ale proteinelor din invelisul virusurilor
anvelopate sub actiunea IgM si complementului.
b. Neutralizarea in prezenta complementului
8

Neutralizarea virusului se face independent de complement dar e

potentiata de prezenta complementului.
Complementul devine activ in liza celulelor infectate cu virus care
expun la suprafata complexe atg-atc.

16. Rspunsul imun celular antiviral.

Este raspunsul imun de interes major in viroze,avand rolul de a elimia
celulele infectate cu virus si apromova vindecarea.
Caracteristicile RIC:interventia prioritara in infectii virale lente,subacute si
acute,2 locul impactului-laproape de poarta de intrare a antigenului,veriga
efectorie:cellule specific limficite tc si natural killer.
Presupune;recunoasterea antigenului de catre limfocitele t;inducerea
raspunsului prin activare specifica a celulelor immune(celulele implicatelimfocite t cu rol in reglarea raspunsului imun;limfocite t efectoare cu
actiunea distructiva asupra celulei tinta )distrugerea celuleor tinta se
realizaza sub influienta limf t si nk
17. Imunoprofilaxia activa infectiilor virale: clasificarea vaccinurilor
virale, avantaje, dezavantaje
Actualmente singura metod eficace in prevenirea infeciilor virale este
vaccinarea. Vaccinurile sunt preparate ce conin particule virale sau
componente virale responsabile de inducerea imunitii active la indivizii
susceptibili. In funcie de componena acestora se pot diferenia
urmtoarele tipuri de vaccinuri:
8.1.1 Vaccinuri vii inactivate
Sunt vaccinuri preparate prin tratarea tulpinilor de virus cu ageni fizici sau
chimici( radiatii U.V. sau X, formaldehida, fenol sau betapropiolactona). In
urma aciunii acestor ageni, virusul pierde capacitatea de
infectivitate/virulen, pstrand intact imunogenitatea. Astfel s-au obinut
vaccinurile: antirabic,antigripal, antipolio Solk, antihepatit D. Utilizarea
acestor vaccinari are anumite avantaje, dar se insoesc i de o serie de
dezavantaje.
Avantaje:
- stabilitatea antigenic i la temperatura mediului;
- lipsa de selecie de mutante patogene;
- se pot administra la indivizi cu deficiene imunologice, pentru c virusul
nu se multiplic;
- indivizii vaccinai nu transmit virusul la contaci.
Dezavantaje:
- stimuleaz imunitatea umoral sistemic influenand in limite minime
imunitatea local sau celular;
- imunitatea de scurt durat impune numeroase rapeluri i asociere cu
adjuvanti;
- substanele chimice utilizate in procesul preparrii (formaldehida) pot
iniia reacii de hipersensibilitate locale sau generale;
- exist posibilitatea introducerii de ageni contaminani (Mycoplasmele)
precum i tulburarea echilibrului ecologic.

8.1.2 Vaccinuri vii atenuate

Vaccinuri complete, ce conin tulpini virale vii atenuate sau nepatogene
pentru om. Vaccinurile vii atenuate - s-au obinut prin pasaje seriate a unei
populaii virale pe anumite substraturi de multiplicare ce au permis
apariia de mutani aviruleni pentru om. Astfel s-au obinut: vaccinul
antipolio,
antirabic, antirujeolos, antiurlian, antirubeolic, antigripal sau adenoviral.
Vaccinuri vii cu virusuri nepatogene pentru om: vaccinul antivariolic ce
conine o tulpin de virus Vaccinia nepatogen pentru om, dar asigur
acestuia o protecie solid.
Avantajele vaccinurilor vii atenuate constau:
- in capacitatea tulpinii virale de a se multiplica in organismul
uman,existand astfel posibilitatea de a induce efectiv raspunsul imun
umoral i celular;
- multiplicarea virusului atenuat induce la poarta de intrare reacii imune
(secreie de interferon i IgAs);
- vaccinurile vii atenuate se administreaz pe ci mai puin traumatizante
pentru om (per os, intranazal).
8.1.3 Vaccinuri subunitare
Conin subunitile virale, capabile de inducerea rspunsului imun
protector. In acest grup se incadreaz vaccinurile: antigripale,antihepatitic
B.
Dezavantaje:
- aceste vaccinuri necesit asocierea cu adjuvani;
- rapeluri multiple i tehnologie complex;
- imunitatea este directionat spre antigenele coninute in vaccin.
8.1.4 Vaccinuri obinute cu ADN/ARN recombinat
Avantaje: prin tehnica ADN recombinat, genele care codific antigenele
pot fi selecionate s evite reaciile postvirale.Din acest grup fac parte
vaccinurile antihepatit B, vaccinuri antiherpetice,gripale sau rabice.
8.1.5 Vaccinuri sintetice
Conin fraciuni de gene ( peptide) cuplate cu proteine purttoare.
Avantaje: sunt preparate chimic definite cu stabilitate in timp ce pot fi
preparate pe scar industrial.
Dezavantaj: rspunsul imun este monospecific, de intensitate minor.
8.1.6 Vaccinuri din acizi nucleici ADN sau ARN
Acest tip de vaccin conine in structur fie plasmide purificate de AND
(vaccin gripal sau anti HIV) sau gene nereplicative sau ARN incorporat in
lipozomi.
8.1.7 Vaccinuri antiidiotipice (ATG)
In acest caz antigenul este inlocuit cu anticorpi antiidiotip care pot
declana rspunsuri imune specifice.
18. Virusul gripal: morfologie, patogenie
Morfologie:Virusurile gripale (v. influenza) au dimensiuni 80 - 120 nm, cu
un polimorfism deosebit (particule sferice, pana la particule
filamentoase).Sunt virusuri ARN, capsida prezint simetrie helicoidal, la
10

exterior se gsete inveliul de natur proteic cu proiecii externe la

nivelul carora
se gsesc antigenele H (hemaglutina) i N (neuraminidaza). ARN-ul viral
este alctuit din 8-9 fragmente(gene) care difereniaza virusurile intre
ele;acestea codific proteinele capsidale cu rol in transcriptase (replicaze),
nucleocapsida viral (NP), proteina de membran (M), proteina
nonstructural (NS) care apare in celula infectat in timpul multiplicrii
virale.
Patogenie: Simptomele la 1-2 zile de la contactul infectant. Simptomele
majore:febr, mialgii, gat uscat, cefalee, tuse i congestie nazal.
Complicaia frecvent cu evoluie sever este pneumonia produs prin
infecia secundar bacterian a tractului respirator cu deficiene in
mecanismele de
aprare- cu precdere la nou- nscui, varstnici i cardiacii cronici.
Complicaii mai rare dar deosebit de grave: miocardite, polinevrite,sindrom
Reye (encefalomielit sever asociat cu leziuni hepatice).
19. Virusul gripal: structura antigenica, variabilitate genetica
Structura antigenica:Virusul gripal prezint 3 tipuri de antigene:
- antigenul nucleocapsidei (S), care d specificitate de tip (A; B; C)
- hemaglutinina (H), prezent la nivelul varfurilor proieciilor inveliului
particulei virale. Acesta, impreun cu cu antigenul N, este implicat in
variabilitatea antigenic (mai ales la tipul A) la intervale mici de timp (2-4
ani pentru tipul A, 4-6 ani pentru tipul B).
- neuraminidaza (N), puternic imunogen, prezint variaie antigenic in
cadrul tipului A la intervale mai mari de timp (10-30 ani).
Diferenele de antigenitate pot fi :
- majore - rezultate prin comutarea antigenic (antigen shift),fenomen
care duce la apariia de noi subtipuri (realizat prin mutaii sau recombinri
genetice) i la apariia pandemiilor gripale; survin la 10-30 ani.
- minore- rezultate prin fenomene de alunecare(antigen drift), duc la
apariia de noi tulpini- proces realizat mult mai frecvent (2-4 ani pentru
virusul A i 4-6 ani pentru virusul B). Mecanismul const in mutaii
spontane la nivelul genelor care codific HA i NA. Apar noi variante
antigenice responsabile de valurile epidemice neputand fi neutralizate de
fondul imunitar al populaiei.
20. Aspecte clinice in infecia gripal
Simptomele la 1-2 zile de la contactul infectant. Simptomele majore:febr,
mialgii, gat uscat, cefalee, tuse i congestie nazal. Complicaia frecvent
cu evoluie sever este pneumonia produs prin infecia secundar
bacterian a tractului respirator cu deficiene in mecanismele de aprarecu precdere la nou- nscui, varstnici i cardiacii cronici. Complicaii mai
rare dar deosebit de grave: miocardite, polinevrite,sindrom Reye
(encefalomielit sever asociat cu leziuni hepatice).
21. Profilaxia nespecific i specific a infeciei gripale . Tipuri de
vaccinuri antigripale, avantaje, dezavantaje.
11

Profilaxie. In urma cunoaterii in detaliu a structurii virusurilor s-au putut

prepara substane antivirale active. Dintre acestea includem in primul rand
Amantadina, care blocheaz decapsidarea virusurilor gripale A, protejand
un procent de aproximativ 70% din pacieni. Avand in vedere modificrile
antigenice aprute in timp, programele de supraveghere antigripal au
urmrit:
- depistarea precoce a puseelor epidemice, a agentului etiologic
- izolarea i identificarea tulpinilor din focarele epidemice pentru a crete
eficiena vaccinurilor gripale. Vaccinul antigripal conine de obicei, dou
din tulpinile circulante curent din tipul A i o tulpin din tipul B;combinaia
se revizuiete anual pentru evitarea fenomenelor antigen drift i
antigen shift.
- definirea grupelor de populaie cu risc de apariie a
complicaiilor.Menionm aici i virusul gripei aviare (virusul H5N1) care,
prin dobandirea de caracteristici ce au crescut virulena la om i prin
potenialul mare de rspandire prin intermediul psrilor migratoare
infectate, a reinnoit ingrijorrile privind o eventual pandemie. Factorii
care produc simtome severe nu sunt inca bine cunoscui, probabil c
efectele citopatice ale virusului i citokinele secretate in cursul infecei
contribuie la efectele locale i sistemice cu potenial letal. Msurile de
profilaxie se refer la o igien personal corect: splarea mainilor,
precauii respiratorii i evitarea aglomeraiei; vaccinul antigripal uzual nu
este eficient; in cazul medicilor dentiti, sunt necesare precauii
suplimentare in timpul unei pandemii.

22. Virusul poliomielitic : morfologie, tructura antigenica.

Virusul polio:morfologie si structura antigenica
Diametru 22-23nm,virion alcatuit din ARN monocatenar inconjurat de o
capsida cu 32 capsomere,simetrie icosaederica,fara invelis
Antigenele virale:2 fractiuni antigenice:D(dense) care apartine virionului
complet (arn+capsida) si antigenul c (coreless) care apartine particuleleor
virale fara ARN.
23. Patogenie, aspecte clinice n infecia cu virusuri polio.
Virusul patrunde pe cale digestive sau respiratory ,incubatie 7-14
zile.virusul se inmulteste in mucoasa intestinului subtire si in formatiunile
limfoide din vecinatatea faringelui
Infectie cu virus fara potential neuropatogen-virusul se inmulteste in
mucoasa si formatiunile limfoide-viremia este de scurta durata;cu potential
neuropatogen:faza de inmultire limfatica,faza de viremie primara,faza de
remultiplicare limfatica,faza de vieremie secundara,faza de fixare in
resutul nervos
Aspecte clinice:1 infectia asimtomatica 90% din cazuri.2infectia minora
8%febra,mialgii,cefalee.3infectia meningeala
neparalitica:cefalee,fotofobie,varsaturi.4infectia paralitica 2%-parezee si
plegii de neuron motor periferic de tip spinal bulbar ,-leziuni de neuron
motor central
12

24. Virusuri Coxackie, ECHO: aspecte clinice, importanta medicala in

conditiile actualei vaccinari antipoliomielitice
Virusurile Coxsackie pot patrunde pe cale digestiv, prin ingerarea
alimentelor sau a apei i pe cale respiratorie, prin inhalare (picturile lui
Pflugge).
Virusurile se localizeaz, pentru un timp indelungat, in tractul intestinal
i,pentru perioade scurte, in nazofaringe. In cazurile de viremie, virusurile
se fixeaz in esuturile pentru care prezint tropism, producand o intreag
varietate de afeciuni.
Virusurile Coxsackie de grup A1,7,9,10,16 i B5 pot determina boli care
insoesc leziuni orale :
a) Angina herpetic (herpangina) debuteaz printr-un stadiu
eritematos, urmat de apariia unor vezicule cu diametru 1-3 mm foarte
bine delimitate, cu coninut limpede la inceput, apoi tulbure, inconjurate
cu un halou rou inflamator. Ele sunt situate, mai ales, pe pilierii anteriori
ai palatului i luetei, mai rar, pe limb i mucoasa gingival sau pe
amigdale. Se insoete de febr, cefalee, disfazie i tulburri digestive.
Herpangina este determinat de obicei de virusul Coxsackie A10.
b) Boala maini-picioare-gur.
Apariia de vezicule pe mucoasa bucal i deseori pe limba i in
aproximativ o treime din cazuri apar leziuni asemntoare pe palet, uvula
sau pilierii amigdalieni. Erupia se extinde pe dosul mainilor (palme),
picioare sau fese. Agentul etiologic este v.Coxsackie A16.
c) In cadrul virusurilor Coxsackie pot exista populaii ce pot afecta cordul,
determinand pericardite (grup A5, B 2,3,4,5,).
Fixarea unor tulpini de virus Coxsackie de grup B in pancreas poate afecta
funciile pancreasului exocrin (pancreatita acut i subacut) i funcia
glicoreglatoare a insulelor Langerhans (diabet juvenil).
In urma vaccinrii antipolio s-a produs o cretere a frecvenei de afeciuni
neurologice (meningite, meningoencefalite, paralizii de neuron motor
periferic, paralizii ascendente tip Landry) de etiologie coxsackieviral
Virusurile ECHO ptrund pe cale digestiv sau respiratorie, se multiplic la
nivelul mucoasei digestive i, respectiv, la nivelul mucoasei cilor
respiratorii. In cazul viremiei, se fixeaz in organe i esuturi, produc
enterite acute, catar al cilor respiratorii, angin i erupie
maculopapuloas sau vezicular (tipurile 6, 9, 16, 19). Ca urmare a
vaccinrii antipolio pot produce meningite, encefalite, paralizii de neuron
motor periferic (tulburri neuropatogene). Apar de asemenea enonteme i
leziuni asemntoare cu cele intalnite in rujeol (pete Koplik).
25. Virusul rujeolos : morfologie, patogenie
Morfologie: Este un virus ARN cu diametru 150-200 nm, prezint capsid
cu simetrie helicoidal i inveli lipoproteic cu dou tipuri de proiecii :
hemaglutinin (H) i factorul de fuziune (F). Inveliul extern este de
natur lipoproteic i deriv din lipidele membranei de suprafa a celulei
gazd.
13

Virusul ptrunde in organism la nivelul mucoasei nazo-faringiene i prin

conjunctiv. La nivelul mucoasei nazo-faringiene virusul se multiplic in
esutul epitelial al cilor respiratorii (apar celule gigante multinucleate) i
in formaiunile limfoide (cercul limfatic Waldeyer).Dup 10 zile de
incubaie are loc viremia primar. Aceasta se insoete de primele
manifestri ale bolii. In etapa urmtoare virusul se localizeaz in esutul
reticuloendotelial de la nivelul splinei, ficatului i in mduv. In
aceast etap s-au observat numeroase modificri cromozomiale in
leucocitele din sangele periferic. Aceast etap este marcat i de o
multiplicare a virusului. Virusul difuzeaz in organism avand loc viremia
secundar. In acest stadiu sunt afectate toate esuturile i organele ce
reprezint receptori fa de virus (epiteliul cilor respiratorii superioare i
inferioare i esutul interstiial pulmonar, esut adenoidian din nazo
-faringe, esuturile limfoide din amigdale, splin, ganglioni
limfatici,mucoasa digestiv, tegumentele i esutul nervos).
26. Rujeola: aspecte clinice.
Aspectele clinice caracteristice sunt reprezentate de :
Catar oculo-respirator : asociat cu strnut, tuse, fotofobie (facies de
copil plans).
Enantemul (leziuni pe mucoasele respiratorii i digestiv): characteristic
pentru diagnostic este enantemul mucoasei vestibulare : semnul Koplik,
reprezentat de mici macule cu centrul albstrui pe un fond eritematos al
mucoasei obrazului (jugale) la nivelul ultimilor molari i a anului
jugomaxilar
(deschiderea canalului lui Stenon).
Exantemul (erupia) : se caracerizeaz printr-un aspect eritematos sub
form de macule (pete) cu localizare retro-auricular in partea superioar a
gatului (ceaf), frunte i obraji i in spatele urechilor. Exantemul are un
aspect de hart geografic. Dup 24 de ore de la apariia primelor semne
eruptive leziunile devin maculo-papuloase se generalizeaz la nivelul
toracelui, membrelor inferioare i superioare, bolnavul cptand un aspect
de stropit cu vopsea roz-roietic (caracter centrifug). Erupia se asociaz
cu tulburri digestive, simptome nervoase, i limfo adenopatie cervical.
Durata bolii necomplicate este in jur de aproximativ 10-12 zile.
Complicaiile cele mai frecvente sunt la nivelul aparatului respirator
(pneumonii, bronho-pneumonii bacteriene sau virale) , la nivelul sistemului
nervos (encefalite, nevrite, mielite); alte complicaii pot fi : otite,
candidoze digestive i amoebiaza. La nivelul cavitii bucale s-au semnalat
stomatite
i angine, abcese amigdaliene datorate suprainfectrii cu bacterii.O
variant neurotrop a virusului rujeolos poate modifica antigene ale
esutului nervos, ceea ce declaneaz un rspuns autoimun avand drept
urmare apariia de leziuni degenerative, demielinizante de-a lungul SNC
(panencefalita sclerozant subcutanat demielinizant).
27. Panencefalita
sclerozant
subacut
demielinizant:
patogenie, aspecte clinice.
Este o infectie lent progresiva a SNC datorita persistentei virusului
rujeolos. Azi se considera ca boala este data de o varianta neurotropa a
14

virusului rujeolos. Mai ales baietii de varsta scolara care au in antecedente

rujeola cu debut timpuriu. Fac tardiv aceasta afectiune, caracterizata prin
mioclonii, deteriorare intelectuala progresiva deficit motor si senzitiv.
Infectia SNC ar avea la baza o rujeola initiala in raspunsul imun umoral a
dus la diminuarea nivelului de virus fara a-l elimina complet din
organism.Ulterior apar fenomene de autoimunitate pe linie celulara fata de
celulele nervoase cu virus persistent, rezultatul fiind o degenerare
mielinica cu evolutie subacuta, de regula mortala. In patogenie intervin
atat particularitati ale virusului cati si defecte ale imunitatii pacientului.
28. Virusul herpes simplex : morfologie, compoziie fizico-chimic.
Sunt virusuri de form sferic cu dimensiuni 150-200 nm.
Genomul viral este un ADN linear care se circularizeaz spontan dup
decapsidare in nucleii celulelor infectate. Capsida este format din 162
capsomere prismatice (hexagonale sau pentagonale) cu simetrie
icosaedric. Inveliul extern este lipoproteic, prezentand din loc in loc
proiecii (spini), cu
implicare in replicarea viral, infeciozitate i imunogenez.Variabilitatea
genomic intre tipurile de virusuri herpetice este determinate de prezena
unor seciuni repetitive, unice sau multiple la capetele sau in interiorul
genomului.
Raportul guanin/citozin difereniaz virusul herpes simplex de celelalte
virusuri din grupul herpes.
Prezint termolabilitate, mai ales in soluii izotone, sensibile la eter,
alcool,dezinfectani i radiaii UV (efect fotodinamic).
29. Relaia herpes simplex-celula gazd de tip litic i simbiotic.
In cadrul relaiei de tip litic se poate meniona un aspect important i
anume latena i reactivarea.
Latena reprezint capacitatea virusurilor de a rmne cantonate n
genomul celulei gazd, neexprimndu-se o perioad nedefinit.
Reactivarea ciclului viral are Ioc prin intervenia anumitor factori interni
celulari sau externi.
In cadrul relaiilor de tip simbiotic trebuie specificat posibilitatea
virusurilor de a se integra in genomul celular determinand modificri
morfologice, biochimice, de sensibilitate la factori proteici din ser (effect
transformant).
S-au semnalat dou aspecte importante ce decurg din aceast relaie:
- neurotropismul (replicarea n SNC)
- efectul oncogen.
30. Aspecte clinice n infecia cu virus herpes simplex; leziuni cutaneomucoase. Factori declanatori.
Herpesul labial. Este cea mai uzual manifestare a bolii. Apare un buchet
de vezicule la jonciunea cutaneomucoas. Veziculele se ulcereaz i se
vindec fr cicatrici. Suprainfecia produce dureri puternice,
hipersalivaii, miros fetid i se asociaz cu adenopatie.
Herpes recurent. Reactivarea virusului are loc prin intervenia unor
factori declanatori: intoleran digestiv, stri emoionale, modificri
hormonale, expunere prelungit la soare sau frig, iritaii, traumatisme
15

(herpes gladiatorum), tratamente imunosupresoare. Un loc important il

ocup factorii bacterieni declanatori: bacterioze sau toxiinfecii
alimentare.
31. Corelaia ntre infecia genital cu virus herpes simplex tip 2 i
cancer.
Problem de mare actualitate, incriminarea virusurilor in etiologia
tumorilor, in special a celor maligne, este dovedit experimental pentru
oncogeneza la animale i exist date sugerand corelaia cancerului uman
cu infecia viral, astfel:
- prin inactivarea virusului herpes simplex parial, cu ultraviolete, i
inocularea lui in culturi celulare normale s-a obinut transformarea
celular in vitro;
- au fost detectate antigene virale herpes simplex in celulele
tumorale, in cazuri de cancer al colului uterin, gsindu-se i un
raport direct, statistic semnificativ, intre frecvena herpesului genital
la femeie i incidena acestei forme de cancer;
32. Virusul varicelo-zosterian: aspecte clinice.
Varicela afeciunea primar este eruptiv cu tendin de generalizare,
frecvent la varstele mici. Virusul se localizeaz in celulele epidermice i
determin lezarea stratului bazal. Rmane cantonat in ganglionii senzitivi
in stare dormand" putand fi reactivat dup o perioad indelungat
(multe
decade) datorit unor afeciuni bacteriene sau virale.
Clinic, varicela se manifest sub forma unei erupii cutanate ce apare in
valuri cu generalizare centripet (predomin pe trunchi i mai puin pe
extremiti). Evolueaz in trei stadii: vezicul, pustul, crust. La acelai
bolnav se pot intalni diverse stadii de evoluie. La cazuri izolate pot apare
vezicule in cavitatea bucal, faa dorsal a limbii, bolta i vlul palatin, rar
pe mucoasa laringian crup varicelic". Complicaiile bolii sunt rare, fiind
reprezentate de pneumonii, encefalite sau nevrite ale nervilor cranieni.
Zona Zoster afeciune ce apare la adult ca o boal cu caracter recurent,
la persoanele cu imunitate sczut. Clinic, debuteaz cu dureri acute
insoite de apariia unor erupii intr-un teritoriu curat inervat de un anumit
ganglion senzitiv.
Leziunile seamn cu cele din varicel. Se intalnesc urmtoarele localizri:
- intercostal : virusul fixat in corpul unui neuron senzitiv din ganglionul
spinal al regiunii dorsale
- zona oftalmic: virusul fixat in ganglionul trigemen afecteaz funcia
pleoapei superioare i corneea (keratita opacifiant).
- zona lingual: virusul fixat in ganglionul nervului gloso-faringian Pe
teritoriul nervului maxilar simptomatologia are dubl localizare: cutanat
i mucoas-bucal (palat, amigdale, retromolar).
Pe traiectul nervului mandibular leziunile sunt predominante pe faa
intern a buzei inferioare, an gingival, pilieri amigdalieni, vl palatin.
Aceste localizri se insoesc de tulburri de deglutiie, tulburri de secreie
gustativ.

16

33. Virusul citomegalic: aspecte clinice (infecia adultului, infecia nounscutului, infecia post-natal).
Este un virus latent neinsoit de o simptomatologie bine definit ca in
cazul altor virusuri din grupul herpes. Citomegalia apare dup transplant
de organe, sindrom post-transfuzional (hepatit).
La adult leziunile sunt discrete sau absente.
La nou nscut infecia cu CMV declaneaz boala incluziilor citomegalice.
Aceast infecie genereaz mortalitatea, in urma unui sindrom
hepatosplenomegalic, cu icter i anemie hemolitic. Ftul poate prezenta
microcefalie cu retardare psihic, calcifieri cerebrale, corioretinit,
anomalii osoase i de cretere. Multe din infeciile congenitale cu CMV sunt
inaparente clinic la natere. lntre 5 25 % din aceti copii dezvolt
deficiene psihomotorii, auditive, oculare sau dentare in urmtorii ani.
La copilul mic infecia cu CMV (dobandit, de regul pe cale respiratorie)
poate determina pneumonii, hepatit, tulburri gastrointestinale sau poate
evolua asimptomatic.
34. Virusul Epstein Barr: infecii aferente.
Se transmite prin contact direct cu secreiile orale ( "boala srutului" a
adulilor tineri). Virusul afecteaz epiteliul orofaringelui i glandele
salivare. Se manifest clinic prin: febr, angin, limfadenopatie i
leucocitoz cu limfocitoz.
La om, virusul Epstein-Barr st la baza multor entiti clinice:
- mononucleoza infecioas (angina cu monocite)
- limfomul Burkitt (tumoare malign a esutului limfoid)
- carcinomul nazofaringian
- leucoplakia proas a limbii - hiperplazie macular in form de vili sau
peri pe prile laterale sau posterioare ale limbii, de culoare alb, rugoase.

35. Descriei infecii prionice umane.

Prionii sunt agenti infectiosi de natura proteica , cu proprietate
unica,aceea de a se multiplica,desi sunt lipsiti de acid nucleic,responsabili
de inducerea unor afectiuni ale sistemului nervos central , la om si la
animale,denumite encefalopatii spongiforme transmisibile.
Encefalopatii spongiforme transmisibile la om sunt : boala CteuzfeldJacob ,boala Gerstman-Straussler-Scheincker , insomnia fatala familiala,
boala Kuru.
36. Mecanismul de producere a infeciilor prionice.
-pe cale limfatica :dupa o prima replicare in ganglionii regionali,invadeaza
caile limfatice, apoi calea sanguina si prin intermediul treombocitelor
infectate ,se localizeaza in tesutul reticulo-endotelial.
-pe cale nervoasa , centripet,pe trasee nervoase prin maduva la SNC
Din punct de vedere anatomo-patologic ,toate encefalitele spongiforme se
caracterizeaza prin degenerarea celulelor neuronale cu vacuolizare
progresiva a corpilor neuronali, dendritelor si axonilor ,cu proliferare
reactiva gliala astrocitara excesiva in zona corticala si subcorticala ,cu
17

depunera unor fibre formate dintr-o isoforma patologica a proteinei

prionice celulare.
37. Virusul hepatitei B: morfologie, patogenie,.
La microscopul electronic s-au descris 3 categorii morfologice de VHB:
particule mici de 22 nm sferice, particule tubulare de 22 nm i particule
complete, sferice, cu dublu contur, de 42 nm (particule Dane)."Particula
Dane" sau virusul complet, singura infectant, se compune dintrun inveli
gros la nivelul cruia se gsete AgHBs (prezent liber i in sange) i un
miez (core) ce conine ADN dublu catenar i enzima ADNpolimeraz.In
interiorul miezului se gsete AgHBc (nu se gsete in
sange, putand fi evideniat in nucleii hepatocitelor infectate). Intre inveli
i "miez" se afl AgHBe. Acesta se gsete in sange impreun cu AgHBs.
Virusul hepatitei B ptrunde pe cale parenteral, mai rar pe cale sexual
sau transplacentar.
Evoluia hepatitei virale B este mai sever decat a hepatitei A. Virusul,
dup ptrunderea in sange, se ataeaz de membrana hepatocitelor
(datorit prezenei unui receptor de albumin din inveliul viral), ptrunde
in hepatocit, se multiplic intracelular i dup 10-12 zile, este eliberat,
urmeaz perioada de viremie. Leziunile hepatice, cu infiltrat limfomonociar in spaiile Kiernan, dei iniial mai discrete, evolueaz spre
"sechele": hepatit cronic persistent ( 3% din cazuri ). Se pot produce
hepatite cronice agresive, cu evoluie spre ciroz.
Exist o relaie semnificativ intre infecia persistent cu VHB i
carcinomul hepato-celular.
38. Virusul hepatitei B: aspecte clinice i imunologice.
Evoluia hepatitei virale B este mai sever decat a hepatitei A. Virusul,
dup ptrunderea in sange, se ataeaz de membrana hepatocitelor
(datorit prezenei unui receptor de albumin din inveliul viral), ptrunde
in hepatocit, se multiplic intracelular i dup 10-12 zile, este eliberat,
urmeaz perioada de viremie. Leziunile hepatice, cu infiltrat limfomonociar in spaiile Kiernan, dei iniial mai discrete, evolueaz spre
"sechele": hepatit cronic persistent ( 3% din cazuri ). Se pot produce
hepatite cronice agresive, cu evoluie spre ciroz.Exist o relaie
semnificativ intre infecia persistent cu VHB i carcinomul hepatocelular.
Imunitatea celular are un rol important in producerea leziunilor de la
nivelul hepatocitelor prin limfocite T i macrofage. Leziunile produse de
virus fac ca organismul s recunoasc unele proteine celulare drept
"nonself" cu declanarea rspunsului imun i autoimunun.Imunitatea
umoral se manifest prin anticorpi corespunztori celor trei tipuri de
antigen. Virusul hepatitei B prezint 3 tipuri de antigen: antigenul de
suprafa (AgHBs), antigenul central al virusului (AgHBc) i antigenul
prezent intre inveli i miez (AgHBe - ADN - polimeraz).
39. Interpretarea markerilor serologici n infecia cu virus
hepatitic de tip B; importan n stabilirea stadiului evolutiv i
monitorizarea terapeutic.
18

40. Virusul hepatitei C: morfologie, patogenie,

HCV este un virus cu inveli de 50-60 nm, genom ARN monocatenar
simplu.
Virusul se transmite pe cale parenteral, frecvent prin transfuzii (90%).
Ptruns in sange se localizeaz la nivelul hepatocitului, determin leziuni
asemntoare cu cele produse de VHB. Particular, pentru infecia cu
HVC, este evoluia mai bland, dar cronicizarea infectiei se intalnete cu o
frecven de 50-60%. Progresia indelungat implic evoluia spre ciroz i
cancer hepatic primitiv (hepatocarcinom).
41. Virusul hepatitei C:aspecte clinice.
Virusul se transmite pe cale parenteral, frecvent prin transfuzii (90%).
Ptruns in sange se localizeaz la nivelul hepatocitului, determin leziuni
asemntoare cu cele produse de VHB. Particular, pentru infecia cu HVC,
este evoluia mai bland, dar cronicizarea infectiei se intalnete cu o
frecven de 50-60%. Progresia indelungat implic evoluia spre ciroz i
cancer hepatic primitiv (hepatocarcinom).

42. Virusul hepatitei de tip A : morfologie, patogenie, aspecte clinice.

Morfologie:Virusul hepatitei A este un virus ARN cu diametru 27-30 nm,
de form sferic, cu simetrie icosaedric i fr inveli. Au fost descrise, la
microscopul electronic, dou feluri de particule de virus: pline i,
respectiv, lacunare. Virusul ptruns in organism pe cale oral se
localizeaz iniial in epiteliul mucoasei gastrointestinale. In perioada de
viremie se localizeaz in ficat. In urma multiplicrii virale, in ficat se
produc leziuni de degenerescen a cordoanelor Remack i hiperplazia
celulelor Kuppffer. Se observ pstrarea stromei reticulare de baz, fapt ce
permite regenerarea ulterioar a celulelor. Hepatitele A prezint un
procent redus de cronicizare. Clinic, se caracterizeaz prin modificarea
strii generale: febr, cefalee, grea, dureri abdominale, hepatomegalie,
urini hipercrome, scaune decolorate. Pot evolua cu icter sau fr acesta.
Insntoirea are loc in 2-3 luni, in
condiiile respectrii regimului igieno-dietetic.
43. Virusul hepatitei de tip D : morfologie, patogenie,
Este un virus ARN de 35-37 nm, cu inveli ce const din AgHBs obinut din
HBV. Este un virus incomplet ce necesit prezena virusului HBV,avand un
genom ARN monocatenar.
Patogenie.
Exist simultan cu VHB, ca infecie sau suprainfecie, la purttorii de
AgHBs. Produce frecvent o sechel hepatic cronic, 70% din bolnavi
devin cirotici.
44. Virusul hepatitei de tip D : aspecte clinice.
Exist simultan cu VHB, ca infecie sau suprainfecie, la purttorii de
AgHBs. Produce frecvent o sechel hepatic cronic, 70% din bolnavi
devin cirotici.
19

45. Epidemiologia i profilaxia hepatitelor transmise pe cale

parenterala
VHB poate fi vehiculat de la un pacient la altul prin intermediul
instrumentarului "murdrit" cu sange i saliv i incorect curat i
sterilizat. Mai rar, exist riscul transmiterii HB de la medicul stomatolog,
care a contactat o infecie manifest clinic sau inaparent, dac acesta nu
a luat msurile de precauie adecvate. Din cele expuse reiese faptul c
profilaxia HB in domeniul stomatologic trebuie s urmreasc 2 obiective:
protecia pacientului i protecia medicului stomatolog.
46. Descriei structura virusului imunodeficienei umane (HIV).
HIV prezint numeroase antigene corespondente genelor. Astfel:
Gena gag p24
Gena env gp 120, gp 41
Gena pol p66, p51, p31
Aceste gene induc sinteza anticorpilor specifici, pe baza crora se face
diagnosticul serologic i se apreciaz evoluia bolii. Astfel, prezena
anticorpilor anti gp este un semn de infecie cu virus HIV
(indicatorprincipal), iar prezena antigenului p24 "liber" in ser reprezint o
evoluie nefavorabil.
Virusul HIV- 1 are o dimensiune medie 80-120 nm. Este de form sferic,cu
prelungiri ale inveliului cu rol in fixarea virusului: glicoproteine.Miezul
contine ARN monocatenar + reverstranscriptaza. Capsida este format din
poliproteine cu simetrie icosaedric. Inveliul lipoproteic este derivat din
membrana celulei gazd.Genomul viral conine dou feluri de gene: gene
structurale i gene funcionale. Genele structurale codific sinteza
diferitelor proteine i glicoproteine (gag, pol, env) iar genele functionale
(modulatoare) au rol in multiplicarea intracelular a virusului.
Virusul HIV-2 seamn structural cu HIV-1, diferena find greutatea
molecular a glicoproteinei de la nivelul prelungirilor (gp41).
47. Patogenia infeciei cu HIV.
HIV produce o adevrat prbuire a imunitii (umorale i celulare)
organismul devenind un "sac areactiv". Barierele de rezisten
compromise favorizeaz invadarea organismului cu germeni "oportuniti"
(bacterii, virusuri, fungi), dezvoltarea de tumori cu tendin la metastazare
rapid.
48. Aspecte clinice n boala SIDA la adulti.
Infectia acut: se manifest clinic cu febr prelungit, mialgii, cefalee,
limfadenopatie persistent, erupii cutanate sau eczeme, semne nervoase
(meningit, meningoencefalit).
Semnele paraclinice constau in: leucopenie, limfopenie,
trombocitopenie,anemie hipocrom, creterea beta beta 2 globuline
serice, creterea lactatdehidrogenazei serice, fosfatazei alcaline triada
principal.
Pe parcursul evolutiei se adaug infecii secundare:
20

- infecii "oportuniste" cu flor bacterian condiionat patogen (E. coli,

Proteus, Piocianic, germeni anaerobi, mycobacterii), protozoare
(Toxoplasma gondii, Pneumocystis carinii) i virusuri (v. Herpes, v.VaricellaZoster, v. citomegalic, v. Epstein-Barr). Leziunile de la nivelul mucoaselor,
tegumente i organe evolueaz spre septicemie fatal;
- tumori cu evoluie rapid: sarcomul Kaposi (tumor
conjunctiv),limfoame sau limfosarcoame;
- procese neuro-psihice cu: semne neurologice (pareze, paralizii,
meningit,meningo-encefalit) i psihice (confuzii mintale sau
demen,degenerescen definitiv a funciilor cerebrale);
- asocierea infeciei SIDA cu tuberculoz i lues.
In SIDA leziunile de la nivelul cavitii orale sunt polimorfe din punct
vedere clinic i intr-o manier relativ frecvent. Acestea sunt importante
prin implicaiile pe care le au in practica stomatologic, pe de o parte sub
aspectul contribuiei stomatologilor in depistarea din timp a infeciei cu
HIV i pe de alt parte sub aspectul riscului profesional de
contaminare.Anumite leziuni asociate infeciei cu HIV pot fi precoce
(activarea florei normale abundente de la nivelul cavitii orale i
dezvoltarea infeciilor cu germeni oportuniti) sau tardive, in special cu
caracter tumoral (sarcom Kaposi, limfom). Leziunile cavitii bucale sunt
provocate de: fungi (candidoza putand fi un semn al debutului bolii SIDA),
bacterii (gingivite,periodontite, ulceraii, necroza papilelor interdentare) i
virusuri (leziuni
herpetice, leucoplakia viloas, veruci vulgare, condiloma acuminate
hiperplazie focal epitelial).
49. Aspecte clinice n boala SIDA la copii.
- infecii "oportuniste" cu caracter septicemic;
- manifestri neurologice (encefalopatie i retardare psihic) precoce;
- complexul ARC const in scderea ponderal, limfoadenopatie
generalizat, hepato-splenomegalie, tulburri digestive i infecii
respiratorii.Boala se poate asocia cu tuberculoz i meningit bacilar.
Diagnosticul de certitudine se bazeaz pe triada caracteristic.
50. Epidemiologia i profilaxia infeciei cu HIV
Sursa de infecie este omul cu infecie inaparent. Virusul este prezent in
sange, saliv, lacrimi, lapte matern i sperm.
Cile de transmitere sunt:
- calea sexual, in cazul raporturilor sexuale neprotejate. La baza acestei
transmiteri st lipsa de educaie i neaplicarea de metode profilactice;
- calea transplacentar poate fi intra sau postportum;
- calea parenteral prin instrumentar nesterilizat, transfuzii, plgi deschise
sau alte soluii de continuitate venite in contact cu sange infectat Grupele
de risc sunt la adult: homosexuali, prostituate, toxicomani, hemofilici i
politransfuzai; la copii: nscui din mame seropozitive, toxicomane,
prematurii i imaturii ce necesit tratamente parenterale multiple pentru
infecii intercurente. Sunt predispui copii din colectiviti inchise (leagne,
cree, cmine), deficieni motori sau psihici.
- calea oral: exist o posibilitate minim de transmitere prin saliv. La 5%
din pacieni s-a detectat virusul in saliva mixt i la 1 din 15 cazuri in
21

secreia glandelor parotide. In saliv sunt prezente particule infectante de

virus in concentraii extrem de mici.
Profilaxia bolii SIDA const dintr-un complex de msuri nespecifice i
specifice.
Msuri nespecifice:
- educaie pertinent i ridicarea standardului de via;
- protejarea raporturilor sexuale (prezervative i spermicide);
- sterilizarea instrumentarului medical (din stomatologie sau
micachirurgie);
- controlul probelor de sange, plasm sau gamaglobuline.
- supravegherea grupelor de risc.
- perfecionarea sistemelor informaionale.
Msuri specifice: vaccinurile anti SIDA propuse astzi sunt metode
imunoprofilactice in sensul c favorizeaz apariia unui rspuns imun.
Unele dintre ele conin antigene virale, fraciuni antigenice iar altele conin
virus intreg inactivat sau atenuat.
PARAZITOLOGIE
1. Entamoeba histolytica: morfologie, ciclul evolutiv.
2. Entamoeba histolytica: patogenie, manifestri clinice.
3. Giardia intestinalis: morfologie, ciclul evolutiv,
4. Giardia intestinalis: patogenie, aspecte clinice.
5. Toxoplasma gondii: morfologie, ciclul biologic.
6. Toxoplasma gondii: patogenie
7. Toxoplasma gondiia: specte clinice n infecia uman.
8. Trichomomas tennax: morfologie, patogenie
9. Trichomomas tennax: diagnostic, epidemiologie, tratament
10. Taenia solium: morfologie, ciclul evolutiv
11. Taenia solium: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.
12. Taenia saginata: morfologie, ciclul evolutiv
13. Taenia saginata: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.
14. Diphylobotrium latum: morfologie, ciclul evolutiv
15. Diphylobotrium latum: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.
16. Ascaris lumbricoides: morfologie, ciclul evolutiv
17. Ascaris lumbricoides: patogenie, aspecte clinice.
18. Enterobius vermicularis: morfologie, ciclul evolutiv,
19. Enterobius vermicularis: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.
20. Trichinella spiralis: morfologie, patogenie,
21. Trichinella spiralis: aspecte clinice. epidemiologie, profilaxie.
22. Candida albicans: aspecte clinice , diagnostic.

22