Caractere generale

si structura
virusurilor
Caracteristicile virusurilor
Dimensiuni foarte mici (nm) (agenti filtrabili)
Virusurile nu sunt celule.
Structura foarte simpla (acid nucleic + capsida
invelis)
La un virus acidul nucleic este ADN sau ARN,
niciodata ambele
Nu se pot multiplica decat in interiorul unei
celule vii (bacteriana, vegetala, animala), pe
care o paraziteaza
Componentele virale se asambleaza, virusurile
nu se multiplica prin diviziune binara.
Nu se pot cultiva pe medii de cultura sintetice,
inerte

Virusurile se caracterizeaza prin
dimensiuni foarte mici (nm)
STRUCTURA VIRUSURILOR
Nu sunt celule, deci nu au structura celulara
Sunt formate dintr-un miez (core in lb
engleza) ce cuprinde ACIDUL NUCLEIC (ADN
sau ARN) acoperit, inconjurat de o proteina
ce alcatuiaste , CAPSIDA formata din
capsomere, iar virusurile invelite prezinta un
invelis extern sau ANVELOPA.
Unele virusuri mai contin si enzime necesare
pt replicare
In structura unui virion (particula virala
matura, infectioasa) intra:
GENOMUL VIRAL (ADN sau ARN)
CAPSIDA compusa din subunitati proteice
denumite capsomere, al caror numar
difera la fiecare familie de virusuri si care
apar intr-unul din aranjamentele
geometrice posibile: cubice (simetrie
icosaedrica) sau helicoidale complexe
Capsida + genomul viral =
NUCLEOCAPSIDA
Simetrie helicoidala
Simetrie icosaedrica
La virusurile invelite structura ANVELOPEI
este asemanatoare cu cea a membranelor
celulare, constand dintr-un strat dublu
lipidic, din proteine si glicoproteine
Glicoproteinele virale prezente la
suprafata virionului, in multe cazuri au rol
de atasare la structurile tinta ale gazdei
Forma virusurilor
Rezulta din arhitectura virionala
Sferica
Bastonas
Filament
Prismatica (caramida)
Glont, etc
Multiplicarea virusurilor
Numai in celule vii
Izolarea virusurilor se poate face
numai pe unul dintre cele 3 categorii
de sisteme celulare:
Culturi de celule (primare, diploide sau
linii celulare)
Ou embrionat
Animale de laborator
CLASIFICAREA
VIRUSURILOR
Clasificarea virusurilor este supusa periodic
revizuirilor datorita acumularii de noi
informatii asupra virusurilor cunoscute si a
celor nou descoperite.
Virusurile se grupeaza in familii in functie
de natura acidului nucleic, simetria
capsidei, prezenta anvelopei
Sufixul VIRIDAE pentru FAMILII
Sufixul VIRUS pentru GEN




VIRUSURI CU ADN
FAMILIA VIRUSURI UMANE IMPORTANTE
PARVOVIRIDAE PARVOVIRUS B19

PAPOVAVIRIDAE PAPILLOMAVIRUS
PAPOVAVIRUS 7K,BK,SV40
HEPADNAVIRIDAE VIRUSUL HEPATITIC B
ADENOVIRIDAE ADENOVIRUS
HERPESVIRIDAE HERPES SIMPLEX VIRUS TIP 1 SI 2,
VARICELLA-ZOSTER VIRUS, EPSTEIN
BARR VIRUS, CYTOMEGALOVIRUS
POXVIRIDAE VIRUSUL VACCINAL
VIRUSUL VARIOLEI UMANE
VIRUSURI CU ARN
FAMILIA VIRUSURI UMANE IMPORTANTE
PARAMYXOVIRIDAE VIRUSURILE PARAGRIPALE, VIRUSUL
RUJEOLIC, VIRUSUL URLIAN, VIRUSUL
RESPIRATOR SINCITIAL
ORTHOMYXOVIRIDAE VIRUSURILE GRIPALE A, B SI C
RHABDOVIRIDAE VIRUSUL RABIC
CORONAVIRIDAE CORONAVIRUSURI
PICORNAVIRIDAE ENTEROVIRUSURI UMANE
(POLIOMOELITIC 1, 2, 3; V. COXSAKIE,
ECHO), RHINOVIRUSURI
RETROVIRIDAE ONCOVIRUSURI, VIRUSUL hiv
TOGAVIRIDAE VIRUSUL RUBEOLIC
REPLICAREA
VIRUSURILOR
Virusurile fiin paraziti celulari absoluti, se
multiplica numai in celulele gazda, care
pun la dispozitia virusului infectant intregul
asparat de sinteza.

Virusurile au proprietatea de a recunoaste
celulele tinta si de a le penetra, dupa care
are loc replicarea particulelor virale intr-o
succesiune de procese bine cunoscute,
care se incadreaza intr-o schema generala
de replicare
ETAPELE REPLICARII
VIRUSURILOR
1 RECUNOASTEREA CELULEI TINTA
2 ATASAREA
3 PENETRAREA
4 DECAPSIDAREA VIRUSURILOR
5 TRANSCRIPTIA SI TRANSDUCTIA
6 REPLICAREA GENOMULUI VIRAL
7 ASAMBLAREA COMPONENTELOR VIRALE SI INVELIREA VIRUSURILOR
8 ELIBERAREA VIRUSURILOR PRIN LIZA CELULARA SAU PRIN EXOCITOZA
Recunoasterea si atasare
Recunoasterea se datoreaza afinitatii pentru
receptoriii celulari a unor structuri virale specifice
capsomerelor pt virusurile neinvelite si
anvelopei pt virusurile invelite
Receptorii celulari pentru virusuri pot fi proteine
sau carbohidrati.
Virusurile se leaga de receptorii de pe un numar
limitae de tipuri celulare, infectand doar anumite
celule sau tesuturi in functie de tropismul
tipurilor virale
Celulele care nu poseda receptorii corespunzatori
nu sunt susceptibile la infectie

Virus Celula tinta receptorul
Virusul Epstein Barr Limfocitele B CR2 (CD21)
Receptorul pt
componenta C3d
HIV Limfocitele T helper Moleculele CD4
Virusul rabic Neuronii Receptorul de
acetilcolina
Virusul Influenza A Celulele epiteliale Acidul sialic
Penetrarea
Depinde de structura virusului
Multe virusuri neinvelite intra in celula tinta
prin ENDOCITOZA , mediata de receptori,
numita si VIROPEXIE.
Fenomenul consta in invaginarea membranei
citoplasmatice la locul de atasare a virusului,
proces la care participa proteine contractile.
Particula virala este inglobata intr-o vacuola
de endoditoza, prin intermediul careia virionul
ajunge in interiorul celulei
Virusurile invelite pot penetra prin
endocitoza sau prin fuziunea invelisului
viral apartinand anvelopei (in structura
careia exista unele glicoproteine cu functie
de factor de fuziune) cu membrana
celulara activata la locul atasarii, proces in
urma caruia componentele virale patrund
in celula
DECAPSIDAREA VIRUSURILOR
Ajunsi in celula, virionii pierd capsida
(decapsidare) eliberand acidul nucleic
propriu la locul in care se va produce
replicarea:
La nivelul membranei citoplasmatice la
enterovirusuri
La nivelul membranei nucleare la
virusul herpes simplex
Transcrierea si traducerea
Transcrierea si traducerea genomunui viral depind de :
structura acestuia
ADN-unicatenar,
ADN-dublucatenar,
ARN sens pozitiv,
ARN sens negativ,
ARN dublu catenar
locul de replicare.

Aceste procese au ca rezultat formarea ARNm se desfasoara
in mai multe faze:
Faza timpurie
Consta in transcrierea unor molecule de
ARNm de pe genele timpurii ale genomului
si apoi traducerea (replicarea) acestor
molecule de ARNm cu formare de enzime si
proteine nestructurale

Faza tarzie
Se transcriu alte secvente ce vor
forma molecula de ARNm tarzie, ce
se vor replica si vor participa la
formarea proteinelor virale structurale
sau cu functii de reglare
Replicarea ADN-ului viral
Cand enzimele implicate in replicarea au atins
o anumita concentratie, incepe replicarea
ADN-ului viral pe baza principiului Watson-
Crick al complementaritatii bazelor
In acest proces participa atat enzime
codificate de virusuri cat si enzime celulare.
Virusurile cu ADN se replica in nucleu, cu
exceptia poxvirusurilor
Replicarea ARN ului viral
Replicarea virusurilor cu ARN prezinta de
asemenea diferente in ceea ce priveste
mecanismele de transcriere, traducere si
replicare.
Etapele replicarii virusurilor cu ARN cuprind:
transcrierea ARN
Replicarea ARNm cu multiplicarea genomurilor
virale
Traducerea ARNm pentru sinteza de proteine virale.
Asamblarea si eliberarea
virusurilor
Odata ce toti componentii virali au fost
sintetizati, urmeaza asamblarea si
morfogeneza virionului..
La virusurile mici, asamblarea se face
spontan, prin autoasamblare, la
virusurile mai mari procesul de
asamblare este mai complex.