CARACTERE GENERALE ALE VIRUSURILOR

Descoperirea virusurilor - agenti filtrabili

 1892 - Ivanovsky
 1898 - Beijerinck:
contagium
vivum fluidum

 Termenul „virus” deriva

din latina = venin sau otrava

 Victor Babes 1854-1926 a scris primul tratat de microbiologie din lume

 Ioan Cantacuzino 1863-1934, creatorul scolii romanesti de microbiologie
si de medicina experimentala. A fondat in 1921 Institutul Cantacuzino.
 FORMELE DE EXISTENTA A VIRUSURILOR IN NATURA
Virusurile pot exista in natura sub 3 forme biologice:

1. Virusul complet (virionul) = forma matura a virusului, are capacitatea de a

rezista un timp limitat in afara celulei sensibile si este dotat cu infectiozitate si
patogenitate

2. Virusul vegetativ = forma de existenta intracelulara a virusului, sub forma de

elemente structurale dispersate in citoplasma celulei. In aceasta faza, virusul
este incapabil sa supravietuiasca in afara celulei gazda

3. Virusul integrat sau provirusul = virus integrat in genomul celulei receptive,

unde ramane in stare oculta un timp nelimitat, comportandu-se ca un
fragment de material genetic propriu celulei.

Sub actiunea unor factori stresanti pentru celula

Virusul integrat →virus vegetativ
Virusuri defective - virusuri care nu se pot replica autonom, necesita prezeta
unui virus helper pentru a infecta si pentru a se replica in organismul gazda

Viroizii - afecteaza celulele vegetale si sunt compusi dintr-o molecula

neinvelita de ARN circular, monocatenar, de lungimi reduse

Prionii - particule infectioase de natura proteica, nu prezinta genom, au fost

asociate cu boli neurodegenerative (sindrom Kreutzfeld-Jacob, boala Kuru,
insomnia familiala fatala)
 DE RETINUT‼
CARACTERE GENERALE ALE VIRUSURILOR
Particule de talia mica – nm - microscopie electronica
Nu au organizare celulara, au STRUCTURA simpla:
• GENOM (ARN sau ADN) - suportul infectivitatii
• INVELISURI PROTEICE (capsida,+/- anvelopa) – suportul
antigenicitatii

Paraziti strict intracelulari - nu au structura interna, sunt lipsite de organite

celulare, nu au metabolism propriu, iar multiplicarea lor este legata de
parazitarea obligatorie a celulelor vii
Inmultire – REPLICARE si izolare pe sisteme vii - CULTURI DE CELULE
Virusurile pot parazita celule umane, animale, vegetale, bacteriene si fungice
Virusurile sunt insensibile la antibioticile uzuale
Bolile pe care le determina sunt denumite generic VIROZE
MORFOLOGIE

TALIE MICA (20-300 nm)

Parvovirus – 20 nm, cel mai mic virus
Poxvirusuri – pana la 250- 300 nm

FORMA
- sferica (v. gripale, paragripale, adenovirusurile)
- paralelipipedica (poxvirusurile)
- de cartus (v. rabic)
- de bastonas (v. mozaicului tutunului)
 STRUCTURA

1. GENOM- ADN sau ARN infectivitate

2. CAPSIDA- capsomere
antigenicitate
3. ANVELOPA - peplomere

Structura obligatorie a virionului este reprezentata de NUCLEOCAPSIDA,

constituita dintr-un miez (« core ») care contine acidul nucleic = genomul
viral, protejat de un invelis proteic numit capsida

ANVELOPA - bistrat lipidic derivat din celula gazda

+ glicoproteine virale
Virusurile formate numai din nucleocapsida se numesc
virusuri neinvelite sau neanvelopate (nude), iar cele
care prezinta anvelopa se numesc virusuri invelite sau
anvelopate
 1. GENOM- acidul nucleic viral

 Contine materialul genetic necesar replicarii

 Reprezentat de ADN sau ARN, niciodata ambele

 Determina capacitatea infectiva a virusului

 Monocatenar sau dublucatenar

 Liniar sau circular

 Segmentat sau nesegmentat

 Reprezinta principalul criteriu de

clasificare a virusurilor
 2. CAPSIDA (gr. kapsa=cutie)
 Invelis proteic format din unitati proteice – CAPSOMERE (gr. kapsa+meros=parti
ale cutiei)

 Protejeaza materialul genetic

 Asigura forma virionului

 Are arhitectura si compozitie specifice fiecarui tip viral

 Implicata in patrunderea virusurilor in celula gazda (receptor mediata)

 Induce formarea si reactioneaza cu anticorpii neutralizanti

 tipuri de simetrie : - helicoidala - aspect tubular

- icosaedrica - aspect sferic

 capside nesimetrice - virusurile cu organizare complexa

CAPSIDA- SIMETRIE HELICOIDALA

Capsida cu simetrie helicoidala:

- are forma unui tub cilindric, rezulta

din dispunerea capsomerelor in forma
de spirala, asemanator unui resort in
stare comprimata, capsomerele sunt
dispuse in jurul catenei de acid
nucleic

- Majoritatea virusurilor cu simetrie

helicoidala poseda anvelopa externa
 CAPSIDA- SIMETRIE ICOSAEDRICA

- 20 de fete triunghiulare
- 30 de muchii Capsida cu simetrie icosaedrica (sferica):
- 12 varfuri - fetele si laturile sunt formate din hexone
(capsomere formate din 6 monomere sau
molecule proteice, inconjurate de 6
capsomere identice)
- varfurile -formate din pentone (capsomere
structurate din 5 molecule proteice)

Adenovirus – capsida cu Vrusuri ARN :

simetrie icosaedrica (ME) parvovirusurile -32 capsomere
herpesvirusurile -162 capsomere
 3. ANVELOPA - PEPLOS

 Membrana cu structura similara membranei citoplasmatice a celulei gazda

 protejeaza nucleocapsida

 intervine in initierea ciclului infectant prin recunoasterea si atasarea virusului

de receptorii celulari

 intervine in procesul de asamblare a noilor particule virale

 intervine in activitati specific virale (hemaglutinare, hemadsorbtie, hemoliza,

fuziunea membranelor celulare)

 confera sensibilitate la tratamentul cu solventi lipidici (eter, cloroform).

Virusurile sunt clasificate in:

- eter-sensibile = virusurile anvelopate
- eter-rezistente = virusurile neanvelopate
 ETAPELE REPLICARII VIRALE (CICLU REPLICATIV VIRAL)

Etapele replicarii virale:

1. adsorbtia (atasarea) virusului de celula gazda

2. penetrarea (patrunderea) virusului in
celula gazda
3. decapsidarea virusului
4. sinteza macromoleculara
a) sinteza ARNm precoce si a proteinelor precoce = proteine-enzime
b) replicarea genomului viral
c) sinteza ARNm tardiv si a proteinelor tardive = protein structurale
5. asamblarea componentelor virionului
6. eliberarea virionilor progeni din celula gazda
 Tipuri de infectie virala

Infectia acuta:
• Rotavirus
• Influenza virus

Infectia persistenta

- Infectia latenta, reactivarea

infectiei
• Herpes simplex virus

- Virusuri cu rata lenta de infectie

• HIV/SIDA
• Rujeola /Panencefalita
sclerozanta subacuta (PESS)

- Infectii cronice (Hepatita B si C)

• infecţiile virale acute, autolimitante, pătrunderea și multiplicarea virusului în organism este

însoțită de modificări morfologice și funcționale care se manifestată clinic
• infecţiile virale persistente, inaparente clinic, pătrunderea virusului în organism este
însoțită sau nu de un episode acut și duce la stabilirea unor infecții persistente, în
care virusurile pot rămâne în organismul perioade lungi de timp
• infecțiile transformante, care sunt determinate de infecțiile cu virusuri oncogene
Clasificarea virusurilor (I)

1. Forma si dimensiunea virionului:

- sferic, paralelipipedic, de cartus, de bastonas, etc

2. Tipul de acid nucleic:

- ADN (deoxiribovirusuri) sau ARN (ribovirusuri)
- monocatenar sau dublucatenar
- circular sau liniar
- segmentat sau nesegmentat

3. Tipul de simetrie:
- helicoidala
- icosaedrica
- complexa

4. Prezenta anvelopei:
- anvelopate
- neanvelopate
 Clasificarea virusurilor (II)

5. Clasificarea epidemiologica (foloseste drept criteriu calea

de transmitere a agentului etiologic):

- v. enterice – cu transmitere fecal-orala (poliovirusuri)

- v. respiratorii – cu transmitere aeriana (v. gripale)
- v. cu transmitere sexuala (HIV)
- v. cu transmitere prin sange (VHB)
- v. cu transmise de artropode (arbovirusuri encefalitogene)
- v. cu transmitere verticala, matrno-fetala (v. Rubeolos, CMV)
 Virusul gripal - Myxovirus influenzae

 apartine familiei Orthomyxoviridae, genurile – Influenzavirus (A, B, C)

 Gripa - boala infectioasa acuta, caracterizata clinic prin manifestari
severe ale aparatului respirator si ale organismului in general si
epidemiologic printr-o contagiozitate mare, cu valuri epidemice, care
periodic, la intervale de 10-20 sau 30 ani se extind pe tot globul sub
forma de pandemii.

 Simptome
• febra
• astenie
• cefalee
• mialgii
• tuse neproductiva
• faringita
• semne oculare OMS- infectii gripale-anual pe glob:
• rinita
5-15% din totalul populatiei
3-5 milioane cazuri de infectii severe,
250.000 - 500.000 decese
 Morfologie si structura
Virionii -forma sferica sau alungita, cu
diametrul de 80-120 nm, prevazuti cu
anvelopa.
In structura virionului intra:
- Anvelopa - strat dublu lipoproteic ce
deriva din membrana celulei infectate.
- Stratul extern al anvelopei - prevazut cu
spiculi: hemaglutinina (HA) si
neuraminidază (N).
- Stratul intern contine proteina M (matrix)
cu rol in mentinerea formei virionului
- Genomul - ARN monocatenar, liniar, cu
polaritate negativa, format din 8 segmente
(tipul A si B) si 7 segmente (tipul C)

Componente suplimentare asociate genomului:

- nucleoproteina (NP)
- polimeraze: PB1, PB2, PA
- proteine nestructurale: NS1, NS2 si BM2
 Clasificarea virusurilor gripale
 Virusurile gripale sunt clasificate in 3 tipuri (A, B si C) pe baza diferentelor
antigenice in proteina nucleocapsidei

 Virusul gripal A (Influenzavirus A)

 Cel mai raspandit la om si animale
 Are mare variabilitate genetica:
- Mutatii minore: gripa sezoniera (vaccin anual)
- Mutatii majore (pandemii)

 Are numeroase subtipuri: 16 HA, 9 NA

 Gazda: - Omul: H1N1, H1N2, H3N2

- Pasari: H5N1
- Mamifere
 Virulenta mare
 Responsabile de marile epidemii / pandemii
 Afecteaza toate grupele de varsta
 Distributia pe specii a subtipurilor de virus gripal A

Virusurile gripale A sunt divizate in subtipuri pe baza celor doua proteine de pe

suprafata virusului: HA si NA. Exista 16 subtipuri diferite de HA si 9 subtipuri diferite
de NA.
 Virusul gripal B Virusul gripal C

 Afecteaza predominent omul  Rezervor: - Om

- Porc
 Variabilitate genetica redusa
 Nu exista subtipuri
 Nu exista subtipuri
 Nu produce epidemii
 Produce rareori epidemii
 Forme clinice usoare /
 Forme clinice mai putin severe asimptomatice

 Afecteaza predominent copiii  Dupa varsta de 15 ani,

majoritatea populatiei are
 Vaccinul antigripal contine: anticorpi
- 2 tulpini de virus gripal A
- 1 tulpina virus gripal B
 Patogenie
Majoritatea persoanelor infectate se recupereaza in termen de 1-2 saptamani, fara
a necesita tratament medical. •Transmitere:
• picaturi de secretie
Grupe de risc:
• Tuse si stranut
• persoane de 65 de ani
• Atingerea de suprafete contaminate
• persoane cu boli cronice
• sugari
• femeile insarcinate Complicatii:
• Pneumonie virala primara
• Pneumonie bacteriana secundara
• Sinuzita bacteriana
• miozita
• Miocardita / pericardita
• Exacerbarea bolii cronice subiacente
(de exemplu insuficienta cardiaca
congestiva, astm)
• Encefalita, convulsii
• Sindromul Guillain-Barre
• Sindromul Reye
Treatment
 Poliomielita
 Boala infecto-contagioasa sistemica

 Afecteaza primordial SNC

 Tablou clinic variat (de la manifestari

respiratorii usoare → encefalite/meningo-
encefalite cu paralizii)

 1 caz paralizie / 200 infectii subclinice

Ag. infectios: Virusul polio

3 tipuri antigenice:
 Brunhilde – epidemic
 Lansig – infectii subclinice
 Leon – frecventa redusa (<3%)
 EPIDEMIOLOGIE:
 Raspandire globala
 Produce epidemii in zone temperate si reci
 La tropice – pe tot cursul anului
 Predominant boala a copilariei (din primele luni de viata)
 Sexul masculin mai afectat cu 10-30% decat sexul feminin

 Rezervor de infectie: omul - purtatori sanatosi

- forme inaparente
- bolnavi (paralitici sau nu)

 Virusul este cantonat in:

 orofaringe – cu 5 zile inainte si 4 zile dupa debut
 tract intestinal : - 100% din cazuri in cursul bolii
- 50% din cazuri dupa 3-4 sapt
- 12.5% dupa 7-8 sapt
 POLIOMIELITA - PATOGENIE

 Incubatia: 7-14 zile

 Poarta de intrare : orofaringe, tub
digestiv
 multiplicare la poarta de intrare
 extindere la ganglionii regionali
 viremie minora, localizare in:
- celule SRE (ficat, splina, ggl.)
- muschi
 multiplicare in SRE
 viremie majora–BOALA MINORA
 Invadarea SNC –BOALA MAJORA

V. polio are efect citopatic direct asupra neuronilor motori din coarnele anterioare
ale maduvei spinarii:
- pot apare leziuni ale neuronilor din coarnele laterale
- distrugerea a 1/3 din neuronii unei zone – pareze
- distrugerea a 1/2 din neuronii unei zone – paralizii
 POLIOMIELITA – MANIFESTARI CLINICE

Infectie inaparenta: - 90- 95% din cazuri

Boala minora (forma abortiva) - 4% din cazuri
- manifestari digestive
- manifestari respiratorii
Boala majora
1. Forma neparalitica – cu simptome de meningita
acuta indusa de alte EV
2. Poliomielita paralitica
- 1-2% in epidemii
- sub 0,5% in imbolnaviri sporadice
Forma spinala – paralizii de membre, trunchi,
m. abdominali;
Forma bulbara– paralizii de n. cranieni,
- leziunea centrului respirator,
- leziunea centrului circulator,
- leziunea centrului vasomotor.
Forma encefalitica – cu forme spino-bulbare,
spino - encefalitice, bulbo-encefalitice
 Tratament
 Simptomatic

Preventie si Control
Vaccinarea se realizeaza cu:
 vaccin inactivat (tip Salk) cu administrare parenterala (VPI)
 vaccin viu atenuat (tip Sabin) cu administrare orala (VPOT) – contine
toate cele 3 tipuri de virus.

In Romania vaccinarea se face in prezent cu vaccin antipoliomielitic trivalent

viu atenuat (VPOT), dupa urmatoarea schema:
• Primovaccinarea consta in administrarea a 3 doze de 0,2 ml (2 picaturi de
VPOT) pe cale orala, la sugarul in varsta de 2, 4, 6 luni.
• Revaccinarea I se face cu 0,2 ml VPOT, pe cale orala, la varsta de 12 luni.
• Revaccinarea a II a se practica la copilul in varsta de 9 ani tot cu 0,2 ml
VPOT, pe cale orala.