CURS 2

Principii de sterilizare si dezinfectie

Substante antimicrobiene
 Definitii
Septic – infectat, contaminat cu germeni patogeni.

Aseptic (steril) – lipsit de microbi patogeni sau nepatogeni.

Asepsie (gr a= fara, sepsis=putrefactie) – ansamblul de

metode prin care se evita contaminarea unui substrat steril.
Este o metoda profilactica.

Antisepsia (gr anti= impotriva, sepsis=putrefactie) -

totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea
germenilor prezenti intr-o plaga. Este o metoda curativa.

Asepsia si antisepsia reprezinta elementele necesare si

neseparabile ale procesului de dezinfectie
Dezinfectia – distrugerea formelor vegetative ale
microorganismelor, dar nu in mod necesar si a sporilor.

Sterilizarea - totalitatea procedeelor fizice si chimice

prin care se elimina toti germenii viabili (bacterii, fungi,
virusuri, paraziti), inclusiv spori, de pe un obiect.
 I. Sterilizare si dezinfectie
Metode fizice:
 Caldura
 Sterilizarea prin caldura uscata
 Sterilizarea prin caldura umeda
 Radiatiile
 Radiatiile neionizante
 Radiatiile ionizante
 Filtrarea

Agenti chimici
 Caldura
 Aplicarea caldurii este o metoda simpla, ieftina si
eficienta de distrugere a petogenilor

 Caldura umeda:
 Autoclavarea
 Fierberea
 Tindalizarea
 Pasteurizarea

 Caldura uscata:
 Cuptoare speciale cu aer cald (pupinele sau etuve)
 Aducerea la incandescenta
 Flambarea
 Incinerarea
Sterilizarea prin caldura umeda
 Bacteriile in forma vegetativa sunt distruse la
temperaturi cu 10 – 15 °C mai mari decat temperatura
lor maxima de dezvoltare.

 Majoritatea bacteriilor in forma vegetativa mor in timp

de 10 minute la 50 – 60 °C

 Distrugerea microorganismelor prin caldura umeda se

produce prin coagularea proteinelor structurale si
inactivarea enzimelor, cu participarea apei.
Autoclavarea
 Sterilizare prin vapori de apa sub presiune!! Cea mai
frecvent utilizata metoda de de sterilizare.

 Cei mai rezistenti spori sunt distrusi prin expunere la

caldura umeda - autoclavarea la 121°C, 30 minute

 Susceptibilitate deosebita la caldura - Treponema

pallidum - este distrusa in 10 minute la 43 °C

 Virusuri care au o rezistenta crescuta fata de caldura

umeda - virusul poliomielitic - este inactivat la 60 °C
dupa 30 de minute

Fierberea - este o metoda de dezinfectie - nu distruge toate
formele sporulate.
Se efectueaza la 100 °C, 30 de min si se aplica seringilor si
instrumentelor de mica chirurgie atunci cand nu este
posibila alta metoda.

Tindalizarea – consta in sterilizarea fractionata sau

discontinua - incalzirea produsului de sterilizat 3-8 zile, in
baie de apa la 56-100 °C, 60 de min.
Metoda se aplica lichidelor care nu suporta temperaturile
ridicate, ex.: vaccinuri.

Pasteurizare –tratarea termica sub 100 °C urmata de racirea

instantanee la 4 °C.
Urmareste distrugerea turor germenilor patogeni,
nesporogeni.
Sterilizarea prin caldura uscata
Are ca mecanism de actiune carbonizarea structurilor
bacteriene.

Flambare – metoda de completare a sterilitatii

Incalzire la incandescenta – pentru ansa sau acul de

platina;

Incinerare – pentru materiale contaminate, reziduuri

Sterilizare cu aer supraincalzit– se realizeaza in cuptorul

Pasteur (Poupinel; etuva) la 180°C, 1 h, sau la 160°C, 2 h.
 Radiatiile
Radiatii neionizante – radiatiile UV au efect
microbicid, dar au putere de penetrabilitate mica.

Se pot folosi la:

 dezinfectia aerului
 in incaperi
 din boxele de lucru
 la dezinfectia suprafetelor
 in laboratorul de microbiologie, ca o
metoda complementara a masurilor de
curatenie si dezinfectie chimica.
Radiatiile ionizante
Cele mai penetrante si microbicide radiatii ionizante sunt
razele gama.

Se foloseste pentru:
 sterilizarea la rece,
 sterilizarea de ambalaje,
 produse medicamentoase,
 instrumentar medical
 materiale degradabile la caldura
 Filtrarea
Trecerea unui fluid printr--un corp poros, filtru.
Microorganismele sunt retinute mecanic si electrostatic in
porii filtrului.

Agenti chimici de sterilizare si dezinfectie

 Substante dezinfectante:
 Fenoli, alcooli
 Halogenii
 Compusi cuaternari de amoniu
 Clorhexidina
 Aldehide
 Peroxidul de hidrogen si compusi inruditi
Antisepticele - substante care distrug microorganismele,
dar nu sunt toxice pentru organismul viu, ele fiind utilizate
in aplicatii pentru tegumente si mucoase si pentru spalarea
plagilor

Dezinfectantele - substante bactericide mai puternice,

iritante pentru organismul viu, sunt utilizate pentru
distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafete, produse
septice.
Principalele grupe de antiseptice:

1. Substante pe baza de iod - actioneaza asupra fungilor

si bacteriilor, inclusiv formele sporulate. Pentru
majoritatea sunt bactericide.

Exista in diverse combinatii:

- Tinctura de iod (solutie alcoolica 2%+ iodura de
sodiu 2%, folosita curent pentru tegumente
- Solutie lugol (iod 5% si iodură de potasiu 10%)
- Iodoforii (combinatii ale iodului cu detergenţi –
Betadina)
2. Alcoolii
Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru
tegumente. Concentratia optima - 70-100%.
Este bactericid dar nu omoara sporii.

3. Substante pe baza de clor

Elementul activ al acestor substante este clorul.
- Hipocloritul de sodiu (sub forma de solutie Dakin)
- Cloramina B – are actiune bactericida in special asupra
bacililor (solutii 0,2-2%)
- Clorhexidina - Solutia 0,05% se utilizeaza pentru plagile si
suprafetele arse.
4. Substante care degaja oxigen - oxigenul actioneaza in
special asupra germenilor anaerobi. Se utilizeaza in
tratamentul plagilor infectate cu anaerobi

Cele mai utilizate sunt:

- Apa oxigenata (solutie apoasa 3% peroxid de hidrogen - are
actiune bactericida dar si mecanica datorita efervescentei
produsa in tesuturi.
- Acidul boric (solutii 2-3 %) - pentru spalarea plagilor
- Permanganatul de potasiu (solutii 1-3 %) - pentru spalaturi
vaginale, uretrale si spalarea plagilor
5. Colorantii - au efect inhibitor celular prin aciune anti ADN
sau ARN microbian.
Rivanolul - este o soluie galbena, antiseptic, cu proprieti
antiinflamatorii (soluie de 2%) - pentru splarea plgilor.
Albastru de metilen - se utilizeaz in dermatologie, urologie,
chirurgie si este un dezinfectant urinar bun.

6. Detergentii – poseda inalte calitati bactericide si

bacteriostatice. Acestia emulsioneaza grasimile si uleiurile,
dezorganizeaza membrana, inactivează enzimele, etc.
 Chimioterapia antibacteriana

Sta la baza tratarii unor boli infectioase folosind substante

naturale sau de sinteza, cu scopul de a inhiba dezvoltarea
germenilor patogeni sau de a produce moartea lor.

 Antibioticele (AB): – substante naturale, cu efect

antibacterian, produse de microorganisme.

 Chimioterapicele (CH): – substante chimice cu efect

antibacterian.
Pentru ca aceste substante sa poata fi utilizate, trebuie sa
prezinte anumite caracteristici:

 sa actioneze in doze mici,

 sa posede o actiune selectiv - toxica, fara efecte
nocive la om si animale, dar cu activitate de inhibare
a multiplicarii bacteriilor (efect bacteriostatic) sau
chiar de omorare a acestora (efect bactericid),
 sa actioneze in mediu organic,
 sa difuzeze in tesuturi
 Spectrul antibacterian de actiune

Spectrul de actiune al antibioticelor depinde de numarul

total de specii bacteriene asupra carora actioneaza,
putandu-se identifica:

Spectru larg de actiune: inhiba o varietate mare de

bacterii Gram-pozitive si Gram-negative (ex. Tetraciclina)

Spectru ingust de actiune: antibioticul este activ asupra

unui numar limitate de specii bacteriene (ex. Penicilina)
Antibiotice - clasificare
In functie de locul si mecanismul de actiune, se pot
identifica antibiotice care:
1. inhiba sinteza peretelui celular,
2. care altereaza membrana citoplasmatica,
3. care au actiune asupra aparatului genetic:
 impiedica replicarea ADN
 impiedica transcrierea ADN in ARN
4. inhibarea sintezei proteice la nivel ribozomal
1. Antibiotice care inhiba sinteza peretelui celular

 beta-lactamine
 Peniciline
 Cefalosporine
 Monobactame – Aztreonam cu actiune si pe bacilii
Gram negativi

 Carbapemene - Imipenem, Meropenem - are actiune si

pe: bacilii Gram negativi, bacterii Gram pozitive, atat
aerobe cat si anaerobe.
2. Antibiotice care altereaza membrana citoplasmatica

 Polipeptidele ciclice - au un mecanism asemanator

detergentilor; duc la dezorganizarea MC cu pierderea
functiei de bariera osmotica, ceea ce duce la
moartea celulara.

 Gramicidina - determina blocarea enzimelor din

lantul respirator, cu blocarea proceselor de
producere si stocare a energiei celulare.
3. Antibiotice care inhiba sinteza acizilor nucleici
 Quinolone
 inhiba sinteza ADN bacterian
 Efect bactericid
 Bacterii Gram + si Gram –
 Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina
 Rifamicine
 Rifampin, Rifabutin
 Efect bactericid,
 Spectru larg , inhiba transcriptia
 Actiuni: foarte activa fata de Mycobacterium
tuberculosis, coci G+ aerobi (staf, strepto)
 Sulfamide
 Efect bacteriostatic/bactericid
 Cu spectru larg
 trimetoprim
 4. Antibiotice care inhiba sinteza proteica

Sunt antibiotice cu:

 spectru larg,
 efect in general bacteriostatic (exceptie Aminoglicozidele)
 au abilitatea de a se lega de unitatile ribozomale, rezulta
proteine non-sens

Reprezentantii sunt:
 Aminoglicozide (Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina)
– cu administrare parenterala

 Tetraciclinele (Tetraciclina, Doxyciclina, etc) - utilizate in

tratamentul infectiilor cu bacterii cu dezvoltare strict
intracelulara (Chlamydia, Mycoplasme, Ricketssii)
 Cloramfenicol - cu spectru de actiune asemanator cu
al Tetraciclinei, actioneaza si asupra Salmonelelor,
anaerobilor, meningococilor si Haemophillus
influenzae; poate interfera si cu sinteza proteinelor
umane se administreaza cu prudenta

 Macrolidele (Eritromicina, Claritromicina,

Azitromicina) reprezinta o alternativa de tratament in
infectiile cu bacterii Gram + si la persoanele alergice
la Penicilina
 Rezistenta bacteriilor la antibiotice
 Este capacitatea microorganismelor de a supravietui si
a se multiplica in prezenta antibioticului.

 Rezistenta poate fi
 naturala
 dobandita

Rezistenta naturala fata de un antibiotic este prezenta la

toti membrii unei specii bacteriene, este determinata
genetic.

Dobandita: in cadrul unor specii natural sensibile unele

tulpini dezvolta sau achizitioneaza rezistenta
Mecanismele genetice ale rezistentei dobandite:
 rezistenta mediata cromozomal
- mutatia
 rezistenta extracromozomala
- infectia cu un plasmid
- mediata de transpozomi
Mecanisme biochimice:
 modificarea permeabilitatii bacteriene
 modificarea tintei
 producerea de enzime care inactiveaza antibioticul
 activarea pompelor de eflux
 combinatii ale acestor mecanisme