Sunteți pe pagina 1din 39

Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină
Anul III MG
- Curs -

Ş.L. Dr. Răzvan Popescu


 Asepsia şi antisepsia sunt două metode cu
ajutorul cărora se luptă împotriva germenilor
patogeni.
 Ele se completează reciproc

 ASEPSIA este o metodă profilactică ce


cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se
împiedică venirea în contact a microbilor cu
plaga operatorie.
 gr.: a = fără, sepsis = putrefacţie
 Infectiile postoperatorii au constituit mult timp un obstacol real in
calea dezvoltarii chirurgiei

 1878 – Louis Pasteur – prezintă la Academia Franceză Teoria


microbiană şi aplicaţiile ei în medicină şi chirurgie
- demonstreaza ca microorganismele stau la baza procesului de
fermentatie, dar si al bolilor
 - introduce “sterilizarea” prin incalzire si racire repetata a
vinului, proces numit pasteurizare

 Robert Koch – alaturi de Pasteur este considerat fondatorul


bacteriologiei. Constata efectul bactericid al caldurii umede

 Joseph Lister – “parintele antisepsiei” – chirurg englez –


foloseste pentru prima data acidul carbolic ca antiseptic la
dezinfectia ranilor si la curatarea instrumentelor chirurgicale.
 Reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15%

 Ignace Semmelweis – a pus bazele asepsiei; a remarcat rolul


mainilor murdare in transmiterea infectiei
-febra puerperala si recomanada spalarea mainilor cu
hipoclorit de calciu
 Charles Chamberland – fizician si biolog francez,
colaborator a lui Pasteur – inventeaza autoclavul
 1891 – William Halsted – elev al lui Billroth, introduce
mănuşile de cauciuc la Spitalul John Hopkins din
Baltimore
- a observat reducerea drastica a infectiilor
postoperatorii
 1897 – Jan Mikulicz – nascut la Cernauti (Bucovina),
introduce masca chirurgicală
 In Romania – antisepsia a fost introdusa de Prof. C.
Severeanu, elev a lui Carol Davila (1875)
 Asepsia se realizeaza prin:
- sterilizare,
- spalarea chirurgicala a mâinilor membrilor echipei
operatorii,
- purtarea echipamentului steril (halat, mănuși,
mască),
- pregătirea câmpului operator,
- dezinfectarea aerului și suprafețelor
 STERILIZAREA = totalitatea măsurilor fizice şi/sau
chimice care au drept obiectiv distrugerea tuturor
microorganismelor vii – bacterii, virusuri, fungi si
forme sporulate
- nu exista grade de sterilizare

 DEZINFECŢIA = ansamblul mijloacelor fizico-chimice


care permit inactivarea si scăderea numărului
germenilor obişnuiţi, dar nu şi a formelor sporulate sau
virusurilor
 Este o punte de legătură dintre asepsie şi antisepsie
 Poate fi: profilactica (previne izbucnirea sau
raspindirea bolilor) si curativa (la bolnavul spitalizat)
 Se realizează cu substanţe dezinfectante
 SCOPURI:
 Diminuarea populaţiei de microorganisme
 Previne uscarea produselor biologice
 Protecţia personalului
 Protecţia medicului împotriva contaminării

 Decontaminarea chimică- Imersia în detergent enzimatic/dezinfectant


 Curăţare mecanică
 Dezinfecţie – spectru larg – bactericid, fungicid, virulicid
 Clătire STERILIZARE
 Uscare
 Împachetarea materialului (ambalarea) – ambalaje refolosibile
(containere, casolete) sau de unica folosință (pungi, hartie sau folii din
material sintetic)
PROCEDEE FIZICE (CĂLDURĂ,
RADIAŢII UV SAU IONIZANTE)

STERILIZAREA

PROCEDEE CHIMICE (ETILEN


OXID, IMERSIE ÎN SUBSTANŢE
GERMICIDE)
 Flambarea – trecerea prin flacară a instrumentelor
metalice – (ex: ansa bacteriologică de platină)
 Fierberea
 Fierul de călcat – temperaturi de 200-300°C
 Sterilizarea prin căldură uscată (aer cald) – pupinel /
etuvă
 Sterilizarea prin căldură umedă (abur sub presiune) -
autoclav
 Obiecte termorezistente - instrumente, porţelan
 Mai multe faze:
 încălzire
 latenţă (omogenizare)
 sterilizare 160°C – 40 min.
 răcire
 Sterilizarea prin abur sub presiune
 Cea mai răspândită metodă de sterilizare în spitale,
fiind eficace, ieftină și nepoluantă
 Creştera temperaturii de fierbere a apei odată cu
creşterea presiunii
 Cea mai utilizată metodă pentru materialul şi
instrumentarul chirurgical
 1 atm. – 120°C
 2 atm. – 136°C 30 min.
 3 atm. – 144°C

 Pasteurizarea – aseptizarea unor lichide la temperaturi sub


100°C urmată de răcire bruscă
Pot fi sterilizate:
- Instrumentarul chirurgical
- Materialul textil – halate, campuri chirurgicale,
cearșafuri, meșe, comprese, maști, etc
- Material de cauciuc
 Metodă de dezinfecţie – reduce
încărcătura microbiana
 Indicaţii: dezinfecţia
suprafeţelor netede şi aerulului
din sălile de operaţie,
pansament, laboratoare
 Completează măsurile de
curăţenie şi dezinfecţie chimică
 Tuburi de UV cu putere 15-30 W
 Lămpi mobile sau fixe
 Timp de 5-6 ore
 Cea mai utilizată – radiaţia gamma
 Furnizate de elmentele radioactive Ce137, Co60
 Se folosesc pe scară industrială – eficacitate
foarte bună
 Materiale de unică folosinţă (seringi, mănuşi,
tuburi, sonde, proteze, valve)
 Avantaje:
 penetrare bună prin plastic şi hârtie
 durată mare de sterilizare 3-5 ani
 Ultrasunete – acţionează prin distrugerea
membranelor şi liza celulară – industria
farmaceutică

 Liofilizare – desicaţie în vid la temperatură de


-194°C pentru sterilizarea antibioticelor,
substantelor medicamentoase, serurilor şi
vaccinurilor
 La temperaturi joase şi presiune subatmosferică
 Temperatura de 65°C – 30 min. Presiune ↓
 Temperatura de 80°C – 10 min.
 Uz industrial sau staţie centrală de sterilizare
 Pentru material termosensibil
 Gaz incolor, inflamabil şi explozibil – acţiune
bactericidă puternică
 Obiecte sanitare din material plastic,
termosensibile
 Temperatură de 55°C – presiune subatm.
– 60 min. (durata procesului – 2-5 ore)
 Penetrare bună prin plastic, hârtie, cauciuc,
 Sterilizare: catetere, sonde, seringi, materiale de
sutură, plase chirurgicale, etc
 Pentru materiale ce nu rezistă la temperaturi
crescute, uşor deteriorabile - termosensibile
 Glutaraldehida (Cidex, Glutex, Korsolex)
 acţiune bactericidă, fungicidă, virucidă, sporicidă
 Sterilizare instrumentar de laparoscopie şi
endoscopie
 Valabilitate 28 de zile – timp 1 oră de submersie

 Acid peracetic 2%
 Timp de 10 - 15 min.
 Valabilitate 2 zile (48 de ore)
 Controlul sterilizării este obligatoriu şi se face în
primul rând prin controlul parametrilor de funcţionare
a aparatelor de sterilizare
 Se bazează pe caracteristicile fizico-chimice ale unor
substanţe
 Substanţe care îşi modifică culoarea sau starea de
agregare (antipirină – 114°C, acid benzoic – 120°C)
 Tuburile de control Brown îşi schimbă culoarea în
funcţie de temperatură
 Tub Brown tip I – 126°C – autoclav
 Tub Brown tip III – 160°C – pupinel
 Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclav cu
indicator de tip “Stearotest 120” – conţine tulpini de
Bacillus stearothermophyllus – culoare limpede violet
 Câmpul operator este zona tegumentară sau
mucoasă unde se va practica intervenţia
chirurgicală
 Zona de securitate ≥ 20 cm în jurul viitoarei incizii
 I-a etapă:
 În preziua operaţiei – spălare apă + săpun, sol. clorhexidină
 În ziua operaţiei – raderea în zona de incizie
 A II-a etapă:
 Badijorea câmpului cu soluţie iodată, alcool iodat, soluţie de
betadină, clorhexidină
 Câmpuri sterile de unică folosinţă
 Aplicarea de folii adezive
 Dezinfecţia igienică a mâinilor
 Spălare + soluţii antiseptice (30 sec.-1 min.)
 Manorapid, Sterilium

 Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor


 Spălare repetată cu soluţii antiseptice
 Săpun antiseptic lichid de betadină/ clorhexidina – 3-5
min.
 Perii/bureți impregnati cu sol. antiseptice
 Protejare cu mănuşi chirurgicale sterile
 Gr. anti = împotriva, sepsis = putrefacţie
 Def. = metodă chirurgicală curativă prin care
se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi
pe tegumente, mucoase, plăgi, prin intermediul
antisepticelor .
 Antiseptice = substanţe care distrug microbii,
dar nu sunt toxice pentru organism
 Dezinfectante = bactericide mai puternice, care
pot fi iritante pentru organism, utilizate mai
ales pentru obiecte, suprafeţe, mediu extern.
 Acţiunea antisepticelor este condiţionată de o
serie de factori:
 Concentraţie, durata de acţiune,
temperatură, pH, vâscozitatea mediului
unde acţionează

 Din punct de vedere al acţiunii biologice pot fi:


 Citofilactice – respectă integritatea celulară
 Citotoxice/citocaustice – au acţiune celulară nocivă

Joseph Lister – A utilizat acidul carbolic (1867)


 Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 Spectru larg (bacterii, fungi, viruşi, protozoare)
 Să aibă acţiune bactericidă
 Să acţioneze rapid
 Să nu fie iritant şi toxic pentru ţesuturi
 Să fie stabil în timp
 Să fie solubil în apă sau soluţii organice
 Să nu fie coroziv
 Să-şi conserve activitatea chiar în prezenţa lichidelor
organismului (sânge, plasmă)
 Alcoolul etilic, pentru dezinfecţia tegumentelor, cu
concentraţie optimă de 70%
 Are acţiune bactericidă, datorită puterii osmotice
de pătrundere în straturile profunde ale
epidermului
 Nu omoară sporii
 Este bine tolerat de tegumente
 Nu se introduce în plagă – precipită proteinele
 Alcoolul izopropilic – concentraţie de 50%

 Se pot folosi şi pentru dezinfecţia suprafeţelor


 Spectru larg de acţiune bactericidă, virulicidă şi
fungicidă – efectul se instalează rapid
 Iodul se folosește pe scară largă datorită eficacității sale
si toxicității relativ reduse
 Iodul se utilizează sub formă de soluţii apoase,
hidroalcoolice sau iodofori
 Folosite pentru dezinfecţia tegumentelor
 Dezavantaje: pot avea efect iritant pentru tegumente,
efect alergic
 Soluţiile vechi pot genera eriteme prin formarea
acidului iodhidric
 Nu se aplică pe plăgi – precipită albuminele
 Tinctura de iod
 Iodoforii – combinaţii ale iodului cu agenți
transportori/detergenţi – soluţii de iod tensioactiv
neionic, stabile în timp, mai puţin iritante, cu
putere mare de penetrare
 Reunesc activitatea detergentă (datorită substanţei
tensioactive) şi puterea germicidă (datorită
iodului)
 BETADINA - Soluţie de povidone-iodine conc. 7,5
-10% - dezinfecţia chirurgicală a mâinilor,
dezinfecţia tegumentelor pentru diverse manevre
chirurgicale, pregătirea câmpului operator, etc.
 Efect dezinfectant şi antiseptic
 apa oxigenată - soluţie apoasă ce conţine 3% peroxid de
hidrogen, care prin descompunere dă naştere la oxigen
atomic.
 Are acţiune bactericidă prin oxigenul pe care îl degajă dar şi
acţiune de curăţire mecanică datorită efervescenţei, ce antrenează
resturi de ţesuturi şi corpi străini; are de asemenea şi acţiune uşor
hemostatică. Se utilizează pentru dezinfecţia plăgilor, în special a
celor delabrante, cu potenţial gangrenos.
 Acţiune rapidă

 acidul boric - pulbere sau soluţie, pentru plăgi infectate cu


piocianic; în plus, are acţiune de “curatare” asupra plăgilor,
prin macerarea sfacelurilor, ţesuturilor necrozate şi
crustelor, facilitând astfel eliminarea lor şi dezvoltarea
ţesutului de granulaţie prin care se realizează vindecarea.
 clorul activ pus în libertate din aceste substanţe îşi
exercită capacitatea bactericidă, dar nu acţionează pe
forme sporulate şi nici pe viruşi.
 Cloraminele sunt compuşi organici ai clorului, care în
contact cu apa formează acidul hipocloros.
 Cloramina B cea mai utilizată, solubilă în apă, degajă
lent clorul, are acţiune bactericidă, fiind activă pe
bacilii gram negativi şi pe bacilul Koch.
 Se pot folosi în soluţii de diferite concentraţii:
 0,2-1% irigare continuă de plăgi,
 1-2% pentru dezinfecţia mucoaselor sau tegumentelor,
 5% pentru dezinfecţia veselei şi pardoselilor.
 Hipocloritul de sodiu – sol. Dakin – în plăgile
anfranctuoase cu sfaceluri
 fenosept (borat fenilmercuric în soluţie apoasă
2‰, rar folosit pentru dezinfecţia mâinilor, a
plăgilor şi a instrumentarului)

 nitrat de argint (cristale folosite la cauterizarea


de ţesuturi, soluţie folosită pentru instilaţii
vezicale în urologie); în contact cu ţesuturile
precipită albuminele formând o crustă ce
grăbeşte epitelizarea.
 Rivanolul efect antiseptic, se aplică sub formă de
soluţie 1% pe tegumente sau plăgi
 Permanganatul de potasiu cristale de culoare
violetă, se aplică sub formă de soluţie 2-4% -
culoare roz, utilizat mai ales la nivelul mucoaselor
 Metoseptul – culoare verde, antiseptic de suprafaţă
 Albastru de metilen
 Violet de genţiana sol. 1%
 Iodoform pulbere galbenă cu miros caracteristic
 Substanţele detergente posedă înalte calităţi
bactericide şi bacteriostatice.
 Deţin şi calităţi de spălare, curăţare mecanică,
dând o spumă abundentă.
 Se dizolvă în apă, sunt inodori şi netoxici pentru
om în concentraţii uzuale pentru practica
dezinfecţiei.
 Ca mecanism de acţiune detergenţii emulsionează
grăsimile, dezorganizează membrana celulară,
denaturează proteinele esenţiale celulei bacteriene.
 Cei mai utilizaţi detergenţi sunt: Bromocetul, Tego,
Deconex, Aniosym, Surfanios, Steranios, Hexanios.
 „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor
suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică
dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru
zeci de ani înainte, viitorul ei.”
Mihai Eminescu