1

CĂILE DE TRANSMITERE A
MICROORGANISMELOR PATOGENE

Directă

Transmitere

Indirectă

2
 CĂILE DE TRANSMITERE A
MICROORGANISMELOR PATOGENE
inhalarea particulelor infecţioase

tegumente şi mucoase

Directă
transfuzii

transplacentar

contact sexual
3
 CĂILE DE TRANSMITERE A
MICROORGANISMELOR PATOGENE

alimente

apa, aer, sol

Indirectă
mâini murdare

obiecte
contaminate

vectori
4
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA
BOLILOR INFECŢIOASE
 Notiuni generale

 În vederea prevenirii apariţiei bolilor infecţioase,

este necesară intervenţia cumulată asupra celor trei
factori determinanţi ai procesului infecţios:

 sursa de infecţie,
 transmiterea,
 starea de receptivitate a individului.

6
 Sursa de infecţie:

 Acţiunea asupra izvorului de

infecţie presupune depistarea
precoce a cazurilor de boli
transmisibile, în vederea
limitării extinderii lor.

 Vor fi identificaţi cazurile

iniţiale, ce vor fi supravegheaţi
prin examen clinic şi teste de
laborator repetate.
 Sunt indicate:
 supravegherea medicală a colectivităţilor
de copii;

 controlul medical, periodic şi la angajare, al

personalului din unităţile de copii;

 controlul medical al lucrătorilor din industria

alimentară:
 industria de prelucrare a cărnii,
 industria de prelucrare a laptelui,
 unităţile de patiserie-cofetărie,
 îmbutelierea apei şi băuturilor răcoritoare,
 magazine alimentare,
 restaurante etc.
 Transmiterea:

 Pentru a preveni transmiterea unor boli,

populaţia trebuie informată asupra
posibilităţilor de evitare a contaminării şi
infecţiei, prin:
 controale medicale periodice,
 respectarea normelor de igienă personală şi
comunitară

9
 În vederea întreruperii căilor de transmitere, se recurge la
aplicarea unor metode de distrugere a organismelor patogene:

sterilizarea

dezinfecţia

dezinsecţia

deratizarea
 Sterilizarea

 Acţiunea factorilor fizici: temperatură, uscăciune

asupra bacteriilor are o importanţă crescută în
practica medicală, stând la baza tehnicilor de
sterilizare.
 Sterilizarea

 Este o metodă care permite distrugerea cu eliminarea

completă a microorganismelor patogene sau nepatogene
prezente pe un suport material:

 virusuri,

 bacterii,

 paraziţi,

 ciuperci,

12
 Mecanisme de acţiune

 Când microorganismele sunt distruse prin căldură, proteinele

lor (enzimele) sunt denaturate ireversibil.

 Radiaţiile ionizante distrug ADN-ul şi proteinele.

 Expunerea la radiaţii UV modifică structural ADN-ul

împiedicând replicarea.

 Majoritatea agenţilor chimici (alcooli, fenoli, aldehide,

metale grele, oxidanţi) denaturează proteinele ireversibil.
Se pot folosi mai multe metode de sterilizare:

Căldura umedă

Căldura uscată
Sterilizarea

Radiațiile

Metode
chimice
 Pasteurizarea

Căldura Autoclavul
umedă

Fierberea

15
 Pasteurizarea

 Are ca efect reducerea

numărului de germeni, prin
distrugerea speciilor bacteriene
cu poartă de intrare digestivă;

 Se poate realiza:

 La temperaturi joase: 61,5º C, 30

minute; 71º C, 15 secunde;

 La temperaturi ridicate: expunerea

câteva secunde la 80-85º C;

 Ultrapasteurizarea: încălzirea la 150º

C timp de 2 secunde.

16
 Autoclavul

 Necesită un control strict al

timpului de încălzire,
temperaturii şi presiunii;

 Această tehnică este indicată pentru

sterilizarea faşelor şi
pansamentelor, instrumentar
chirurgical, diverse articole
metalice, din cauciuc, sticlă sau
porţelan;
 Fierberea

 Este un procedeu utilizat

pentru sterilizarea acelor,
seringilor şi diverselor
obiecte metalice, însă nu are
o eficienţă de 100%, deoarece
unele virusuri sau unii spori
pot fi rezistenţi la fierbere;
 Etuva cu aer cald

Încălzirea la roşu
Căldura
uscată

Flambarea

19
 Etuva cu aer cald:

 Utilizează etuve electrice,

termoreglabile, de formă cubică sau
cilindrică, în care aerul circulă pentru a
asigura o repartizare uniformă a
căldurii;

 În interior prezintă rafturi metalice pe

care vor fi aşezate materialele care
urmează a fi sterilizate: articole de
sticlă, porţelan, pulberi, uleiuri etc.

 Metoda nu este recomandată pentru

obiecte de plastic, cauciuc, substanţe
inflamabile etc.;
 Încălzirea la roşu

 Este o metodă folosită pentru

sterilizarea ansei bacteriologice;

 Bucla ansei este încălzită la fiacără

până când devine roşiatică, astfel
microorganismele sunt distruse prin
carbonizare.
 Flambarea:

 Este o metodă folosită pentru

sterilizarea lamelor, pipetelor,
eprubetelor, prin trecerea lor
prin flacără, astfel fiind
distruse microorganismele de
pe suprafaţa lor;
 Radiaţiile UV

 Sunt emise de lămpi speciale, folosite pentru

reducerea numărului de agenţi microbieni din
săli de operaţie, camere, piese de mobilier.

23
 Radiaţiile nonionizante

 Razele UV (280–200 nm) reprezintă un tip de raze

nonionizante care sunt rapid absorbite de către o
varietate de materiale.

 Razele UV sunt astfel folosite doar pentru a reduce

patogenii aflaţi în aer şi pentru dezinfecţia
suprafeţelor netede
 Radiaţiile ionizante

 Sunt utilizate două tipuri:

 Radiaţiile gamma constau în unde electromagnetice

produse prin dezintegrare nucleară.

 Radiaţiile corpusculare constau în electroni produşi

de generatoare şi acceleraţi pentru a le creşte nivelul
energetic.
 Etilen oxid

Aldehidele

Alcooli

Fenolii

Metode chimice de sterilizare şi dezinfecţie

Surfactanţii

Halogenii
Oxidanţii
 Etilen oxidul

 Poate fi utilizat pentru sterilizarea la

temperaturi joase (20-60º C).

 Gazul are o capacitate mare de

penetrare şi poate trece prin unele folii
de plastic.

 Nu poate distruge microorganismele

uscate şi necesită un nivel relativ de
umiditate în camera de sterilizare, de
40-90%.

27
 Aldehidele

 Formaldehida este cea mai importantă

dintre acestea.
 Poate fi utilizază în aparate speciale de
sterilizare.
 Are un spectru larg de acţiune asupra
bacteriilor, fungilor şi virusurilor.
 La concentraţii ridicate, poate distruge şi
sporii.
 Mecanismul de acţiune se bazează pe
denaturarea proteinelor.
 Alcoolii

 Tipul de alcool utilizat în dezinfecţii este

etanolul (80%), propanolul (60%) şi
izopropanolul (70%).

 Alcooli sunt eficenţi împotriva

bacteriilor şi fungilor, mai puţin
împotriva virusurilor.

 Nu pot distruge sporii bacterieni.

 Sunt utilizați în dezinfecţia igienică şi

chirurgicală a pielii, mai ales a mâinilor.
 Fenolii

 Acţiune slabă asupra sporilor şi

virusurilor.

 Fenolii denaturează proteine.

 Ei se leagă de materiale organice

destul de de slab, fiind potriviţi
pentru dezinfecţia excreţiilor.
 Halogenii

 Clorul este utilizat pentru

dezinfectarea apei de băut.

 Hipoclorura de var (clorura de var)

poate fi utilizată ca dezinfectant
nespecific al excrementelor.

 Cloraminele sunt compuşi organici

ai clorului care desfac clorul în
soluţie apoasă.

 Sunt utilizaţi în curăţarea şi

spălarea produselor şi dezinfecţia
excrementelor.
 Halogenii

 Iodul are proprietăţi similare cu ale

clorului.

 Cele mai importante preparate pe bază

de iod sunt soluţiile de iod şi iodură de
potasiu în alcool (tinctura de iod),

 Sunt utilizate pentru dezinfecţia pielii

şi a leziunilor mici.
 Oxidanţii

 Acest grup include peroxidul de hidrogen, permanganat de

potasiu şi acidul peracetic.

 Majoritatea sunt utilizaţi ca antiseptici moderaţi ai mucoaselor,

pielii sau rănilor.

33
 Surfactanţii

 Includ detergenţii anionici,

cationici sau amfoterici, dintre care
cei cationici şi amfoterici sunt cei
mai eficienţi.

 Efectele bactericide ale acestor

substanţe sunt doar moderate.

 Eficacitatea lor este bună împotriva

bacteriilor Gram-pozitive, dar mai
slabă asupra bacteriilor Gram-
negative.

34
 Dezinfecţia

 Dezinfecţia cuprinde totalitatea

mijloacelor şi metodelor folosite
pentru distrugerea virusurilor,
bacteriilor, paraziţilor şi
ciupercilor.

 Este un procedeu care urmăreşte

distrugerea germenilor patogeni
de pe tegumente şi diverse obiecte:
obiecte de mobilier, chiuvete,
termometre, incubatoare, podele,
grupuri sanitare etc.


Pentru dezinfecţie se folosesc:

apa oxigenată,
alcoolul etilic,
cloramina,
hidroxidul de sodiu,
varul nestins (oxidul de calciu),
acid boric,
formol
Dezinsecţia

Dezinsecţia reprezintă ansamblul

mijloacelor folosite pentru combaterea
şi prevenirea înmulţirii unor vectori:
insecte, păianjeni.

Această metodă se aplică în spitale,

locuinţe, unităţile de alimentaţie
publică, şcoli, farmacii, laboratoare.

Se folosesc substanţe insectifuge

(naftalina) sau insecticide
(organofosforice etc.)
 Deratizarea

 este un complex de măsuri prin care se combat

rozătoarele dăunătoare: şoareci, şobolani.

 Se adoptă măsuri profilactice, care vizează

împiedicarea accesului rozătoarelor (etanşeizarea
clădirilor, îndepărtarea resturilor alimentare)

 Măsuri propriu-zise de combatere: folosirea unor

substanţe chimice care produc moartea rozătoarelor.

 Dintre metodele moderne de combatere a rozătoarele

se recomandă utilizarea aparatelor cu ultra-sunete.
PROPRIETĂŢILE MACRO- ŞI MICRO- ORGANISMELOR
PARTICIPANTE LA PROCESUL INFECŢIOS

Invazivitatea Toxigeneza

Caracteristici

Patogenicitatea Antigenicitatea

Virulenţa

39
 Invazivitatea

 Este capacitatea microorganismelor

de a depăşi mijloacele locale de
apărare (bariera anatomică a pielii,
flora saprofită), pătrunzând în
organism.

40
 Patogenicitatea este
proprietatea microorganismului
de a determina boala, depăşind
mijloacele de apărare ale gazdei.

 Virulenţa este proprietatea care îi

conferă agentului infecţios
posibilitatea producerii unei
forme mai grave de boală.
 Toxigeneza reflectă secreţia şi
excreţia de către bacterii a unor
substanţe toxice pentru
organism, care vor determina
simptomatologia specifică a bolii.
Toxine produse de E. coli
 Antigenicitatea este dată de
posibilitatea producerii unui răspuns
imun specific, cu producerea de
anticorpi îndreptaţi împotriva agentului
infecţios.
 simbioza mutualismul

Relaţiile dintre
microorganisme

comensualismul

parazitismul
adevărat
44
 Simbioza: este o relaţie extrem de
strânsă între indivizi, în care niciuna
dintre specii nu are de suferit;

 Comensualismul: entitatea comensuală

trăieşte şi se hrăneşte pe seama gazdei,
fără a aduce prejudicii acesteia;

 Mutualismul: este o asociaţie biologică

benefică, cele două organisme
aducându-şi servicii reciproce;

 Parazitismul adevărat: este o relaţie în

care gazda are de suferit în urma
acţiunii parazitului.

45
 Dezinfecţia practică

 1 Dezinfectia chirurgicală
 Scopul dezinfecţiei chirurgicale a
mâinilor este acela de a îndepărta
cât mai multe microorganisme.

 Procedura este aplicată după

spălarea puternică a mâinilor.

 Utilizarea alcoolului este cea mai

potrivită în astfel de cazuri, cu toate
că nu are efect sporicid.

 Alcooli sun astfel combinaţi cu alţi

dezinfectanţi (compuşii amoniului).
 2. Dezinfectia igienică

 Scopul dezinfecţiei igienice a mâinilor

este acela de a curăţa mâinile
contaminate cu patogeni.

 Alcoolii şi compuşii iodului se pretează

pentru dezinfectarea pielii pacienţilor în
vederea pregătirii pentru operaţii sau
injecţii.
 Dezinfectia igienică

 Agenţii cu miros puternic sunt opţiunea

logică pentru dezinfecţia excreţiilor
(fecale, spută, urină etc.). În acest caz,
sunt utilizate preparatele fenolice.

 Canalizările contaminate ale spitalelor

pot fi dezinfectate termic (80-100ºC), dacă
este necesar.
 3. Dezinfecţia suprafeţelor

 Este o parte importantă a igienii spitalelor.

 Combinaţia între curăţenie şi dezinfecţie este foarte eficientă.

 Agenţii corespunzători includ derivaţi ai aldehidelor şi

fenolilor în combinaţie cu surfactanţii.

49
 4. Dezinfecţia instrumentelor

 Este utilizată doar pentru

ustensilele ce nu cauzează leziuni
mucoaselor şi pielii (ex.
instrumente dentare utilizate în
lucrul pe substanţa dură a dintelui).

 Dezinfecţia poate fi realizată prin

substanţe chimice sau în
combinaţie cu tratamente termice.

 Se utilizează derivaţi ai fenolilor,

aldehide şi clor, precum şi şi
compuşi surfactanţi.
 5. Dezinfecţia finală a unei încăperi

 Este procedura aplicată în spital după finalizarea

tratamentului unui pacient infectat.

 Evaporarea şi atomizarea formaldehidei (5g/m3), metoda

preferabilă, necesită o perioadă de expunere de 6 ore.

 Dezinfecţia din spitale este importantă în prevenirea

circulaţiei infecţiilor între pacienţii aceluiaşi spital.
 FIȘĂ DE LUCRU
 I. Alegeti varianta corecta:
 1. Când microorganismele sunt distruse prin căldură:

a. proteinele lor (enzimele) sunt denaturate ireversibil

b. materialul genetic este denaturant ireversibil
c. are loc coagularea citoplasmei
 2. Radiaţiile ionizante:

a. distrug virusurile
b.distrug membranele celulare
c. distrug ADN-ul şi proteinele.
 3.Fierberea este un procedeu utilizat pentru sterilizarea:

a. eprubetelor, pipetelor
b. acelor, seringilor şi diverselor obiecte metalice,
c. materialelor din plastic
 4.Încălzirea la roşu este o metodă folosită pentru sterilizarea:

a. lamelor
b. ansei bacteriologice
c. seringilor 52
 II. Completati spatiile punctate:

 1. Pasteurizarea are ca efect reducerea numărului de germeni, prin

distrugerea ……………………cu poartă de intrare digestive.

 2. Alcooli sunt eficenţi împotriva bacteriilor şi fungilor, mai puţin împotriva

………………………

 3. Invazivitatea este capacitatea microorganismelor de a depăşi

………………………..pătrunzând în organism.

 4. Patogenicitatea este proprietatea microorganismului de a determina

………………….depăşind mijloacele de apărare ale gazdei.

 5. Parazitismul adevărat este o relaţie în care……………………. are de

suferit în urma acţiunii parazitului.

 III. Dați exemplu de substanțe chimice folosite pentru dezinfectie

53
 IV. Identificați tehnicile de sterilizare din imaginile de mai jos:

1 2
3

4 5 54