Lezarea deliberata a principalei structuri de

protectie antimicrobiana a organismului -

pielea - impune masuri extrem de agresive
care sa diminueze sansa de contaminare a
plagii operatorii.
Este vorba in mod implicit de o metoda de
profilaxie a infectiilor postoperatorii, prin
distrugerea formelor vegetative sau sporulate
ale germenilor aflati la poarta de intrare.

Asepsia reprezinta un principiu general constand in
evitarea sistematica a contaminarii plagii operatorii si
a infectarii secundare a arsurilor si plagilor.
Antisepsia reprezinta totalitatea metodelor fizice,
chimice sau biologice ce permit realizarea principiului
enuntat mai sus.
Sterilizarea reuneste toate metodele fizico-chimice
care realizeaza indepartarea sau distrugerea
completa a tuturor agentilor patogeni (bacterii, fungi,
paraziti, virusuri), forme vegetative sau forme de
rezistenta, fie ca sunt patogene sau nu.

Un obiect este considerat steril daca nu are pe
suprafata microorganisme viabile.
Principalele metode de sterilizare sunt:
1) - Sterilizarea prin caldura uscata sau
umeda;
2) - Sterilizarea cu oxid de etilena;
3) - Sterilizarea cu vapori de formol;
4) - Sterilizarea cu radiatii ultraviolete;
5) - Sterilizarea cu radiatii ionizante;
6) - Sterilizarea prin ultrasunete;
7) - Sterilizarea prin desicare;
8) - Sterilizarea prin filtrare.
Este prima metoda folosita in decursul
timpului pentru combaterea focarelor
infectioase.
Actiunea caldurii asupra microorganismelor
se bazeaza pe degradarea ireversibila a
structurilor proteice la temperaturi ce
depasesc 50 C.

Gradul de hidratare influenteaza temperatura
la care se realizeaza distrugerea
microorganismelor si lungimea intervalului de
timp in care acestea pot supravietui agentului
termic.
Este vorba in special de formele sporulate
care, datorita deshidratarii, rezista la
temperaturi mai mari si un timp mai lung la
actiunea caldurii.
Flambarea
Consta in trecerea prin flacara a obiectelor sau
suprafetelor ce urmeaza a fi sterilizate.
Distructia materiei organice se face prin
combustie, datorita atingerii pragului de
ardere a compusilor organici si este folosita
in sterilizarea unor instrumente din metal sau
sticla in laboratorul de microbiologie.

Incinerarea (arderea)
Este o metoda de distrugere a materialelor
infectate, piese anatomice, animale de
experienta.
Se obtine practic distrugerea oricaror produsi
organici, deci si distrugerea materialelor ce
au fost supuse sterilizarii.
Metoda este larg folosita pentru deseurile
considerate cu risc biologic, astfel incat toate
spitalele au crematorii destinate acestui scop.

Sterilizarea in etuva cu aer cald (Poupinel)
Se bazeaza pe actiunea
aerului cald la 180
0
C timp de o ora,
conditii in care se realizeaza carbonizarea
materiei organice de pe instrumentele astfel
tratate.

Aparatul care face aceasta operatiune (fig. I. I.),
se numeste etuva sau Poupinel, fiind prevazut
cu un sistem de ventilatie care permite o
distributie continua si cat mai uniforma a
caldurii si pereti din tabla, dubli care asigura
izolatia termica.
Sursa termica este o rezistenta electrica
controlata cu un termostat ce permite
mentinerea temperaturii la cota dorita.

Se foloseste pentru sterilizarea acelor,
seringilor de sticla si a instrumentarului de
tabla ascutit care poate fi deteriorat de aburi.
In plus mai pot fi sterilizate elemente
impenetrabile de abur: parafina, uleiuri,
pudre etc.




Fig. 1.1: Etuva (Poupinel)
Mod de functionare:
Cutiile cu instrumentar sunt plasate pe
rafturile metalice ale etuvei, se inchide usa si
se porneste sistemul de ventilatie si cel de
incalzire.
Sterilizarea dureazii o ora de la atingerea
temperaturii de 180C.

Se pot folosi indicatori de sterilizare care
urmaresc in principal atingerea temperaturii
dorite in toate zonele etuvei.
Caramelizarea celulozei din hartie sau vata
este considerata semnul de control al
sterilizarii. lnstrumentarul se foloseste dupa
racire.

Prototipul aparatului de sterilizare cu vapori
este autoclavul, dispozitivul cel mai folosit in
spitalele mari.
Se descriu mai multe tipuri constructive de
autoclave .


Autoclavul orizontal
Este cel mai folosit in practica spitaliceasca din
tara noastra.
Sursa de aburi este externa, de obicei de la o
sursa centrala de vapori sub presiune . Este
un autoclav eu pereti dubli.
Parametrii de sterilizare sunt : 140 C ; 2,5
atm. pentru 30 minute

Sterilizarea cu abur este indicata pentru
instrumente, campuri, comprese, halate
operatorii.

Controlul sterilizarii cu aer cald
In mod obisnuit controlul sterilizarii se face
prin monitorizarea parametrilor de sterilizare
in tot intervalul necesar procesului.
Controalele periodice au ca scop
determinarea acuratetei procesului de
sterilizare si se pot realiza cu indicatori
chimici sau biologici.

Indicatorii chimici sunt reprezentati de
substante sau amestecuri de substante
chimice care isi schimba caracterul fizico-
chimic la temperaturi predeterminate: floarea
de sulf (115
o
C), acidul benzoic (I2l
o
C) etc.
Mai nou, se folosesc benzi de hartie
indicatoare care isi modifica culoarea daca
sterilizarea s-a realizat in parametri
corespunzatori.

Controlul biologic consta in insamantarea
periodica a mici fragmente din materialul
sterilizat, folosind medii de cultura adecvate
pentru germenii sau sporii cei mai rezistenti.

ATENTIE!
Folosirea fierberii ca metoda de
sterilizare este
nesatisfacatoare deoarece
realizeaza conditiile fizice de
distrugere a formelor de
rezistenta sporulate!!!!

Este o metoda moderna care se bazeaza pe
efectul bactericid al oxidului de etilena asupra
tuturor microorganismelor in forme
vegetative sau sporulate.
Oxidul de etilena este un gaz incolor care are
marele avantaj ca patrunde foarte usor in
textile, hartie, material plastic, cauciuc,
aparatura optica, instrumentar ascutit de
mare finete, materiale protetice, instrumentar
anestezic etc., materiale care sunt degradate
prin sterilizarea la autoclav.

Sterilizarea se face in etuve speciale ,
controlate automat, timpul de expunere al
instrumentelor la oxid de etilena fiind intre 1
si 5 ore
Materialele pot fi utilizate numai dupa o
aerisire destul de lunga in camere speciale,
pentru a permite eliberarea vaporilor care
sunt toxici pentru organism.
Camerele care adapostesc etuvele cu oxid de
etilena trebuie sa fie bine ventilate.

Este practicata sporadic pentru
instrumentarul ce se degradeaza la
sterilizarea cu aer cald: tuburi de cauciuc si
instrumentar de plastic.
Tendinta este de a inlocui acest procedeu cu
altele mai eficiente (sterilizarea cu oxid de
etilena, sterilizarea cu radiatii gamma) si mai
putin toxice.

Instrumentarul este expus vaporilor de
formol in cutii metalice inchise de tip Janet.
Sertarele superioare contin tuburile, iar in
partea de jos sunt puse tabletele de formalina
care vor realiza saturarea incintei cu vapori de
formol. Durata procesului de sterilizare este
de 24 de ore la temperatura camerei.
Inainte de folosire materialele trebuie spalate
cu apa sterila sau un antiseptic pentru a
indeparta urmele de formol.

Se bazeaza pe efectele bacteriostatice si
bactericide ale acestor radiatii, care
actioneaza predominant la nivelul sintezei
acizilor nucleici, prin creare de radicali liberi
cu mare toxicitate.
Au efect atit pe bacterii cat si pe virusuri.
Radiatiile ultraviolete au capacitate foarte
mica de penetrare, motiv pentru care este
necesara spalarea prealabila a suprafetelor de
sterilizat pentru a indeparta pulberile si
peliculele lichidiene.
Eficacitatea metodei este limitata de
penetrabilitatea redusa si de limitarea actiunii
la 1-1,5 m de sursa de radiatii.

In practica curenta sterilizarea cu radiatii
ultraviolete reprezinta o metoda
complementara dezinfectiei mecanice sau
chimice, fiind indicata in sterilizarea aerului
din salile de operatii sau pansamente si
pentru sterilizarea diverselor suprafete de
lucru (hote sterile pentru culturi celulare etc.).
Deoarece radiatiile ultraviolete sunt nocive
pentru om, se impun masuri de siguranta
pentru protectia tegumentelor si a ochilor.

Se realizeazii in principal cu radiatii gamma si
a crescut semniticativ ponderea materialelor
sanitare sterilizate industrial.
Efectul bactericid este asemanator cu cel
produs de radiatiile ultraviolete, efectul major
fiind la nivelul structurii genomului bacterian
cu alterarea sintezei acizilor nucleici.
Radiatiile gamma au o mare penetrabilitate
avand astfel capacitatea de sterilizare a
materialelor in strat gros si preambalate.
Nu necesita cresterea temperaturii
instrumentelor, permitand astfel sterilizarea
instrumentarului de plastic si cauciuc.

Se bazeaza pe fenomenul de cavitatie in
mediu lichid la trecerea ultrasunetelor cu
frecventa foarte mare.
Microorganismele sunt distruse prin ruperea
mecanica a membranei celulare.

Procedeul de sterilizare cu ultrasunete nu
este folosit pe scara larga la sterilizarea
instrumentarului chirurgical, fiind mai mult
utilizat pentru spalarea si sterilizarea
instrumentarului stomatologic.
Foloseste un procedeu de deshidratare in vid
la temperaturi foarte joase.
Metoda este folosita pentru sterilizarea
medicamentelor, a tesuturilor sau a culturilor
celulare; prezervarea viabilitatii celulelor se
obtine prin inglobarea lor in medii speciale
care sa Ie protejeze.

Este folosita in mod curent in bacteriologie,
pentru sterilizarea mediilor de cultura, a unor
medicamente si pentru sterilizarea aerului din
salile de operatii.
Se folosesc filtre cu porozitate riguros
controlata care nu permit trecerea
microorganismelor.

GENERALlTATI
Substanfele antiseptice si dezinfectante, sunt
substante chimice care au actiune
antimicrobiana fiind folosite pentru distrugerea
microorganismelor de pe tegumente, mucoase
si plagi (antiseptice) sau de pe suprafete inerte
(dezinfectante).

Criteriile pe care trebuie sa Ie indeplineasca
antisepticul ideal sunt:
1. - toxicitate cat mai mare pentru
microorganisme, la concentratii cit mai mici;
2. - toxicitate cat mai mica pentru tesuturile
organismului uman;
3. - penetrabilitate cat mai buna prin membrana
bacteriana;
4. - indice terapeutic cat mai mare (raportul dintre
doza letala 50% si doza eficienta 50%);
5. - sa formeze solutii stabile si usor de manevrat;
6. - sa posede o actiune rapida si durabila;
7. - sa corespunda estetic si olfactiv.

CLASIFlCAREA ANTISEPTICELOR
Din punct de vedere al actiunii toxice fata de
celula antisepticele sunt:
1) - citofilactice, care respecta integritatea
celulelor vii;
2) - citotoxice, care distrug celulele vii expuse
direct actiunii antisepticului.

Din punct de vedere chimic si terapeutic
substantele antiseptice si dezinfectante
folosite in practica chirurgieala se pot
clasifica in:

Sunt reprezentati de halogeni; dintre acestia
sunt folositi ca dezinfectante clorul si iodul.

Este folosit In solutii apoase:

- Apa de clor, (o solutie putrnic oxidanta)
actioneaza prin degajarea de clor Iiber, fiind
folosita In concentratii de 0,02-0,06% in
special pentru dezinfectia apei potabile,
avand actiune bactericida si sporicida in
concentratii mari.

- Hipocloritul de sodiu (5% in compozitia
solutiei Dackin ) si
- Hipocloritul de potasiu (apa Javelle) sunt
saruri ale acidului hipocloros care elibereaza
clor activ ,fac parte dintre antisepticele
citofilactice si bactericide. Se folosesc in
irigatii in plagile anfractuoase cu tesuturi
mortificate pentru a se disloca sfacelurile.

- Hipocloritul de calciu (clorura de var) se
foloseste in special sub forma de pulbere ca
dezinfectant.

- Cloraminele sunt substante cristalizate care
prin dizolvare in apa se hidrolizeaza
eliberand hipoclorit de sodiu. Cel mai
cunoscut reprezentant al clasei este
Cloramina B, antiseptic bacteriostatic si
citofilactic avand un spectru de utilizare
asemanator cu hipocloritii. ConcentratiiJe
utile variaza intre 0,5-1,5%. Solutiile trebuie
folosite proaspete.

Iodul
Este folosit In solutii alcoolice sau
hidroalcoolice fiind cel mai putemic agent
bactericid folosit in practica medicala.


- Solutia alcoolica iodo-iodurata este un foarte
bun dezinfectant pentru tegumente, fiind
folosit pentru pregatirea campului operator.
Alcoolul ii confera o mare penetrabilitate in
structurile profunde ale tegumentului. Are in
plus avantajul de a "marca" locurile pe care a
fost deja aplicat. Mai poate fi utilizat pentru
dezinfectarea mucoasei vaginale.

Nu se aplica pe plagi datorita efectului
citotoxic al iodului si al alcoolului.
Se foloseste numai solutia proaspata 2%
deoarece prin invechire, ca si in
pansamentele umede se formeaza acidul
iodhidric, toxic pentru tegumente.
Nu este de utilizat la fata, la copii si la cei cu
intoleranta la iod. !!
Iodoformul este un antiseptic foarte puternic
cu un miros specific, sub forma de cristale de
culoare galbena . Se foloseste in tratamentul
plagilor supurate si mai ales in stomatologie.
Are avantajul de a realiza o dezodorizare a
plagilor avand un miros puternic.
lodoforii (Betadine) sunt combinatii organice
ale iodului
au avantajul ca nu pateaza, nu sunt toxici sau
iritanti si sunt muIt mai usor de manevrat.
La efectul antiseptic al iodului se adauga si
efectul de detergent prin substanta de baza
tensioactiva neionica (din clasa
polietilenglicolilor).

Datorita acestor calitati deosebite se largeste
spectrul de utilizare al iodului ca antiseptic,
putand fi folosit si in aseptizarea plagilor
(antiseptic citofilactic), spalarea tegumentelor
preoperator ca si pentru spalarea mainilor
chirurgului inainte de operatii.
Compusi de argint
Dintre acestia cei mai folositi sunt:
- Azotatul de argint se foloseste in
concentratii de 1-10% ca agent cauterizant
pentru dirijarea granularii si in concentratii
mai mici: 1-2%0 ca antiseptic citofilactic in
plagile infectate, in tratamentul cistitelor si in
profilaxia conjunctivitei neo-natorum.


- Acetatul de argint coloidal se foloseste in
creme, pentru tratamentul infectiilor din
arsuri
Compusii de mercur
Si-au restrans mult campul de utilizare, dintre
acestia multi fiind scosi din practica medicala
datorita riscului intoxicatiei cu mercur.
Se mai folosesc:
- Boratul fenilmercuric (Fenosept) si
Tiomersalul se folosesc solutii apoase pentru
spalarea mainilor si pentru dezinfectia
suprafetelor.
In solutii alcoolice se folosesc pentru
aseptizarea campului perator.

Oxidul de calciu si hidroxidul de calciu (apa
de var): sunt substante puternic oxidante
fiind folosite in solutii apoase pentru
dezinfectarea fantanilor, latrinelor si a
gropilor de gunoi.

Permanganatul de potasiu: se foloseste in
solutie apoasa 1/5000 dar spectrul de
utilizare a fost mult diminuat in ultimul timp.
Mai este folosit ca antiseptic cu uz extern si la
dezinfectarea instrumentarului chirurgical.

Apa oxigenata (peroxidul de hidrogen), este
larg folosita in practica chirurgicala fiind una
dintre principalele substante antiseptice la
indemana chirurgului.

Este un antiseptic citofilactic ieftin si foarte
eficient care combina in plus un efect
dezodorizant si hemostatic, la care se adauga
efectul de efervescenta care ajuta la
eliminarea sfacelurilor din plagile
anfractuoase, cu tesuturi necrotice.

In afara utilizarii sale in plagi, apa oxigenata
se mai poate folosi in spalaturi ale cavitatii
bucale, auriculare si nazale.

Acidul boric este un antiseptic bacteriostatic
folosit in chirurgie, urologie si oftalmologie.
Sub forma de pulbere este utilizat pentru
tratarea plagilor infectate cu bacil piocianic.

Alcoolul etilic rectificat 70 grade este folosit pe
scara larga ca antiseptic de suprafata datorita
penetrabilitatii deosebite in structurile anexe ale
pielii.
Nu este indicat In plagi datorita actiunii caustice
si potentialului de a precipita proteinele in plaga,
favorizand astfel proliferarea bacteriilor.
Diluat 50-70% si amestecat cu alcool metilic si un
colorant (alcoolul denaturat) este folosit in
aseptizarea tegumentului si dezinfectia
instrumentelor.

Alcoolul isopropilic si diclorbenzil-alcoolul se
folosesc in diverse amestecuri la prepararea
unor soIutii antiseptice foarte eficace in
aseptizarea tegumentelor.

Desi fenolul nu mai este folosit ca antiseptic,
derivatii sai au ramas ca reprezentanti foarte
importanti ai acestui grup.
Hexaclorofenul se foloseste in solutii
alcoolice ca antiseptic bactericid puternic.
Poate fi incorporat in lotiuni, unguente si
sapunuri, precum si in preparate folosite in
mod curent la spalarea mainilor chirurgilor
pentru operatie. Este neiritant si are
penetrabilitate foarte buna.

Au ca reprezentanti mai cunoscuti Cetazolina
(Bromocet) si Clorura de benzalconiu.
Sunt antiseptice citofilactice cu putemica
actiune tensioactiva si efect bactericid
remarcabil.

BromocetuI se foloseste in solutie
hidroalcoolica 10-20% ca dezinfectant pentru
instrumentarul chirurgical.
In solutie 1 % se foloseste ca antiseptic
pentru plagile supurate si mai ales in
tratamentul arsurilor dar si pentru
aseptizarea mainilor.
Ca structura prezinta atat grupari hidrofile cat
si lipofile, explicand astfel afinitatea dubla
fata de apa si lipide si actiunea lor de
modificare a tensiunii superficiale.
Sunt excelenti agenti de curatire datorita
efectului dezodorizant si celui antiseptic fie
direct, fie prin combinarea cu un alt
antiseptic.
Spre deosebire de sapunuri efectul bactericid
nu este neutralizat de prezenta substantelor
organice.

Sunt utilizati in principal la aseptizarea
tegumentelor si la spalarea mainilor
chirurgului, cel mai bun exemplu tiind
reprezentat de combinatia povidon si iod
(Betadine) care amelioreaza manevrabilitatea
iodului fara a diminua proprietatile
antiseptice.