ASEPSIA. METODELE DE STERILIZARE.

 Asepsia (a = fară, sepsis = putrefacție) reprezintă un ansamblu de măsuri prin care este
împiedicat contactul germenilor cu plaga (contaminarea plăgii), fiind o metodă profilactică.
Asepsia se adresează tuturor momentelor ce prezintă riscul contaminării plăgii
chirurgicale, ea presupune următoarele gesturi: spălarea mâinilor chirurgului și protejarea lor
cu mănuși sterile, dezinfecția tegumentelor câmpului operator, sterilizarea tuturor
instrumentelor, câmpurilor și materialelor folosite într-o intervenție chirurgicală, acoperirea
plăgii cu un pansament steril.
 Sterilizarea este forma cea mai completă, capabilă să distrugă germenii chiar și în forma lor
sporulată.
În activitatea chirurgicală este necesară respectarea legii fundamentale a asepsiei care sună
astfel: Totul ce contactează cu plaga e necesar să fie steril.
Sterilizarea se realizează într-un spațiu separat, special amenajat, conform ultimelor cerințe
și cu aparataj nou, performant.
Certitudinea sterilizării depinde de respectarea urmatoarelor etape:
 presterilizarea – pregătirea instrumentarului pentru sterilizare
 sterilizarea propriu-zisă
Presterilizarea presupune imersia în soluții dezinfectante speciale, cu spectru larg de acțiune,
și menținerea instrumentelor în acestea pentru un timp optim în vederea distrugerii virusurilor
(HIV, hepatita B, C etc.), bacteriilor, sporilor sau fungilor. Înaintea acestei etape instrumentele
sunt spălate și curățate. Dupa acțiunea specifică a dezinfectantului, instrumentele se spală din
nou minuțios, cu perii speciale și pulberi abrazive, insistând în zonele de curburi sau rizuri.
Ulterior, instrumentele se usucă și se verifică înainte de ambalarea pentru sterilizare în cutii și
folii speciale. Pe aceste cutii și în interiorul lor se pun markeri care își schimbă culoarea la
atingerea temperaturii necesare pentru sterilizare, astfel încât aceasta este verificată , de fiecare
dată, cu maximum 24 ore înainte de folosirea instrumentelor.
Se folosesc, în principiu, 4 metode de sterilizare:
 sterilizarea prin căldură;
 iradierea cu raze UV sau raze ionizante;
 filtrarea prin filtre bacteriologice care reţin bacteriile din lichidele ce nu pot fi supuse
temperaturilor ridicate;
 sterilizarea chimică.
Sterilizarea prin căldură:
Microorganismele sunt distruse la temperaturi ridicate într-un timp care depinde de mai
mulţi factori:
 temperatura, care este invers proporţională cu timpul necesar expunerii bacteriilor,
 numărul microorganismelor şi al sporilor, elemente ce afectează rapiditatea sterilizării,
 specia şi proprietatea de a sporula a microorganismelor,
 materialul în care este cuprins microorgansimul. Un conţinut ridicat de substanţe proteice,
zaharuri, lipide, amidon, acizii nucleici sau uleiuri protejează sporii şi formele vegetative de
acţiunea căldurii
 pH-ul. Rezistenţa maximă a sporilor la căldură se situează la un pH de 7 şi scade o dată cu
creşterea acidităţii sau alcalinităţii,
 condiţiile în care are loc sporularea. Se pare că sporii formaţi în habitatul natural al
microbilor sunt mai rezistenţi la căldură decât cei obţinuţi pe mediile de cultură.
Sensibilitatea microorganismelor la căldură se poate exprima prin:
 punctul termic letal, care se defineşte ca cea mai joasă temperatură care distruge bacteriile
dintr-o cultură cu densitate dată în 10 minute. Pentru E. coli valoarea se situează la 55°C,
pentru bacilul tuberculos la 60°C, iar pentru majoritatea sporilor la 120°C;
 timpul termic letal, care se defineşte ca timpul minim în care are loc distrugerea bacteriilor
la o temperatură dată.
Sterilizarea prin căldură uscată:
 Mecanismul distrugerii bacteriilor prin căldură uscată constă în accelerarea fenomenului
de oxido-reducere (prin oxidarea distructivă a componentelor celulare a bacteriilor),
asfixie, coagulare, carbonizare. Aerul fierbinte la 160oC – 180oC în decurs de 60 de
minute asigură o sterilitate completă, sunt distruși atât germenii vegetativi, cât și cei mai
rezistenţi spori. Sporii fungilor sunt distruşi în 60 de minute la 115 oC, iar cei bacterieni
sunt distruşi în 60 de minute la temperaturi cuprinse între 120 – 160oC.
 Încălzirea la roşu în flacără a obiectelor se aplică anselor bacteriologice în laboratorul
de microbiologie;
 Flambarea (trecerea prin flacără pentru câteva secunde) – se aplică gâtului baloanelor,
eprubetelor după deschiderea şi înainte de închiderea lor, pipetelor înainte de utilizare
pentru a preveni contaminarea cu germenii din aer. Se aşează instrumentele într-un vas
metalic, se toarnă deasupra alcool etilic 96°C şi se aprinde. Când s-a stins flacăra
instrumentele pot fi folosite. Se foloseşte în stări extremale, prin aşa metodă
instrumentele repede se uzează, şi nu se atinge sterilizarea deplină.
 Sterilizarea la pupinel. Pupinelul sau cuptorul cu aer cald este o cutie metalică cu pereţi
dubli între care se găseste un strat de azbest care împiedică pierderile de caldură, o sursă
de caldură care este energia electrică şi un termoregulator. În interior, pupinelul este
prevăzut cu rafturi pentru obiectele de sterilizat. Temperatura de sterilizare la pupinel
este de 180oC timp de 60 de minute. La pupinel se sterilizează întreaga sticlărie de
laborator, instrumentarul de stomatologie, seringi fără armătură metalică etc. Pupinelul
nu trebuie să fie supraîncărcat, pentru ca aerul să poată circula nestingherit printre
obiectele de sterilizat.
 Sterilizarea cu raze infraroşii este folosită pentru sterilizarea seringilor fără armătură
metalică la o temperatură de 180oC. Sterilizarea se poate efectua şi la 200 oC în vid,
aplicându-se instrumentelor chirurgicale.
Sterilizarea prin căldură umedă:
Căldura umedă este mai eficientă decât căldura uscată, distrugând bacteriile la o temperatură
mai scăzută şi timp mai scurt. Formele vegetative a majorităţii bacteriilor, fungilor şi
virusurilor sunt omorâte de căldura umedă în 10 minute la temperaturi cuprinse între 50 oC
(Neisseria gonorrhoeae) şi 65oC (Staphylococcus aureus). O susceptibilitate deosebită faţă
de căldură o prezintă Treponema pallidum, care este distrusă în 10 minute la 43 oC. O parte
din virusurile animale au o rezistenţă crescută faţă de căldura umedă, ca, de pildă, virusul
poliomielitic care este inactivat la 60oC după 30 de minute, şi virusul hepatitei B care, dacă
se află în ser, rezistă 10 ore la 60 oC. Distrugerea microorganismelor prin căldura umedă se
produce prin coagularea proteinelor structurale şi inactivarea enzimelor, cu participarea apei.
Cei mai rezistenţi spori sunt distruşi prin expunere la căldura umedă la 121oC timp de 30 de
minute.
 Fierberea este de fapt o metodă de dezinfecţie deoarece ea nu distruge toate formele
sporulate. Fierberea se mai foloseşte în epidemii la sterilizarea apei. Se sterilizează
 instrumente de metal, obiecte din sticlă, din cauciuc. Sterilizarea se face în apă distilată în
stare demontată timp de 1 oră.
 Autoclavarea este metoda folosită pentru sterilizarea sub presiune la temperaturi ridicate. În
autoclav pot fi sterilizate: instrumentarul de chirurgie, materiale pentru operație și
pansamente, albituri, halate, mănuși, soluții perfuzabile, materiale de laborator (medii de
cultură, tampoane pentru recoltări prelevate). Materialele supuse sterilizării se plasează în
casolete metalice sau în pachete speciale sigilate. Sterilizarea are loc într-o atmosferă
saturată de vapori de apă la 121oC, la o presiune de 1 atm., timp de 20-30 de minute, în
aparate speciale numite autoclave sau la 134oC, la o presiune de 2 atm. 10-15 minute.
Sterilizarea prin radiații:
Este o metodă de sterilizare prin mijloace fizice. Se foloseşte numai de industriile care
fabrică materiale de o singură întrebuinţare care se deteriorează prin căldură – materiale din
polietilen, polivinil-cloruri, nylon, polistiren, hârtie, lână, vată, cauciuc etc. Instalaţia este foarte
costisitoare, este necesar de a lua măsuri speciale contra radiaţiilor, ocupă un spaţiu mare şi are o
capacitate extrem de mare de lucru.
 Razele neionizante
Razele ultraviolete. Puterea bactericidă a razelor luminoase devine perceptibilă la o
lungime de undă de 330nm, crescând pe măsura scăderii lungimii de undă a luminii UV.
Mecanismul bactericid al razelor UV constă în alterarea replicării ADN-ului bacteriei, deci
împiedicarea multiplicării acesteia. În scop practic, lămpile cu vapori de mercur care produc raze
UV se folosesc pentru a reduce numărul de bacterii existente în aer în sălile de operaţie, în
laboratoare, în încăperi în care sunt adăpostite animale de experienţă etc.
 Radiaţiile ionizante
Radiaţiile ionizante de tipul radiaţiilor gamma sunt folosite pe scară largă pentru
sterilizarea materialelor medicale de unică folosinţă.
Sterilizarea cu substanţe chimice:
Metodele chimice de sterilizare includ sterilizarea cu gaze și cu soluții antiseptice.
Sterilizarea chimică cu gaze are loc în camere ermetice speciale, cu acest scop se utilizează
formalina, oxidul de etilen. Se folosește pentru sterilizarea instrumentarului sofisticat
(instrumentar endoscopic și laparoscopic – care are componente de sticlă, plastic sau fibre de
sticlă, ce nu pot fi sterilizate termic).
metodă evitată în general deoarece doar câţiva dezinfectanţi, foarte toxici şi iritanţi (ca de
exemplu, formaldehida, oxidul de etilen etc.)
Se sterilizează mai mult instrumentele chirurgicale cu tăiş care nu pot fi supuse sterilizării
la temperatură înaltă. Se scufundă în:
 Alcool etilic 96˚ pe 2 ore, fără a le acoperi;
 sol. Peroxid de hidrogen 6% – 6 ore;
 sol. Clorhexidină 1: 1000 – 2 ore;
 sol. Secusept – forte 4% – 6ore;
 vapori de Oxid de etilen – 16 ore;
Sondele din masă plastică, aparatele optice (cistoscop, rectoscop) în sol. Saidex 2% – A5
ore, sau cu Oxid de etilenă în etuve speciale timpul de expunere fiind 1 – 5 ore. Prin metoda
chimică se sterilizează materialul de sutură, obiectele de îngrijire.