CURSUL NR.

1, CHIRURGIE ANUL III

ASEPSIA SI ANTISEPSIA
INTRODUCERE
Organismul uman se gaseste permanent intr-un mediu ambient in care isi duc existenta o multitudine de
microorganisme. Pentru mentinerea starii de sanatate organismul uman este intr-o continua lupta cu acestea, lupta care,
in majoritatea cazurilor, nu este sesizata (ca expresie a sistemului imun de aparare), ajungandu-se astfel la un echilibru.
Acest echilibru poate fi perturbat fie prin scaderea mecanismelor de aparare ale organismului, fie prin cresterea
agresivitatii microorganismelor, in ambele cazuri ajungandu-se in final la starea de sepsa (de infectie) a organismului.
In conditiile unui act medical (in special interventii chirurgicale) suntem nevoiti sa aplicam o serie de masuri menite
sa intareasca bariera dintre mediul inconjurataor si organismul uman. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea
metodelor de asepsie si antisepsie, ce fac parte din grupa metodelor prin care se realizeaza dezinfectia.

I. ASEPSIA reprezinta ansamblul de masuri prin care se impiedica contactul germenilor cu plaga operatorie; este o
metoda PROFILACTICA, fiind definita cel mai bine prin STERILIZARE.
II. ANTISEPSIA reprezinta totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti
intr-o plaga, in mediu sau tegumente, fiind o metoda CURATIVA.
III. DEZINFECTIA este procesul prin care sunt distruse cele mai multe sau toate microorganismele patogene (în
proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni,. de pe obiectele din mediul inert. Dezinfecţia se aplică în
cazurile în care curăţenia nu elimină riscurile de răspândire a infecţiei, iar sterilizarea nu este necesară.
IV. CURĂŢENIA este metoda de decontaminare mecanica ce asigură îndepărtarea microorganismelor de pe
suprafeţe, obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.Aplicarea corectă a
metodelor de curăţenie a suprafeţelor, obiectelor şi echipamentelor poate realiza o decontaminare de 95-98%,
foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. Prin activitatea de curăţenie se acţionează asupra tuturor
microorganismelor. Nu înlocuieşte dezinfecţia, ci o completează crescând nivelul de decontaminare până la 99,9%.

I. ASEPSIA, ca metoda profilactica, include urmatorii timpi ai unei interventii chirurgicale:

 spalarea mainilor chirurgilor
 protejarea acestora cu manusi sterile
 dezinfectia campului operator
 sterilizarea instrumentarului, campurilor si materialelor necesare in momentul operatiei
 pastrarea sterila a plagii operatorii

Sterilizarea este operaţiunea prin care sunt eliminate sau omorâte microorganismele, inclusiv cele aflate în stare
vegetativă, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate (conform EN 556
= starea unui produs liber de microorganisme viabile). Probabilitatea teoretică a existenţei microorganismelor ≤ 10‾6.
Dispozitivele şi materialele de unică folosinţă nu vor fi niciodată reprocesate în vederea reutilizării.
Termenii “ produs sterilizant” sau “sterilizare chimică” sunt utilizaţi pentru o gamă restrânsă de compuşi
chimici (formaldehida, glutaraldehida) care, în condiţii controlate, pot distruge sporii bacterieni.
Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi sterilizate trebuie curăţate prin metode fizice şi
dezinfectate chimic înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.
Toate instrumentele chirurgicale, materialele textile şi alte obiecte sau soluţii care pătrund în ţesuturile sterile sau
sistemul vascular, inclusiv instrumentele stomatologice, trebuie să fie sterile (instrumente / obiecte critice).
În unităţile de asistenţă medicală sterilizarea se poate realiza prin :metode fizice- abur sub presiune (sau abur la
temperatură şi presiune ridicată/scazută), căldură uscată, metode chimice- oxid de etilenă, “sterilizanţi”chimici:
formaldehidă si abur la temperaturi joase si presiune subatmosferică.
În stadiul actual al datelor ştiinţifice, sterilizarea cu vapori de apă saturaţi sub presiune trebuie să fie metoda de
elecţie, dacă dispozitivul medical suportă această procedură

ASEPSIA se realizeaza printr-o serie de mijloace fizice si chimice:

1. Mijloace fizice
a. Mecanice (pregatirea prin procesul de curatare a materialelor, in vederea sterilizarii)
b. Caldura: uscata
umeda
c. Radiatii
 2. Mijloace chimice
a. Formol
b. Glutaraldehida
c. Etilenoxidul

1. a) MECANIC se actioneaza pentru pregatirea materialelor si instrumentarului in vederea sterilizarii. Se utilizeaza

spalarea si curatarea mecanica (perii, apa, sapun, detergenti in concentratii 1-2%, solutii dezinfectante).
1.b) CALDURA este utilizata sub doua forme: uscata şi umeda

Mecanismul de actiune este reprezentat de coagularea proteinelor, ce apare la temperaturi de peste 500C fiind
proportionala si cu cantitatea de apa inmagazinata de microorganism.
In cazul aceluiasi germene, forma vegetanta nu rezista mai mult de cateva minute la 55-700C, pe cand forma
sporulata (saraca in apa) rezista si cateva ore la 1000C.

Caldura uscata este reprezentata prin :

 FLAMBARE
 INCINERARE
 STERILIZAREA PRIN AER CALD

Flambarea utilizeaza caldura produsa de flacara.

Se realizeaza prin trecerea unor obiecte (sticla, metal), sau expunerea unor suprafete la nivelul flacarii.Aceasata
metoda este intalnita cel mai des in laboratoarele de microbiologie pentru sterilizarea anselor, baghetelor, pipetelor si a
eprubetelor. In chirurgie este utilizata doar in cazuri exceptionale (izolare) pentru instrumentele metalice, dejavantazul
constand in deteriorarea acestora si sterilizarea incompleta prin neincalzire neuniforma.
Incinerarea se efectueaza in crematorii unde se ard materialele folosite pentru pansamente, fragmente si piese
anatomice, in general tot ce prezinta risc biologic de contaminare. Legislatia in vigoare obliga cabinetele medicale si
spitalele sa aplice normative standardizate pentru manipularea si distrugerea acestor produse rezultate in urma activitatii
medicale.
Sterilizarea prin caldura uscata este metoda cea mai utilizata pentru sterilizarea instrumentarului metalic.
Aparatul utilizat se numeste pupinel sau etuva cu aer cald.
Pupinelul este o cutie metalica cu pereti dubli, lateral fiind montate rezistente electrice ce au rol in ridicarea
temperaturii, uniformizarea aerului cald realizandu-se cu ajutorul unui ventilator. Prezinta un sistem de reglare a
temperaturii si duratei de sterilizare, precum si un termometru ce prezinta temperatura din interiorul acesteia.
Parametrii de sterilizare la pupinel:
 160-1800C
 Durata normala intre 30 de minute si 2 ore in functie de materialele utilizate si germenii potential prezenti.
Etapele necesare in realizarea sterilizarii cu ajutorul pupinelului sunt:
 instrumentele curatate mecanic si chimic (cloramina, detergenti) sunt asezate in cutii metalice
 asezarea cutiilor metalice cu capacul ½ deschis in interiorul acestuia
 reglarea parametrilor de lucru (cel mai adesea 1800C peste 40 minute)
 dupa oprirea aparatului se asteapta ca temperatura in interior sa coboare la 30-400C
 cand se deschide pupinelul se verifica realizarea sterilizarii prin indicatorii utilizati (caramelizarea celulozei din
hartie).
 se inchid cutiile metalice si se banderoleaza, mentionandu-se data de realizare a sterilizarii.
Instrumentele astfel sterilizate pot fi utilizate in conditii optime in urmatoarele 24 de ore, nu mai mult.
Sterilizarea prin caldura umeda se poate realiza in functie de presiune astfel:
- fierbere (presiune atmosferica)
- caldura umeda sub presiune-AUTOCLAVARE

Fierberea este o metoda care s-a utilizat mult timp pentru sterilizarea seringilor, instrumentelor, tuburilor de
cauciuc. Astazi este utilizata in conditii deosebite, unde nu pot fi utilizate alte mijloace.
Aparitia seringilor de unica folosinta, incompleta sterilizare a germenilor la 1000C a dus la utilizarea cat mai
restransa a acestora.
 Sterilizarea prin fierbere se realizeaza cu ajutorul fierbatoarelor ITM care sunt cuve metalice in care se asaza
instrumentarul, se inunda cu apa, aceasta fiind incalzita cu ajutorul unei rezistente electrice. Se considera sterilizat la
aproximativ 30-40 de minute dupa ce apa a atins temperatura de fierbere. Pe parcursul fierberii nu se ridica capacul
fierbatorului, instrumentele se pot utiliza 8 ore dupa incetarea procesului de sterilizare.

Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune

Aceasta metoda este cel mai des utilizare in spital. Aparatul se numeste AUTOCLAV, metoda purtand denumirea de
autoclavare. Aceasta metoda de sterilizare este cea mai eficienta si se bazeaza pe punctul de fierbere a apei (1000C)
direct proportional cu presiunea.
 la nivelul marii, cota 0, punctul de fierbere este de 1000C
 la 900 m punctul de fierbere este de 960C
 o atmosfera duce de punct de fierbere 1200C
 cresterea cu 2 atm punct de fierbere 1360C
 cresterea cu 3 atm punct de fierbere 1440C

In functie de ceea ce dorim sa sterilizam si parametrii sunt diferiti:

 inventar moale (campuri, halate, comprese, etc.) se sterilizeaza la 2,5 atm 30-40 min
 apa sterila, sonde, ata chirurgicala se sterilizeaza la 1,5 atm 30-40 min

Autoclavul este un cazan cu perete dublu. Cazanul interior este in contact cu spatiul dintre cei 2 pereti prin mai
multe orificii si cu exteriorul printr-un numar de robineti.
Exista 2 tipuri de autoclav:
 Chamberland care isi produce aburul in cazanul de sterilizare (de interes istoric)
 Autoclavul cu pereti dublii cu sursa exterioara de abur.
Acest tip este utilizat in spitale avand avantajul volumului mare de lucru cat si a posibilitatii de uscare a materialelor
in finalul sterilizarii; sursa exterioara de produs aburi poate fi centrala termica a spitalului (cel mai des folosit) sau
generatoare proprii cu rezistenta electrica situate in apropierea autoclavului.
Aceste autoclave sunt dotate cu dizpozitive de inregistrare grafica si numerica continua a intregului proces de
sterilizare.

Sterilizarea la temperatura scazuta

Sterilizarea la temperatura scazuta utilizeaza aburul cu formaldehida. Se adreseaza instrumentarului si materialelor
termosensibile:
 endoscoape
 echipamente din material plastic
 instrumentar sensibil la caldura

1.c) STERILIZAREA PRIN MIJLOACE FIZICE (radiatii)

se utilizeaza: razele ultraviolet, radiatiile ioninzante, ultrasunetele
 Raze ultraviolete (RUV)
Razele ultraviolete in sterilizare au ca mijloc de actiune efectul germicid manifestat prin incetinirea sintezei ARN a
microorganismului precum si aproteinelor exterioare, actionand in acelasi timp prin inhibitia totala temporara a sintezei
ADN. RUV actioneaza asupra bacteriilor si virusurilor. Nu au putere de penetrare, de aceea spatiile de dezinfectat
trebuiesc in prealabil spalate.
RUV se utilizeaza pentru sterilizarea suprafetelor si microaeroflorei din salile de operatii sau din incaperile carte
necesita un grad ridicat de asepsie. Eficacitatea este de pana la 1-1,5 m fata de sursa. Este total contraindicata folosirea
sterilizarii cu RUV in prezenta personalului medical.
 Sterilizarea prin radiatii ionizante
Cele mai utilizate sunt radiatiile gamma. Acestea sunt utlizate pe larg pe scara industriala pentru sterilizarea tuturor
materialelor medicale de unica folosinta (seringi, manusi, campuri, instrumente, halate, fire de sutura etc.). Mecanismul
de distrugere a germenilor are la baza capacitatea de ionizare si excitare a atomilor acestora. Actiunea razelor gamma
este direct proportionala cu doza aplicata.
Avantajul sterilizarii cu radiatii gamma consta in faptul ca nu produce cresterea temperaturii obiectului sterilizat,
fiind posibila iradierea produselor ambalate, avand o putere de penetrare ridicata.
  Sterilizarea cu ultrasunete
Este o metoda moderna de sterilizare, ultrasunetele fiind vibratii cu peste 9000 de ciclii/sec. In functie de ordinul
de marime a frecventei, microoragnismele pot suferi alterari fizice si chimice. La frecvente foarte inalte se produce
ruperea membranei si liza celulara a microorganismului. La ora actuala pregatirea materialelor prin sterilizare prin
autoclavare sau etilen-oxid prezinta o faza initiala reprezentata de sterilizarea prin ultrasunete ce vine sa completeze
pregatirea materialelor prin metodele amintite anterior.

2) STERILIZAREA PRIN MIJLOACE CHIMICE

a) formol (NU se mai utilizeaza)
b) oxid de etilen
c) glutaraldehida

b.) Oxid de etilen

Este o metoda fizico-chimica. Se bazeaza pe efectul bactericid asupra tututror microroganismelor atat in forma
vegetativa cat si sporulata. Oxietilena este un gaz incolor, cu miros dulceag cu capacitate ridicata de penetratie prin
textile, hartie, cauciuc, mase plastice. Este inflamabil. In amestec cu freonul devine stabil. Temperatura de lucru este de
50-600C, presiune de 1-1,5 atm, cu o durata intre 1 si 5 ore.
Dezavantajele-nu pot fi sterilizate materialele puternic acide sau alcaline, nu pot fi resterilizate materiale care initial
au fost sterilizate prin radiatii gamma deoarece se formeaza etilenclorhidrin, o substanta iritanta pentru tesuturi.
Indicatii: materiale si instrumente termosensibile:
 instrumente si materiale chirurgicale metalice sau mase plastice
 tuburi cauciuc sau PVC
 materiale ce urmeaza a fi implantate in tesuturi (proteze)
 canule si materiale folosite in anestezie
Controlul sterilizarii se realizeaza prin benzi indicatoare din hartie, precum si prin verificarea directa a echipamentului
de control (termometre, manometre).

c.) Sterilizarea prin submersie in substante germicide - glutaraldehida

Aceasta metoda este utilizata frecvent pentru toata gama endoscopiei, laparoscopiei, si echipamente termosensibile.
Sunt utilizate glutaraldehida 2% - se prepara extemporaneu, solutia fiind activa 14-21 zile; durata de sterilizare 20-30
minute pana la 2 ore (pentru distrugerea formelor sporulate).

CONTROLUL STERILIZARII
Se realizeaza prin mijloace fizice, chimice si biologice.
Fizice - manometre, termometre cu sau fara sistem de inregistrare grafica
Chimice - substante sub forma de pulberi cu punct de fuziune cunoscut, benzi de hartie impregnate cu diverse substante
(testul Bowie & Dick), lichide aşezate în tuburi care la o anumită temperatura îşi schimbă culoarea. Dintre pulberi, sulful
cu punct de topire 118 0 C, acidul picric la 1300 C.
Biologice – cu Bacillus stearothermophylus comercializat sub formă de Sterotest 120 (fiole, conţinut limpede, culoare
violet), care este un indicator pentru controlul sterilizării cu autoclav la 1200C pe o durată de 30 de minute, fiind puse în
incubator la 560C. Mentinerea aspectului, culoare, transparenta, arata o sterilizare corectă, virajul la galben şi o uşoară
opalescenţă, arată o sterilizare sub parametrii de eficienţă.

PREGATIREA INSTRUMENTARULUI CHIRURGICAL

Dupa utilizare instrumentarul se lasa in apa cu un antiseptic (bromocet), se spala cu solutie de amoniac 2-3 %, se
limpezeste cu apa si se usuca. Se verifica instrumentarul din punct de vedere functional. Se poate apela la o presterilizare
cu ultrasunete inaintea sterilizarii (la pupinel sau inainte de) prin Autoclavare. Se aseaza in cutii metalice pentru diferite
tipuri de interventii si se sterilizeaza la pupinel sau autoclav

Pregatirea instrumentarului pentru chirurgia celioscopica (laparoscopie)

Instrumentarul utilizat in celioscopie are dezavantajul de a fi delicat, sensibil la manipulare. Dupa utilizare
instrumentele se lasa 30 min in solutie antiseptica, apoi partile demontabile se desfac si se curata cu mare grija de sange
si parti organice cu periute , se usuca cu aer. Se verifica functionarea si se sterilizeaza.
Sterilizarea se face prin:
  glutaraldehida 2-3% 15-30 min, se spala cu apa sterila si se sterg (mai putin camera)
 autoclavare – cu exceptia celor care contin parti termosensibile
 la oxid de etilen

Pregatirea inventarului moale

Campurile pentru operatii, mese, comprese, halate, masti, se sterilizeaza in casolete metalice de diverse
dimensiuni prin autoclavare 2,5 atm 40 min. Dupa ce au fost utilizate cu exceptia celor de unica folosinta (comprese) se
triaza, se spala cu detergenti specifici ce indeparteaza petele de natura biologica, se usuca si apoi se resterilizeaza.

PREGATIREA PERSONALULUI PENTRU INTERVENTIA CHIRURGICALA

La nivelul blocului operator, personalul medico-chirurgical este obligat sa poarte echipament specific blocului
operator (bluza/pantalon), avand posibilitatea sa se schimbe de echipamentul purtat in restul spitalului intr-o zona de
filtru. Acest echipament este folosit in ziua respectiva, apoi se recicleaza.
Chirurgul trebuie sa-si pregateasca tinuta, constand in bluza/pantalon, boneta, saboti si protectii pentru acestia
din materiale plastice sau hartie speciala.
Dezinfectia mainilor se realizeaza in mod clasic prin spalare cu apa sterila si sapun timp de 15 minute,
fragmentat in 3 etape cu clatirea si indepartarea sapunului intre acestea dupa cum urmeaza: 5 min mana plus antebrat, 5
min mana plus 2/3 distale antebrat, si 5 min numai mana, pe toata aceasta perioada mainile trebuie sa stea intr-un plan
superior (vertical) fata de planul articulatiei cotului (folosind curgerea progravitationala a apei de la nivelul mainilor si
antebratelor).
Odata cu perfectionarea compozitiei detergentilor, spalarea mainilor operatorului se face cu solutii antiseptice
care realizeaza sterilizarea in circa 3-5 min, fara sa irite tegumentele. Dupa terminarea spalarii, chirurgul isi usuca
mainile cu ajutorul unui camp steril, apoi se scoate din casoleta masca, care este fixata de catre asistenta, fara sa atinga
mainile chirurgului. Halatul steril nu trebuie sa atinga hainele decat pe interiorul sau. Dupa imbracarea halatului urmeaza
imbracarea manusilor sterile asa incat mana nu trebuie sa atinga fata exterioara a acestora.

PREGATIREA CAMPULUI OPERATOR

Inaintea oricarei interventii chirugicale tegumentele trebuie curatate, apoi dezinfectate cu ajutorul unui antiseptic
bactericid.
Curatarea mecanica a tegumentelor incepe in seara dinaintea interventiei, printr-o baie generala si imbracarea in
lenjerie curata. Dupa baie regiunea unde urmeaza sa se faca incizia se dezinfecteaza cu tinctura de iod sau septozol si se
panseaza steril. Dupa ce pacientul este asezat pe masa de operatie si anesteziat, se pregateste campul operator: se
dezinfecteaza tegumentele, apoi se izoleaza regiunea cu campuri sterile, lasand la vedere doar locul inciziei.
In ultimii ani campul operator este acoperit cu o folie de plastic, care se incizeaza odata cu tegumentul.

II. DEZINFECŢIA
Antisepsia este o metoda curativa prin care se urmareste distrugerea germenilor din plagi, tegumente, mucoase si
mediu cu ajutorul unor substante chimice. Este esentiala pentru controlul si combaterea infectiilor cat si in preventia
infectiilor intraspitalicesti. Antisepsia se realizeaza cu ajutorul substantelor chimice numite: antiseptic si dezinfectanti.
Ele distrug atat bacteriile, fungii cat si virusurile precum si formele sporulate ale bacteriilor.
Antisepticele se utilizeaza pe tesuturile vii fara sa fie toxice pentru acestea prin aplicatii in plagi, tegumente,
mucoase.
Dezinfectantii sunt bactericide, virucide, fungicide si cu actiune asupra sporilor. Sunt mult mai puternici decat
antisepticele si nu se utilizeaza pe tesuturile vii. Ele se utilizeaza in special pentru dezinfectia suprafetelor ,obiectelor,
produselor septice. Rolul dezinfectantilor este de a distruge germenii patogeni din toate spatiile din spitale sau unitati de
invatamant, cat si cele publice (saloane pacienti, blocuri operatorii, Sali de clasa, etc).
Actiunea antisepticelor si dezinfectantilor consta in actiunea asupra peretului celular, facand posibila patrunderea in
celula microbiana si actionand prin urmatoarele mecanisme:
- precipitarea proteinelor bacteriene (denaturare proteica);
- inhibitia enzimatica si blocarea transportului electrolitilor prin membrane;
- generarea de reactii de fosforilare oxidativa cu actiune germicida.

In alegerea utilizarii unui antiseptic sau dezinfectant trebuie sa tinem seama de o serie de factori:
- agentul patogen (specie, structura, etapa de dezvoltare)
- structura antisepticului utilizat (structura chimica, concentratie, solubilitate)
 - factori de mediu (temperatura, PH. Prezenta proteinelor, prezenta unor electroliti)

ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE - CLASE CHIMICE

1. ALCOOLII
Cei mai uzuali alcooli utilizaţi în dezinfecţie şi antisepsie sunt: alcoolul etilic şi alcoolul izopropilic. Aceştia nu
trebuie utilizaţi în stare pură, ci în soluţie apoasă, deoarece: apa este necesară pentru ca alcoolul să poată fi absorbit de
suprafaţa celulei microbiene, iar alcoolul pur sau concentraţiile foarte înalte determină fenomene de coagulare la nivelul
celulei, formând astfel o barieră de protecţie.
Concentraţiile optime cu efect biocid sunt de 30-50% pentru alcoolul izopropilic şi 50-70% pentru alcoolul etilic.
Alcoolul izopropilic se poate folosi şi în concentraţii mai mari, fiind uşor mai activ decât alcoolul etilic şi mai puţin
coroziv pentru obiectele metalice.
Alcoolii prezintă activitate: bactericidă, tuberculocidă, fungicidă, virulicidă. Activitatea antivirală este variabilă, iar la
virusurile fără înveliş (ex. virusul polio) apare o tendinţă de rezistenţă, mai ales la izopropanol. Nu au activitate
sporicidă.
Alcoolii se folosesc în dezinfecţie şi antisepsie. Ca dezinfectant, se utilizează pentru dezinfecţia suprafeţelor,
instrumentelor, cum ar fi: termometre orale şi rectale, stetoscoape, laringoscoape, iar în combinaţie cu alte substanţe
active, se pot folosi pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. Dacă obiectele sunt contaminate cu sânge sau
secreţii, se recomandă o curăţare prealabilă.
Se pot utiliza ca antiseptice pentru piele (mâini), înainte de efectuarea injecţiilor (alcool etilic 70%, alcool izopropilic
60%), iar în combinaţie cu clorhexidina, povidone-iodine, triclosan se utilizează pentru dezinfecţia mâinilor, având o
acţiune reziduală pe piele.

2. HALOGENII
Halogenii sunt compuşi care eliberează clor, brom sau iod.
Substante pe baza de clor
Substanţe chimice care eliberează clor: se utilizează pe scară largă, ca agenţi eliberatori de clor, în special:
dicloroizocianuratul de sodiu (NaDCC) şi hipocloriţii, fiind de preferat altor compuşi eliberatori de clor, cum ar fi:
cloraminele B şi T şi varul cloros.
Aceste dezinfectante, care acţionează prin eliberarea clorului, sunt ieftine şi eficiente, nu sunt toxice la concentraţii
mici şi au un spectru larg de utilizare, atât în mediul spitalicesc, cât şi pentru uz gospodăresc. Cele mai utilizate
substante pe baza de clor sunt:
-cloraminele;
-solutia Dakin (hipoclorit de sodiu).
Agenţii care eliberează clor nu sunt compatibili cu unii detergenţi; din această cauză trebuie să se aibă în vedere
compatibilitatea detergentului utilizat la curăţenie. Înainte de aplicarea soluţiilor clorigene, suprafeţele trebuie clătite
pentru a se îndepărta urmele de detergent.

Hipocloriţii
Hipocloriţii sunt cei mai vechi dintre compuşii cu conţinut de clor activ utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice. Au
proprietăţi dezodorizante, nu sunt substanţe otrăvitoare pentru om, chiar în concentraţii ridicate, sunt coloraţi, dar nu
pătează şi sunt uşor de manipulat.
Se comercializează sub formă de soluţii, dintre care, cel mai mult se utilizează hipocloritul de sodiu, sub denumirea
de Extract de Javel şi Apă de Javel.
Cloraminele
Cea mai cunoscuta este cloramina B care se prezintă sub formă de pulberi albe cristaline, sau sub formă de comprimate.
Cloraminele prezintă activitate bactericidă (cu spectru larg de acţiune faţă de flora Gram negativă şi Gram pozitivă, iar
în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis), fungicidă, virulicidă.
Cloramina B: conţine 25 - 29% clor activ
Substante pe baza de IOD.
Iodul se caracterizează prin acţiune bactericidă şi virulicidă şi se utilizează sub forma de soluţii apoase,
hidroalcoolice sau iodofori. Dintre acestea menţionăm: Lugolul - soluţie apoasă de iod (iod 5% + iodura de potasiu
10%), tinctura de iod - soluţie hidroalcoolică de iod 2%. Sub aceste forme, iodul este folosit ca antiseptic al pielii şi ca
dezinfectant al unor instrumente medicale, mai ales din sticlă (termometre orale şi rectale), iar în cazuri de urgenţă, chiar
al instrumentelor din metal.
 Utilizarea soluţiei hidroalcoolice (tinctura) ca antiseptic al plăgilor prezintă unele dezavantaje: evaporarea rapidă a
solventului lasă un reziduu de iod şi iodură de potasiu, care sunt caustice pentru piele şi nu permite realizarea timpului
de contact necesar.
Iodoforii
Soluţiile de iod tensioactiv neionic au fost denumite “iodofori”, definind prin aceasta rolul de purtător al iodului pe
care îl îndeplineşte substanţa tensioactivă. Iodoforii nu au miros şi nu pătează. Sunt practic fără toxicitate şi neiritanţi.
Activitatea germicidă este mai ridicată decât a soluţiilor apoase sau alcoolice de iod – ioduri. Aceasta se explică prin
faptul că puterea de pătrundere a iodului sub formă de iodofor este mult mai mare, datorită substanţei modificatoare de
tensiune superficială.
Iodoforii au activitate bactericidă, virulicidă şi micobactericidă; activitatea sporicidă este slabă, iar activitatea
fungicidă este variabilă.
Iodoforii reunesc în aceeaşi formă două proprietăţi esenţiale în dezinfecţie: activitatea detergentă (datorită substanţei
tensioactive) şi puterea germicidă (datorită iodului).

3. ALDEHIDE
Aldehidele sunt utilizate în mediul spitalicesc pentru dezinfecţia de nivel înalt şi ca sterilizante.
Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant, în ambele forme: lichidă şi gazoasă.
Formaldehida este agentul antimicrobian cu cel mai larg spectru de acţiune biocidă: bactericid, tuberculocid, fungicid,
virulicid şi sporicid. Prezenţa materialului organic nu influenţează activitatea biocidă.
Formaldehida se poate folosi în spitale pentru dezinfecţia suprafeţelor, instrumentarului chirurgical, lenjeriei,
excreţiilor şi la formolizarea încăperilor.
Glutaraldehida este utilizată pe scară largă în unităţile sanitare, ca dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic,
sub forma de soluţii apoase.
Glutaraldehida prezintă un spectru larg de acţiune biocidă: bactericid, fungicid, tuberculocid, virulicid şi lent sporicid.
Deoarece activitatea sporicidă se instalează lent, este necesar un timp de contact de cel puţin 3 ore. Activitatea biocidă
nu este influenţată de prezenţa materialului organic.
Dezinfectantele comercializate fi numai pe bază de glutaraldehidă, sau combinaţii de glutaraldehidă cu alte substanţe
active, care se folosesc ca dezinfectante de nivel înalt, sau ca sterilizanţi chimici, în funcţie de concentraţie şi timpul de
acţiune.
Glutaraldehida în concentraţie de 2% este folosită pentru sterilizarea chimică a articolelor, obiectelor şi
echipamentelor medicale care sunt sensibile la căldură şi nu pot fi sterilizate prin autoclavare.
Ca dezinfectant de nivel înalt se foloseşte pentru echipamentul medical termosensibil, cum ar fi: endoscoape flexibile,
echipament de terapie respiratorie, dializoare, echipament de anestezie.
Toxicitatea glutaraldehidei
Contactul cu pielea:. Singurul efect semnalat în caz de expunere repetată este apariţia eczemelor alergice. Determină
sensibilizarea pielii, provocând dermatita alergică de contact.
În caz de contact accidental cu ochii, substanţa poate produce conjunctivită.
Vaporii sunt iritanţi pentru tractul respirator, cauzând senzaţii de usturime ale nasului şi gâtului.
Glutaraldehida are potenţial mutagen, cancerigen, teratogen.
4.BIGUAMIDE-CLORHEXIDINA
Clorhexidina face parte din clasa biguanidelor şi se prezintă sub formă de săruri. Cele mai folosite săruri de
clorhexidină sunt acetatul de clorhexidină sau gluconatul de clorhexidină.
Este recomandată în antisepsie şi în dezinfecţie, dar este folosită în special pentru dezinfecţia igienică şi chirurgicală
a mâinilor, deoarece prezintă o activitate reziduală după aplicare. Se foloseşte şi pentru dezinfecţia preoperatorie a pielii.
Dezinfectantele pe bază de clorhexidină prezintă activitate: bactericidă, fungicidă şi virulicidă asupra virusurilor
lipofilice. Clorhexidina nu are activitate tuberculocidă şi sporicidă. Activitatea bactericidă este mai mare asupra
germenilor Gram-pozitivi, decât asupra celor Gram-negativi.
Gluconatul de clorhexidină în concentraţie de 0,5% în soluţie alcoolică (70%) se foloseşte pentru dezinfecţia
preoperatorie a pielii, iar în concentraţie de 0,05% în soluţie apoasă se foloseşte pentru dezinfecţia rănilor.
5.PEROXIDUL DE HIDROGEN ŞI COMPUŞII ÎNRUDIŢI
Peroxizii sunt substante care degaja oxigen avand actiune bactericida, spongicida, virucida si fungicida.
Reprezentantii acestei clase sunt:
- Ozonul
- Peroxidul de hidrogen (apa oxigentata)
 - Acid boric
- Permanganat de potasiu
- Acid paracetic
Ozonul este un dezinfectant activ pentru aer, apa si poate fi utilizat in tratamentul plagilor gangrenoase.
Peroxidul de hidrogen (apa oxigenata) este o solutie apoasa ce contine 3% peroxid de hidrogen . Se foloseste pentru
antisepsia plagilor si mucoaselor. Un alt rol este cel de curatare mecanica prin efervescenta creata prin eliberarea
oxigenului si care antreneaza resturi tisulare sau corpi straini ale diferitelor tipuri de plagi.
Peroxidul de hidrogen se poate folosi în unităţile sanitare ca dezinfectant şi antiseptic, în diferite concentraţii. În
concentraţie de 3%, se foloseşte ca antiseptic şi pentru dezinfecţia de rutină.
Peroxidul de hidrogen stabilizat, în concentraţie de 6%, este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. Se poate utiliza
pentru dezinfecţia aparatelor pentru măsurarea tensiunii, lentilelor de contact, ventilatoarelor şi endoscoapelor. Contactul
de scurtă durată poate produce prurit, cu înroşire locală, de la uşoară la severă, în funcţie de concentraţia substanţei.
Soluţiile concentrate pot produce flictene ale pielii.
Are si rol slab hemostatic de contact.

Acidul boric se prezinta sub forma de cristale albe si se foloseste ca atare sau in solutii 2%-3% pentru anisepsia
plagilor cu bacil piocianic.
Permanganat de potasiu este o substanta oxidanta cu actiune bactericida lenta. Se prezinta sub forma de cristale de
culoare violet si se foloseste sub forma de solutie 0,1-0,5% pentru dezinfectia unor mucosae (vaginala, vezicala, bucala)
si a plagilor infectate cu anaerobi. Nu se asociaza cu alcool sau apa oxigenata.

Acid paracetic este considerat bactericid mai puternic decat apa oxigenata deoarece are aceleasi efecte la concentratii
mai joase, mai mici de 0,3%. Poate fi utilizat ca agent de sterilizare la temperaturi joase pentru dispozitive medicale
(fibroendoscoape, instrumente chiururgicale)
6. DERIVATI AI METALELOR GRELE
Compusi de Argint sunt utilizati ca antiseptice de mult timp si au actiune bactericida si fungicida. Cel mai utilizat este
Nitratul de Argint.
Compusii de Mercur:
- Biclorura de mercur (puternic bacteriostatic) se utilizeaza pentru dezinfectia sticlariei de laborator.
- Mercurocromul – puternic bactericid, actioneaza pe stafilococ
7.DETERGENŢI
Sunt substante tensioactive care au puternice actiuni bactericide sau bacteriostatice.
Detergentii se impart in 4 grupe:
1. Anionici (saruri cuaternare de amoniu)
2. Cationici
3. Nonionici
4. Amfoteri
Activitatea detergentilor este influentata de activitatea mediului. Cei anionici sunt activi in mediu acid iar cei
cationici, in mediu alcalin (PH)
Detergentii anionici sunt saruri ale acizilor grasi de sodiu si potasiu (sapunuri).

ANTISEPTICE
Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate, sau care distrug microorganismele, sau
inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă, mucoase, plăgi). Antisepticele nu sunt sterilizante, dar reduc
temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme.
Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin:
- concentraţia de utilizare a substanţei chimice
- timpul de contact.
Utilizarea antisepticelor pentru a elimina, distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase
permite:
- realizarea îngrijirilor aseptice,
- reducerea transmiterii germenilor, de la bolnav la bolnav, prin intermediul mâinilor,
- tratarea infecţiilor locale cutanate si mucoase.
 Concentraţii de utilizare. Exemple.
• Alcooli: - alcool etilic (50-70%);
- alcool izopropilic (30-50%)
• Clorura de benzalkonium:
- piele intactă: soluţie alcoolică 0,1-0,2%
- pe răni: soluţie apoasă 0,1-0,2%
- în obstetrică: 0,05-0,10%
- soluţii oftalmice: 0,01%
- instilaţii vezică urinară şi uretră: 0,005%
• Clorhexidina:
- dezinfecţia pielii: 0,05% + cetrimide 0,5%
- dezinfecţia preoperatorie a pielii: 0,5% în alcool 70%
- dezinfecţia rănilor: soluţie apoasă 0,05%
- dezinfecţia uretrei şi lubrefiant: 0,05% în glicerol
- spalături vezicale: 0,02%
- obstetrică: 1% sub formă de cremă
• Iod: soluţie 1% în etanol 70%
• Povidone-iodine: 7,5-10%
• Tinctura de iod 5%
• Apă oxigenată: 3%