Sterilizarea

Asepsia
Asepsia este o metodă profilactică de prevenire, prin care organismul este ferit
de infecţia microbiană şi este realizată prin curăţenie şi sterilizare. Asepsia
realizează o distrugere a microbilor, în scopul prevenirii contactului acestora cu
plaga operatorie şi se adresează tuturor materialelor, obiectelor sau ţesuturilor care
le-ar putea facilita accesul la acest nivel. Pentru ţesuturile nevii principala cale de
obţinere a asepsiei este sterilizarea. Când se referă la ţesuturile vii (pielea
bolnavului, mâinile chirurgului, etc.), care nu pot fi supuse sterilizării, acestea se
vor spăla cu substanţe chimice care vor permite o bună asepsie.

Antisepsia
Antisepsia este o metodă curativă care luptă împotriva infecţiilor, prin
utilizare de antiseptice.
Sterilizarea reprezintă totalitatea metodelor (metoda principală
de asepsie şi cea mai perfectă) prin care realizează distrugerea microbilor, a
formelor sporulate bacteriene, a ciupercilor şi virusurilor.
Pentru atingerea acestui scop, sterilizarea se poate face prin mijloace fizice
şi chimice. Dintre mijloacele fizice, cele mai folosite sunt căldura (în forma ei
umedă sau uscată) şi iradierea (radiaţiile gamma).
Metodele chimice de sterilizare necesită, unele, o temperatură mai ridicată
(sterilizare cu vapori de formaldehidă), iar, altele, temperaturi obişnuite (vaporii de
etilen dioxid sau soluţie de glutaraldehidă).
Părintele unanim recunoscut al asespsiei (greceşte: a – fără; sepsis –
infecţie), a fost Louis Pasteur (1822-1895), savantul care n-a fost medic dar a făcut
pentru medicină mai mult decât făcuseră mii de medici înaintea sa. El a explicat
ştiinţific care sunt agenţii provocatori de infecţii şi cum putem feri organismul de
acestea.
Paralel cu cercetările lui Pasteur, un alt savant, chirurgul Lister din Anglia
descoperă o altă metodă de a lupta împotriva infecţiei, cu ajutorul unor substaţe
care aveau rolul să omoare microbii. Aşa s-a născut antisepsia (greceşte: anti –
contra; sepsis – infecţie) iar substanţele s-au numit antiseptice.

Sterilizarea materialului chirurgical

Instrumentarul chirurgical metalic se poate steriliza şi prin căldură uscată
şi prin căldură umedă şi, în genere, prin toate metodele de sterilizare cunoscute.
Cea mai bună sterilizare în mediul spitalicesc este realizată prin autoclavare,
iar în mediul industrial prin iradiere.
Materialul textil utilizat în chirurgie se poate steriliza prin toate metodele
cunoscute, cu excepţia imersiei, cea mai bună metodă spitalicească fiind
autoclavarea, în mediul industrial metoda de elecţie rămânând iradierea.
Obiectele de uz chirurgical din cauciuc se pot steriliza prin toate metodele
cu excepţia căldurii uscate, intraspitalicesc este preferată metoda cea mai la
îndemână, cea mai bună rămânând autoclavarea.
Materialul de sutură se sterilizează prin expunere la oxid de etilen sau la
radiaţii ionizante.
Sterilizarea seringilor şi acelor beneficiază de un consens unanim la nivel
mondial, şi anume că ea nu este eficientă decât dacă este executată prin mijloace
industriale, seringile şi acele de unică folosinţă fiind singurele admise în uz.
 Sterilizarea sălii de operație
Este importantă pentrucă aceasta reprezintă mediul în care se desfăşoară
intervenţiile chirurgicale, deci, principalul mod de a preveni infecţiile
postoperatorii este de a o aseptiza cât mai bine. Tradițional, sălile se împart în
septice și aseptice. În cadrul pregătirii sălii de operaţie pentru intervenţie se ia în
discuţie o pregătire a suprafeţelor, fie acestea de sol, masă de operaţie, pereţi sau
tavan, şi o pregătire a aerului, pentru ca acesta să nu devină un mijloc de
transmitere a infecţiilor în blocul operator.

Pregătirea suprafețelor:
 se face printr-o spălare repetată (trei ori) a acestora, cu apă şi detergenţi.
 se şterge bine praful, folosindu-se cârpe antistatice, de pe aparatele de anestezie şi
electrice din sală, pentru ca, în final, să se închidă ermetic sala şi să se introducă
vapori de formaldehidă sau lampă UV.
 regula de bază în pregătirea sălii, care constă din îndepărtarea deşeurilor şi curăţire,
este respectarea circuitelor obligatorii ale materialelor, personalului şi bolnavului,
regulă ce va conserva condiţiile optime din sală.
Pregătirea aerului:
 prin asigurarea unor circuite speciale ale acestuia şi prin purificarea sa înainte de a
fi admis în sala de operaţie.
 aerul trebuie să vină, în aceste încăperi, din partea superioară şi să le părăsească
prin partea lor inferioară (pentru a nu antrena praful de pe sol).
 controlul eficienţei pregătirii sălii de operaţie se face prin teste bacteriologice,
aşezând cutii Petri, cu medii de cultură sterile, în colţurile sălii de operaţie, care se
lasă deschise timp de jumătate de oră după care sunt puse la termostat şi cultivate.
 Pregătirea în vederea sterilizării instrumentarului medico-chirurgical
Pregătirea în vederea sterilizării instrumentarului medico-chirurgical
utilizat cuprinde 8 etape:
1. Sortarea materialelor (critice, non-critice, semi-critice).
2. Curăţarea şi decontaminarea se face imediat după utilizarea instrumentului, se pune
in soluție Thor 0,5% timp de 15 min, apoi se face curăţarea propriu-zisă, prin care
se elimină materiile organice cu ajutorul unei perii.
3. Clătirea instrumentarului se face sub jet de apă caldă pentru a elimina orice urmă
de detergent, dezinfectant sau alte impurităţi.
4. Dezinfecţia se face prin submerjarea instrumentelor în dezinfectant timp de 15
min. Exemplu de desinfectant: Lysetol sau Gigasept.
5. Clătire sub jet de apă caldă.
6. Uscarea instrumentelor se face prin ştergere individuală (cu ajutorul unor cârpe sau
tifon).
7. Lubrefierea se face cu ulei de parafină, pe toată suprafaţa instrumentului.
8. Verificarea integrităţii şi funcţionalitatea instrumentelor.

În urma acestor etape urmează aranjarea în cutii (casolete si truse).

 Mănuşile de cauciuc: se spală, se usucă, se verifică, se împerechează, se pudrează
cu talc, se împachetează în câmp de tifon, se aşează în cutia metalică sau în
casolete.
 Materialul moale, bumbacul de exemplu: se dezinfectează 2 ore, se spală, se fierbe,
se usucă, se verifică, se sortează, se împachetează, se aşează în casolete în ordinea
inversă folosirii.
 Pregătirea compreselor: se confecţionează din bumbac de dimensiuni diferite, se
aşează grupat în truse în ordinea inversă folosirii, împreună cu meşe din tifon, feşe.
 Instrumentarul metalic: se clăteşte, se submerjează 30 minute în soluţie
dezinfectantă, se spală mecanic cu apă şi perii, se clătesc, submersie în amoniac
 1% timp de 15 minute, se clătesc, se usucă, se şterg cu alcool sau benzină, se
aşează în truse. Aşezarea în truse şi casolete se va face în ordinea inversă folosirii.
 Endoscoapele: după folosire se şterg, se desfac, se spală mecanic cu perii, apă,
detergenţi, se clătesc, se usucă, se aşează în cutii metalice. Se asamblează în
momentul folosirii. Sistemul optic şi electric se sterilizează prin metode cu
temperatură şi presiune scăzută (formol, oxid de etilen).
Nerespectarea, chiar sub cele mai mici aspecte, a acestei etape, poate duce la
compromiterea sterilizării şi procude infecţii şi supuraţii postoperatorii din cele
mai grave.

Clasificarea instrumentelor
Pentru acţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa
medicală sunt clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe
care îl presupune utilizarea acestora.

Cele trei categorii sunt:

 instrumente critice;
 instrumente semi-critice;
 instrumente non-critice.

Instrumente critice
Instrumentele critice sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau
sistemul vascular, sunt acele instrumente care penetrează pielea sau mucoasele.

Exemplu:
Necesită sterilizare între utilizări.
 bisturie,
 ace,
 catetere vasculare,
 implanturi.

Instrumente semi-critice
Instrumentele semi-critice sunt cele care vin în contact cu mucoasele, cu
excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii.

Exemplu:
Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări.
 endoscoape,
 laringoscoape,
 tuburi endotraheale,
 echipament de anestezie şi respiraţie asistată.
Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.
 termometre orale sau rectale şi
 suprafeţe netede, dure

Instrumente non-critice
Instrumente non-critice sunt reprezentate de lenjerie, muşamale, aleze, etc.

Un alt mod de clasificare a instrumetelor utilizate în asistența medicala se

face în funcție de utilizare:
1. Instrumentar curent
 utilizat în cea mai mare parte a intervențiilor din chirurgia generală

 instrumente tăioase

 instrumente pentru disecție

 instrumente pentru hemostază

 instrumente necesare manevrării

 instrumente necesare expunerii
 instrumente pentru sutură

2. Instrumentar special
 propriu fiecărei specialități chirurgicale (ORL, ortopedie, neurochirurgie, chirurgie

plastică etc.)

Metode de sterilizare
Metodele de sterilizare se aleg în funcţie de tipul de instrumente, modul de
utilizare şi de recomandările producătorului.

Metode fizice

Căldura
S-a constatat că rezistenţa microbilor la căldură este diferită atât în funcţie de
specia de microbi, cât şi în funcţie de felul de căldură utilizată. Astfel, se cunoaşte
că la căldură umedă:
 streptococul moare la 600 ºC după 10 minute;
 pneumococul la 550 ºC după 30 minute;
 bacilul Koch la 420 ºC după zece minute;
 bacilul tetanic sporulat la 1100 ºC după 10 minute.
La căldură uscată microbii sunt mult mai rezistenţi şi în consecinţă durata de
sterilizare, ca şi temperatura la care se sterilizează trebuie să fie mai crescute.
Astfel, pentru ca să distrugem germenii de tetanos, este necesară o sterilizare de cel
puţin 30 minute la o temperatură de 1500 ºC.
Reiese de aici că trebuie să se acorde o deosebită atenţie duratei şi timpului de
sterilizare.
Din punct de vedere practic, sterilizarea va dura 30 minute la 1280 ºC la
căldură umedă pentru că la această temperatură şi în acest interval de timp sunt
distruşi toţi germenii şi 30 minute la 1800 ºC la căldură uscată.
Căldura umedă

Fierberea
Fierberea se foloseşte pentru sterilizarea de sonde, canule, aţă chirurgicală.
Durata este de 30 minute din momentul când fierbe apa. Temperatura de sterilizare
1000 ºC (1040 ºC dacă se adaugă în apă bicarbonat de sodiu). Valabilitatea este de
2 ore (dacă nu s-a deschis cutia.
Capacul cutiei NU ESTE STERIL!

Sterilizarea cu vapori de apă supraîncălziţi la presiune - Autoclavul

Autoclavul este un aparat cu pereţi rezistenţi pentru a rezista la presiunile
mari. Este prevăzut cu o sursă de căldură capabilă să atingă temperaturile dorite
amplificate de presiune. În interiorul autoclavului se găsesc rafturi pe care se
aşează casolete şi cutiile de instrumente. Casoletele sunt cutiile de metal rotunde,
prevăzute cu un manşon reglabil care acoperă o serie de orificii care permit
pătrunderea aburilor în interior şi care se închid după sterilizare pentru a evita
pătrunderea microbiilor.
Principiul de funcţionare a autoclavului este realizarea de vapori sub
presiune prin încălzirea apei care se află într-un recipient situat deasupra sursei de
căldură. Presiunea şi temperatura dictează timpul necesar pentru o sterilizare
corectă.
La exteriorul aparatului există un manometru care marchează presiunea din
interior şi un termometru care arată temperatura.
Raportul dintre presiune şi temperatură creşte puterea de sterilizare.
 Astfel:
 la 1 atmosferă corespunde o temperatură de 120 ºC
 la 1,5 atmosfere corespunde o temperatură de 128 ºC
 la 2 atmosfere corespunde o temperatură de 133 ºC
 la 2,5 atmosfere corespunde o temperatură de 140 ºC.
Sterilizarea se realizează menţinând presiunea manometrului la 1,5 – 2,5
atmosfere timp de 30 minute.

Etapele procesului de sterilizare:

 încălzire,
 evacuarea aerului,
 sterilizare,
 uscarea materialelor.

Materiale:
 Instrumentar din cauciuc sau material plastic. Mănuşi de cauciuc.
 Material din bumbac.
 Partea metalică a endoscoapelor.
 Instrumentar confecţionat din metal şi sticlă.
 Soluţii perfuzabile.

Condiţii:
 Încălzirea (purjarea) se face introducând abur în aparat la 1,5 atmosfere cu
evacuarea lui imediată – până la presiune 0, după care se continuă sterilizarea
propriu-zisă. În unele servicii de sterilizare se fac 2 purjări înaintea sterilizării.
 Deschiderea aparatului după sterilizare se face după ce presiunea coboară la 0
atmosfere.
 Valabilitate – 24 ore (dacă nu au fost deschise trusele).
 Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care
a făcut sterilizarea.

Căldura uscată

Flambarea
Flambarea este o metodă defectuoasă deoarece instrumentele se distrug
foarte repede. Rămâne încă utilă ăn laboratoare pentru anse şi gura eprubetelor,
acestea expunându-se la flacără.

Sterilizarea cu etuva cu aer cald - Etuva Poupinel

Acesta este un aparat cu pereţi de metal, rezistenţi dubli, între care se află
azbest izolator. Sursa de căldură este electrică şi trebuie să asigure temperaturi
ridicate la care sterilizarea să fie realizată. În aparat există un ventilator care
omogenizează aerul din interior, pentru a avea temperatură corectă în toate
compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu instrumente de metal sau de sticlă care
rezistă la temperaturi ridicate. Un termometru la exterior permite urmărirea
temperaturii din aparat care trebuie să atingă 160 grade eficiente după două ore,
170 grade după o oră şi jumătate sau 180 grade pentru o durată de 45 minute de
sterilizare. Evident, că în acest aparat nu se pot steriliza materialale care nu rezistă
la asemenea temperaturi. De obicei se sterilizează instrumentarul chirurgical sau de
metal. Avantajul acestei sterilizări constă în faptul că obiectele sunt perfect uscate,
după sterilizare şi nu deteriorează obiectele metalice. Ciclul complet de sterilizare
are 3 timpi:
 Încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare.
 Menţinerea temperaturii realizate în tot timpul indicat.
 Răcirea aparatului.
 În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă ușa aparatului.

Materiale:
 Instrumentar metalic. Instrumentar stomatologic.
 Sticlărie de laborator.
 Materiale pentru însămânţări bacteriologice.
Valabilitate – 24-48 ore (dacă nu au fost deschise trusele).
Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele
persoanei care a făcut sterilizarea.

Sterilizarea prin iradiere (raze gama)

Este o metodă strict rezervată mediului industrial, întrucât funcţionarea şi
condiţiile de securitate necesare acesteia nu sunt la îndemâna spitalelor. Instalaţia
devine eficientă când este folosită 24 de ore pe zi, la această creştere putându-se
adăuga aceea obţinută prin instalarea unui accelerator de particule, care măreşte
penetrabilitatea radiaţiei şi permite sterilizarea unor materiale ca acele, lamele de
bisturiu, catgutul. Unele tipuri de materiale suportă fenomene de îmbătrânire dacă
sunt supuse la iradiere, ceea ce le face impracticabile pentru sterilizarea industrială
prin această metodă. Nu este necesară o verificare propriu-zisă a sterilităţii
obiectelor supuse iradierii!
Avantajele metodei constau în posibilitatea de a steriliza mari cantităţi de
material preambalat, garanţia unei sterilităţi perfecte. Dezavantaj al tehnicii îl
reprezintă iradierea şi riscurile ei pentru mediu şi pentru personalul care o aplică.
Sterilizarea prin iradiere (raze gama) se recomandă pentru materialele care
se deteriorează prin căldură: din polietilen, hârtie, lână, vată, cauciuc. Se foloseşte
mai rar datorită costului extrem de ridicat al instalaţiei.
Sterilizarea prin ultrasunete
Sterilizarea prin ultrasunete se bazează pe proprietatea ultrasunetelor de a
distruge microbii prin alterarea structurilor interne ale acestora.

Sterilizarea prin raze ultraviolete

Sterilizarea prin raze ultraviolete au o putere slabă de penetraţie şi nu
realizează o sterilizare completă, ci numai o dezinfecţie. Se utilizează lămpile cu
ultraviolete pentru a reduce numărul de germeni dintr-o încăpere.

Metode chimice

Sterilizarea cu formol
Faptul că formolul, extrem de caustic, se depunea pe instrumente şi că
acestea necesitau spălare în apă sterilă înainte de a fi folosite a scos metoda din uz.
Se foloseşte o variantă a acesteia, de altfel destul de rară, în care într-un container
metalic adecvat, se creează o depresiune de circa 50 mm Hg, care este menţinută
timp de 10 minute pentru evacuarea completă a aerului. Se introduc vapori de apă
la o temperatură de circa 90 grade Celsius şi aceştia distrug toate formele
bacteriene vegetante şi cea mai mare parte dintre sporii acestora La fiecare 90 de
secunde, se introduce în container un jet de vapori de formol care distruge şi
formele sporulate cele mai rezistente. După 90 de minute de sterilizare, se scade
din nou presiunea la valoarea amintită, după care se introduc în incintă câteva
jeturi de vapori de apă care realizează un efect de spălare şi îndepărtează urmele de
formaldehidă.
Această etapă durează circa 12 minute şi este urmată şi de una de uscare, în
care sunt scoşi vaporii din sterilizator cu ajutorul unei pompe de vid, timp de circa
8 minute.
Sterilizarea cu formol se face și în instalaţii speciale cu soluţie 40% de
aldehidă formică. Se sterilizează materiale din cauciuc sau material plastic (sonde
de intubaţie traheală), materiale termosensibile ce nu pot fi sterilizate la autoclav şi
are dezavantajul că materialele astfel sterilizate irită mucoasele. Sterilizarea cu
formol se face atât la rece cât şi la cald, la 80 - 1300 ºC. La sfârşitul sterilizării se
face neutralizarea formolului cu amoniac pentru a anula mirosul.

Sterilizarea cu vapori de oxid de etilen

Sterilizarea cu vapori de oxid de etilen este o metodă cu o largă
aplicabilitate, ce poate fi utilizată şi în mediul industrial şi în cel spitalicesc. Se
face la rece şi protejează materialele care nu rezistă la temperaturi ridicate
(catetere, instrumente oftalmologice, edoscoape, cistoscoape, grefoane arteriale,
tubulaturi din plastic, sonde de aspiraţie, sonde Blakemore) precum şi pentru toate
tipurile de materiale plastice sau fragile termic. Se poate folosi şi pentru materiale
neconvenţionale (lemn, hârtie), permiţând sterilizarea de obiecte gata ambalate (în
hârtie, textile, plastic). Instalaţia este asemănătoare cu autoclavul.
Oxidul de etilen este un gaz care fierbe la temperatura de 10,7 grade
Celsius, deci şi la temperatura ambiantă. Este un gaz intens inflamabil, de aceea
trebuie ferit de posibilitatea de a se combina cu aerul sau cu oxigenul. Din acest
motiv, în procesul de sterilizare este folosit un amestec de 10% etilenoxid cu 90%
dioxid de carbon sau unul de 12% etilenoxid cu 88% fluorocarbon 12.
Gazul este iritant pentru căile respiratorii şi pentru mucoasa oculară,
putând da cefalee, ameţeli, greţuri şi vărsături la cei care vin în contact direct cu el.
Este important să se obţină o eliminare completă a oricăror urme de etilenoxid de
pe aceste obiecte, înainte de a fi utilizate.
 Acesti vapori sunt penetranți şi putem introduce pentru sterilizare şi
materiale şi instrumente ambalate. Vaporii pătrund prin materiale de plastic, lemn
sau hartie.
Se introduc materialele într-o încăpere perfect închisă, se porneşte aparatul
şi se lasă ca gazele să atingă o presiune de 1-1,5 atmosfere. La atingerea presiunii
de 1,5 atmosfere aparatul se opreşte singur. Uşa încăperii se deschide numai după
ce gazul a fost evacuat printr-o conductă în afara clădirii. Materialele sterilizate se
ambalează în folii etanşe şi se pot utiliza începând cu a doua zi.
Dezavantajele sunt legate de deversarea în atmosferă a gazului uzat,
fenomenele iritative pe care le poate da la nivelul ţesuturilor dacă nu s-a obţinut o
bună aerisire, de faptul că obiectele preambalate pot necesita mai multe zile de
aerisire, obiectele din sticlă sau metal fiind singurele ce pot fi folosite imediat, fără
aerisire.
La contactul gazului cu materialul sterilizat prin radiaţie gamma apar
produşi toxici, motiv pentru care obiectele sterilizate prin raze gamma nu se pot
resteriliza cu etilenoxid.

Sterilizarea prin imersie

Sterilizarea prin imersie este o metodă rezervată uzului spitalicesc sau de
dispensar, care foloseşte o serie de substanţe germicide în care se scufundă
instrumentele de sterilizat şi în care se lasă un timp minim pentru a se obţine o
distrugere chimică a microbilor. Numai glutaraldehida s-a dovedit a avea o
eficienţă bună.
Metoda este recomandată pentru sterilizarea în spital a unor instrumente,
mai ales optice, dar se pretează, ca principiu, la toate tipurile de obiecte de
sterilizat, cărora imersia nu le dăunează.
 Avantajul metodei constă în faptul că nu necesită instalaţii speciale, fiind
suficient un recipient.Distrugerea formelor vegetante se face rapid, permiţând o
resterilizare rapidă a unor instrumente, mai ales, în chirurgia laparoscopică şi
endoscopică.
Dezavantajul principal este dat de necesitatea imersiei şi, deci, de obţinerea
de obiecte sterile, dar ude, la acesta adăugându-se necesitatea de a le clăti cu apă
sterilă după sterilizare, deoarece glutaraldehida este toxică şi iritantă pentru
ţesuturi.
În ultimul timp a fost introdusă în uzul curent spitalicesc o substanţă
derivată din acidul peracetic.

Metode biologice
Metodele biologice de sterilizare se referă la utilizarea chimioterapicelor și
a antiobioticilor în combaterea tumorilor sau a bacteriilor.

Alegerea tipului de sterilizare

Alegerea tipului de sterilizare este în funcţie de materialul de sterilizat:
 materialele moi se sterilizează prin căldură umedă la autoclav la 1330 ºC şi o
presiune de 2 atmosfere. Ele nu rezistă la pupinel care foloseşte o temperatură
foarte înaltă (1700 ºC).
 materialele din sticlă (eprubete, cutii Petri, borcane) se sterilizează la pupinel
deoarece se scot perfect uscate).
 instrumentele tăioase (bisturie, foarfece, ace) se sterilizează la pupinel.
 instrumente optice (cistoscoape, rectoscoape, bronhoscoape, se sterilizează la rece
cu vapori de oxid de etilenă.
 obiectele de cauciuc, tuburile de dren se steriliează la autoclav la 1280 ºC şi 1,5
atmosfere.
 sondele Einhorn, sondele uretrale, traheale, se sterilizează la rece cu oxid de etilen
 sau raze gama sau în lipsa acestora prin autoclavare la 1280 ºC.

Menţinerea sterilizării
Pentru menţinerea sterilizării obiectelor şi materialelor este necesar să se
asigure etanşietatea cutiilor sterile şi păstrarea acestora, până la distribuire într-un
loc special amenajat pentru sterile.
Durata de valabilitate a sterilelor este de 24 ore cu condiţia de a se menţine
cutia închisă, imediat după sterilizare, pe ambalaj sau pe cutii se aplică o banderolă
de hârtie, care se rupe cu ocazia deschiderii înainte de folosire.

Banderola trebuie să cuprindă următoarele date:

 ziua şi ora sterilizării
 data si ora la care expiră valabilitatea sterilizării
 conţinutul ambalajului
 indicativul persoanei care a sterilizat.

Controlul sterilizării
1. Indicatori fizici:
 Termometru

 Manometru

2. Indicatori chimici:
 Acid benzoic o soluţia transparentă și incoloră, ce virează la brun în sterilizarea

corectă la autoclav.
 Indicatori lichizi de culoare roşie virează spre verde în sterilizarea corectă la etuvă.

 Indicatori stripuri – bandă de hârtie imprimată chimic cu marker martor şi un

marker de culoare galbenă ce virează spre culoarea markerului martor.

 Bandă adezivă test – demonstrează doar că trusa sau casoleta a trecut prin procesul

de sterilizare.
3. Indicatori biologici:
 Acid benzoic o soluţia transparentă și incoloră, ce virează la brun în sterilizarea

corectă la autoclav.
 Bacilul stearotermophilus – la autoclav – rămâne violet dacă sterilizarea s-a făcut

corect, sau virează spre galben dacă nu s-au atins parametrii de sterilizare.
 Bacilul subtilis – pentru sterilizarea cu căldură uscată sau cu gaz. Fiola verde nu-şi

schimbă culoarea la o sterilizare corectă, sau virează spre galben dacă nu s-au atins
parametrii.

Antisepsia

Bactericid
Substanta sau agent fizic care provoacă moartea bacteriilor. Bactericidele
fizice sunt caldura (umedă sau uscată), radiatiile ionizante (ultraviolete, X, alfa,
beta, gama), ultrasunetele. Cele de natura chimica pot fi substante anorganice
(acizi, baze, săruri ale metalelor grele, halogeni și oxidante) sau organice (alcooli,
aldehide, fenoli, crezoli, substanțe tensioactive, substante produse de unele
microorganisme, adică antibiotice).

Bacteriostatic
Proprietatea unei substante (ex.: un antibiotic) de a inhiba creșterea și
multiplicarea bacteriilor, fără a Ie distruge. Capacitatea bacteriostatică a unui
antibiotic se măsoara prin concentrația minima inhibitorie (CMI) a creșterii unui
anumit tip bacterian, pentru care este caracteristica.
Antisepsia este metoda terapeutică care se foloseşte de mijloace fizice sau
chimice pentru a combate infecţia, după ce aceasta a fost recunoscută şi
diagnosticată. Distrugerea agenţilo infecţioşi la nivelul tegumentelor sau plăgilor
cu ajutorul unor mijloace care nu iau în considerare şi nu folosesc capacitatea de
 apărare a organismului reprezintă scopul folosirii antisepticelor.
În principiu, antisepticul se fixează la peretele bacteriei şi penetrează în
interiorul acesteia ducând la degradarea ireversibilă a funcţiilor bacteriene şi a
genomului, cu distrugerea subsecventă a microbului.

Condițiile pe care trebui să le îndeplinească un antiseptic:

 solubilitate în apă
 lipsa de toxicitate și neiritant pentru țesuturile vii la concentrațiile terapeutice
 spectrul bacterian cât mai larg
 să aibă o bună stabilitate chimică
 prin descompunere să nu se obțină produși toxici sau iritanți
 să aibă acțiune bactericidă și nu numai bacteriostatică
 să-și păstreze efectul bactericid și în prezența lichidelor organice
 să fie ieftin și convenabil din punct de vedere cosmetic și olfactiv

Indicații:
 dezinfecţia şi curăţarea pielii din jurul plăgilor (chirurgicale sau nu)
 dezinfectarea ţesuturilor crude ale plăgii pentru a distruge bacteriile
 dezinfectarea instrumentelor care au fost atinse de suprafeţe nesterile în timpul
pansării plăgilor spălarea şi decontaminarea mâinilor chirurgului în cadrul
pregătirii pentru operaţie
 dezinfecţia suprafeţei cutanate indemne (care nu a suferit pagube, pierderi) la
bolnavi înainte de operaţie
 decontaminarea şi curăţarea suprafeţelor în blocul operator
 spălarea pardoselilor şi a pereţilor pentru igienizarea spitalului
 igienizarea apei de băut din fântâni
 dezinfectarea instalaţiilor sanitare
Contraindicații:
 turnarea antisepticului în plăgi, când au în compoziţie alcooluri concentrate,
substanţe toxice sau iritante
 utilizarea lor pentru sterilizarea unor instrumente
 folosirea unor soluţii în afarat ermenului de valabilitate
 nu se aplică soluţii antiseptice (în afara celor recomandate în acest scop) pe
mucoasa oculară, bucală sau nazofaringiană, datorită pericolului de absorbţie
rapidă şi masivă în circulaţie a componenţilor toxici; pericol de şoc anafilactic
 spălăturile vaginale şi clismele vor utiliza numai antisepticele recomandate pentru
a evita riscurile leziunilor ulcerative sau iritaţiilor la aceste niveluri
 nu se adaugă la apa potabilă decât dezinfectante specifice
 nu se folosesc soluţii ce conţinc ompuşi alergeni la persoanele cu alergii cunoscute
 nu se toarnă în peritoneu soluţii concentrate (capacitate şi suprafaţă mare de
absorbţie cu risc de efecte toxice sistemice)
 nu se folosesc antiseptice cu iod pe suprafeţe mari tegumentare la nou-născut şi
copilul mic pentru că pielea acestora are o mare capacitate de absorbţie.

Antispetice moderne
Clorhexidina este cel mai cunoscut şi unul dintre cele mai folosite
antiseptice în chirurgie. Poate fi diluat la proporția adecvată utilizării, nu este
alergizant și poate fi folosit atât în curățarea și dezinfecția plăgilor cât și la spălatul
mâinilor. Se poate folosi deasemenea și pentru dezinfecția de urgență a
instrumentelor chirurgicale (clorhexidină 10% dizolvată în alcool 70 grade timp de
10 minute). Nu este activ pe bacilii tuberculoși și pe virusuri și nu se combină cu
săpunuri.

Iodurile și iodoforii eliberează iod activ și nu necesită alcooli pentru

dizolvare. Sunt neiritante pentru mucoase și piele și au capacitatea de a distruge
bacteriile și spori, precum și fungii. Pot fi deasemenea combinate cu săpunuri sau
cu detergenți.
Existe diferite concentrații destinate spălării chirurgicale, pregătirea
tegumentelor bolnavului, lavajul cavităților naturale sau formate, lavaje vaginale,
orale sau alte mucoase.

Aseptizarea țesuturilor vii

Se referă la piele, fie ea a chirurgului, fie a pacientului, care este pregătită
pentru a nu favoriza apariţia infecţiei în timpul actului chirurgical. Chirurgul se
spală pe mâini cu săpun lichid, la care se adaugă, în funcţie de producător,
substanţe aseptizante.

Badijonare
Acţiunea de aplicare pe piele sau pe unele mucoase a unei substanţe
medicamentoase, îndeosebi cu acţiune *antiseptică.
Variantă: badijonaj.
Pielea bolnavului, mai ales zona ce va fi supusă inciziei şi cea din jur, vor
fi pregătite prin badijonare cu o soluţie dezinfectantă, colorantă (pentru a putea
vedea exact zona care a fost badijonată şi eventualele «insule» nebadijonate), care
poate fi tinctura de iod sau una dintre substanţele germicide descrise mai sus
(iodură de povidon sau clorhexidină), de trei ori, după care se lasă să se usuce
pentru a avea certitudinea timpului de acţiune.

În unele ţări sau clinici chirurgicale se folosesc câmpuri sterile autocolante,

care se aplică peste pielea astfel dezinfectată, incizia pielii făcându-se prin acest
câmp. Această protecţie suplimentară creşte eficienţa asepsiei în cadrul gestului
 chirurgical, dar nu este strict necesară.

Activitatea personalulului medical în serviciciul de chirurgie

Activitatea personalului medical din serviciile de chirurgie este complexă
și impune rigurozitate, grad înalt de responsabilitate și cunoștințe de specialitate.
1. Asistenta șefă
 coordonează activitate cadrelor medii și auxiliare din serviciul de chirurgie

 stabilește graficul lunar de lucru și repartizează personalul medical mediu și

auxiliar pe comparimente și ture

 participă la raportul de gardă și la vizită
 repartizează corespunzător bolnavii nou internați pe saloane

 se ocupă de aprovizionarea și gestiunea de materiale, aparatură și instrumentar

 întocmește foaia zilnică de circuit a pacientului

 supraveghează respectarea măsurilor de asepsie, antisepsie, igienă și curățenia în

compartimentele serviciului
 menține legătura cu firmele de service pentru aparatură

 ține legătura cu administrația spitalului în vederea remedierii tuturor defecțiunilor

ce se pot ivi
 întocmește regimurile alimentare și graficele săptămânale de alimentație

 supraveghează și îndrumă modul în care asistentele medicale aplică medicația

prescrisă
 elaborează comunicări și referate științifice și participă la simpozioane ale cadrelor

medii
2. Asistenta de la camera de gardă
 triază și ajută medicul de gardă la trierea și rezolvarea pacienților cronici/urgenți

 acordă primul ajutor (la nevoie) până ce pacientul ajunge pe secție

 se ocupă de birocrația camerei de gardă: verifică documentele pacientului, înscrie

bolnavul în registru și notează mențiunile medicului

 este responsabilă de aprovizionarea periodică cu medicamente, instrumente și

materiale sanitare necesare camerei de gardă

 supraveghează și gestionează bunurile pe care le are în primire
 răspunde de buna funcționare a aparaturii medicale din camera de gardă

 pregătește materialul moale și instrumentarul chirurgical pentru sterilizare

 răspunde de respecatrea regulilor de asepsie și antisepsie și de curățenia camerei de

gardă.
3. Asistenta de pe salon
 triază și ajută medicul de gardă la trierea și rezolvarea pacienților cronici/urgenți

 acordă primul ajutor (la nevoie) până ce pacientul ajunge pe secție

 se ocupă de birocrația camerei de gardă: verifică documentele pacientului, înscrie

bolnavul în registru și notează mențiunile medicului

 este responsabilă de aprovizionarea periodică cu medicamente, instrumente și

materiale sanitare necesare camerei de gardă

 supraveghează și gestionează bunurile pe care le are în primire

 răspunde de buna funcționare a aparaturii medicale din camera de gardă

 pregătește materialul moale și instrumentarul chirurgical pentru sterilizare

 răspunde de respecatrea regulilor de asepsie și antisepsie și de curățenia camerei de

gardă.
4. Asistenta de pe blocul operator
 organizează și pregătește materialul moale și instrumentarul chirurgical pe truse și

se preocupă de sterilizarea acestuia

 este responsabilă de suficiența instrumentelor pentru buna desfășurare a

programului operator
 supraveghează buna păstrare a materialelor sterile și utilizarea lor în limita

termenului de valabilitate
 așează pacientul pe masa de operație într-o poziție conformă cu abordul chirurgical

 potrivește lampa scialitică

 ajută echipa chirurgicală să îmbrace materialul steril (mască, halat, mănuși)

 servește materialul moale, instrumentarul și materialul de sutură precum și alte

necesare intervenției chirurgicale

 asistă pacientul pre- și intraoperator
 poate participa la intervenții în cazuri majore de necesitate
 supraveghează și gestionează curățenia în sala de operație

 răspunde de măsurile igienice și de dezinfecția sălilor de operație

 răspunde de inventarul aflat în gestiune

5. Asistenta de pe sala de pansamente

 organizează și pregătește materialul moale și instrumentarul chirurgical pe truse și

se preocupă de sterilizarea acestuia

 este responsabilă de suficiența instrumentelor pentru buna desfășurare a

programului de pansat
 supraveghează buna păstrare a materialelor sterile și utilizarea lor în limita

termenului de valabilitate
 așează pacientul pe masa de pansamente în funcție de necesitate

 potrivește lampa scialitică

 ajută echipa chirurgicală să îmbrace materialul steril atunci când este necesar

 servește materialul moale, instrumentarul și materialul de sutură precum și alte

necesare pansamentului
 supraveghează și gestionează curățenia în sala de pansamente

 răspunde de măsurile igienice și de dezinfecția sălii de pansamente

 răspunde de inventarul aflat în gestiune

 ajută medicul la executarea pansamentului atunci când este nevoie