Sala de operaţii este dotată cu:

- masă de operaţii cu multe articulaţii, care permit ridicarea, coborîrea, înclinarea sau rotaţia ei pe un picior
telescopic; masa de operaţie este acoperită cu o saltea specială, care se poate dezinfecţa, este prevăzută cu
diverse suluri şi pernuţe mobile, folosite la poziţionarea bolnavului;

- aparat de anestezie cu monitor;

- defibrilator;

- sistem de aspiraţie;

- termocoagulator;

- masă sterilă de bază, pe care sînt amplasate toate materialele necesare pentru intervenţiile chirurgicale
programate şi de urgenţă;

- masa de lucru sterilă pentru asistentul de operaţii, pe care sînt amplasate materialele necesare pentru operaţia
curentă;

- masă metalică pentru casolete;

- masă pentru soluţiile antiseptice; - portlighene cu lighene emailate;

- suport pentru transfuzii şi perfuzii;

- lampă scialitică de operaţii (ataşată de tavan) ale cărei raze pot fi direcţionate;

- lămpi de ultraviolete pentru sterilizarea aerului;

- containere pentru deşeuri.

Ordinul nr. 51 din 16.02.2009

INFECTIA NOSOCOMIALA

Definiţie: Orice madadie infecţioasă achiziţionată de pacient în , - " instituţia medico-sanitară (IMS),
precum şi de lucrătorii medicali în timpul îndeplinirii obligaţiilor funcţionale, potrivit datelor Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS), este numită infecţie nosocomială.

a are loc după 72 de ore de la internare şi nu sunt argumente în confirmarea importului, infecţia se
consideră ca intraspitalicească.

mai puţin de 72 de ore de la internare, însă există argumente de contaminare în condiţiile staţionarului,
cazul poate fi considerat ca infecţie nosocomială.

• infecţia de plagă - în procesul inflamator se implică doar învelişul cutanat şi subcutanat şi se numeşte
infecţie de suprafaţă, iar în cazul în care sînt implicate ţesuturile mai profunde se numesc infecţii
profunde;

• infecţia organelor/cavităţilor implică oricare parte anatomică, organ sau cavitate, cu exepţia
invelişurilor sau pereţilor organismului în regiunea inciziei, care au fost deschise sau au fost supuse
manipulaţiei în procesul de operaţie. Ambele tipuri de infecţie se dezvoltă nu mai tîrziu de 30 de zile
după operaţie.

Asigurarea regimului sanitaro-antiepidemic în institutiile medico-sanitare

Agenţii responsabili de contaminare sunt foarte numeroşi. Ei determină infecţii mai mult sau mai puţin
grave. Adesea devin rezistenţi la tratamente.
Agenţii patogeni sau microbii (nume generic dat de Pasteur organismelor unicelulare invizibile cu ochiul
liber) sunt: - bacteriile aerobe şi anaerobe din genul cocilor şi bacililor; - ciuperci sau levuri care
determină micoze; - paraziţii responsabili de parazitoze; - virusurile (hepatotrope, neurotrope, etc.); -
prionii. Sursele de contaminare în spital sunt reprezentate de: - pacienţi; - personal de îngrijire; -
vizitatori; - echipamente şi suprafeţe contaminate, ex. lenjerie de pat, saltele, toalete comune, etc.; -
secreţii, excreţii, probe de laborator, răni/plăgi; - materiale utilizate contaminate; - alimentaţie. Pacienţii
spitalelor sunt mai susceptibil la infecţii datorită rezistenţei naturale diminuate de boală sau de unele
medicamente (imunodepresoare, chimioterapice). Toaletele comune sau proximitatea altor pacienţi
măresc riscul infecţiilor încrucişate.

Principalele căi de transmitere a infecţiilor sunt: - transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin
intermediul mâinilor; - calea aeriană, prin tuse, strănut, expectoraţie (picăturile lui Flugge), este
responsabilă de apariţia unui procent de 10% dintre infecţiile nosocomiale. Aerosolii din dispozitivele de
curăţare sau din seringi pot transporta particule microscopice ale organismelor care se găsesc în
suspensie în aer şi care pot fi inhalate cu uşurinţă; - inoculare cu ace sau soluţii contaminate; -
penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubaţiei orotraheale, inciziei operatorii.

Dezinfecţia este procesul de înlăturare, inactivare ori distrugere a formelor vegetative ale germenilor
patogeni, cu excepţia sporilor bacterieni. Dezinfecţia poate fi efectuată prin mijloace fizice, chimice sau
prin metoda mecanică.

Sterilizarea reuneşte toate metodele fizico-chimice care realizează îndepărtarea sau distrugerea
completă a tuturor agenţilor patogeni, indiferent de faza lor de dezvoltare. Regimul de sterilizare
constitue măsurile antimicrobiene strict reglementate şi obligatorii pentru instituţiile medico-sanitare.
Sterilizarea se efectuează prin metode fizice şi chimice.

> Metodele fizice includ: sterilizarea cu aburi circulanţi ori sub presiune - autoclavare, prin călire cu aer
uscat la temperaturi înalte (în Poupinel), cu radiaţii ionizante, prin iradiere cu raze ultraviolete, prin
ultrasunete ……. sterilizarea cu oxid de etilenă

Ster. Fizica -Cu aburi fierbinti sub presiune 180 grade-60 min 2 atm -o ora

Dulap cu aer uscat 180 grade-60 min

Chimica: Peroxid de hidrogen 6% la temperatura camerei 6 ore ; la temperatura -50 grade- 3 ore

• Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune - autoclavarea - este indicată pentru cîmpuri, materiale de
pansament, halate chirurgicale reutilizabile, obiecte din cauciuc.

• Sterilizarea prin căldură uscată (prin călire) în Poupinel este indicată pentru instrumente chirurgicale,
obiecte din sticlă, obiecte din cauciuc. Instrumentarul sterilizat poate fi păstrat în cutiile nedeschise timp
de 24 de ore

>Metoda chimică de sterilizare. Deoarece o serie de instrumente, aparate cu lentile optice şi obiecte din
cauciuc se degradează sub acţiunea căldurii, s-a impus utilizarea sterilizării la rece, care se bazează pe
folosirea unor substanţe chimice cu acţiune puternic antiseptică. Este recomandată pentru
instrumentele ascuţite, articolele din materiale polimerice, din sticlă, din cauciuc, din metale coroziv-
rezistente, respectîndu-se strict concentraţia preparatului şi durata imersiei.

• Sterilizarea cu vapori de formol este folosită sporadic pentru instrumentarul ce se degradează la cald -
tuburi de cauciuc şi instrumente de plastic. Se utilizează tablete de formalină sau trioximetilen. Durata
procesului de sterilizare este de 24 de ore la temperatura camerei. înainte de utilizare, materialele
sterilizate trebuie spălate cu apă sterilă, pentru a îndepărta formolul. Procedeul este relativ simplu, dar
formolul fiind toxic, actualmente, este înlocuit cu alte metode
 Ordinul nr. 765 din 30.09.2015-Siguranta injectiilor
Prelucrarea casoletelor inainte de sterilizare
0,5 % amoniac de 2 ori se sterg apoi in cearsaf in 2 straturi se pune material pentru sterilizare
cu indicator de apreciere a sterilitatii
Casoletele sterile de la autoclav se prelucreaza cu alcool si se trec dupa linia rosie in sala
preopertorie
Casoletele cu brau nu deschise sunt valabile 72 ore ,casoletele sterile cu filtru nu deschise sunt
valabile 18 zile daca sunt ermetic inchise

Dezinfectia musamelei de pe masa de operatie

Se scufunda in 0,01 % sol. Sepabic pe o ora sau peroxid de hidrogen 6% pe o ora
Dezinfectia aparatajului
H2O2 6% apoi se sterg cu carpa umeda, apoi uscata. Ligheanurile pentru
materialul folosit se umple cu substante dezinfectante, carpele de spalat
podeaua, teurile. Teurile se prelucreaza de 2 ori prin stergere cu 0,01 sol septabic

ASEPSIA

Definiţie: Asepsia reprezintă un complex de măsuri organizatori- ce, metode fizice şi chimice al căror
scop este de a împiedica pătrunderea infecţiei în plaga operatorie.

Legea de aur privind asepsia este: tot ce vine în contact cu plaga trebuie să fie steril!

Caile de infectare a plagii

exogenă - aer, picături, contact, continuitate, implantare,

endogenă - hematogenă şi limfogenă.

Antisepsia este un complex de metode profilactic-cu- rative, care au scopul de a distruge sau de a
micşora numărul microbilor din plagă sau de pe tegumente, pentru a preveni complicaţiile supurative
ale plăgilor operatorii şi celor accidentale, precum şi tratarea focarelor purulente. Se disting patru
metode ale antisepsiei

Metoda chimică este cea mai frecvent utilizată şi constă în folosirea substanţelor chimice antiseptice
pentru: dezinfectarea marginilor plăgii, lavajul plăgilor, decontaminarea cîmpului operator,
decontaminarea (dezinfecţia) chirurgicală a mîinilor.

Metoda mecanică constă în incizia şi excizia ţesuturilor devitalizate de pe marginile, pereţii şi baza plăgii

Metoda fizică include crearea condiţiilor favorabile de curăţare a plăgii prin intermediul drenurilor

Metoda biologică include folosirea antibioticelor

Tipurile de curăţenie în blocul operator:

- Dezinfecţia preventivă: dimineaţa, înainte de începerea operaţiilor, toate suprafeţele exterioare ale
aparatelor şi suprafeţele orizontale se şterg cu o lavetă bine umezită cu una dintre soluţiile: H202 6%;
Profic 0,5 %; HMI UNI S 0,5% etc.;

- Curăţenia curentă (continuă): pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale orice obiect murdărit cu sînge şi
căzut pe podea va fi imediat ridicat, locul respectiv fiind dezinfectat cu soluţie de Peroxid de hidrogen de
6%;

- Curăţenia de încheiere: la sfîrşitul zilei de lucru toate materialele şi instrumentele folosite şi nefolosite
se vor transfera în sălile auxiliare respective. Pereţii vor fi umeziţi abundent, pînă la înălţimea de 1,5 m,
cu sol. H202 6% + 0,5% detergent. După 60 min. se vor spăla de 2 ori cu apă distilată şi se vor usca cu
cîmpuri sterile. Mobilierul şi utilajele ce nu se scot se vor deplasa la mijlocul sălii şi se vor dezinfecta. La
sfîrşit se va conecta lampa de cuarţ (timp minim - 2 ore);

- Curăţenia generală se efectuează o dată pe săptămînă, în ziua în care nu se operează în sala respectivă:
se umezesc tavanul, ferestrele, suprafeţele utilajului, pereţii şi pardoseala cu soluţie H2 O, - 6% + 0,5%
detergent şi se lasă o oră, după care: - se spală de 2 ori cu apă distilată; - se usucă cu prosoape sau
scutece sterile; - se conectează lampa de cuarţ.

Controlul aeromicroflorei se face programat (o dată la 7-10 zile) şi neprogramat, în cazul în care
complicaţiile purulente (IN) postoperatorii se repetă

Masurile de prevenire a infectarii plagii operatorii prin picaturi

Infectarea plăgii operatorii prin picături poate fi prevenită, respectînd cîte- va cerinţe:

- examenul medical profilactic sistematic obligatoriu al cadrelor sanitare, cu analiza bacteriologică

(frotiu) din nazofaringe;

- neadmiterea persoanelor cu afecţiuni ale căilor respiratorii în blocul operator;

- în sala de operaţii se intră în mod obligatoriu cu mască (de preferat de unică folosinţă), ce trebuie să
acopere gura şi nasul;

- în sală nu se vorbeşte decît strictul necesar, legat de intervenţia chirurgicală.

Controlul aeromicroflorei se face programat (o dată la 7-10 zile) şi neprogramat, în cazul în care
complicaţiile purulente (IN) postoperatorii se repetă. De două ori pe an controlul este efectuat de
serviciul epidemiologie. Se utilizează două metode - relativă şi absolută. Metoda relativă: din laboratorul
bacteriologic se aduc 5 cutii Petri cu mediu nutritiv steril, care se distribuie în felul următor: cîte una - la
un metru de la fiecare colţ al sălii şi una - în mijlocul sălii de operaţie, toate la înălţimea unei mese (60
cm de la podea). Cutiile se deschid pentru 15 min., se închid şi se trimit la laboratorul bacteriologic.
Probele se plasează în termostat la t° de 37°C pentru 24 de ore. Rezultatul se consideră negativ dacă nu
s-a dezvoltat nici o colonie de stafilococi. Metoda absolută: 1 m3 de aer se trece prin aparatul Krotov şi
filtrul introdus în mediul nutritiv steril se trimite la laboratorul bacteriologic. Potrivit actului normativ,
Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosoco- miale, limitele maxime admise pentru numărul total
de germeni saprofiţi - NTG/m3 sînt: pînă la 300 de colonii - la 10-15 min. după efectuarea curăţeniei şi
pînă la 600 - în timpul lucrului

Masurile de prevenire a infectarii plagii operatorii contact Infectarea plăgii operatorii poate avea loc
prin contact cu: mîinile echipei de operaţie, mănuşi, materiale de pansament, lenjeria de operaţie şi
instrumente chirurgicale.

Igiena mîinilor Problema transmiterii IN prin intermediul mîinilor, fapt ce impune o decontaminare
foarte riguroasă în trei nivele: 1. Spălarea pe mîini; 2. Dezinfectarea igienică; 3. Dezinfectarea
(decontaminarea) chirurgicală. La igienizarea mîinilor se vor respecta următoarele principii: - se vor
scoate toate bijuteriile şi ceasul; - unghiile vor fi tăiate scurt; - lipsa ojei pe unghii (ori înlăturarea ei). 1.
Spălarea simplă pe mîini Pentru spălarea mîinilor se recomandă jet de apă caldă şi săpun lichid (de
preferat săpun antiseptic). Mîinile umezite şi săpunite abundent se fricţionează minuţios una de alta pe
toate suprafeţele: palmele, părţile posterioare ale mîinilor, spaţiile interdigi- tale şi loggia unghiilor nu
mai puţin de 1 minut (ordinea de igienizare a mîinilor este reprezentată în des. 1

După spălare, mîinile se usucă cu prosopul steril: se apucă prosopul cu mîna dreaptă şi se aşterne pe
palma mîinii stingi; se usucă mîna dreaptă prin îmbibare, începînd de la degete pînă la cot, cu un capăt al
prosopului; în acelaşi mod se usucă mîna stingă cu capătul celălalt al prosopului. Mîinile se dezinfectează
dublu, succesiv, folosind 5-10 ml de antiseptic, cu care se fricţionează pînă la uscarea deplină timp de 2
minute. Soluţia dezinfectantă se consumă fără a contacta cu mîinile flaconul, folosind dispensare
dirijabile cu cotul sau piciorul. După dezinfectarea chirurgicală a mîinilor se vor îmbrăca halatul şi
mănuşile sterile. îmbrăcarea mănuşilor chirurgicale sterile se efectuează pe mîinile uscate

Mîinile contaminate cu sînge ori cu alte fluide biologice vor fi dezinfectate cu o compres de unic folosin ,
umezit cu antiseptic, şi apoi se vor spala.

Materialul de pansament, cîmpurile şi lenjeria folosite la operaţii pot fi o altă sursă de infectare a plăgii
operatorii. Materialele de pansament - compresele, tampoanele, meşele (des. 2) se confecţionează din
tifon higroscopic, care permite absorbţia secreţiilor din plagă. Cearşafurile, scutecele şi halatele
chirurgicale se confecţionează din pînză de bumbac.

Controlul calităţii decontaminării presterilizatorii a instrumentelor chirurgical se efectuează cu ajutorul

probelor cu azopiram, amidopirină ori benzidină, pentru a depista urmele de sînge, şi proba cu
fenolftaleină, pentru a depista urmele de detergent. Atentie! Se evaluează 10% din numarul total de
instrumente: - daca solutia de azopiram se colorează în violet (amidopirina în albastru, benzidina în
verzui), proba este pozitiva - pe instrumente au ramas urme de sînge şi ele se supun prelucrarii repetate,
începînd cu prima etapă - daca solutia de fenolftaleina se coloreaza în roz/oranj, proba este pozitiv - pe
instrumente au ramas urme de detergent care pot provoca reactii alergice. în acest caz instrumentele se
clatesc minutios din nou. Nota : Mai frecvent se utilizeaz proba cu azopiram care, dupa sensibilitate, nu
cedeaza celei cu benzidin şi este de 10 ori mai activ decît cea cu amidopirin .

Sterilizarea instrumentelor chirurgicale se efectuează prin căldură uscată (în Poupinel) la t° 180° timp de
60 min. Instrumentarul sterilizat poate fi păstrat în cutiile nedeschise timp de 24 de ore. Recomandări: -
aranjarea instrumentelor trebuie să asigure circulaţia liberă a aerului; - încălzirea se începe cu uşa
deschisă, pentru a elimina umiditatea; - nu se va depăşi temperatura de 180°C; - nu se va deschide
aparatul cînd t° este 180°C; - uşa se va deschide cînd t° va scădea pînă la 50°C

Şocul anafilactic. Reacţia hiperalergică a organismului sensibilizat la administrarea unui remediu

medicamentos-agresor, cu răsunet asupra funcţiei organelor şi sistemelor de importanţă vitală, se
numeşte şoc anafilactic. în 1902, Pertier şi Richet propun pentru prima dată noţiunea de „şoc". Semnele
şocului anafilactic pot apărea în primele 30 de minute după administrarea medicamentului-agresor. în
şocul anafilactic are loc o exudare majoră de lichide în spaţiile interstiţiale, care, pe lîngă vasodilataţie,
determină prăbuşirea tensiunii arteriale, ce poate fi responsabilă de decesul pacientului.

Manifestările clinice: - debut brusc; - stare de rău general; - semne cutanate: edeme difuze ale feţei,
pleoapelor; eriteme difuze cu/ fară prurit, urticărie; - manifestări respiratorii: edem laringean, crize de
dispnee cu respiraţie şuierătoare, provocate de bronhospasm; sindrom de insuficienţă respiratorie
acută; - dereglări cardiovasculare: puls tahicardic, cianoză, tuse, hipotensiune arterială; - manifestări
digestive: greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree; - dereglări neurologice: vertij, anxietate, stare de
comă, uneori convulsii

Asistenţa de urgenţă în paşi algoritmici, fară agitaţie, rapid:

 • se aplică garoul (dacă e posibil) ori punga cu gheaţă local. Garoul trebuie să fie strîns, pentru a bloca
întoarcerea venoasă, iar la fiecare 10-15 min. va fi slăbit pentru 2-3 min., pentru evitarea efectelor
nedorite ale stazei venoase.

• se aşază pacientul în poziţie de securitate - membrele inferioare se ridică pînă la verticală, pentru a
preveni ischemia şi leziunile cerebrale ireversibile.

• se administrează: - sol. Adrenalină 0,1% - 0,5 ml cu 3-4 ml sol. NaCl 0,9% sau sol. Noradrenalină 0,2% -
0,5 ml cu 3-4 ml sol. NaCl 0,9 % i/v; - sol. Suprastin 1% - 1-2 ml cu 5ml sol. Glucoză 5% sau sol. Pipolphen
2,5% - 1 ml cu sol. Glucoză 5% sau sol. Taveghil 2 ml i/m.; - Cordiamină 2 ml s/c.;

- sol. Strophantină 0,05% - 0,5 ml sau sol. Corglicon 0,06% - 0,5 ml cu 3-5 ml sol. NaCl 0,9% i/v; - sol.
Glucoză 40% - 20 ml şi sol. Acid ascorbic 5% - 5 ml i/v; - Hidrocortizon 125 mg i/v; - sol. Calciu chlorid
10% - 10 ml i/v, lent; - sol. bicarbonat de Natriu 4% - 10-20 ml i/v. în caz de asfixie se efectuează, la
necesitate, traheotomia sau intubaţia orotraheală şi trecerea pacientului la respiraţie dirijată.

Testul Pick Tehnica: se aplică o picătură de antigen şi, cu un ac pentru injecţii i/d, se efectuează o
înţepătură a pielii, prin picătură, sub un unghi de 60-70°. Pentru control, la distanţa de 2 cm, se aplică o
picătură de dizolvant şi se face o înţepătură identică. Evaluarea probei se efectuează peste 20 de
minute. Dacă lipsesc modificările locale, proba este negativă

Hotărîrii Guvernului nr. 696/2018

Deşeuri – substanţe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din
activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut, integral sau parţial,
valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sînt reutilizabile după prelucrare;
Deșeurile rezultate din activitatea medicală includ toate categoriile (periculoase sau
nepericuloase) de deşeuri (solide, lichide şi gazoase) care se produc în instituții
medico-sanitare și deşeurile produse ca urmare a procedurilor medicale administrate
în afara lor.
1. DAM se clasifică în următoarele categorii:
- Deşeuri nepericuloase;
- Deșeuri periculoase:
a) Deşeuri infecţioase;
b) Deșeuri extrem de contagioase;
c) Deşeuri tăietoare - înţepătoare;
d) Deşeuri anatomo-patologice;
e) Deşeuri farmacologice/citostatice;
f) Deşeuri chimice;
g) Deșeuri radioactive.

Deşeuri nepericuloase sunt deşeurile a căror compoziţie și ale căror proprietăți sunt
asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă riscuri de origine
chimică și/sau biologică, și/sau fizică pentru sănătatea populației cât şi pentru
mediu.
Deșeuri nepericuloase reciclabile: hârtie, carton, plastic, sticlă, lemn, cutii de
aluminiu, metal, etc. care nu au fost în contact cu sângele sau cu alte lichide
biologice.
 Deşeuri periculoase – deşeuri toxice, inflamabile, explozive, corosive, infecţioase
sau de altă natură, care, introduse în mediu, pot aduce daune plantelor, animalelor
sau omului.
Deşeuri anatomo-patologice - includ ţesuturi, fragmente sau organe umane și fluide
corporale, părți ale fetușirilor, produse neutilizate din sânge. În această categorie se
includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare şi
experimentare. Aceste deșeuri sunt considerate infecțioase.
Deşeuri infecţioase - constituie deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt
contaminate cu sânge ori cu alte fluide biologice.
Deșeuri extrem de contagioase – sunt culturi și consumabile de laborator; deșeurile,
inclusiv carcasele animalelor de laborator, care au contactat cu agenți înalt-patogeni
și/sau generate de la pacienții cu maladii extrem de contagioase, inclusiv rezultate de
la autopsia cadavrelor cu maladii extrem de contagioase, infectate cu agenți extrem
de infecțioși.
Deşeuri înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin
înţepare sau tăiere. Aceste deșeuri sunt considerate infecțioase/periculoase indiferent
dacă au fost sau nu în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase;
Deşeuri chimice - substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice
și/sau corosive, și/sau inflamabile, si/sau reactive și/sau oxidative;
Deşeuri farmaceutice, inclusiv citostatice - medicamentele expirate, deteriorate sau
care nu mai sunt necesare şi deșeuri cu reziduurile de substanţe chimioterapeutice,
care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
Deşeurile radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile
nucleare medicale, de diagnostic şi tratament și care conţin materiale radioactive;
Sistem de gestionare a DAM - totalitatea activităţilor și procedeelor de segregare,
colectare, ambalare, stocare temporară, transportare, tratare şi eliminare a deșeurilor,
inclusiv supravegherea acestor operații;

1. Este interzisă amestecarea deşeurilor sortate în timpul transportării şi

stocării.

2. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu

deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se
elimină o dată cu conţinutul.

3. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează DAM sunt:

a) galben - pentru deşeurile periculoase: infecţioase, extrem de contagioase,

tăietoare-înţepătoare, anatomo-patologice;
b) cafeniu – pentru deşeurile periculoase: chimice şi farmaceutice;
c) verde – pentru deşeuri nepericuloase reciclabile;
d) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile similare celor menajere).
 4. Pe recipientele pentru deşeurile infecţioase, extrem de contagioase şi
tăietor-înţepătoare trebuie să fie imprimată pictograma "Pericol biologic".

5. Pe recipientele pentru deşeurile chimice şi farmaceutice trebuie să fie

plasate pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic", etc.

6. La alegerea dimensiunii recipienților se ține cont de cantitatea de deșeuri

produse în intervalul dintre două evacuări succesive ale deșeurilor.

Pentru segregarea deșeurilor infecțoase, care nu sunt obiecte ascuțite identificate

în codul 18 01 03, se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni
din polietilenă sau saci din polietilenă marcați cu galben
Transportul

7. Deșeurile periculoase și nepericuloase trebuie transportate separat.

8. Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare se face cu

respectarea strictă a normelor de igienă şi siguranță în scopul protejării
personalului şi populaţiei generale.

9. Transportul deşeurilor periculoase în incinta IMS se face pe un circuit

separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor.

10.Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau a

containerelor mobile.

Stocarea

11.Stocarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri

colectate la locul de producere.

12.În fiecare IMS trebuie să existe un spaţiu central de stocare temporară a

deșeurilor medicale.

13.Deșeurile periculoase generate în subdiviziunile IMS, unde condițiile

permit, pot fi păstrate anterior transportării la spațiul central de stocare în spațiu
destinat pentru curățarea echipamentului, lenjeriei murdare.

14.Este interzisă abandonarea, descărcarea sau eliminarea necontrolată a

deșeurilor medicale.

15.Durata stocării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de

stocare temporară vor respecta normele de igienă în vigoare.

16.Pentru deşeurile infecțioase durata stocării temporare în incinta IMS nu

trebuie să depăşească 48 de ore cu excepţia situaţiei în care deşeurile sunt
depozitate într-un amplasament prevăzut cu sistem de răcire care să asigure
constant o temperatură mai mică de 4ºC, situaţie în care durata depozitării poate fi
de maximum 7 zile. Amplasamentul trebuie să aibă un sistem automat de
monitorizare şi înregistrare a temperaturii, ce va fi verificat periodic.

17.Deşeurile infecţioase încadrate la categoria 18 01 03* generate de

cabinete medicale trebuie stocate temporar pe o perioada de maximum 7 zile, cu
asigurarea unor condiţii frigorifice corespunzătoare, adică să se asigure constant o
temperatură mai mică de 4ºC.

Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare IMS.