Definiţii

• Asepsia ( gr. a = fără şi sepsis = putreziciune)

– ansamblu de măsuri prin care se împiedică
contaminarea plăgii cu germeni microbieni din
exterior. Este o metodă profilactică.
• Antisepsia ( gr. anti = împotriva şi sepsis =
putreziciune) – mijloacele prin care se urmăreşte
distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă, pe
tegumente sau în mediu. Este o metodă
curativă.
 Asepsia
• Bloc operator modern cu circuite
corespunzătoare
• sterilizare;
• dezinfecția chirurgicală a mâinilor prin frecare cu
antiseptic pe bază de alcooli, după spălarea
prealabilă cu apă sterilă și săpun antiseptic
• echipament steril la membrii echipei (halat,
mască, mănuşi);
• pregătirea câmpului operator;
• Sterilizarea aerului din sălile de operaţie
• dezinfectarea suprafeţelor din sala de operaţie.
 Sterilizarea
• Sterilizarea reprezintă un ansamblu de metode şi de
mijloace puse în aplicare pentru a elimina toate
microorganismele vii de pe obiecte perfect curate.
• Probabilitatea teoretică a existenței microorganismelor
trebuie să fie mai mică sau egală cu 10-6 (1/1.000.000).
• Nu există grade de sterilizare: un obiect poate fi steril
sau nesteril.
• Sterilitatea unui obiect este o stare temporară definită
prin absenţa microorganismelor viabile atâta timp cât
ambalajul este intact şi depozitarea corespunzătoare.
 Legislație
• ORDIN nr. 1.761 din 3 septembrie 2021
• pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și
sterilizarea în unitățile sanitare publice și
private, evaluarea eficacității procedurilor de curățenie și dezinfecție
efectuate în cadrul acestora, procedurile recomandate pentru
dezinfecția mâinilor în funcție de nivelul de risc, precum
și metodele de evaluare a derulării procesului de sterilizare și
controlul eficienței acestuia
EMITENT: MINISTERUL SĂNĂTĂȚII
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 14 septembrie 2021
 Date legislative (1)
• Art.27 - Este interzisă reprocesarea dispozitivelor și materialelor de
unică folosință în vederea reutilizării.
• Art 32 - Dispozitivele medicale reutilizabile care urmează procesul
de sterilizare trebuie să respecte următoarele etape obligatorii:
curățare, dezinfecție, inspecție, împachetare/ ambalare, sterilizare,
depozitare, transport către beneficiari, depozitare, utilizare, transport
către serviciul de sterilizare.
• Art 42 - Se interzice folosirea recipientelor din metal cu colier, ale
căror orificii sunt deschise și închise manual, deoarece acestea nu
garantează sterilitatea conținutului.
• Art 45 - Sterilizarea cu abur sub presiune este metoda recomandată,
dacă dispozitivul medical suportă această procedură.
 Controlul eficientei sterilizării (2)
• Tipurile de indicatori utilizați sunt:
– a) indicatori fizici (presiune, timp, temperatură) cuprinși în diagrama sterilizatorului;
– b) indicatori chimici (ISO 11140):
• (i) indicatori de tip 1 (externi) - indică expunerea la procesul de sterilizare și fac
diferența între materialele procesate și cele neprocesate;
• (ii) indicatori de tip 2 - pentru penetrarea aburului testul Bowie-Dick, respectiv testul
Helix pentru dispozitivele cu lumen;
• (iii) indicatori de tip 4 (multiparametru) - care testează unul sau mai mulți parametri ai
ciclului de sterilizare, indicatori interni care se utilizează pentru fiecare
ambalaj/container supus sterilizării cu plasmă și formaldehidă;
• (iv) indicatori de tip 5 (integratori) - care testează toți parametrii ciclului de sterilizare
(presiune, timp, temperatură), indicatori interni care se utilizează pentru fiecare
pachet/container/șarjă supus(ă) sterilizării cu abur și oxid de etilenă. Pentru
monitorizarea șarjei, indicatorii integratori de tip 5 sunt introduși într-un set test, pentru
monitorizarea șarjei, amplasat într-o locație greu accesibilă agentului sterilizator.(la 30-
03-2022, Punctul (iv) din Litera b) , Articolul 58 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul
17, Articolul I din ORDINUL nr. 854 din 21 martie 2022, publicat în MONITORUL
OFICIAL nr. 308 din 30 martie 2022 )
– c) indicatori biologici (ISO 11138-1-8).
 Date legislative (3)
Procedurile pentru igiena mâinilor sunt:
• a) spălare simplă cu apă și săpun;
• b) dezinfecție igienică prin spălare cu săpun dezinfectant;
• c) dezinfecție igienică prin frecare cu soluție hidroalcoolică;
• d) dezinfecție chirurgicală prin spălare cu apă și săpun
chirurgical;
• e) dezinfecție chirurgicală prin frecare cu soluție hidroalcoolică.
 Materiale sterilizate
• contact direct cu ţesuturile, torentul
sanguin sau cavităţile sterile ale
organismului (critice – Spaulding 1968)
• Reutilizabile sau de unică folosinţă.
• sticlă, metal, plastic, cauciuc, pânză
 critice
• cele care vin în contact cu țesuturile corpului uman sau penetrează
țesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile.
• Exemple:
– instrumentarul chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic,
– materialul utilizat pentru suturi,
– trusele pentru asistență la naștere,
– echipamentul personalului din sălile de operații, câmpuri operatorii,
– meșele și tampoanele,
– tuburile de dren, implanturile, acele și seringile, cateterele cardiace și urinare,
dispozitivele pentru hemodializă, toate dispozitivele intravasculare, endoscoapele
flexibile sau rigide utilizate în proceduri invazive, echipamentul pentru biopsie
asociat endoscoapelor,
– acele pentru acupunctură, acele utilizate în neurologie;
• aceste dispozitive trebuie sterilizate
 semicritice
• care vin în contact cu mucoase intacte și nu penetrează bariera
tegumentară, cu excepția mucoasei periodontale sau pielea având
soluții de continuitate.
• Acestea ar trebui să beneficieze de cel puțin dezinfecție la nivel
mediu.
• Exemple: suprafața interioară a incubatoarelor pentru copii și
dispozitivele atașate acestora (mască de oxigen, umidificator),
endoscoapele flexibile și rigide utilizate exclusiv ca dispozitive
pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale,
echipamentul de anestezie și respirație asistată, diafragmele,
termometrele de sticlă, termometrele electronice, ventuzele, vârfurile
de la seringile auriculare, specul nazal, specul vaginal,
instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor
anticoncepționale, accesoriile pompițelor de lapte
 noncritice
• care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact
numai cu pielea intactă a acestuia.
• Aceste dispozitive trebuie să fie curățate și trebuie aplicată o
dezinfecție scăzută.
• Exemple: stetoscoape, ploști, urinare, manșeta de la tensiometru,
specul auricular, suprafețele hemodializoarelor care vin în contact
cu dializatul, cadrele pentru invalizi, suprafețele dispozitivelor
medicale care sunt atinse și de personalul medical în timpul
procedurii, orice alte tipuri de suporturi. Suprafețele inerte, cum sunt
pavimentele, pereții, mobilierul de spital, obiectele sanitare ș.a., se
încadrează în categoria noncritice.
 Factori care au influenţat tehnicile
de sterilizare
• descoperirea agenţilor transmisibili
neconvenţionali (prioni) care au o rezistenţă
deosebită la mijloacele de sterilizare;
• extinderea pe scară largă a chirurgiei
laparoscopice, tele-chirurgiei, chirurgiei video-
asistate, tehnici care utilizează un instrumentar
fragil, ce nu poate fi sterilizat prin mijloace
clasice[i].

[i]Goullet D: Sterilisation of Medical Devices in France – Current and Future

Trends; Business Briefing: Medical Device Manufacturing & Technology
2002, 1-6.
 Etape
• Decontaminare
• Curăţire
• Ambalare
• Sterilizare
 Criteriile tehnologiei ideale de
sterilizare:
• Eficacitate demonstrată împotriva tuturor
microorganismelor patogene (inclusiv asupra
prionilor);
• Cicluri rapide de sterilizare;
• Raport cost beneficiu bun;
• Lipsită de toxicitate pentru pacienţi şi personal;
• Instalare şi întreţinere ieftină;
• Non corozivă şi ne distructivă pentru
instrumentar;
• Nepoluantă.
 Clasificarea metodelor de
sterilizare
• după mijloacele utilizate: fizice şi chimice.
• după temperatura la care se realizează
sterilizarea: la cald (căldură uscată şi
umedă) şi la rece (radiaţii ionizante,
germicide lichide şi gazoase).
• Metode clasice (vaporii sub presiune,
căldura uscată, etilen oxidul şi radiaţiile
ionizante) şi moderne (peroxizii, ozonul,
dioxidul de clor, plasma).
 Căldura uscată
acceptată doar pentru laboratoare de microbiologie

• obiecte termorezistente: instrumente

metalice, obiectele de porţelan şi de sticlă
specială (sticla de Jena)
• etuve sau pupinele
• menţinerea materialului de sterilizat la
160-180 grade C (320-356 F) timp de 60 –
120 minute
 Avantaje
• este mai puţin distructivă pentru metale
decât căldura umedă
• nu lasă reziduuri toxice pe obiectele
sterilizate
• nu necesită ambalarea obiectelor de
sterilizat (casolete/cutii metalice)
• nu este periculoasă pentru personal.
 Dezavantaje
• timp îndelungat de încălzire şi de răcire (2-
5 ore)
• timpul de sterilizare este relativ lung
datorită penetrării mai reduse a căldurii
uscate (sporii sunt distruşi mai lent)
• temperaturile de sterilizare sunt foarte
înalte putând duce la distrugerea
prematură a multor instrumente.
 Tehnici incorecte
• Flambarea
• Încălzirea la roşu
 Căldura umedă
Fierberea:
– Interes istoric
– Vase simple sau fierbătoare speciale sub
presiune
– 30 – 40 minute
– Creşterea temperaturii de fierbere prin
adăugare de substanţe chimice:
• carbonat de sodiu 2%,
• borat de sodiu 2 %
• formol 0,05 – 0,1 %.
 Sterilizarea prin abur sub
presiune
• Cea mai răspîndită metodă de sterilizare
din spitale
• hidroliză şi coagulare a enzimelor și
proteinelor structurale
• Autoclav – inventat în 1879
• Obiecte care suportă umiditatea,
presiunea ridicată (1 până la 3.5 atm.), și
temperaturi ridicate (+121°C to +148°C)
 Ciclul de sterilizare la autoclav
a. faza de pretratament şi preîncălzire
(prevacuumare) care constă din mai multe
purjări pentru îndepărtarea aerului din
materialul de sterilizat concomitent cu
umezirea acestuia.
b. Faza de sterilizare
c. Faza de posttratament (postvacuumare)
destinată normalizării temperaturii, presiunii şi
umidităţii materialului de sterilizat.
 Parametrii de sterilizare
• Standard, se recomandă sterilizarea la 134 grade
Celsius timp de 18 minute la o presiune de 2.04 bari
parametrii care asigură şi distrugerea prionilor.
• Pentru instrumentarul mai sensibil, atunci când nu există
risc de contaminare cu prioni, se admite sterilizarea la
121 grade C, 20 minute, 1,3 bari.
 Materiale sterilizate la autoclav
• instrumente din oţel inoxidabil,
• lenjeria chirurgicală (halate, bonete, măşti,
cearşafuri, meşe, comprese, vată, tifon)
• material de sutură,
• material de cauciuc,
• materiale din polimeri sintetici termostabili
(derivaţi de silicon).
 Avantajele şi dezavantajele
autoclavării
• Avantaje:
– rapidă
– ieftină
– netoxică
– Există și autoclave portabile de mici dimensiuni
• Dezavantaje:
– temperatura înaltă
– imposibilitatea sterilizării obiectelor sensibile la apă sau
impermeabile pentru apă.
– sterilizarea depinde de un număr mare de variabile (4): saturația
vaporilor, presiunea, temperatura, timpul
– risc de arsuri pentru angajaţi.
 Verificarea eficienței
• Indicatori mecanici (test de Vacuum,test
Helix și Bowie-Dick),
• Indicatori chimici
• Indicator biologic, sporii de Geobacillus
stearothermophilus (înainte Bacillus
stearothermophilus)
 Oxidul de etilen (EtO)
• este un agent alchilant adică o substanţă
capabilă să substituie un atom de
hidrogen cu un radical alchil
• Activitatea bactericidă rezultă din
alchilarea proteinelor,ADN-ului și ARN-ului
(denaturarea enzimelor şi a acizilor
nucleici)
• Are o bună capacitate de penetrare
• Este incolor, foarte toxic și inflamabil
 Factorii care influentează
sterilizarea cu ETO
• gas concentration (450 to 1200 mg/l);
• temperature (37 to 63°C);
• relative humidity (40 to 80%)(water
molecules carry ETO to reactive sites);
• exposure time (1 to 6 hours).
 Oxidul de etilen (EtO)
• EtO se utiliza în amestec cu un gaz transportor şi stabilizator,
clorofluorocarbonul (CFC), într-o proporţie de 12% EtO şi 88% CFC,
amestec cunoscut ca 12/88 EtO
• CFC-ul (freon) este o substanţă extrem de poluantă motiv pentru
care a fost interzisă
• La ora actuală au fost concepute alternative mai puțin poluante:
– 8.5% ETO și 91.5% CO2
– ETO amestecat cu HCFC: 8.6% ETO - 91.4% HCFC, și 10%
ETO - 90% HCFC (permis până în 2030)
– 100% ETO cartușe care elimină necesitatea unor butelii /
rezervoare externe
• timpul îndelungat necesar eliminării gazului rezidual de pe obiectele
sterilizate (pasiv 7 zile, mecanic 8-12 ore)
• Sterilizarea cu EtO se practică numai în unitatea centrală de
sterilizare a spitalului
 Avantajele sterilizării cu EtO:

• Temperaturi joase (25 – 75 °C)

• Gamă largă de instrumente – care pot
avea echipamente electronice incorporate
(instrumente sensibile la umezeală și
temperaturi înalte)
 Dezavantaje:
• Timpul lung de sterilizare (ciclul durează 2,5 ore
fiind urmat de aerare mecanică timp de 8-12 ore
la 50-60 grade Celsius). Simpla aerisire
presupune 7 zile la 20 grade Celsius.
• Costul ridicat
• Toxicitatea pentru pacienţi şi personal (mutagen,
carcinogen, teratogen, provoacă avorturi,
determină iritaţii ale căilor respiratorii, probleme
digestive, afecţiuni ale SNC şi arsuri chimice)
 Eficiență redusă
• Sporii bacterieni, în special cei ai B. atrophaeus
sunt cei mai rezistenți la acțiunea ETO, motiv
pentru care sunt utilizați ca indicatori biologici

• Eficiență mai redusă și persistență mai mare în

structurile tubulare ale endoscoapelor precum și
asupra instrumentelor stomatologice
contaminate cu Streptococcus mutans (se rec.
să fie sterilizate la autoclav)
 Indicații de utilizare
• Instrumente critice și unele semicritice
care nu pot fi autoclavate (sensibile la
căldură și sau umiditate)
 Precauții/interdicții
• (1) Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie să reprezinte o metodă uzuală
de sterilizare având în vedere riscul toxic pentru personalul stației de
sterilizare, pentru cei care manipulează sau pentru pacienții la care se
utilizează obiectele sterilizate prin această metodă, motiv pentru care
aceasta trebuie utilizată în cazuri excepționale, când nu există alte mijloace
de sterilizare.
• (2) Este interzisă utilizarea sterilizării cu oxid de etilenă pentru sterilizarea
materialului medico-chirurgical în urgență.
• (3) Este interzisă sterilizarea cu oxid de etilenă a materialului medico-
chirurgical a cărui compoziție nu este cunoscută.
• (4) Este interzisă resterilizarea cu oxid de etilenă a echipamentului medical
constituit din părți de policlorură de vinil sterilizat inițial cu radiații ionizante
sau raze gamma.
• (5) Este interzis a se fuma în încăperile unde se utilizează oxidul de etilenă;
aceste încăperi trebuie ventilate în permanență direct cu aer proaspăt (din
exterior).
 Modern
Sterilizatorul cu plasma
• Tehnologia a fost brevetată în 1987
• Acționează prin intermediul radicalilor liberi produși în câmpul
plasmatic (hidroxil și hidroperoxil), care sunt capabili să
interacționeze cu componente celulare esențiale (enzime, acizi
nucleici) alterând metabolismul celular
• Variabilele cele mai importante sunt: tipul de gaz (peroxidul de
hidrogen) utilizat și profunzimea vacuumului
• Produșii finali rezultați sunt netoxici, motiv pentru care aerarea nu
este necesară
• Materialele sterilizate pot fi utilizate imediat
• Ciclul de sterilizare: 75 minute (versiuni mai noi 55 minute) la 37-
44°C. Materialul trebuie să fie perfect uscat.
 Utilizare
• aparat destinat sterilizarii tuturor echipamentelor medicale
(instrumentar chirurgical, instrumentar endoscopic, instrumente
electrochirurgie, padele defibrilare interna, laringoscoape si lame,
endoscoape rigide si flexibile, trocare, dilatatoare esofagiene,
cabluri fibra optica, sonde laser, sonde ecograf, lentil oftalmologice,
cabluri pacient, echipament terapie radiologica, echipamente
osteosinteza, etc.) sensibile la caldura si umiditate, datorita
temperaturii scazute care se foloseste in incinta de sterilizare.
• Dupa ce se incheie procesul de sterilizare, detaliile sunt tiparite, iar
rezultatele pot fi verificate cu usurinta. Detaliile sunt afisate pe ecran
• Indicator biologic: sporii Bacillus atrophaeus
Sterlizanţi chimici în fază lichidă
• Glutaraldehida 2% (Cidex)
• Peroxidul de hidrogen stabilizat 6%
• Acidul peracetic
 Acidul peracetic
• Agent oxidant, care își menține efectul biocid și în condițiile
contaminării cu material organic
• Utilizat larg în SUA pentru sterilizarea endoscoapelor
• Este livrat în concentrație de 35% în combinație cu un agent
anticoroziv
• Pentru sterilizare , diluție de 0,2% (în apă ultrafiltrată) la temperatura
de 50 grade C, 12 minute în condițiile în care soluția este permanent
recirculată cu ajutorul unor pompe
• La sfârșit, patru clătiri cu apă filtrată
• Apa în exces este eliminată cu aer curat , filtrat
• Este important ca soluția de sterilizant să intre în contact cu toate
suprafețele endoscoapelor
• Indicator biologic spori de G. stearothermophilus
Sterilizarea prin radiaţii ionizante
• este rezervată mediului industrial
• Eficacitatea sa este foarte bună, cu excepţia
agenţilor transmisibili neconvenţionali (prioni).
• Există două tipuri de radiaţii:
– radiaţiile gamma;
– fasciculele de electroni acceleraţi într-un câmp
electric.
• Sterilizarea se produce fără încălzirea
materialelor şi utilizarea lor este posibilă la scurt
timp după sterilizare.
 Alte metode
• Sterilizarea prin radiaţii ultraviolete
• Sterilizarea prin ultrasunete
• Sterilizarea prin liofilizare
Prezentare comparativă a metodelor de
sterilizare
Sterilization Method Problematic Parameters Compatibility
Autoclave steam High temperature, humidity Can affect floating-gate memory cells
(EEPROM); reduces the lifetime of embedded
batteries (if any).

Ethylene oxide Flammability, carcinogen The vacuum can affect embedded batteries.

Chlorine dioxide None There are no adverse effects on electronics or

batteries.

Vaporized hydrogen peroxide Vacuum The vacuum can affect embedded batteries.

Hydrogen peroxide plasma Vacuum, plasma discharge The vacuum can affect embedded batteries; the
RF energy required to generate the plasma may
not be compatible to semiconductors.

Gamma ray Radiation, nuclear waste The radiation can damage semiconductors that
are not designed for exposure.

Electron beam Radiation The radiation can damage semiconductors that

are not designed for exposure.
 Durata menținerii sterilității
• (1) Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în cutii metalice
perforate sau în casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare,
cu condiția menținerii acestora închise. Excepție fac ambalajele
dure pentru care producătorul precizează o altă durată de
valabilitate, cu condiția menținerii acestora în condițiile precizate de
producător.
• (2) Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în pungi hârtie-
plastic sudate este de două luni de la sterilizare, cu condiția
menținerii integrității ambalajului, cu excepția celor pentru care
producătorul specifică o altă perioadă de valabilitate, cu condiția
menținerii condițiilor specificate de acesta
 Controlul sterilizării
• trei tipuri de indicatori:
– mecanici,
– fizico - chimici
– biologici.
 Indicatori mecanici
• înregistrare grafică continuă a parametrilor de
sterilizare sub forma unor diagrame şi
compararea diagramelor obţinute cu diagrama
tip furnizată de producător.
• Verificarea periodică a aparaturii de către
specialişti
• Test Bowie – Dick pentru verificarea eficacităţii
purjării
• Controlul umidităţii materialelor textile după
autoclavare – cântărire. Max 1%
 Indicatori chimici
• substanţe chimice care îşi modifică culoarea sau starea de agregare
la anumite temperaturi.
• se prezintă în mai multe forme: bandelete, bandă adezivă cu
indicatori, pungi cu markeri de culoare şi etichete indicatoare.
• se plasează în fiecare pachet/casoletă şi se verifică la deschiderea
fiecărui pachet sterilizat.
• Se vor verifica indicatorii de eficienţă ai sterilizării:
– virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-chimic;
– virarea culorii la indicatorii fizico-chimici "integratori"; se poate verifica pentru
materialele ambalate în pungi hârtie plastic prin transparenţa plasticului. Pentru
materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face de către utilizatori, la
deschiderea acestora. În situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se
consideră nesterilizat şi nu se utilizează.
• Registrele de evidenţă a sterilizării !
 Indicatori biologici
• Testul conţine un număr cunoscut de
microorganisme sub formă sporulată, cu
rezistenţă cunoscută la un anumit mod de
sterilizare, într-un ambalaj protector etanş.
Creşterea ulterioară sau dimpotrivă lipsa
creşterii bacteriilor când sunt puse în condiţii
favorabile de mediu oferă indicii asupra
sterilizării.
• Bacillus stearothermophilus , Bacillus subtilis
• Examenul bacteriologic indirect constă în
evidenţierea florei microbiene pe obiectele
sterilizate
 Dezinfecţia aerului din sălile de
operaţie
• Poluarea microbiană a aerului din sălile de
operaţie este direct proporţională cu
numărul de persoane şi cu gradul de
mişcare a acestora
• Sistemele de ventilaţie cu flux laminar şi
radiaţiile ultraviolete sunt elemente
absolut necesare sălilor de operaţie
aseptice.
Sisteme de ventilaţie moderne ale
blocului operator
– protejarea câmpului operator
– evacuarea gazelor anestezice
– confort pentru personal şi pacient
– să păstreze o presiune pozitivă în sala de
operaţie în raport cu încăperile alăturate
– să fie uşor de întreţinut.
 Pregătirea pacientului
• Duşul antiseptic preoperator (2 duşuri cu
preparate pe bază de clorhexidină)
• Înlăturarea pilozităţii
• Aseptizarea tegumentului
– produşii pe bază de alcool,
– iodoforii
– gluconatul de clorhexidină.
Pregătirea echipei operatorii
• echipament special: bonetă, mască,
costum şi încălţăminte (saboţi) utilizate
exclusiv în sala de operaţie.
• Nici unul din membrii echipei operatorii nu
are voie să facă înainte de intervenţia
chirurgicală pansamente septice, tuşee
rectale sau vaginale
• Spălarea chirurgicală a mâinilor
• Îmbrăcarea echipamentului steril
 Dezinfecţia

• operaţiunea prin care se elimină majoritatea

microorganismelor patogene, cu excepţia unor
spori bacterieni şi a prionilor, de pe suprafeţe
inanimate contaminate.
• În funcţie de tipul microorganismelor eliminate,
dezinfecţia poate să fie bactericidă,
tuberculicidă, fungicidă, viricidă sau sporicidă.
• Ea se face prin mijloace fizice şi chimice.
Dezinfecţia chimică face uz de substanţe
dezinfectante sau biocide
• Art. 8. - (1) Dezinfecția este procedura
care se aplică numai după curățare și este
urmată de clătire, după caz. Excepția este
reprezentată de situația în care suportul
care trebuie tratat a fost contaminat cu
produse biologice. În această situație
prima etapă este de dezinfecție, apoi se
realizează curățarea urmată de încă o
etapă de dezinfecție și clătire, după caz
 Dezinfectantele
• sunt substanţe biocide utilizate pentru
distrugerea microorganismelor de pe
instrumente, obiecte sau diverse suprafeţe
inanimate.
 Dezinfectantul ideal
• Spectru larg : bacterii, fungi, viruşi şi protozoare
• Efect rapid
• Uşor de folosit
• Să nu coloreze
• Lipsit de miros
• Timp îndelungat de folosinţă
• Să nu fie corosiv
• Să nu fie inactivat de reziduurile organice
• Să nu fie afectat de modificările de pH, temperatură şi
duritatea apei
• Să nu fie toxic şi poluant.
 Tipuri de dezinfecţie
• În funcţie de necesităţi dezinfecţia poate fi
de trei nivele:
– înalt (high level),
– mediu (intermediate level)
– scăzut (low level).
 Dezinfecţia de nivel înalt
• distruge toate microorganismele cu
excepţia unor spori.
• Dezinfectantele de grad înalt sunt:
glutaraldehida, dioxidul de clor, peroxidul
de hidrogen, ortoftalaldehida, şi acidul
peracetic.
• Utilizate la alţi parametrii aceste substanţe
sunt sterilizante, fiind capabile să distrugă
toate tipurile de microorganisme.
 Etapele dezinfecției de tip înalt aplicate
instrumentarului care nu suportă
autoclavarea sunt

• dezinfecție, cel puțin de nivel mediu;

• curățare;
• dezinfecție de tip înalt prin imersie;
• clătire cu apă sterilă
• utilizare.
• Soluția chimică utilizată pentru dezinfecția
înaltă a instrumentarului care nu suportă
autoclavarea se va folosi maximum 48 de
ore sau 30 de cicluri de la preparare, cu
condiția menținerii în cuve cu capac
• Procedurile de dezinfecție înaltă a
dispozitivelor medicale termosensibile sunt
înregistrate într-un registru special,
denumit Registrul de dezinfecție înaltă a
instrumentarului,
 Dezinfecţia de grad intermediar
• inactivează Micobacterium tuberculosis varianta
bovis, dar nu distruge sporii bacterieni.
• Prin dezinfecţia de nivel intermediar se distrug
formele vegetative bacteriene, fungii, HBV şi
HIV.
• Exemple de dezinfectanţi intermediari: alcoolii
(etilic şi izopropilic), compuşii cloraţi (hipocloriţi
de sodiu şi calciu), unii derivaţi fenolici şi unii
iodofori.
 Dezinfecţia de grad scăzut
• distruge majoritatea bacteriilor, unii fungi şi
unii viruşi dar nu distruge sporii bacterieni
sau Micobacterium tuberculosis varianta
bovis.
• Exemple: compuşii cuaternari de amoniu,
unii compuşi fenolici şi unii iodofori.
 Tipuri de dezinfectanți
• Alcooli
• Compuși pe bază de clor
• Aldehide (glutaraldehida, formaldehida, ortoftalaldehida)
• Peroxidul de hidrogen
• Iodofori
• Acidul peracetic
• Compuși cuaternari de amoniu
• Fenoli
 Antiseptice
• Antisepticele sunt biocide destinate
aplicării pe tegumente, mucoase sau
ţesuturi şi nu pentru decontaminarea
obiectelor sau a suprafeţelor inanimate.
Calităţile unui bun antiseptic sunt:
– solubilitatea în orice proporţie în apă şi lichide
organice
– stabilitate în soluţii diluate şi în timp
– să nu fie iritant sau toxic pentru ţesuturi
– spectru germicid larg
– să fie bactericid şi nu numai bacteriostatic
– să acţioneze rapid
– să nu fie inactivat de lichidele organice
– să-şi păstreze calităţile germicide atunci când este
inclus în diverşi excipienţi.
 1.Iodul şi iodoforii
• Soluţia Lugol
• Benzina iodată
• Eterul iodat
• Alcoolul iodat este o soluţie alcoolică 1%.
• Tinctura de iod este un antiseptic de suprafaţă
utilizat frecvent pentru badijonajul tegumentelor
câmpului operator sau a celor din jurul plăgilor.
Compoziţia sa este : iod 2,5g + iodură de
potasiu 2,5g + apă 2,5 ml + alcool 90 grade add
100 ml.
• Iodoforii sunt combinaţii ale iodului cu agenţi
transportori. Complexul rezultat reprezintă o sursă de
iod, eliberând mici cantităţi de iod liber în soluţie apoasă.
Cel mai cunoscut iodofor este povidona iodată, un
compus al iodului cu polivinilpirolidona. Spre deosebire
de alţi compuşi ai iodului acesta este netoxic şi neiritativ.
Responsabil de acţiunea germicidă este iodul liber (I2).
• Iodoformul (triiodmetanul) praf de culoare galbenă cu
miros specific puternic. Se utilizează pentru impregnarea
meşelor care se lasă timp îndelungat în plăgi sau în
stomatologie. Descoperit în 1822 de Georges-Simon
Serullas.
 2. Alcoolii
Alcoolii sunt antiseptice de suprafaţă. Aplicaţi pe
tegument, în general nu sunt toxici. Excepţie face
alcoolul izopropilic care a fost cauza unor efecte toxice la
copiii.
• Trei tipuri de alcool se utilizează în scop antiseptic: etilic,
normal propilic şi izopropilic.
• concentraţia soluţiilor, care trebuie să fie între 60 şi 70%.
• Inconvenientul major în utilizarea alcoolilor ca antiseptice
tegumentare este uscarea pielii (mai evident la alcoolul
izopropilic).
• sunt substanţe volatile şi inflamabile necesitând precauţii
speciale la utilizare şi depozitare.
 3. Soluţii pe bază de clor
• Soluţia Dakin (soluţia Carrel-Dakin)
– hipoclorit de sodiu 0,5%.
– soluţia este instabilă
– este citofilactică, nu este inactivată de plasma
sanguină, dezodorizează plăgile şi are o mare
capacitate de a dizolva ţesuturile necrozate (bisturiu
chimic al sfacelulilor).
– Poate dizolva cheagurile!
• Gluconatul de clorhexidină
– efectul este mai pronunţat pe gram pozitivi.
– are acţiune antivirală bună in vitro.
– Netoxic, absorbţia cutanată este minimă.
– are o afinitate puternică faţă de piele motiv pentru care are o acţiune
persitentă, rămânând activă pentru aproximativ 6 ore. Acţiunea ei nu
este afectată de prezenţa sângelui sau a altor resturi de material
organic.
• Hexaclorofenul
– în special pe cocii gram pozitivi.
– Este toxic, constatându-se efecte neurologice importante la arşii care au
fost spălaţi cu acestă substanţă.
– Avantajul major al hexaclorofenului este persistenţa.
– Este utilizat ca antiseptic cutanat în concentraţii de 3%. Utilizarea pe
mucoase, tegumente lezate sau în plăgi este contraindicată.
 4.Substanţe care degajă oxigen
• Apa oxigenată este o soluţie de peroxidul de hidrogen
3%, obţinută prin dizolvarea perhidrolului în apă distilată
în proporţie de 1 la 3. Se păstrează în sticlă de culoare
închisă (maro) pentru că în contact cu lumina se
descompune. Este un antiseptic citofilactic. Topeşte şi
elimină sfacelurile. În contact cu plaga produce
efervescenţă prin eliberarea oxigenului. Are acţiune
bactericidă, mecanică şi uşor hemostatică. Un
dezavantaj ar fi provocarea granulaţiei excesive care
întârzie cicatrizarea plăgii.
• Oxigenul în stare gazoasă se foloseşte în gangrena
gazoasă.
• Acidul boric se găseşte sub formă de cristale,
folosindu-se ca atare sau sub formă de soluţie 2-4%.
Eliberarea de oxigen este mai puţin intensă decât în
cazul apei oxigenate dar efectul este mai de durată. Se
utilizează în infecţiile cu piocianic.
• Permanganatul de potasiu se prezintă sub forma unor
cristale de culoare violetă. Are efecte slab antiseptice şi
se utilizează în special pentru mucoase sau pentru plăgi
infectate sub formă de soluţii diluate 1-3/1000 de culoare
roz. Colorează şi distruge rufăria. Petele de pe rufărie se
scot cu bisulfit de sodiu.
 5. Derivaţii mercurului
(sărurile de mercur)
• au acţiune bacteriostatică. Se utilizează pentru
aseptizarea tegumentelor şi mucoaselor. Datorită
toxicităţii şi a efectului iritant sunt tot mai puţin utilizate în
ultimii ani.
• sublimatul corosiv (biclorura de mercur) sol 1/1000,
astăzi se utilizează mai mult ca dezinfectant pentru
sticlăria de laborator.
• mercurocromul are acţiune bactericidă puternică pe
stafilococ, se utilizează ca antiseptic tegumentar în
arsuri;
• oxicianura de mercur sol 1/ 4000,
• fenoseptul (fenilmercuriborat, Mercasept) sol 0,1-
0,2/1000 are efect bacteriostatic şi fungistatic.Se
utilizează pentru aseptizarea tegumentelor şi a mâinilor.
 6. Derivaţii de argint.
• Nitratul de argint
– are proprietăţi bactericide şi caustice.
– Se foloseşte sub formă solidă (creion cauterizant) sau
soluţii 1/6000 – 1/500000 pentru spălături vezicale.
– Iritaţia chimică pe care o produce în plăgi grăbeşte
cicatrizarea.
• Colargolul 1%, protargolul 2% şi argirolul 5%
– sunt derivaţi organici ai argintului care se utilizează în
tratamentul infecţiilor cronice ale mucoaselor.
 7. Coloranţii

• Acridinele
– au acţiune bactericidă slabă.
– se utilizează: proflavina, acriflavina , diflavina.
– Cel mai frecvent utilizat este rivanolul – praf galben din care se prepară
soluţii 1/1000 pentru aplicare în plăgile infectate.
• Metoseptul (pansterina)
– colorează în verde tegumentele şi mucoasele. Se foloseşte pentru
pregătirea câmpului operator la persoanele sensibile la iod.
• Verde de malahit (verde anilină, verde de China)
– în soluţii diluate se utilizează ca antiseptic local. Are efect asupra
fungilor şi asupra bacteriilor gram-pozitive.
• Verde de malahit G (verde briliant) efect antiseptic asupra bacteriilor
gram-pozitive.
• Alte antiseptice utilizate în dermatologie: violetul de genţiană,
albastru de metilen acţionează în special pe germenii gram pozitivi.
 7.Detergenţii

Sunt substanţe care scad tensiunea superficială

favorizează detaşarea mecanică a microbilor şi
grăsimilor.
Au efect abraziv, emulsionant pentru grăsimi.
Sunt utilizaţi sub formă de soluţii apoase sau
alcoolice atât în scop dezinfectant cât şi
antiseptic.
Toxicitatea lor este variabilă, detergenţii cationici
fiind mai periculoşi putând da intoxicaţii grave.
 Antiseptice
• Polyhexanid (Lavasept), Polyhexamethylenbiguanid
– 1995. În concentratie de 0,02% lavaj plăgi
• Povidon-Iod, betaisodonă
• Apa oxigentă
• Chlorhexidin
• Ethacridinlactat (clasa acridine) - Rivanol
– culoare galbenă
– Unguent 0,2%, soluție 0.05-0,1%

• Octenidin (suprafață)