1.Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei.

Elemente de deontologie
• Ortodonție (din greacă) – ”orthos” = drept și ”donti” = dinte
• ORTODONTIA este o ramura a stomatologiei ce abordeaza etiopatogenia , clinica diagnosticul si
diverse metode de tratament a anomaliilor dento-maxilare
SARCINILE ORTODONTIEI
AMELIORAREA ALINIERII DENTARE
AMELIORAREA FUNNCTIEI MASTICATORII SI ECHILIBRUL ARTICULAR
AMELIORAREA ESTETICII FACIALE
AMELIORAREA FUNCTIEI RESPIRATORII SI A STARII GENERALE DE SANATATE
Elemente de deontologie
E binevenita dotarea cabinetului, fotoaparat si softboxuri impreuna cu un calculator pentru stocarea
informatiei in format electronic, examenul fotostatic, radiografii digitale, diferite software pentru analiza
teleradiografiei, modelele digitale, software pentru set-up
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –medic, medic-medic, medic-
asistenta
CRITERIUL CARE STA LA BAZA TERMINOLOGIEI FRANCEZE PROPUSA DE IZARD IL CONSTITUE RAPOARTELE
TOPOGRAFICE PE CARE LE PREZINTA ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE APARATULUI DENTO-MAXILAR
FATA DE CELE TREI PLANURI DE REFERINTA:
SAGITAL
TRANSVERSAL
VERTICAL
TERMINOLOGIA CUPRINDE TREI CATEGORII DE TERMENI
RADICALI
PREFIXE
CALIFICATIVE

2.Organizarea şi echipamentul tehnic al cabinetului, secţiei de ortodonţie

Un spatiu de baza a cabinetului stomatologic 14m2 pentru un fotoliu si cite 7m2 pentru fiecare utilaj suplimentar,

 inaltimea tavanelor nu mai mica de 3m.

 Peretii trebuie sa fie netezi,uniformi,acoperiti cu material lavabil pentru a putea fi curatat si dezinfectat cit mai usor.

 Podeaua din material rezistent la rotile scaunului medicului si asistentei.

 Usile si ferestrele cabinetului sunt acoperite cu vopsea emailata sau cu ulei de culoare alba;

 In cabinetele stomatologice nu se permit bibelouri,tablouri,flori naturale si artificiale si elemente decorative care

contribuie la acumalerea de praf;

 In sala de asteptare sunt de preferat culorile calde ,pe holuri cele deschise iar in cabinet culori neutre.

 Lumina trebuie sa nu aiba tenta galbuie iar lampile trebuie sa fie fixe.
3.Descrieți factorii ce determină necesitatea tratamentului ortodontic.
 ANOMALII DENTARE

 INGHESUIRI DENTARE

 INCLUZIUNI

 LATERODEVIATII

 LATEROGNATIE

 PROBLEME DE ARTICULATIE

 PROBLEME DE OCLUZIE

 PROBLEME FUNCTIONALE

 PROBLEME ESTETICE

4.Definiți noțiunea de asepsie. Reguli de aseptică în ortodonție.

ASEPSIA reprezintă un complex de măsuri care împiedică pătrunderea sau contactul germenilor cu plaga operatorie
prin nimicirea lor de pe toate obiectele ce intră în contact cu plaga. Asepsia este o metodă profilactică de tratament
ce împiedică contaminarea plăgii.

Mijloacele de asepsie: dezinfectia mainilor ,suprafetelor ,utilizarea lampilor de cuart pt dezinfectie, utilizarea
echipamentului steril : masti,manusi , halate etc. Instrumentarul utilizat la fel trebuie sa fie steril.

5.Definiți noțiunea de antisepsie. Reguli de antiseptică în ortodonție.

ANTISEPSIA este un complex de măsuri care au ca scop distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă sau în
organism. Antisepsia este o metodă curativă şi se traduce din greaca veche: anti= împotriva, sepsis=
putrefacţie.
Mijloacele de antisepsie:
-mijloace mecanice: curatirea mecanica si spalarea (se adreseaza instrumentarului, materialului moale, mâinilor
medicului si câmpului operator);

- caldura uscata (flambare, calcare, încalzire la rosu, sterilizare cu aer cald - Poupinel) si caldura umeda (fierbere,
autoclavare);

- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare chimica

Actiunile antispetice trebuie sa aiba umatoarele proprietati:

- sa aiba actiune rapida si durabila;

- sa distruga cât mai multi germeni în concentratii cât mai mici;

- sa nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplica si sa nu tulbure mecanismele de aparare favorizând astfel o
infectie bacteriana;

- sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie dezinfectate;

- sa fie usor solubila în apa iar odata solvita sa dea un amestec stabil (sa nu-si modifice proprietatile în timp);
6.Definiți termenii de dezinfecție. Caracteristica mijloacelor și metodelor de dezinfecție a
echipamentului și instrumentariului orthodontic
• Dezinfecţia reprezintă un proces de lichidare a germenilor patogeni prin intermediul metodelor
fizico-chimice, farmacologice şi biologice.Prin dezinfectie se realizeaza distrugerea germenilor
patogeni,cu exceptia celor sporulati .
Deezinfectia se refera la distrugerea germenilor de pe diferite obiecte sau suprafete contaminate.
Metode de dezinfectie:
 Pentru dezinfecţia aerului şi suprafeţelor în instituţii trebuie instalate lămpi cu raze ultraviolete

 Spalarea mainilor si dezinfectarea

 Fotoliul dentar se dezinfectează de mai multe ori pe zi, în special tetiera, brațele fotoliului și măsuța de
instrumente; se pot utiliza spray-uri antiseptice. Diverse piese ale unitului:s eringa de apă și aer,
butoanele de la întrerupătoare trebuie șterse cu un burete înbibat în alcool 70% sau clorhexidin în
soluție alcoolică sau spray; scuipătoarea trebuie dezinfectată frecvent. Aerisirea corespunzătoare se face
de mai multe ori pe zi. La sfîrșitul zilei de lucru se efectuează îngrijirea unitului și a mobilierului,
dezinfecția scuipătorilor, portdeșeurilor, lavoarului, dezinfecția umedă a pardoselii și altor suprafețe
mari cu săpun crezol 2% sau cu alte soluții sau spray-uri dezinfectante.
 Săptămînal curățenia generală, curățirea și dezinfecția tuturor suprafețelor lavabile, ștergerea pereților, ușilor,
dezinfecția aerului prin formalizare.

7.Definiți termenii de sterilizare. Caracteristica mijloacelor și metodelor de sterilizare în

ortodonție.
• Sterilizarea este baza asepsiei şi reprezintă un proces de lichidare a tuturor germenilor patogeni inclusiv a
celor sporulati , prin utilizarea metodelor fizicochimice de distrugere.

Metodele şi mijloacele de sterilizare folosite în practică trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

• -Să distrugă microorganismele şi sporii lor.

• - Să nu fie agresive pentru pacienţi şi personalul medical.

- Să fie inerte asupra materialelor supuse sterilizării

Mijloacele de sterilizare pot fi:

Metode fizice: tratarea cu temperaturi înalte (fierberea, tratarea cu vapori sub presiune, tratarea cu aer uscat); cu
raze ultraviolete, cu ultrasunet, sterilizare prin filtrare.

Metode chimice: aplicarea substantelor chimice în faza gazoasa (formaldehida) sau sterilizarea în soluții de
preparate chimice (iod, alcool, apa oxigenata, cloramină, etc). Condiția principală în aplicarea materiilor chimice o
constituie capacitatea lor bactericidă și lipsa de agresivitate față de materiale sau instrumente.

In ortodontie cel mai frecvent este utilizata sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea). Autoclavul este
un dispozitiv in forma de cutie cu peretii foarte grosi,dubli rezistenti ,prevazut cu un capac si rafturi pt dispunerea
instrumentelor. Prin intermediu autoclavului se realizeaza distrugerea tuturor microorganismelor inclusiv a sporilor
, la ridicarea presiunii la 2 atm se obtine o temperatura de 131 grade , care timp de 20 minute asigura
sterilizarea.Dezavantajele acestei metode de sterilizare sunt: instrumentele din metal pot coroda, de aceea trebuie
protejate; aburul sub presiune poate deteriora anumite materiale plastice sau gume.
O alta metoda este sterilizarea cu aer cald (Pupinelul )- care functioneaza la o temperatura de 180 grade timp
de 1 ora .Avantajul acesteia este ca ea nu prezinta riscul corodarii instrumentului ,dar dezavantajul este ca timpul
de sterilizare este mai indelungat.

8.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumente.

Este de dorit ca laboratorul să fie amplasat în vecinătatea cabinetului stomatologic, pentru o mai bună colaborare dintre
medic şi tehnician dentar. În interiorul laboratorului,compartimentarea trebuie să asigure fiecărei unităţi de lucru un
spaţiu minim de 8m², în condiţiile respectării principiilor ergonomice şi normelor de protecţie a muncii.

Instalaţiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate corespunzător; de asemenea,orice derivaţie de la traseul principal
necesită robinet separat.Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină (800-1000 Lux),
amplasată în vedereaasigurării pe cât posibil a lucrului. Iluminarea la locul de muncă trebue să fie de 4000- 8000 Lux.

Diviziunea muncii în laboratorul de tehnică dentară presupune mai multe încăperi:

 laboratorul de bază,

 compartimentul pentru ghips,

 compartimentul pentru prelucrarea aliajelor la cald,

 compartimentul pentru prelucrare/lustruire,

 compartimentul pentru prelucrarea maselor plastice.

Utilaj

 Camera cu presiune

 Micromotor

 Spatula electrica

 Motor pentru lustruire

 Sablator

Materiale

Acrilat, ceara, gips , diverse aliaje(Cr-Co, Cr-Ni) , nisip pentru slefuire si lustruire pasta pentrru lustruire

Instrumente

Cleste , bisturiu, spatula de modelat , perie .

9.Descrieți compartimentele laboratorului de tehnică dentară. Tehnica securității în laboratorul de

tehnică dentară.
Camera de asteptare si primire a comenzii
Camera de gipsare si polimerizare
Camera de pregatire a metalului
Camera de lustruire a Metalului
Camera de ceramic
Camera pentru lucrul digital softuri
Camera contabilului
Vestiar bucatarie Blocu sanitar
Tehnica securitatii
Verificarea tuturor utilajului la reteaua electrica
Lucru la motor cu ochelari de proectie vizier masca manusi
Asigurarea ventilatieii
Lucru la reteaua d gaz si spirtiera doar cu echipament special si boneta parul prins
10.Definiți și descrieți conceptul de stomatologie preventivă și prevenție în ortodonție
Stomatologia preventiva -o ramura a stomatologiei care are drept scop de a preveni , depista si a trata cit
mai precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa tratezi.
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este de a pastra un timp cat mai indelungat integritatea
anatomo-functionala a odontomului.
Prevenție în ortodonție = ramură a stomatologiei preventive ce are ca scop de a depista si a stoparea apariției
disarmoniilor dento-alveolo-maxilare (DDAM) prin asigurarea unei dezvoltări armonioase a maxilarelor, alveolelor
și a dinților, într-un complex funcțional și estetic.
Tipurile de prevenție:
◼ Prevenția primară – are drept scop evitarea apariției maladiilor și vizează pe de o parte creșterea
rezistenței țesuturilor cavității bucale și eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant în
declanșarea afecțiunilor stomatologice.
◼ Prevenția secundară – urmărește depistarea și diagnosticul cât mai precoce al afecțiunilor bucodento-
maxilare, utilizând un consum minim de medicamente și volum de muncă minim.
◼ Prevenția terțiară – pregatirea bolnavului cu anomalii dento-maxilare catre un tratament ortodontic de
specialitate.
11.Factorii etiologici și de risc ai anomaliilor dento-maxilare. Clasificare.
Anomaliile dento-maxilare -reprezinta tulburari de dezvoltare cantitativa de
forma ,directie ,pozitie ale elementelor componente a aparatului maxilar (dinti,os
alveolar ,maxilare) asociate cu tulburari functionale,ocluzale si neuro-musculare.
►Graber T. propune clasificarea factorilor etiologici ai anomaliilor dento- maxilare,
precum:
Factori generali:
1. Ereditatea (tiparul)
2. Defecte congenitale (despicături labio-maxilo-palatine, torticolis, dizostoză cleidocraniană,
sifilis)
3. Mediul înconjurător:
- prenatal - traume, dieta, metabolismul matern, boli infecțioase,conditiile de viata a mamei in
timpul sarcinii;
- postnatal - accidente la naștere, paralizie cerebrală, traume ATM
4. Tulburări endocrine și de metabolism, boli infecțioase
5. Tulburări de nutriție (deficiențe nurtiționale)
6. Presiuni anormale:
- obiceiuri vicioase - comportări anormale de supt la sugar, sugerea degetului,
mușcarea buzei, sugerea limbii, roaderea unghiilor)
- funcții perturbate - deglutiție infantilă, tulburări fonatorii, respiratorii, adenoide, ticuri
și bruxism
7. Postură
8. Traume și accidente
 Factori locali:
1. Anomalii dentare de număr:
- dinți supranumerari
- absențe dentare (congenitale, caria complicată, accidente)
2. Anomalii dentare de volum
3. Anomalii dentare de formă
4. Fren labial anormal și bariere mucoase
5. Pierdere prematură a dinților
6. Retenție prelungită a dinților temporari
7. Întârzieri în erupția dinților permanenți
8. Cale anormală de erupție
9. Anchiloze dentare
10. Carie dentară
11. Restaurări dentare incorecte.
12.Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.
Factori generali:
1. Ereditatea (tiparul)
2. Defecte congenitale (despicături labio-maxilo-palatine, torticolis, dizostoză cleidocraniană, sifilis etc.)
3. Mediul înconjurător:
- prenatal - traume, dieta, metabolismul matern, boli infecțioase;
- postnatal - accidente la naștere, paralizie cerebrală, traume ATM
4. Tulburări endocrine și de metabolism, boli infecțioase (tulburarile de secretie a hormonului de
crestere(somatotropine) ,hipersecretia hormonului de crestere duce la -gigantism ,iar hiposecretia la -nanism)
5. Tulburări de nutriție (deficiențe nurtiționale)
6. Presiuni anormale:
- obiceiuri vicioase - comportări anormale de supt la sugar, sugerea degetului,
mușcarea buzei, sugerea limbii, roaderea unghiilor)
- funcții perturbate - deglutiție infantilă, tulburări fonatorii, respiratorii, adenoide, ticuri
și bruxism
7. Postură
8. Traume și accidente
13. Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.
Factorii loco-regionali au o importanta majora asupra modelarii aparatului dento-maxilar.Fraza care descrie cel mai
bine importanta functiilor este ‘’Functia determina forma’’.Dintre principalii factori implicati in aparizia anomaliilor
dento-maxilare avem :
 Deglutitia atipica;
 Respiratia orala;
 Tulburarile de masticatie;
 Tulburarie de fonatie;

1. Deglutitia infantila poate aparea ca consecinta a actului de sugere ,ca urmare a sugerii degetului ,sugerii unor
obiecte,buzei inferioare sau eruptia tardiva a incisibilor inferior.Acest obicei vicios se caracterizeaza prin
interpunerea limbii intre spatiile interincisivale.
Deosebim 3 forme de deglutitie atipica:
A. Deglutitie anterioara simpla-limba se pozitioneaza la nivelul incisivilor nedepasindui anterior, aceasta determina o
usoara vestubularizare a incisivilor;
B. Deglutitie anterioara -limba se interpune intre arcadele dentare si depaseste spatiul incisiv anterior,ceea ce duce la
aparitia ocluziei deschise.
C. Deglutitie bilaterala si anterioara -se caracterizeaza prin pozitionarea limbii la nivel incisivilor si la nivelul
premolarilor ,ceea ce duce la aparitia unei ocluzii deschise latero-fronto-laterala.
 2. Respiratia orala -reprezinta actul comun realizat de aparatul respiratori si DM prin care se
realizeaza schimbul de gaze .Respiratia orala este considerata normala doar la nou nascuti,sugari si in timpul
eforturilor.
Respiratia orala poate provoca :
*bolta palatina inalta ;
*mAxila ingusta;
*prodentie superioara;
*retrodentie inferioara;
*inocluzie sagitala;
*ocluzie distalizata;
*ocluzie deschisa frontala.

3. Tulburarile de fonatie -pot parea ca urmare a unor modificari la nivelul SNC, si are
influente asupra cresterii oaselor. (DISLALIA ,PARADISLALIA , STIGMATISMUL)
Consecintele asupra cresterii maxilarului:
- In cazul pronunției consoanelor palato-alveolare (D,T) care se face cu sprijinul apico-lingual al incisivilor
superiori, poate să apară o proalveolodenție în situația in care muschiul orbicular nu poate neutraliza forța exercitată
de limbă.
- In sigmatism interdentar se observă o incompentență labială, o beanță anterioară și o interpoziție linguală în timpul
deglutiției și fonației.
- Se descriu cazuri de beanță anterioară asociată cu o hipotonie labială în timpul disfuncțiilor de fonație și deglutiție
- Interpozitia laterala a limbii in articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) impiedică creșterea
verticală a proceselor alveolare și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie molara. - Sprijinul unilateral
al limbii antrenează o dezvoltare asimetrică a arcadelor, cu endoalveolie superioară și beanță laterală

14. Factorii etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

Factori locali:
1. Anomalii dentare de număr:
- dinți supranumerari
- absențe dentare (congenitale, caria complicată, accidente)
2. Anomalii dentare de volum
3. Anomalii dentare de formă
4. Fren labial anormal și bariere mucoase
5. Pierdere prematură a dinților
6. Retenție prelungită a dinților temporari
7. Întârzieri în erupția dinților permanenți
8. Cale anormală de erupție
9. Anchiloze dentare
10. Carie dentară
11. Restaurări dentare incorecte.
15.Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare.
Asigurarea integritatii arcadelor dentare are un rol foarte important in prevenirea aparitiei
anomaliilor dento-maxilare, aceasta se realizeaza prin mentinerea starii de sanatate a dintilor sau
daca nu a fost posibil de a pastra dintele se incearca de catre medicul stomatolog de al reconstitui
prin masuri terapeutice sau protetice.
De exemplu in caz de prezenta cariei cu distructie masiva a coroanei dintelui medicul stomatolog va
trebui sa pastreze lungimea si integritatea arcadei dentare prin refacerea morfologica corecta a
coroanelor . De altfel, subdimensionările coronare sagitale (antero-posterioare) vor conduce la
mezializări ale dinților distali cu scurtarea arcadei dentare , iar subdimensionările coronare
verticale pot provoca micșorarea înălțimii stâlpilor ocluzali cu instalarea ulterioară a
supraacoperirilor adânci.
Pierderea prematura a dintilor la fel are efecte negative ,deaceaa in cazul pierderii premature a
dintilor medicul stomatolog trebuie sa pastrez acel spatiu prin aplicarea unui mentinator de spatiu
mobilizabil sau fix, sau a unor constructii protetice.
PIERDEREA PRECOCE A DINTILOR
Managementul pierderii dintilor

15.Impactul cariei dentare și complicațiilor acesteia în dezvoltarea complexului dento-maxilar.

Caria dentara este un factor foarte important in declansarea anomaliilor dento-maxilare.

Deseorii parintii tind sa creada ca afectarea dintilor temporari de catre carii nu vor avea nici un impact negativ asura
dentitiei permanete,ce ce este total incorect.Dintii de lapte cu carii multiple ,netratate pot duce la aparitia modificarilor
in dentitia permanenta(la etapa de formare a mugurilor dentari.Observam deseori cazuri in care cariile de biberon la
copii progresand nu mai lasa nimic din dintele temporar,ceea ce duce la pierderea prcoce a dintilor temporari se
respectiv la aparitia modificarilor in dezvoltarea ADM mai tarziu.

Caria dentara și complicațiile ei, cu pierderea precoce a dinților temporari sau extracția celor permanenți
provoacă grave tulburări prin:
- dezechilibrarea creșterii și dezvoltării aparatului dento-maxilar;
- deplasări patologice în plan orizontal ale dinților limitrofi breșei, numite mezioversii
sau distoversii dentare;
- deplasări patologice în plan vertical ale dinților antagoniști, numite extruzii dentare
sau dento-alveolare, cu prăbușiri ocluzale
Cariile aproximale la dintii temporari sau definitivi determină pierderea punctelor de
contact şi mezializarea dintilor vecini, cu apariția punctelor de contact premature, a
disfuncțiilor ocluzale şi a malpozitiilor dentare consecutive
Cariile cu distructii ale suprafetei ocluzale favorizează extruzia dinților
antagonişti, blocarea ocluziei, malpoziții dentare la distanță, în diagonală.

17.Indicați termenii medii de erupție și de formare a rădăcinii dinților temporari.

In literatura de specialitate, eruptia dintilor temporari este divizată în 3 etape
caracteristice:
 etapa I este cea de erupţie a grupului incisiv, care debutează la 6 luni cu erupția incisivului central mandibular.
Incisivul central maxilar apare la 10 luni, incisivul lateral
maxilar la 11 luni şi la 13 luni incisivul lateral mandibular. La 13 luni erupția incisivilor este în mod normal
terminată, după care urmează o pauză de 4-6 luni în care nu erupe nici un dinte.
Odată cu erupția incisivilor superiori şi inferiori, mandibula va avea o zonă de sprijin anterioară şi transformările
sale vor fi în corelație cu dezvoltarea dentiţiei.
 etapa a II-a începe cu erupția primului molar, urmată de cea a caninului, dinții mandibulari erupând, înaintea
celor superiori la intervale mici. Molarul I mandibular erupe la 16 luni, molarul superior la 16 luni + 2
săptămâni. Caninul inferior la 19 luni, iar caninul superior la 19 luni + 2 săptămâni. Pauza care urmează este in
medie de 4 luni pentru mandibulă şi de 6 luni pentru maxilar.
 etapa a III-a interesează erupția molarilor Il temporari: molarul II mandibular erupe
la 27 luni, iar cel superior la 29-30 luni
Erupția precoce apare atunci când erupția primului dinte are loc inainte de 4 luni şi
erupția în totalitate este terminată la 2 ani.
Erupția este întârziată când primul dinte apare după un an, iar terminarea erupției
are loc după 3 ani.

18.Indicați termenii medii de erupție și de formare a rădăcinii dinților permanenți.

Cronologia de eruptie este următoarea:
- la 6 ani erup primii molari inferiori, primil molari superiori şi incisivii centrali inferiori;
- la 7 ani erup incisivil centrali superiori;
- la 8 ani.- erup incisivii laterali superiori şi inferiori;
- la 9 ani erup caninii inferiori şi primii premolari superiori;
- la 10 ani erup primii premolari inferiori şi premolarii 2 superiori;
- la 11 ani erup premolarii 2 inferiori şi caninii superiori;
- la 12 ani erup molarii 2 inferiori şi superiori;
- la 18 ani erup molarii 3 inferiori şi superiori.
Limitele de variabilitate in erupția acestor dinți sunt mici, de 4-6 luni în perioada
crizei de creştere (6-8 ani până la 12 ani), iar în celelalte perioade, limitele normale
de variabilitate sunt cuprinse între 10-12 luni.
 19)Definiți termenii de erupție precoce, erupție tardivă, incluzie dentară în funcție de
dentiție.

 Erupţia precoce -reprezinta eruptia anticipata pe arcada dentara a dintelui normal conformat inaintea termenilor stabiliti
de eruptie .

Acest fenomen se însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de factori de ordin
general (factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extracţia dinţilor temporari
cu 6-12 luni înainte de perioada de erupţie a dintelui permanent stimulează apariţia precoce pe arcadă a acestuia cu apariţia
unor tulburări şi în ordinea de erupţie).

 Erupţia întârziată (tardivă) inseamna eruptia dintilor in cavitatea bucala peste un interval de timp mai mare decat
intervalul mediu considerat normal.
Cauze: -anchlioza dento-alveolara ,
-densitatea crescuta a tes osos la nivelul locului de eruptie a dintelui;(cand dintele temp a fost extras mai inainte decat
termenii fiziologici de eruptie a dintilor permanenti)
-diverse obstacole(dinti supranumerari _

 INCLUZIA DENTARA - ramanerea unui dinte complet format(cu apex inchis) in interiorul osului sau in partile moi,
dupa termenul normal de eruptie, fara tendinta de a erupe

Cauze locale:

 densitatea crescuta a osului înconjurător

 inflamaţii cronice care au ca rezultat creşterea densităţii mucoasei acoperitoare
 lipsa spaţiului pe arcadă, atunci când maxilarul sau mandibula sunt mai scurte, sau nu s-au dezvoltat complet
 persistenţa de lungă durată a dinţilor temporari sau malpoziţii ale acestora
 necroza datorată proceselor infecţioase locale
 malformaţii coronare, radiculare: de exemplu dinţi fuzionaţi, dinţi cu rădăcini recurbate
 traumatisme, fracturi ale oaselor maxilare care au afectat germenele dentar

20)Definiți și descrieți noțiunile de creștere și dezvoltare, specifice aparatului dento-maxilar.

Dezvoltarea - reprezinta progresia spre maturitate (Todd). Mai poate fi definita si ca totalitatea
evenimentelor secventiale naturale ce au loc intre fecundarea ovulului si maturitate. Cele mai importante
aspecte ale dezvoltarii sunt cresterea, diferentierea celulara si morfogeneza.

Crestere - se traduce prin cresterea in dimensiuni. Mai poate fi definit si ca totalitatea modificarilor
normale, cantitative ale materiei vii. In general cresterea se coreleaza cu cresterea in dimensiuni, dar exista
cazuri in care cresterea rezulta din scaderea in dimensiuni, respectiv involutia (ex. timusul dupa pubertate).
Cresterea reprezinta un aspect cantitativ al dezvoltarii biologice si se masoara in unitati de crestere pe
unitatea de timp

21)Dezvoltarea și dinamica relațiilor intermaxilare în viața intrauterină.

Relatiilor intermaxilare in perioada intrauterina se afla intr-o continua modificare si dezvoltare , raportul
dintre dimensiunile si pozitiile maxilarelor variaza si se modifica in dependenta de luna in care se afla
graviduta.
 Astfel in primele luni de viata relatiile intermaxilare evidentiaza un retrognatism mandibular,datorita cresterii
mai accelarate a maxilarului superior;
 In luna a 3-a deja incep a aparea noi modificari in relatiile intermaxilare si anume : are loc formarea boltii
palatine ,cavitatea nazala este separata de cavitatea bucala iar limba coboara in potcoava mandibulara,ceea ce
stimuleaza dezvoltarea mandibulei ,astfel se instaleaza - PROGNATISMUL MANDIBULAR;
 Ritmul de creștere mai puternic a maxilarului superios din ultimile luni din viața i.u. va determina din nou
schimbări în relațiile spațiale intermaxilare, constituindu-se astfel a doua etapă a retrognației mandibulare

22)Creșterea postnatală a scheletului facial. Integrarea proceselor de creştere cu dezvoltarea

musculaturii feţei.

Cresterea scheletului facial se realizeaza prin proliferarea cartilaginoasa la nivelul sincondrozelor sau prin
proliferarea la nivelul suturilor,iar osificarea este rezultatul mineralizarii matricei astfel obtinute. Cresterea bazei
craniului e influentat de factorii genetici si cei metabolici. Cresterea faciala este influentata de cresterea bazei
craniului ,DE FACTORII FUNCTIONALI SI DEASEMENEA DE ACTIVITATEA MUSCULARA
 Baza craniului se dezvoltă prin sincondroze în lungime pînă la vîrsta de 3 ani,Dezvoltarea în lăţime se face pînă la
vîrsta de 5 ani, encondral.
 Procesul alveolar se dezvoltă transversal prin sutura mentonieră pînă la 7 ani, apoi prin procese de resorbţie periostală
pe faţa internă şi apoziţie pe cea externă.
 Cresterea osului maxilar superior (are loc la nivelul suturilor). In plan transversal se finalizeaza mai devreme prin
osificarea suturii mediopalatine. Creasterea verticala incepe de la varsta de 2 ani . si se finalizeaza odata cu eruptia
dintilor.
 Cresterea osului mandibular- in lungime se finalizeaza la 15-16 ani la fete iar la baieti la 18 ani

23)Factorii de bază în creșterea și formarea scheletului facial.

Factorii de baza in cresterea si formarea scheletului facial sunt:
1.Potențialul biologic de creștere și formare codat în aparatul genetic uman.
2) Factorii funcționali de iritare și stimulare a creșterii, cu acțiune imediată, după naștere, prin
alimentația la sân continuă apoi cu dezvoltarea aparatului masticator.(masticatia,fonatia deglutita)
3.) Erupția dentară, cu dezvoltarea ulterioară a reflexelor periodonto-msculare și miotactice,
valoroase pentru încărcătura funcțională a aparatului dento-maxilar.

24)Dezvoltarea musculaturii feței.

La nivelul masivului facial avem 3 grupe de muschi:
1. Muschii masticatori (pteriogoidian,maseter ,temporal,pterigoidian medial)
-m.masticatorii se dezvolta din primul arc brahial incepand cu saptamana a 5-a intrauterina
2. Muschii mimicii- apar in saptamana a 7-a din al doilea arc brahial.Foita musculara se separa in :
*startul superficial-reprezentat de muschiul pielos ce acopera mandibula,formeaza obrazul si se intinde
spre reg temporala;
*stratul profund - m.occipitali, orbiculari ai ochilor,orbiculari al gurii, canin si incisiv, muschii ridicatori ai
buzei superioare ,ridicatori ai unghiului gurii etc.
3. Muschii limbii- cu originea din arcurile brahiale 1-4.
 -se dezvolta catre sapt a 4-9 ;
-este formata din corp (orala) si baza(faringiana).
-este formata din 17 muschi, opt pereche si 1 fara pereche.
Muschii intrinseci(modifica forma limbii) -longitudinali superiori si inferiori, m.transver si m.vertical
Muschii extrinseci(modifica pozitiile limbii) -genioglos,stiloglos , hioglos, palatoglos ,faringoglos si
amigdaloglos.
In a 14-a sapt toti muschii sunt formati!!!!
25)Mugurii faciali și termenii de dezvoltare.
In primele saptamani(sapt 4) de dezvoltare a embrionului apar cele doua proeminente:
 Tuberculul fronto-nazal
 Proeminenta cardiaca
Zona dispusa intre aceste 2 proeminente se numeste STOMODEUMUL , care este initial inchis de catre membrana
oro-faringiana si contine mugurii faciali implicati in dezvoltarea ulterioara a scheletului facial .In saptamana a 5-a
aceasta membrana se resoarbe si astfel are loc comunicarea dintre cavitatea amniotica si lumenul intestinal.
Mugurii faciali sunt:
- un mugur frontal, ce formează latura transversală superioară a pentagonului stomodeum;
- doi muguri nazali interni;
- doi muguri nazali externi;
- doi muguri maxilari superiori, ce formează laturile oblice supero-laterale;
- doi muguri mandibulari, ce formează laturile oblice infero-laterale.

26)Stomodeumul și rolul lui în dezvoltarea maxilo-facială.

Stomodeumul- este o depresiune profunda situata intre tuberculul nazo-frontal si proeminenta cardiaca ,
inchisa de membrana oro-faringiana ,din care ulterior se va forma cavitatea nazala si cea bucala.
Stomatodeumul astfel format este delimitat:
• Superior de proiemineța fronto-nazală
• Inferior de proeminența cardiacă
• Lateral de arcurile faringiene (branhiale), care se formează în această perioadă.
Membrana oro-faringiană se resoarbe la sfârșitul săptpmânii a 4-a și cavitatea amniotică va comunica cu
lumenul intestinului primitiv.
În timpul migrației, celulele crestei neurale cefalice se divid rapid, iar această activitate ce se desfășoară în
timpul celei de-a 15 săptămâni este responsabilă de creșterea mugurilor și a arcurilor branhiale.

27)Zonele de creștere ale maxilarului superior și inferior.

Cresterea mandibulei:
În ansamblul, mandibula crește în mod normal înainte și în jos .Cresterea mandibulei se realizeaza prin :
 Osificare endocondrala la nivelul condilului mandibular;
 Crestere de suprafata prin resorbtie si apozitie a periostului; (in plan sagital)
 Osificarea intramembranoasa intre extremitati.
Cresterea in lungime a mandibulei are loc pana la 15-16 ani la fete si 18 ani la baieti.
Cresterea maxilarului:
Procesele de creștere ale maxilarului superior au ca scop ca acesta sa avanseze anterior si iferior (adica sa iasa de
sub craniu) care se realizeaza prin :
 Impingerea anterioara - determinata de cresterea bazei craniului (translatie) si deplasare secundara;
 Cresterea la nivelul suturilor .
Cresterea maxil superior in plan trasversal -se finalizeaza mai devreme prin osificarea la niv suturii mediopalatine.
Cresterea in sens sagital- incepe la varsta de 2 ani.
Cresterea in sens sagital se realizeaza prin urmatoarele mecanisme:
 Prin remodelarea palatului;
 Eruptia dintilor;
 Deplasarea primara.

28)Noțiunea de tub neural, foițele (straturile) embrionare și destinația lor. Arcurile și pungile
branhiale. Formare și derivate.
Tubul neural- este un segment embrionar din care se va forma sistemului nervos al fatului.
Tubul neural se dezvoltă în partea cranială şi, la început, prezintă trei vezicule:
• prozencefal
• mezencefal
• rombencefal

Datorită acestei evoluţii, tubul neural va depăşi cranial notocordul. În această perioadă se formează
inima, caudal de cap, determinănd proeminenţa cardiacă.
Proeminenţa determinată de creşterea encefalului este denumită tubercul fronto- nazal şi
reprezintă totalitatea elementelor mezodermale, ectodermale şi mezenchimale, importante în
dezvoltarea encefalului.
Tubul neural contine celule care migreaza si se diferentiaza dand nastere elementelor faciale:
• celule dispersate la nivelul suprafeţei epiteliale (celulele pigmentare) agregate în diverse structuri
cohensive , asemănătoare cu ale ganglionior nervoşi;
• celule diferenţiate în mezenchimul de la nivelul masivului facial (os, cartilaj, ţesut conjunctiv,
muşchi, celule dentare).

29)Descrieți etapele ontogenetice de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

Etapa prenatală (antepartum)
• perioada preembrionară: gametogeneză şi însămânţare;
• perioada de zigot (prima săptîmână de dezvoltare): fecundarea, segmentarea şi formarea discului embrionar
unilaminar (monodermic) ;
• perioada embrionară (embriogeneza) caracterizată de formarea embrionului şi apariţia primordiilor
organelor, este reprezentată de intervalul cuprins între săptămâna a 2-a şi săptămâna a 8-a;
• perioada fetală (organogeneza) durează până la sfârşitul lunii a 9-a şi este caracterizată de totalitatea
proceselor de morfo- şi histiogeneză prin care primordiile de organe dau naştere tuturor sistemelor
funcţionale ale nou-născutului
Etapa postnatală (postpartum):
• perioada de copilărie – prima copilărie (0-3 ani):
• perioada perinatală (prima săptămână postpartum) ;
• perioada de nou-născut (până la sfârşitul primei luni de viaţă postpartum) ;
• perioada de sugar (primul an de viaţă postpartum) ;
• perioada de copil mic (1-3 ani) ;
– a doua copilărie (3 – 6/7 ani) ;
– a treia copilărie (6/7 ani – 12 ani pentru fete şi 6/7 ani -14 ani pentru băieţi);
• perioada pubertăţii (între 12-16 ani la fete şi 14-16 ani la băieţi) ;
• perioada de adolescent (postpubertală) între 17 şi 20 ani ;
• perioada de adult (maturitate):
– tinereţe (între 21 ani şi 30 ani) ;
– maturitate propriu-zisă (între 31 şi 65 ani) ;
• perioada de bătrâneţe şi senescenţă

30)Descrieți dezvoltarea și formarea palatului primar și secundar. Semnificații clinice.

Formarea palatului primar
În timpul celei de a 6-a săptămâni, mugurii maxilari fuzionează cu mugurii nazali externi şi interni şi
realizează un masiv celular mezenchimatos continuu - palatul primar. Aceste contacte fuzionale ectodermice
constituie peretele epitelial Hochstetter, care dispare la sfârşitul săptămânii a 7-a prin apoptoză.
Formarea palatului secundar
Lamele palatine provenite din părţile laterale ale mugurilor maxilari intersectează vertical feţele laterale
ale limbii, apoi se ridică deasupra feţei dorsale a acesteia şi fuzionează pentru a forma palatul secundar. În
locul de unire a lamelor palatine şi a acestora cu septumul nazal, pot persista resturi epiteliale cunoscute sub
denumirea perlele Lebouch.
Unirea palatului primar cu cel secundar se face prin procesul de mezodermizare. În vecinătatea liniei
mediane, în procesul mezodermizării, se conturează canalul nazopalatin, în formă de Y, cu două orificii
superioare şi unul inferior. În acest moment, cavitatea bucală şi cavităţile nazale sunt complet separate.

În concluzie, din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculară a etmoidului, septul nazal, osul
incisiv, regiunea centrală a buzei superioare. Mugurii nazali participă la formarea palatului primar. Din
mugurii nazali externi provin partea superioară şi internă a orbitei şi părţile laterale ale nasului. Mugurii
maxilari superiori formează restul maxilarului superior, palatul secundar şi primar, părţile laterale ale buzei
superioare.
 31)Numiți și descrieți etapele de formare și dezvoltare a mandibulei.

Etapele de formare:

1. In saptamana a 5-a are loc -fuzionarea muguriLor mandibulari cu formarea arcului mandibulei(cartilajul MEKEL);

2. In saptamana a 8-a -incepe dezvoltarea cartilajului condilar independent

3. In saptamana a 14-a are loc fuzionarea cartilajului condilar cu corpul mandibulei .

Pe parcursul dezv cartilajul merkel se dezintegreaza trepatat

4. Catre sapt a 18- resturile de carilaj devin parti componente ale oaselor urechhii (ciocanas,scarita)

Dezvoltarea mandibulei:

Mandibula are tendinta de crestere antero-inferioara. Creșterea mandibulei se realizează prin:

— osificare endocondrală la nivelul condilului mandibular;

— creștere de suprafaţă (apoziţie și resorbţie) datorită activităţii periostale.

— osificare intramembranoasă între extremităţi/ osificare desmală

Creșterea mandibulei în sens sagital (fig.10) are loc prin apoziţie pe suprafaţa posterioară a ramului și resorbţie pe
suprafaţa anterioară. Ca rezultat, apare spaţiul necesar erupţiei molarilor. Acest proces se stopează înaintea producerii
spaţiului necesar molarului trei, care poate să rămână inclus. Creșterea în lungime se încheie către 14-15 ani la fete și către
18 ani la baieţi.

Creșterea transversală a mandibulei are loc prin apoziţie pe suprafaţa externă a corpului mandibular și resorbţie pe cea
internă. Până la vârsta de 6 ani se petrece apoziţie osoasă la nivelul suturii mentoniere. Aceste procese se încheie înaintea
pubertatii. Respectiv, după vârsta de 12 ani distanţa intercanină inferioară nu mai crește .

Creșterea verticală a mandibulei se datorează procesului de erupţie dentară.

32)Particularități anatomo-fiziologice ale regiunii maxilo-faciale la nou-născut.

In ultimile luni de viata intrauterina datorita cresterii mai accelerate a maxilarului superior se instaleaza o
retrognatie mandibulara. Respectiv copilul cand se naste la el putem evidentia o prognatie maxilara si o
retrognatie mandbulara. Prin procesele functionale ale aparatului dento-maxilar (suptul,,deglutitia si
respiratia) incet ,incet se produc modificari in forma acestuia(Functia determina forma).
In perioada de sugar ,prin suptul la san se realizeaza prima mezializare a mandibulei (acest act se
datoreaza contractiei simultane a muschilor pterigoidieni laterali,care mai sunt considerati muschii nou
nascutului ,ce determina propulsia mandibulei )

33)Formarea și dezvoltarea sistemului dentar.

Organul dentar, în cursul dezvoltării sale, trece printr-o serie de etape :
1) creşterea şi diferenţierea celulară;
* proliferarea epitelială;
* diferenţierea tisulară ( conjunctivo-epitelială);
 * organogeneza (diferenţiere morfologică);
2.) mineralizarea ţesuturilor dentare – calcificarea;
3.) erupţia dentara,insoţită de creşterea radiculară;
4.) uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului.
De altfel, formarea organelor dentare începe în perioada generală de
organogeneză (primele trei luni de viaţa intrauterină) şi durează o perioadă îndelungată.

34)Erupția dentară. Etape. Dereglări ale procesului de erupție dentară.

Erupția dentară reprezintă procesul de dezvoltare prin care dintele se deplasează din poziția sa din interiorul
osului, de-a lungul procesului alveolar în cavitatea orală, până stabileşte contacte cu antagonistul său.

Etapele erupției dentare:

Erupția dentară se desfăşoară în 4 faze succesive:

A. Etapa preeruptivă cuprinde fazele de formare ale mugurilor dentari: proliferarea, histodiferentierea,
morfodiferenţierea şi calcificarea coroanelor dentare, care începe la 4 luni de viață intrauterină pentru incisivii
temporari şi la 4 ani după naştere pentru molarii 3.

B. Etapa de migrare intraalveolară apare odată cu inceperea dezvoltării şi calcificări rădăcinii dentare. Coroana
dentară migrează vertical, mezial şi transversal (vestibular sau lingual) in raport cu dinții, resorbind tesutul osos
suprajacent prin osteoclazie. Direcţia de migrare dentară este dirijată de gubernaculum dentis, care este un cordon
epitelial fibrozat, ce leagă fiecare mugure dentar de mucoasa gingivală. Drumul pe care îl va parcurge dintele în
erupția sa intraosoasă poartă denumirea de "iter dentis" (Serres, Galippe).

C. Etapa intraorală sau preocluzală corespunde cu perforarea mucoasei gingivale şi migrarea dentară până la
contactul cu, dinții antagonişti. Toţi dinții migrează vertical până la întâlnirea unui obstacol dentar sau gingival, unde
stabileşte contacte. Migrarea in plan sagital este diferită în funcție de grupurile dentare.Astfel, incisivii şi molarii
superiori şi inferiori migrează mezial, grupul canin premolari superiori şi inferiori migrează distal, numai incisivii
laterali inferiori pot migra mezial sau distal în funcție de spațiul existent.

D. Etapa funcțională este legată de atinge planului de ocluzie şi de intrarea în funcțiune a dintilor. Mişcările dintilor
sunt frânate de intalnirea cu antogoniştii şi cu dintii vecini şi de terminarea creşterii radiculare.

Timpul necesar unui dinte pentru atingerea planului de ocluzie din momentul apariției lui în cavitatea orală este de
câteva săptămâni pentru dinții temporari, iar pentru dinții permanenți între 2-4 luni: 9 săptămâni pentru incisivi şi
canini, 12 săptămâni pentru premolari şi 10-12 săptămâni pentru molari.
Dereglari in procesul de eruptie:

1. Modificările în ordinea de erupție dentară constau in erupția molarilor 2 permanenti înaintea grupului premolar - canin sau
schimbarea ordinei de erupție intre

canini şi premolari.

2. Modificări în cronologia de erupție:

1. Erupția precoce  apare atunci când erupția primului dinte are loc inainte de 4

luni şi erupția în totalitate este terminată la 2 ani.

Erupția precoce este rară in dentitia temporară şi se manifestă prin: - aparitia incisivilor inferiori in primele zile după naştere;
- foliculita expulzivă Capdepont (osteomielita sugarului), când foliculii dentari de pe

arcadele alveolare se elimină imediat, neavând formată rădăcina dentară;

Erupția precoce a dintilor permanenti este întâlnită în:

- bolile generale care stimulează dezvoltarea somatică şi a rădăcinii  acromegalia

juvenilă; hipergonadism; hipertiroidie; bolile febrile care determină o hiperemie

periapicală.

- infectiile periapicale ale dintilor frontali temporari sau infectiile interradiculare ale

molarilor temporari, ce grăbesc rizaliza şi creează hiperemia dintilor permanenti.

2. Eruptia intarziata  când primul dinte apare după un an, iar terminarea erupției

are loc după 3 ani

36)Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

Profilaxia postnatala include totalitatea masurilor prin intermediul carora sunt prevenite sau stopate ADM.
Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare prevede:
▪ Alimentația naturală a copilului sugar; (realizeaza prima mezializare a mandibulei)
▪ Terapia medicală generală;(tratarea bolilor infectocontagioase,carentiale si diverse afectiuni generale
care pot perturba dezvoltarea ADM) sa tinem sub evidenta activit gl endocrine.
▪ Evitarea abuzului de medicamente sau a noxelor chimice (osteoporozedupă administrarea
corticosteroizilor și a heparinei etc.);
▪ Asigurarea desfășurării funcțiilor ale aparatului dento-maxilar;(masticatie,fonatie ,deglutitie )
▪ Asigurarea integrității arcadelor dento-alveolare;
▪ Evitarea traumatismelor generale și ale regiunii maxilo-faciale

• Reeducarea functionala

Reeducarea respiratiei: se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se succesiunea miscarilor de dilatare a
narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia mandibulei.

Reeducarea deglutitiei infantile: copilul trebuie de obisnuit cu o deglutitie de tip adult, in care limba se
proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine, asigurind stimularea centrelor osteogenetice de la nivelul suturii
intermaxilare pentru o dezvoltare in latime. Aparatul ortodontic utilizat – scutul retroincizal.

Reeducarea masticatiei lenese: mestecarea bine a alimentelor, acestea avind o consistenta adecvata care sa
solicite un efort masticator.

Reeducarea fonatiei defectuoase: se utilizeaza in tulburarile de fonatie ca dislalia, paradislalie si rinolalia. Pentru
reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un specialist logoped.

37. Modificări ale aparatului dento-maxilar produse sub acțiunea factorilor nocivi în perioada de
organogeneză.
Factorii nocivi care pot provoca ADM inca din perioada de organogeneza sunt:

*modul de viata a mamei(stresul,consumul de alcool,fumatul ,abuzul de medicamente );

*carenta de vitamina D ,de calciu in perioada de sarcina a mamei;

*boli ale mamei,in special SIDA

*Radiatiile ,poluarea etc.

*pozitiile anormale a cordonului ombelical in zona cefalica.

Factorii nocivi care actioneaza in perioada de organogeneza pot duce la insasi moartea organismului prin avort
spontan sau pot provoca :

 Malformatii congenitale: despicaturii labio-mentoniere, despicaturi a palatului;

 anodontia,

 dinti supranumerari.

 Subdezvoltarea maxilarelor ,anomalii de forma a maxilarelor,de volum etc;

38. Impactul factorilor nocivi în perioada de morfogeneză a aparatului dento-maxilar.

Perioada de morfogeneza dureaza de la 12 saptamani pana la 16 ani ceea ce ne indica faptul ca factorii nocivi implicati in
aparitia ADM pot actiona atat in perioada intrauterina cat si postnatal.

Factorii ce pot influenta dezv in perioada intrauterina sunt:

*conditiile de viata a gravidei (stresul,fumatul ,alcoolul, carentele vitaminice, abuzul de medicamente );

Factorii nocivi in perioada postnatala :

*carentele de vitamina D ,calciu;

*diverse traumatisme in reg maxilo-faciala;

*obiceiurile vicioase (sugerea policelui,buzei inferioare , deglutita atipica ,respiratia orala);

*nerespectarea igienii dentare si a alimentatiei copilului(aceasta determina pierderea precoce a dintilor

temporari )

Factorii nocivi care actioneaza in perioada de morfogeneza duc la dereglari morfologice si tulburari functionale,
aparitia unor distrofii dentare: fluoroza, hipoplazie,modificari de volum,forma, culoare si alte malformatii cranio-
faciale.

39. Descrieți forțele exercitate de musculatura periorală și influența acestora asupra formării și
dezvoltării aparatului dento-maxilar.
Pentru a asigura o dezvoltare armonioasa a aparatului dento-maxilar,musculatura periorala trebuie
sa se afle intr-un echilibru functional,sa nu fie hipertrofiata sau atrofiata.
In cazul echilibrului muscular valoarea functionala a musculaturii va fi mai mare decat valoare
functionala a factorului cu tendinta de deplasare a dintelui.
1. Muschiul orbicular -este muschiul situat in jurul buzelor el constituie un suport al buzelor,este
un muschi constrictor al fantei bucale.Hipotonia acestiua poate duce le : protruzia grupului lateral
de dinti si intruzia grupului incisiv inferior de dinti.
2. Muschiul Maseter -este muschiul masticator care participa la ridicarea
mandibulei,in cazul hipotoniei : vor lipsi punctele de contact interdentare,masticatia nu
va fi atat de eficienta, si va favoriza coborarea mandbibulei .
3. Muschiul limbii sunt muschi striati, in numar de 17, opt pereche si unul nepereche. Dupa
originea lor se clasifica in muschi extrinseci (scheletici) si muschi intrinseci (nescheletici).

MASETER
MUSCHIUL LINGUAL

40. Descrieți modificările aparatului dento-maxilar produse de hipertonusul musculaturii periorale

(orbicular, maseter, buccinator, lingual, etc.).
1. Muschiul Maseter :
Consecințele hipertonusului muscular - compresiune de maxilar; infraocluzie molară,
abraziunea, bruxism,contractura musculara masticatori cu dureri accentuate, dureri în ATM.
2. Muschiul orbicularul oris este dispus in jurul orifciului bucal si constituie suportul
buzelor.
Consecintele hipertoniei - retruzia grupului incisiv superior, buze maxim cuplate
ce dau aspect de buze sub formă de linii,reversarea buzelor; hipertonia mushilor
buzei superioare determină o erupție palatinizată a incisivilor superiori și este un
obstacol in cresterea sagitală a maxilarului
3.Muschii limbii:
Consecintele hipertoniei lui muscular  ocluzia deschisă chiar la grupul posterior
de dinți,protruzie superioara cît și inferioara a grupului frontal de dinți.

41. Descrieți modificările aparatului dento-maxilar produse de hipotonusul musculaturii periorale

(orbicular, maseter, buccinator, lingual, etc.).
Pentru a asigura o dezvoltare armonioasa a aparatului dento-maxilar,musculatura periorala trebuie
sa se afle intr-un echilibru functional,sa fie hipertrofiata sau atrofiata.
In cazul echilibrului muscular valoarea functionala a musculaturii va fi mai mare decat valoare
functionala a factorului cu tendinta de deplasare a dintelui.

4. Muschiul orbicular -este muschiul situat in jurul buzelor el constituie un suport al

buzelor.Hipotonia acestiua poate duce le : protruzia grupului lateral de dinti si intruzia grupului
incisiv inferior de dinti.
5. Muschiul Maseter -este muschiul masticator care participa la ridicarea mandibulei,in cazul
hipotoniei : vor lipsi punctele de contact interdentare,masticatia nu va fi atat de eficienta, si va
favoriza coborarea mandbibulei .
6. Muschiul limbii sunt muschi striati, in numar de 17, opt pereche si unul nepereche. Dupa
originea lor se clasifica in muschi extrinseci (scheletici) si muschi intrinseci (nescheletici).
Insertii: Muschii extinseci au origine pe oasele invecinate si prin contractie

modifica pozitia limbii. Ei sunt reprezentati de genioglos, hioglos, stiloglos, palatoglos,

faringoglos si amigdaloglos. Muschii intrinseci isi au originea si insertia in interiorul

limbii (pe septul lingual si aponevroza linguala) si determina modificarea formei limbii.

Ei sunt reprezentati de longitudinalul superior, longitudinalul inferior, muschii

83transvers si vertical.

Consecintele hipotoniei lui muscular  îngustarea arcadei, ocluzie deschisă, deficultati în actul de
deglutiție

42. Funcțiile aparatului dento-maxilar. Considerații generale.

Funcția respiratorie Se apreciază simetria narinelor și contracția mușchilor narinari. Prin compresia
narinelor și a rapidității revenirii acestora la normal se poate preciza dacă pacientul este respirator
oral; revenirea lentă a narinelor indică prezența unui respirator oral. Anumiți pacienți prezintă deseori
asimetrii la nivelul narinelor sau narine plate, ceea ce poate sugera o respirație orală; în ortodonție se
şi numește sindrom de respirație orală, care se caracterizează prin: bolta palatină adâncă, protruzia
frontalilor superiori, buza superioară subțire şi hipertonă, retrognatism mandibular, profil convex,
adică clasa II/1 Angle (școala americană); de fapt aceste modificări în plan sagital sunt consecința
modificărilor în plan transversal. Reducerea respirației nazale duce la hipoplazie sinuzală şi respectiv
maxilară, iar presiunea musculaturii 19 faciale externe duce la îngustarea în sens transversal a
maxilarului (maxilarul îngust - şcoala germană). Dinţii nemaiavând loc pe arcadă, se vestibularizează,
iar pentru a stabili contacte stabile în zona posterioara, mandibula se retrudează. - se invită pacientul
să facă un inspire profund – dacă pacientul face inspirul pe gură, el este considerat respirator oral -
 testul de compresie a narinelor –după compresia narinelor, dacă revenirea acestora este lentă,
pacientul este respirator oral - testul oglinzii –pacientul este rugat să expire pe nas; dacă oglinda nu se
aburește (test negativ), pacientul este respirator oral - toți pacienții care au respirație orală trebuie
direcționați la un control ORL (pentru îndepărtarea obstacolelor rino-faringiene)
Fonația - sesizarea unor defecte de vorbire poate indica prezența unor anomalii ortodontice
- pacientul este rugat să pronunțe foneme dentale, labiale și sifilante; în mod normal limba în timpul
pronunției nu se sprijină pe dinţi

43. Metode de diagnostic utilizate în disfuncțiile sistemului stomatognat la copii.

Examene clinice:

Examenul funcţional. Medicul cercetează:

Examenul dinamic al ocluziei:

- poziţia de postură a mandibulei;

- examinarea mişcării de propulsie;

- examinarea mişcării de lateralitate.

Examenul grupelor musculare:

- orbicularii buzelor;

- limba;

- obrajii;

- muşchii ridicători;

- muşchii coborâtori;

- muşchii propulsori;

- muşchii retropulsori.

Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii orofaciale.

Examene paraclinice:

Examenul fotostatic:

Deşi acest examen complementar redă în general semnele descrise la examenul clinic,

medicul poate să culeagă date obiective, cuantificabile, pentru diagnostic, evoluţia sub tratament şi rezultatele
obtinute.

Fotografia de faţă;

- forma feţei;

- simetria;

- proporţionalitatea etajelor faciale;

- aspectul buzelor şi relaţia lor;

Fotografia de profil

Medicul cercetează şi identifică următoarele elemente:

- trasarea câmpului de profil şi aprecierea profilului;

- tangenta gurii;-

II.Studiul de model

Medicul cercetează şi identifică:

1. Formula dentară

2. Tipul de dentiţie

3. Vârsta dentară

4. Modificări unidentare: versiune, gresiune, rotaţie

5. Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal, vertical

6. Modificări de formă ale arcadelor dentare:

Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari

Măsurători frecvent utilizate:

1. Indicele Pont şi Korkhaus

2. Simetroscopia: numai pe modelul superior

3. Perimetria

4. Analiza spatiului total

5. Indicele Bolton

6. Determinarea lungimii arcadelor dento-alveolare

7. Determinarea lăţimii arcadelor alveolo-dentare

Ortopantomografia

Medicul cercetează şi evidenţiază:

- prezenţa sau absenţa unor dinţi;

- prezenţa sau absenţa unor muguri;

- prezenţa unor dinţi sau muguri supranumerari;

- raportul mugurilor dinţilor permanenţi cu rădăcinile dinţilor temporari;

- gradul de dezvoltare al dinţilor temporari sau gradul de rizaliză;

- dezvoltarea dinţilor permanenţi, gradul formării rădăcinilor şi apexului;

- orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia cu dinţii şi structurile osoase vecine;

- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea apexului, relaţia

cu dinţii vecini;

- rizaliza patologică;

- calitatea mineralizării coroanelor dentare, mărimea camerei pulpare, aspectul,

numărul, forma, lungimea rădăcinilor, cuduri radiculare, rădăcini supranumerare;

- structura osoasă;

- starea parodonţiului marginal;

- sinusurile maxilare;

ramura orizontală a mandibulei;

- procese patologice odontale (carii proximale, relaţia cu camera pulpară);

- cele două arcade alveolo-dentare în ocluzie habituală;

- bazele osoase;

- sinusurile maxilare;

- mandibula în totalitate;

- articulaţiile temporo-mandibulare.

Teleradiografia :

Se poate realiza în trei incidenţe:

1. Teleradiografia din faţă:

- relaţii asupra dezvoltării armonioase sau dizarmoniilor dento-

maxilare în plan vertical şi transversal;

2. Teleradiografia axială:

- relaţii asupra dezvoltării ramurilor orizontale şi masivului facial;

3. Teleradiografia din profil:

- permite analiza structurilor osoase şi a părţilor moi faciale în sens

sagital şi transversal.

Se vor identifica reperele mediane şi paramediane şi se vor trasa planurile de referinţă.

Cele mai utilizate metode de interpretare ale teleradiografiei:

• Analiza Tweed

• Analiza Sassouni

• Analiza Downs

• Analiza Steiner

• Analiza McNamara

44. Disfuncțiile masticatorii și influența acestora asupra aparatului dento-maxilar.

Interferențele dentare pot declanșa bruxismul, ce se manifestă prin scrâșnirea dinților ziua și noaptea.
Rezultă reducerea spațiului de inocluzie cu deplasări permanente ale condililor mandibulari și mobilizări
anormale ale dinților sau ale mandibulei, ce determină leziuni caracteristice ocluziei traumatizante.
Interferențele dentare pot determina diferite obiceiuri ca: mușcarea limbii, a buzelor, a obrajilor, a
mucoasei labiale, a unui corp străin, sau sugerea limbii, a buzei ântr-un spațiu interdentar. În continuare,
aceste tulburări funcționale determină leziuni musculare, articulare sau dentare.
Tulburările masticatorii, ca factori predispozanți în producerea anomaliilor dentomaxilare intervin în
următoarele situații:
- datorită activității insuficiente, musculatura masticatorie și oasele maxilare sunt parțial dezvoltate,
orientarea funcțională a trabeculelor este mai discretă, parodonțiul oferă o rezistență mai redusă.
- abraziunea fiziologică lipsește, nu se face mezializarea fiziologică a mandibulei, erupția molarilor
permanenți poate stabili raporturi instabile și nefiziologice.
- lipsa autocurățirii favorizează instalarea proceselor de carie dentară cu reducerea eficienței
masticatorii;
- pierderea precoce a unor dinți determină migrări verticale și orizontale ale dinților. Anomaliile dento-
maxilare constituite pot micșora eficiența masticatorie prin:
- reducerea suprafeței de contact ocluzal în ocluziile distalizate, ocluziile deschise, ocluzia progenă cu
ocluzie sagitală negativă;
- absența efectuării unor mișcări masticatorii, în ocluziile deschise anterioare, prognațiile mandibulare cu
inocluzie negativă, ocluziile încrucișate laterale, laterognațiile mandibulare;
- limitarea mișcărilor masticatorii prin blocaje în ocluzii adânci acoperite, malpoziții dentare.

45. Disfuncțiile aparatului dentomaxilar ce duc la compresiune de maxilar.

Deprinderile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea sindromului de
compresiune maxilară. prin dezechilibrarea forţelor intra şi extraorale, privind intensitatea, direcţia şi
durata de acţiune, în funcţie de receptivitatea terenului.
Respirului orala. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un dezechilibru între unităţile
funcţionale musculare care conduce la hipertonia muşchilor maseter, buccinator, mentalis şi la hipotonia
muşchiului orbicular al gurii (al buzei superioare). Muşchii propulsori sunt hipotoni comparativ cu cei
retropulsori. Limba coboară, plasându-se in arcada mandibulară.
Dezechilibrul dintre grupele musculare intra- şi extraoralc se manifestă în modificări seheletale: apare
compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei cu restructurări în ATM şi modificări în ocluzia dentară.
În respiraţia orala se modifică starea dc funcţionalitate a buzelor, care schimba si comportamentul lingual
în statică şi în funcţie conducând la deglutiţia de tip protruziv.
Deglutiția atipică. Interpoziţia limbii in actul de degliiliţie intre arcade produce sindromul de
compresiune maxilară paralelă.
Suptul degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă incomplctă

46. Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea aparatului dento- maxilar
provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de deglutitie. Poate fi un sm
intr-un sd determinat, cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei vicios.

*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie normala.

*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii, maseter si orbicular al buzei-fortele nu se mai
transmit in directia laterala si post. Astfel, musc orbiculari pierd caraterul de orpitoti pentru incisivi, limba nu
mentine contactul cu bolta palatina. Cind limba se proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala,
incisivii fiind vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se produce hipotonia mus maseter si orbicular, mus
mentalis in hipertonie, are loc intruzia incisivizol cu ocluzie deschisa. Cind limba este in zona frontala si laterala se
formeaza ocluzia deschisa latero-fronto-laterala.

După Rix şi Balard: (3 tipuri de deglutiţie atipică)

 Tipul I- deglutiţia se efectuiază cu arcadele strânse, cu o poziţie linguală spre înainte:

 Antrenează infraocluzie incisivă, dacă buza superioară este tonică ,
  Sau antrenează o vestibuloversie a incisivilor însoţind beanţa anterioară, în cazul cînd buza
superioară e hipotonică.
 Tipul II – deglutiţia se efectuiază cu arcadele strânse, cu poziţionarea limblii spre înainte:
 Nu antrenează beanţa verticală, dar vestibuloversia e cu atât mai importantă cu cât tonusul
orbicularilor e mai slab.
 Tipul III – limba ocupă o poziţie înaltă şi distală.
 Presiuni linguale -> antrenează o retroalveolie incisivă severă când e însoţită de contracţia buzei
inferioare, pătratului şi moţului mentonier ( clasa II/2 Angle)
După Gugni: (3 tipuri de deglutiţie atipică)

 Tipul I- deglutiţia cu împingerea limbii pentru etnaşarea cav. bucale+ buzele sunt hipotone, arcadele fiind
separate ->duce la vestibularizarea incisivală.
 Tipul II – deglutiţia cu împingerea limbii, arcadele fiind în contact cu regiunile posterioare ->inocluzie
verticală anterioră dacă tonusul labial e scăzut -> vestibularea incisivală + inocluzie sagitală.
 Tipul III – deglutiţie cu arcadele depărtate, fără presiunea limbii+contact limbii cu bolta palatină posterior+
contracţia puternică a buzelor necompensată lingual -> produce retrodenţie -> Ocluzie adîncă acoperită
 Deglutitia atipica cuprinde 2 categorii de subiecti (dupa Muller)
 Centripeti :
 Limba inalta, forma de ”crosa„ , situate in parte posterioara.
 Actiune asupra dezvoltarii transversal si putin in sens sagittal.
 Excentrici
 Limba se proiecteaza inainte
 Daca e inalta cauzeaza prognatii maxilare(cl II/ 1 Angle)
 Daca e in pozitie mijlocie ,favorizeaza biproalveolie si bianta anterioara.
Daca e in pozitie joasa , antreneaza prognatia mandibulara(cl. III Angle)

47. Dereglări de respirație. Cauze. Impactul respirației orale asupra aparatului dento-maxilar.
*Respiratia normala este cea nazala, insa datorita necesitatii crescute sau dificultatilor de trecere a aerului prin cav
nazala, se face apel la resp orala.

*Clinica: aerul inspirat are actiune directa asupra boltii palatine provocind compresiune de maxilar, reducerea pres
din sinusul max duce la ingustarea lui, lipsa de eficienta a buzei sup cu deplasarea incisivilor in prodentie,
compresiunea lat a mus buccinator, modificari in comportamentul hioidian cu retropozitia mand si a limbii, lipsa
stimulilor naturali de crestere a ansamblului nazal si a zonelor limitrofe, prezenta vegetatiilor limfoepiteliale care
determina o deplasare inainte a mand., limba se coboara si se proiecteaza penste incisivi intruzindui, ocluzie
deschisa.

*Tratament: ortodontic prin aplicarea aparatelor mobilizabile, eliminarea factorului cauzal.

48. Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament.

Fonația- este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care contribuie la producerea vocii și în particular
a vorbirii.
Acest proces fiziologic poate fi modificat ca urmare a unei perturbări la nivelul SNC, sau a organelor periferice
(plămîni,laringe, faringe,cavitatea nazală și bucală).

Această disfuncție are influneță asupra creșterii osului (bazal sau alveolar) și se exercită în cele 3 sensuri ale
spațiului.

Anomalii determinate de tulburările laringiene: voce nazonată, rinolalie, voce guturală.

Anomalii determinate de un defect al punctului de articulare: voce peltică, sigmatism, mutuacism

Anomalii generate de unele tulburări de debit sau de ritm ale vorbirii: bîlbîiala, tahilalia, bradilalia.

În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D, T), care se face cu sprijinul apico-lingual al incisivilor superiori,
poate să apară o proalveolodenție în situația în care mușchiul orbicular nu poate neutraliza forța exercitată de
limbă.

În sigmatism interdentar se observă o incopetență labială, o beanță anterioară și o interpoziție linguală în timpul
deglutiției și fonației.

Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) împiedică creșterea verticală a proceselor alveolare
și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie molară.

*Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat

Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient (funcțional și estetic) , fără complicații sau recidive.

Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă importanța consultației și eventual
tratamentului la medicul ORL-ist, pediatru sau neurolog.

Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară implicarea logopedului.

! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei anomalii dento-maxilare, reprezintă factori
negativi importanți în evoluția tratamentului ortodontic.

Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor înlăturare este suficientă pentru redresarea
morfo-funcțională.

Tratament interceptiv: se fac dupa virsta de 3 ani acordind o mare importanta fenomenelor dentale. Reeducarea se
face cu ajutorul logopedului, in acelasi timp cu realizarea tratamentului ortodontic.

49. Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice.

Reeducarea deglutiției
Este caracteristică perioadei de sugar.
De aceea trebuie să obișnuim copilul cu o deglutiție de tip adult, în care limba se proiectează în treimea
anterioară a bolții palatine, asigurând stimularea centrelor osteogenetice de la nivelul suturii
intermaxilare pentru o dezvoltare în lățime.
Aceste exerciții se fac zilnic și pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal sub forma unui
grilaj de sârmă așezat pe o placă palatină ce împiedică propulsia limbii în timpul deglutiției.
Pe placa palatină se poate modela o bilă din acrilat care dirijează vârful limbii spre bolta palatină în
timpul deglutiției.

50. Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii.

MIOGIMNASTICA- influenteaza in primul rind pozitiile mandibulei, iar corectarea acestora poate atrage
dupa sine si modificari ale pozitiei dintilor. Cele mai bune rezultate se obtin in prima perioada de crestere,
dupa ce s-a atins un oarecare grad de dezvoltare psihica (dupa 4 ani).
Miogimnastica cuprinde:
Antrenamentul propulsorilor mandibulei in retrognatie cu ocluzia distalizata.
Antrenamentul ridicatorilor mandibulei in hipotonie musculara generalizata.
Antrenamentul pterigoidienilor externi unilateral.
Antrenamentul orbicularului buzelor in inocluzie labial prin hipotonie.
Antrenamentul orbicularului buzelor in buza scurtata.
Antrenamentul asociat al muschilor, obrazului si orbicularului in hipotonie labio-jugala.
Antrenamentul muschilor limbii in deglutitia infantile.

51. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. Combaterea obiceiurilor vicioase bucale. Aparate
ortodontice indicate în dependență de vârsta pacientului.
Obiceiurile vicioase sunt acte, gesturi însușite spontan de subiect, practicate în mod consecvent, pe o
durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și intensitate și care în perioada
dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în timpul somnului
sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.
O altă clasificare
Atitudini postural
Obiceiuri de interpoziţii heterotrope;
Obiceiuri de interpoziţii autotrope de părţi moi;
Parafuncţii.
Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinând o dezvoltare
neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.
Obiceiuri vicioase exobucale (atitudini vicioase de postură). Noțiune. Clasificare. Consecințe.
 Atitudinile posturale vicioase au cea mai pregnantă influentă asupra dezvoltani aparatului dento-
maxilar.
 Ele își iau originea în:
 Folosirea unei saltele prea groase sau prea moi
 Perne mari care deplasează planul capului copilului față de planul corpului ,cu modificări
ale tonusului de postură.
  -Hiperflexia capului In timpul somnului prin folosirea unei perne prea mari, determinánd
deplasarea anterioară a mandibulei.
 Poziția de hiperextensie a extremității cefalice ,în care mandibula rămîne în poziție
posterioară sau se accentuiază retrognația de relație.
 Dormitul pe perne tari duce la dezvoltarea asimetrică a calotei craniene(plagiocefalie)
 Dormitul într-un singur decubitus lateral duce la aparișia scoliozei ,iar daca copilul
introduce una sau ambele mîini sub față ,apar asimetrii faciale ,prin dezvoltarea
insuficienta sau deformarea unei hemifețe
 Purtatul copilului în spate determină în timp turtirea regiunii frotale și aplatizarea
masivului facial,compensată dupa vîrsta de 8 ani cu o proalveolodonție bimaxilara.
 Astfel daca copilul doarme în decubit dorsal cu o perna prea mare –hiperflexia extremitatii cefalice
 cu deplasarea înainte peste limitele normei, a mandibulei, ce poate sta la baza unei relații
prognate în raport cu maxilarul superior.
 Obiceiurile vicioase de supt nu reprezintă un pericol până in jurul varstei de 3 ani, însă persistența
lor după acesta vârstă poate conduce la apariția unor efecte nedorite asupra maxilarelor și
arcadelor dento-alveolare. Gravitatea acestora depinde de durata, intensitatea și frecvența
practicării obiceiul vicios.
 Modificările dento-maxilare care pot apărea sunt: îngustarea maxilarului superior ca urmare a
presiunii musculare asupra acestuia în timpul suptului, înclinarea spre anterior a incisivilor
superiori și a suportului osos, poziția posterioară a mandibulei și/sau înclinarea spre posterior a
incisivilor inferiori, precum și alte modificări ale axelor dinților ce produc tulburări ocluzale (de
mușcătură). De asemenea, poate fi afectată integritatea dentară prin apariția abraziilor și cariilor
dentare. Modificările maxilo-faciale apărute se remit spontan, dacă obiceiul vicios este
decondiționat la timp.
Tetina și biberonul:
 Indiferent de tipul tetinei, persistența suptului acesteia după vârsta de 3-4 ani este dăunătoare.
Îndulcirea tetinei înainte de utilizare sau consumarea de lichide îndulcite prin biberon favorizează
apariția cariilor dentare, așa-numite “carii de biberon”.
 Decondiționarea acestui obicei se poate face de către părinți prin diverse metode. În prima fază se
încearcă convingerea susținută a copilului de către părinți. De exemplu aceștia îi pot citi sau cânta
copilului înainte de culcare pentru a adormi fără tetină sau biberon. Dacă nu funcționează, se
trece la unele metode de constrângere: scurtarea tetinei, aplicarea unor soluții cu gust rău pe
tetină. În cele din urmă, daca nu se obține decondiționarea, părintele este sfătuit să se adreseze
medicului ortodont.
 Noi recomandăm evitarea pe cât posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților mai
degrabă să încerce să își convingă copilul să renunțe la obiceiul vicios, cu multă răbdare,
perseverență și căldură. În cazuri dificile și extreme, când nu se poate obține nicicum cooperarea
copilului, se pot lua și alte măsuri, bineînțeles după evaluarea atentă a situației.

Degetul :
 De cele mai multe ori, copilul își suge policele (degetul mare) însă poate folosi și alt deget sau
mai multe degete. Întrucât mișcările de sugere ale degetului pot apărea încă din viața
intrauterină, acest obicei nu este considerat vicios până la vârsta de 3 ani.
 Înlăturarea acestui obicei se realizează, de asemenea, prin metode de convingere sau
  constrângere. Părinții pot aplica mănuși speciale ortodontice, leucoplast pe deget, un lac special
pe unghie sau diverse soluții cu gust rău.
 Noi recomandăm, așa cum am menționat și în cazul sugerii tetinei sau biberonului, evitarea pe cât
posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților să încerce să își convingă copilul să
renunțe de bunăvoie, oferindu-i explicații corespunzătoare vârstei și dând dovadă de multă
răbdare și căldură. Rezultatele obținute astfel sunt mult mai puțin traumatice pentru copil și de
durată, el luând parte la luarea acestei decizii.
 Dacă obiceiul nu poate fi îndepărtat astfel, este indicată purtarea unor aparate ortodontice de
inhibiție.
Buza inferioară: -Sugerea sau interpunerea buzei inferioare apare de multe ori în urma decondiționării
altor obiceiuri vicioase de supt. Este necesară supravegherea atentă și atenționarea copilului de către
părinți, pentru a-l dezobișnui de acest obicei. De asemenea, există diverse mijloace ortodontice în acest
scop, dacă interpoziția buzei se menține.
 Se recomandă:
 exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza superioară;
 exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul vestibular inferior, cu
deplasări ritmice spre stânga şi dreapta;
 aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.

52. Rolul alimentației naturale a sugarului în dezvoltarea și formarea aparatului dento-maxilar.

-rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ cât şi cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol
7 energetic; proteinele sunt predominant substanţe plastice). 
-lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţiali nesintetizaţi (aminoacizi esenţiali, acidul linoleic,
vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii

La persoanele cu o masticaţie viguroasă, care consumă alimente de consistenţă

tare(legume,fructe), suprafeţele ocluzale ale dinţilor temporari suferă o atriţie mai
accentuată. Această remodelare a interferenţelor cuspidiene permite mandibulei, care
creşte mai mult decât maxilarul în această perioadă, să ocupe o poziţie mai anterioară. Se
realizează cea de-a doua mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei dentare cu
rapoarte cap la cap la nivelul incisivilor temporari, iar planul postlacteal este în treaptă
mezializată.
Alimentatia artificiala a sugarului poate bloca avansarea mandibulei, fiind cauza
retrognatiei mandibulare si a ocluziei distalizate din dentatia temporara.
oferim copilului alimente cu duritate mai mare(biscuiti)/guma de mestecat si urmarim masticatia, se apreciaza
dinamismul masticator, tendinta de a utilize numai anumite zone(frontala/lateral, monolaterala). copii care prefer
alimentele moi nu prezinta atritie dentara si au o stare de sanatate odonto-parodontala precara.

53. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan sagital. Etapele de mezializare a mandibulei.
Intre varsta de 6 luni si 2 ani jumatate, are loc eruptia dintilor temporari si constituirea ocluziei dentare temporare.
Eruptia dentara este un proces complex de fenomene fiziologice metabolice, prin care dintii migreaza din zona
osoasa in care s-au format, in cavitatea orala, pana la atingerea planului de ocluzie. Secventa si momentul eruptiei
dentare sunt determinate genetic. Formarea celor 2/3 a radacinii este genotipica, iar 1/3 apicala este fenotipica.
Dintele isi incepe eruptia dentara cand are mineralizata coroana si cele 2/3 din radacina. Un dinte este considerat
erupt din punct de vedere clinic, cand cuspidul lui a perforat mucoasa gingivala. Eruptia dentara variaza in raport cu
rasa, tipul regional, tipul constitutional, sexul si cu factorii generali si locali.

Ocluzia în sens sagital:

Zona frontala - repere normale: fetele palatinale ale incisivilor superiori se sprijina, la
nivelul cingulum-ului pe marginile incizale ale incisivilor inferiori, realizand o inocluzie
sagitala de 0-2 mm cu fetele vestibulare ale acestora.
Zona frontala - repere anormale: inocluzie sagitala mai mare de 2 mm, inocluzie
sagitala negativa, ocluzie inversa frontala si angrenaj invers frontal.
Zona laterala – repere normale canine: varful caninului inferior se articuleaza cu fata
distala a incisivului lateral superior si cu fata meziala a caninului superior.
Zona laterala – repere anormale canine: rapoarte distalizate sau mezializate.
Zona laterala – repere normale molare: cuspidul mezio-vestibular al molarului prim
superior se articuleaza cu santul vestibular intercuspidian al molarului prim inferior.
Zona laterala – repere anormale molare: rapoarte distalizate sau mezializate.

54. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan vertical. Etapele de înălțare fiziologică a
ocluziei dentare.
In dentatia temporala:-zona frontala:repere normale:

-la 6 luni I sup acopera I inf in raport1\1

-la 18 luni I sup acopera I inf in raport 1\2 sau 2\3

-la 30 de luni I sup acopera I inf in raport1\2 sau cap la cap

-zona frontala repere anormale

-ocluzie deschisa frontala ,ocluzie adanca[ in acoperis,acoperita sau prabusita]

Zona laterala –repere normale:contacte interarcadice realizand curba Spee

-repere anormale:infraocluzie sau ocluzie deschisa laterala ;supraocluzie In prima etapa a dentitiei
mixte-zona frontala –repere normale :I sup acopera Iinf in raport 1\2

-repere anormale:ocluzie deschisa frontala

-ocluzie adanca[ in acoperis,acoperita ,prabusita,capac de cutie]

In a doua etapa a dentitiei mixta-zona frontala:repere normale:I sup acopera I inf in raport 1\3 Repere anormale:
ocluzie deschisa frontala

-ocluzie adanca[ in acoperis,acoperita ,prabusita]

-zona laterala:repere normale:contacte interarcadice tripodale cuspid foseta

 Repere anormale:infraocluzie sau ocluzie deschisa lat.

In dentatia permanenta-in zona frontala :repere normale:I sup acopera I inf [supraacoperire 2mm]sau cap la cap]
Repere anormale: ocluzie deschisa frontala

-ocluzie adanca[ in acoperis,acoperita ,prabusita]

-in zona laterala: repere normale:contacte interarcadice tripodale cuspid foseta sau cuspid-ambrazura

Repere anormale:infraocluzie sau ocluzie deschisa lat.

Supraocluzie sau ocluzie deschisa lat.

Etapele: Prima etapă de înălţare : Ocluzia dinţilor temporari apare odată cu realizarea
contactului dintre incisivii inferiori si cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, când
apar primii molari temporari şi se produce prima înălţare a ocluziei.
A 2 etapă: Molarii 1 permanenţi superiori erup la 6 luni după cei inferiori, angrenajul
iniţial este "cuspid-cuspid" şi se remarcă o dezvoltare importantă în sens sagital a
masivului facial şi a procesului alveolar superior, printr-o activitate intensă la nivelul
suturilor.
Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în asociere cu
erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua înălţare fiziologică a
ocluziei.
A3 etapă: Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi
între 12 şi 16 ani la băieţi. În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori
şi, prin realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare
de ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.In erupţia lor
verticală, molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială asociată cu una transversală
şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei lor ocluzale.

55.Ocluzia dentară fiziologică. Definiție, varietățile ei.

Ocluzia fiziologică poate fi defniită ca fiind ocluzia în care există un echilibru

funcţional sau stare de homeostazie între toate ţesuturile sistemului masticator .
Din cele fiziologice fac parte acele rapoarte de oculzie dintre arcadele dentare care
asigura la maximum realizarea functiei principale ale sistemului stomatognat si
aspectul fizionomic.
1. Ocluzia ortognata
2. Ocluzia dreapta (cap la cap)
3. Ocluzie biprognata

4. Ocluzia opistognata (retruzie fiziologica bimaxilara)

56.Ocluzia dentară în dentiţia temporară. Caracteristica clinico-morfologică

Ocluzia în dentiția temporară trebuie să:

Asigure funcția masticatorie;

să contribuie la dimensiunea verticală a etajului inferior;

Să păstreze spațiul dinților permanenți și să ghideze erupția lor

Ocluzia în dentiția temporară:

• se stabilizează la 1,6 ani, la apariția primilor molari temporari  prima înălțarea

a ocluziei dd

• cuspizii M-P a molarilor maxilari stabilesc ocluzia în fosa centrală a molarilor

mandibulari

• incisivii au o poziție verticală

• Molarul II temporar – în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar-dă

naștere planului post-lacteal;

• Preluat de molarii 1 permanenți cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie neutră-

dezvoltarea unei ocluzii normale în ocluzia permanentă;

• Planul post-lacteal în treapră distalizată-anormal- conduce la o ocluzie

distalizată în dențiția pemanentă

• La nivelul caninilor- cusp. caninului sup. Trebuie să vină foarte exact în interlinia
dintre primul molar temporar și caninul inferior;

• În plan transversal-cuspizii V ai molarilor superior și muchiile incizale ale

frontalilor superiori depășesc în afara cusizii sau muchiile omoloage ale dinților
inferiori.

57.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția temporară. Succesiunea erupției

dinților temporari.
 58. Definiți noțiunile dinți neonatali, dinți natali. Conduită medicală.
• situaţia excepţională, când la naştere, sunt prezenti pe arcadă dinţi temporari - dinţi
natali, sau când aceşti dinţi apar după primele 30 de zile de viaţă - dinţi neonatali.
• Etiologia acestei forme de eruptive precoce nu este încă bine elucidate. Cauza
poate fi: dezvoltarea foarte rapidă a germenului dentar, poziţia suprficială a
acestuia, respectiv sub mucoasa bucală, creșterea vitezei de eruptive în timpul sau
după stări febrile, transmiterea ereditară.
• Conduita terapeutică: expectativă sau extracție funcție de:
1)Tipul dintelui (dinte din seria normal sau supranumerar) 2)Gradul de maturitate sau
mobilitate 3) Eventualele riscuri, dintre care cel mai periculor este aspirarea

59.Planul post-lacteal. Noțiune, varietăți și importanța clinică.

Molarul II temporar este, de obicei, în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar,
dând naştere la planul postlacteal, un element de o importanţă clinică deosebită
Poziţiile planului postlacteal: a) plan postlacteal vertical; b) plan postlacteal în
treaptă mezializată; c) plan postlacteal în treaptă distalizată.

În mod normal acest plan poate să fie în linie dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.
Acest raport este preluat de molarii unu permanenţi cu stabilirea unor rapoarte de
ocluzie neutra, condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în dentiţia
permanentă. Planul postlacteal în treaptă mezializată poate determina o ocluzie
mezializată în dentiţia permanentă, daca apare o dezvoltare în exces a mandibulei
(prognaţie mandibulară anatomică sau funcţională prin conducere cuspidiană) sau
pierderea precoce a molarului II temporar şi migrarea molarului unu permanent.
În aceeaşi situaţie de plan postlacteal vertical se ajunge la o ocluzie neutră, dacă
mandibula are o creştere suplimentară timp de 4-6 ani, comparativ cu a maxilarului
superior, şi dacă molarul unu inferior ocupă spaţiul suplimentar disponibil după
deplasarea molarului II temporar cu premolarul 2 definitiv. Planul postlacteal în
treaptă distalizată, considerat anormal, duce la formarea ocluziei distalizate în
dentiţia permanentă.
În ocluzia la nivelul caninilor, cuspidul caninului superior trebuie să vină foarte
exact în interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior. În plan
transversal, cuspizii vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale dinţilor
frontali superiori depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor
inferiori. În plan vertical, supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală.
Sunt două tipuri de arcade dentare după Baume:
l ) arcada cu spaţii interdentare;
2) arcada fără spaţii interdentare.

60.Ocluzia dentară în dentiţia mixtă. Caracteristica clinico-morfologică.

*Ocluzia in dentitia mixta : intre 5-7 ani erupe mol 1 perm inf, dupa 6-12 luni cel sup
stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie Angle. Cuspid MV a sup in
foseta MV inf. Mol 1 permm inf migreaza corporal mezial, vertical si V pin la
realizarea contactului cu dintii antagonisti. Initial la eruperea mol 1 sup se stabileste
un angrenaj cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele M
si D a spatiului disponibil pentru eruptia caninului si premol. Incisivii centrali inf
initial ocupa o poz linguala la pres exercitata de limba se aliniaza in poz corecta. In
sens vertical vor veni in contact cap la cap cu marg incizale a incisivilor centrali
temporari sup. Incisivii centrali sup intre 7-8 ani in poz palatinala si migreaza vertical,
V si D pin la intilnirea antagonistilor. Incisivi lat inf erup lingual, alinierea se produce
prin distalizarea caninului temporar. Intre 9-11 erupe grupul canin premol. La mand
erupe mai intii caninul, apoi premol si mol 2, la maxilapremol 1 erupe inaintea
caninului in locul mol 1 temp. La eruptia caninului sup acesta migreaza M , vertical si
palatinal ducind la mezializarea si inchiderea sau reducerea diastemelor.
61.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția mixtă. Succesiunea erupției dinților
permanenți.
Etapa II: -începe cu erupția și angrenarea M1 permanenți
- Între 5-7 ani erup M1 inferiori permanenți;
- La interval de 6-12 luni, urmează erupția M1 superiori  stabilirea
rapoartelor de ocluzie normală (cheia lui Angle).
- După erupția molarilor primari se remarcă o dezvoltare în sens sagital a
masivului facial și a procesului alveolar superior
Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în
asociere cu erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua
înălţare fiziologică a ocluziei
Etapa a 3-ea:
- Erupția incisivilor (5-8 ani)—> stabilesc cu M1 permanenți limitele meziale și
distale ale spațiului disponibil pentru erupția caninului și a premolarilor
- Incisivii centrali inferiori vin în contact cap la cap cu marginile incizale ale
incisivilor centrali temporari superiori
- Incisivii centrali superiori erup după cei inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţ
ie palatinală faţă de omologii lor temporari şi migrează vertical, vestibular şi
distal până la întâlnirea antagoniştilor, în raport cu forţa musculară labială, li
nguală şi spaţiul necesar
- Etapa a 3-ea:
- - Incisivii laterali superiori erup după incisivii centrali într-o poziţie palatinal
ă, iar alinierea lor este posibilă numai prin folosirea spaţiului precanin.
- - Incisivii laterali inferiori, mai mari decât predecesorii lor, erup lingual, iar
alinierea lor pe arcadă este posibilă prin distalizarea caninului temporar în sp
aţiul postcanin sub acţiunea presiunilor linguale.
- -Dacă rizaliza incisivilor centrali temporari este întârziată, incisivii centrali p
ermanenţi erup palatinal şi realizează angrenajul invers, care se poate transfo
rma în ocluzie inversă frontală;
- Etapa a 4-ea: se caracterizează erupţia grupului canini - premolari (între 9 şi
11 ani).
- Caracteristic pentru această etapă este prezenţa unui surplus de spaţiu, prem
olarii şi caninul având o suma mezio-distală, mai mică, decât a dinţilor tempo
rari, al căror loc îl ocupă pe arcadă.
- Dezvoltarea favorabilă a ocluziei în această regiune depinde de 4 factori:
- - secvenţa favorabilă de erupţie;
- - spaţiul disponibil pentru dimensiunea dinţilor permanenţi;
- - realizarea unor relaţii molare normale;
- - relaţia vestibulo-orala favorabilă a proceselor alveolare.
- La mandibulă, fixarea ocluziei continuă cu:
- -erupţia caninului;
- -premolarul 1 ;
- -premolarul 2;
- -molarul 2 permanent;
- -în acest moment incisivii laterali se pot alinia prin deplasarea lor vestibulară,
coroana deplasându-se vertical, mezial şi vestibular.
62.Ocluzia dentară în dentiţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică.

*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si 12-16 ani
la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal cu dintii antagonisti
produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand adaptinduse complet la cele doua
versante. In eruptia verticala, mol 2 efectueaza migrare meziala cu una transversala
si erup cu o inclinare palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si supraf
ocluzala devine paralela cu planul conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau
anormala determina stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se incheie cu
eruptia celor mol 3 perm. Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei
inf prin resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si apozitia pe marg post si pe
fata ext a regiunii angulare, mand deplasinduse in jos si inainte favorizind inaltarea
ocluziei cu reducerea supraocluziei frontale. Inclinarea meziala determina
mezializarea tuturor dintilor ant. Eruptia mol 3 sup poate determina o
vestibularizare a incisivilor lat sup si tendinta de mezializare a dintilor in absenta
dezv proc alv in plan sagital la nivelul suturii palato maxilare.
63.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția permanentă. Succesiunea erupției dinților.

Etapa a V-a corespunde:

-erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între 12 şi 16 ani la

băieţi.

În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin
realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a
înălţare de ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două
versante.

In erupţia lor verticală, molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială

asociată cu una transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei lor
ocluzale.

În migrarea lor mezială, axul acestor dinţi se redresează şi suprafaţa lor ocluzală
devine orizontală, paralelă cu planul convenţional de ocluzie.

Această înclinare în pian transversal, cu redresarea suprafeţei ocluzale, este

posibilă numai în condiţiile alungirii proceselor alveolare.

Etapa a V/-a se încheie odată cu erupţia celor 4 molari 3 permanenţi (între 16 şi

25 ani).
Erupţia molarului 3 inferior stimulează alungirea şi lărgirea arcadei inferioare,
prin resorbţia marginii anterioare a ramurii ascendente a mandibulei şi apoziţia
pe marginea posterioară şi pe faţa externă a regiunii angulare. În acest fel,
mandibula se deplasează înainte şi în jos, alungind şi coborând ramura ei
orizontală împreună cu arcada alveolară, favorizând înălţarea ocluziei, cu
reducerea supraocluziei frontale.

Înclinarea mezială a molarului inferior în faza preeruptivă determină

mezializarea tuturor dinţilor situaţi anterior, care se manifestă prin apariţia
incongruentelor dento-alveolare în zona frontală. Numai dezvoltarea bazei
mandibulare rezolvă această incongruenţă în mod spontan.

64.Mezializarea mandibulei. Etape, factori determinanți și importanța clinică.

65. Înălțarea ocluzală. Etape, factori determinanți și importanța clinică.

66.Numiți și descrieți planurile de referință utilizate în ortodonție.

PLANURI DE REFERINTA IN ORTODONTIE

1. Planul S-N
2. Dreapta N-Ba
3. Planul de la Frankfurt Or-Po
4. Planul bazal maxilar Nsa-Nsp
5. Planul bazal mandibular Go-gn
6. Axa Y
7. Planul de ocluzie

Planul sagital traverseaza corpul uman dinspre anterior spre

posterior, este perpendicular pe planul orizontal si; raportat la el,
structurile se afla mai inainte, sau mai inapoi (anterior situate/
posterior)
planul transversal, facial, traverseaza corpul uman din lateral in
lateral; raportat la el structurile sunt situate mai apropiat de
 planul medio-sagital (ingustare) sau mai indepartate
(expansiune)
planul orizontal - Fata de acesta, modificarile se produc in sens
vertical, prin pozitionare deasupra sau dedesubtul planului de
referinta orizontal. Acest plan de referinta este materializat,
pentru structurile maxilo-faciale de orizontala de la Frankfurt
(considerat a fi planul de orientare anatomica a craniului); pentru
arcadele dentare, planul orizontal de referinta devine planul de
ocluzie.

1. Sagital

Zona frontală - valoarea spațiului de inocluzie (OJ- overjet)

- normal = 1,5-2 mm

- crescut > 3 mm = proalveolodentie

- absent = 0 mm = retroalveolodentie

- inversat = ocluzie inversă frontală

Raportul canin - raport neutral: panta mezială a caninului superior coincide cu panta
distală a caninului inferior; patologic: raport distalizat sau mezializat.

Zona laterală – clasa molară – raport neutral: cuspidul mezio-vestibular al primului

molar superior coincide cu primul șanț vestibular al primului molar inferior ;
patologic: distalizat sau mezializat.

2. Transversal

Zona frontală - liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a
feţei - variante patologice: laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară
(malpoziţii dentare) sau de cauză mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie
încrucișată (cross-bite) de partea devierii şi este o laterodeviere funcţională; când
avem modificări anatomice mandibulare vorbim de laterognaţii.
Zona laterală - arcada maxilară trebuie să circumscrie arcada mandibulară - variante
patologice - ocluzie inversă laterala (ocluzie încrucişată, cross-bite) - ocluzie
lingualizată (când dinţii laterali mandibulari sunt în versie linguală)

3. Vertical

• Zona frontală - supraacoperirea ( OB =overbite) - valoarea normală fiind de 1/3

- variante patologice:

- inocluzie verticală (ocluzie deschisa, openbite)

- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)

• Zona laterală - fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii
centrali inferiori și ultimii molari superiori care au un singur antagonist

- variante patologice – supraocluzie/infraocluzie (ocluzie deschisă)

În urma analizei modelului în cele trei planuri, se pune diagnosticul anomaliei

dentomaxilare. Clasificarea internaţională este cea după Angle (clasificare în funcție
de modificările în plan sagital, iar ca reper este M1):

• Clasa I Angle - ocluzie neutrală la M1 şi în zona frontala putem avea: înghesuiri,

ocluzie deschisă, proalveolie etc.

• Clasa II Angle - ocluzie distalizată la M1 şi 2 subdiviziuni pentru zona frontală:

subdiviziunea 1 - frontalii în protruzie subdiviziunea 2 - frontalii în retruzie

• Clasa III Angle - ocluzie mezializată la M1 şi ocluzie inversă frontală. Pentru un

diagnostic complet, după analiza modelului în cele 3 planuri, se realizează multiple
măsurători: indicele Pont, indicele Bolton, perimetria, analiza Tanaka și Johnston
(pentru dentiția mixtă), ocluzograma . Aceste măsurători permit stabilirea
deficitului de spațiu şi ne orientează spre posibile opțiuni de tratament. Examenul
modelului de studiu trebuie corelat cu examinarea intraorală și cu măsurătorile
cefalometrice.
67. Definiți noțiunea de malocluzie. Tipuri de malocluzie în funcție de planurile de
referință.

Malocluzia este o aliniere incorectă a dinţilor şi/sau o relaţie anormală între dinţii
celor două arcade dentare.

Tipuri de malocluzie în plan transversal

Laterodeviaţia mandibulară

a) Laterognaţia.

Tipuri de malocluzie în plan vertical

Ocluzia deschisă

a) Ocluzia adâncă.

Tipuri de malocluzie în plan sagital

Pe baza raporturilor primilor molari, Angle a împărţit anomaliile de ocluzie în 3

clase:

Clasa I – ocluziile în care cuspidul MV al primului molar superior articulează cu

şanţul intercuspidian V al

primului molar permanent inferior.

a) Subdiviziunea I

- Malocluzii ale unui număr redus de dinţi, datorită unor cauze locale;

- Întârzieri în erupţia dinţilor permanenţi prin persistenţa dinţilor temporari;

- Pierderea prematură a dinţilor temporari sau permanenţi, care va produce migrarea

mezială, distală, verticală;

- Macrodenţie, microdenţie;

- Dinţi supranumerari;

- Anodonţia parţială;
- Incluzia dentară;

- Diastema produsă de un fren anormal;

- Prodenţia şi proalveolia determinată de obiceiuri vicioase;

- Inocluzia verticală determinată de deglutiţia infantilă.

a) Subdiviziunea II

- Înghesuirea dinţilor frontali, a cărei cauză este incongruenţa dintre mărimea

dinţilor şi maxilarelor;

a) Subdiviziunea III

- Protruzia (proalveolie-prodenţie) provocată de obiceiurile vicioase (sugerea

policelui, deglutiţie infantilă, respiraţie orală) şi se referă la grupe de dinţi în
anomaliile de poziţie;

- Retruzia bimaxilară – când există o retroalveolie şi retrodenţie provocate de o

hipertonie a buzelor.

Clasa II - ocluziile în care mandibula are o poziţie distalizată, cu cel

puţin dimensiunea unui cuspid (3-4 mm), cuspidul MV al primului

molar superior aflându-se înaintea şanţului intercuspidian al primului

molar inferior.

a) Subdiviziunea I – îngustarea arcadelor dentare superioare cu proalveolodenţia

frontalilor, asociată cu inocluzie sagitală frontală, mentonul este retras şi respiraţie
orală (anomalie cls. II/1).

b) Subdiviziunea II – retrodenţia frontalilor superiori şi inferiori cu supraocluzie

frontală, ocluzie adâncă acoperită (anomalie cls. II/2).

În ambele subdiviziuni, ocluzia distală poate fi unilaterală sau

bilaterală.
 Clasa III – mezializarea primilor molari permanenţi inferiori, în raport cu cei
superiori: cuspidul MV al primului molar inferior va fi situat în dreptul cuspizilor
celui de al doilea premolar superior sau şi mai mezial. În majoritatea cazurilor,
frontalii inferiori se află înaintea celor superiori.

a) Subdiviziunea I – prognaţie inferioară asociată uneori cu o proalveolie şi

prodenţie. Prognaţia mandibulară este consecinţa unei creşteri neproporţionate a
mandibulei în raport cu maxilarul, iar în etiologie predomină factorul ereditar şi
factorii neuro-endocrini;

b) Subdiviziunea II apare ca urmare a unei nedezvoltări a maxilarului superior, iar

factorii etiologici sunt generali (ereditari, neuroendocrini, despicăturile labio-
maxilo-palatine) sau locali (respiraţia orală).

Anomaliile clasei III pot fi uni- sau bilaterale.

68.Malocluzii în plan sagital. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

De mai sus dupa Angle:
Forme clinice
 Disarmonia dento-alveolară
 Incongruenţa dento-alveolară adevărată este expresia dezacordului dintre
mărimea maxilarelor şi mărimea dinţilor (macrodenţie).
 Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unor tulburări de creştere
la nivelul procesului alveolar sau maxilar, cel mai adesea generată de pierderea
timpurie a dinţilor temporari de pe arcadă, prin carie şi complicaţiile ei.
 Interacţiunea factorilor etiologici ai celor două forme duce la apariţia
incongruenţei dento-alveolare – forma combinată.
Manifestările clinice nu sunt tipice, pentru toate cazurile incluse în Clasa II1.
Ele sunt evidente, cu deosebire, în cazul respiraţiei bucale.
Starea generală - copiii cu sindrom de compresiune maxilară, în special cei cu
deficienţe ale funcţiei respiratorii, sunt predispuşi la îmbolnăviri bronho-
pulmonare, la repetate pusee de faringo-amigdalită, anemie, ş.a. Nivelul
oxigenului în sânge este normal, cu preţul unor reacţii reflexe compensatorii
cardiovasculare (Kourilsky-apud Chateau).
Aspectul facial:
- Facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic, cu profil convex.
- Tegumente palide,
- Pomeţii şterşi,
- Fanta labială întredeschisă;
- În actul vorbirii şi al râsului se expune mucoasa gingivală;
- Incisivii superiori au smalţul uscat, care şi-a pierdut transluciditatea. Incisivii sunt
proeminenţi, spaţiaţi, sprijinindu-se pe buza inferioară.
- Buza superioară subţire, palidă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul
narinar, de care pare a fi suspendată;
- Buza inferioară groasă, fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier, lăsând să se
vadă şi o parte din mucoasa orală. Evident, toate acestea falsifică vizual grosimea
buzei inferioare.
- Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie, prin contracţia
sa dând impresia de bărbie dublă.
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale
bazei alveolare fata de baza coronara a arcadei; baza apicala este
mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus, formind o zona cu
delimitare neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza
coronara este larga prin inclinarea compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul compresiunii, avind
aspect de:
 Omega (compresiune la nivel premolar);
 V (compresiune la nivel incisiv-canin);
 U (compresiune la nivel molar;
Trapezoidala (turtire a arcului frontal)
Malocluzia de Clasa II/2
 Din punctul de vedere al gravităţii, putem descrie două forme clinice:

 formă uşoară, cu tulburări morfofuncţionale şi estetice uşoare;

formă gravă, în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări paradontale

 Aspectul facial

- Proporţionalitatea feţei păstrată, dar, în foarte multe cazuri, micşorată;

- Profil concav;

- Şanţul labio-mentonier accentuat;

- Menton proeminent;

- Buze subţiri şi retuzate.

 Intraoral:

- Parodonţiu: în cazurile de malocluzie severe, se constată leziuni parodontale,

consecinţa dezechilibrelor morfofuncţionale, scheletale (ocludarea incisivilor
superiori în parodonţiul grupului inferiori-lor şi a celor inferiori în bolta palatină).

- Arcade: modificare a relaţiei bazei apicale a arcadei dento-alveolare şi a celei

coronare (baza apicală este mai mare decât baza coronară). Arcada poate avea
formă de trapez, atât superior, cât şi inferior.

- Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv; pot
fi prezente şi angrenajele inverse premolare unilaterale sau bilaterale şi distalizarea
în zona laterală. Relaţia de postură a mandibulei (care ne permite să diferenţiem o
ocluzie adâncă de o pseudoocluzie adâncă), ca şi drumul de închidere sunt
normale. În ceea ce priveşte mişcările de lateralitate, ele sunt imposibil de efectuat
(în formele grave). Sunt însă subiecţi cu un tip masticator predominant „tocător” şi
cu o activitate puternică a muşchilor ridicători ai mandibulei.

- Dinţi: Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la forme grave, dar cu un
aspect tipic;
 Incisivii centrali superiori pot fi verticali, de multe ori existând o
palatopoziţie marcată.

Incisivii laterali sunt în vestibuloversie cu rotaţie mezială peste coroana

centralilor.

Caninii sunt într-o vestibulopoziţie.

Incisivii inferiori pot fi într-o retro- sau proînclinare.

Pe faţa palatinală a superiorilor şi pe cea vestibulară a incisivilor inferiori se

pot constata diferite grade de abraziune.

Malocluzia de Clasa III

 Exooral:

- Etaj inferior mărit;

- Oblicitate accentuată a ramurii orizontale a mandibulei, cu deschiderea unghiului

goniac;

- Forma de “galoş” a ramurii orizontale a mandibulei, cu proeminenţa mentonului;

- Profil facial concav;

- Şanţ labio-mentonier şters;

- Procheilie inferioară;

- Raport labial inversat

 Endooral:

- Mărire sagitală şi transversală a mandibulei, cu spaţieri dentare, o tendinţă de

erupţie precoce a dinţilor permanenţi inferiori, comparativ cu cei superiori.

- Parodonţiul - afectarea parodonţiuiui este mai tardivă, iar debutul parodontitelor

marginale cronice se face în regiunea frontalilor inferiori;

- Modificări ocluzale caracteristice:

 rapoarte mezializate la nivelul molarilor, caninilor şi ocluzie inversă frontală. În
decalajele mari ale bazelor osoase se instalează inocluzia sagitală negativă, care
poate fi compensată prin modificările de ax ale incisivilor: cei superiori se
vestibularizează, iar cei inferiori se retrudează (lingualizează);

 rapoartele de ocluzie transversală - ocluzii inverse laterale (încrucişate)

unilaterale sau bilaterale şi instalarea ocluziei inverse totale. Pot apare şi latero-
deviaţii prin existenţa pantelor cuspidiene de conducere forţată

 rapoartele de ocluzie verticală - supraocluzie accentuată, care se reduce după

corectarea anomaliei şi constituie un factor de stabilitate sau o ocluzie deschisă,
când anomalia este refractară la tratament, pronosticul este rezervat şi nu poate fi
asigurată o contenţie naturală (Boboc, Moyers, Graber).

69.Malocluzii în plan vertical. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

Ocluzia deschisă sau beanța anterioară este o anomalie în plan vertical, localizată în
sectorul alveolo-dentar anterior și se caracterizează prin absența acoperirii dinților
frontali, cu arcadele dentare în contact.

Examenul clinic exooral.

 Cu față înaltă (hiperleptoproscopie) - fanta labială larg deschisă; buza superioară

scurtată și hipotonă, cu posibilitatea vizualizării incisivilor superiori ce pot
prezenta malpoziții.
Etajul inferior este mărit, șanțul labio-mentonier șters, mentonul proeminent.
Profilul facial drept sau convex datorită procheiliei superioare și retrognației
mandibulare funcționale.
Creșterea oblicitoții ramului orizontal mandibular.
Inocluzia frontală asociată unei anomalii severe a bazelor scheletale în plan
vertical care este caracterizată printr-un tip de față excesiv de lung, cu beanță
labială.

 Cu față medie (mezoproscopie) - aspectul facial normal.

Examenul clinic endooral.

• Absența contactelor ocluzale în plan vertical.

În formele ușoare inocluzia este localizată în zona anterioară și nu depășește 6mm.
În formele grave - contacte ocluzale doar la nivelul molarilor.

• Modificări dentare de structură (displazii), de volum (vol. redus al coroanelor) și

de formă.

• Dezvoltare exagerată a rebordului alveolar, în înălțime și grosime, cu bureleuri

osoase puternice, netede sau boselate

• Bolta palatină adâncă

• Denivelări ale planului de ocluzie (la arcada superioară se observă infrapoziția

dinților și înclinarea anterioară a osului alveolar; la arcada inferioară incisivii sunt
așezați în linie dreaptă - semnul lui Gusselbauer și descriu o convacitate orientată
splanul de ocluzie.

Ocluzia adâncă

• Se caracterizează prin acoperirea fețelor vestibulare ale incisivilor inferiori de

către cei superiori depășind valorile normale, până la o supraacoperire totală.

• Sindromul ocluziei adânci are 3 aspecte clinice:

*Ocluzie adâncă în acoperiș
*Ocluzie adâncă acoperită
*Ocluzie adâncă prăbușită

• Ocluzia adâncă acoperită este anomalia dentomaxilară caracterizată

prinsupraocluzie accentuată și retrodenția tuturor incisivilor superiori sau numai a
centralilor. Este considerată ca o anomalie cu pronunțat caracter ereditar.

• Ocluzia adanca prabusita apare atunci cand s-au pierdut dintii din zona laterala a
arcadelor dentare.
• Ocluzia adâncă în acoperiș este caracterizata prin rapoarte distalizate asociate cu
prodentie frontala superioara

• Semnele clinice sunt ale anomaliei de bază, ocluzia fiind doar un simptom clinic.

• Exooral:
*Vizibilitate a frontalilor superiori care dau impresia că se sprijină pe buza
inferioară, care pătrunde înapoia fețelor palatinale ale frontalilor, *Accentuarea
șanțului labio-mentonier
*Reducerea DVO
*Profil convex

• Endooral:
*Proalveolie cu prodenție superioară, cu axul dinților superiori convergent spre
baza apicală, arcul dinților frontali ascuțit (datorită pătrunderii buzei buzei
inferioare în spatele incisivilor superiori)
*Supraalveolie și supradenție frontală inferioară;
*Retrognație funcțională mandibulară sau retroalveolie inferioară
*Ocluzie distalizată
*Inocluzie sagitală frontală de mărime variabilă

70.Malocluzii în plan transversal. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

Malocluziile in plan transversal se clasifica astfel:

 Laterodeviatia mandibulara

 Laterognatia mandibulara.

 Ocluzia incrucisata

 Laterodeviaţia mandibulară
 Laterodevierea mandibulara (laterognatia functionala) este o tulburarea
functionala care se manifesta prin drumul de inchidere spre lateral la contactul
ocluzal.
Laterognatia mandibulara

Definitie: Anomalie scheletica provocata de o tulburare de dezvoltare in exces

sau deficit a unei jumatati a mandibulei.
 Ocluzia incrucisata

 Definitie:Raport invers in sens transversal in sectoarele laterale cauzata de

maxilarul ingust uni- sau bilateral.
71.Pierderea precoce a dinților. Definiție. Aparate indicate pentru restabilirea
integrității arcadelor dentare.

Se consideră extracţie prematură a dinţilor temporari atunci când intervalul până la

erupţia celor definitivi depăşeşte 2 ani (Adler, Munch) sau 1 an (Bredy, Taatz).

Aspectele clinice:

 Modificarea erupţiei dinţilor permanenţi:

- erupţie accelerată, consecinţa proceselor de osteită periapicală cu pierderea

dinţilor temporari. Se poate produce o modificare a secvenţelor de erupţie, iar
dinţii apar cu un grad diferit de imaturitate radiculară;

- erupţie întârziată prin constituirea unui capac fibros, care blochează

egresiunea dintelui permanent.

 Reducerea spaţiului restant prin deplasarea în sens sagital a dinţilor limitrofi,

însoţită de extruzia antagoniştilor.

 Apariţia dezechilibrelor ocluzale ca urmare a interferenţelor şi a modificării

dinamicii relaţiilor bimaxilare. Se produc: ocluzii încrucişate; prognaţie
mandibulară falsă; ocluzie adâncă falsă; inocluzie sagitală cu tulburări
funcţionale; laterodeviaţii mandibulare.

 Oprirea în dezvoltare a osului alveolar, precum şi a maxilarelor.

 In anomaliile de clasa I si clasa II/1 Angle, in care buza inferioara ramane sub
incisivii superiori, pierderile dentare precoce la arcada inferioara duc la
accentuarea supraocluziei si a inocluziei sagitale.

 In anomaliile clasa II/2 Angle se produce o accentuare a supra ocluziei.

Pierderile precoce la arcada superioara are efecte reduse.
 In cazul anomaliilor de clasa III cu ocluzie cap la cap, pierderile precoce la arcada
superioara duce la inversarea ocluziei frontale.

 Pierderile precoce la arcada inferioara au efect redus.

 In cazurile cu inghesuire frontala usoara, frontalii inferiori se lingualizeaza, si

astfel se mentine supra-acoperirea daca arcada superioara este integra.

 Daca se pierd dintii pe ambele arcade, este favorizata ocluzia inversa.

 Pierderile dentare precoce la maxilar sunt mai grave ca la mandibula din cauza
tendintei mai accentuate la mezializare.

 Prezinta importanta daca pierderea dintilor temporari este inaintea eruptiei

sau dupa a molarului de 6 ani, deoarece angrenajul acestora impiedica
deplasarile. Pierderile intre 7 si 8 ani sunt mai grave decat cele care se produc
mai tarziu.

Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, de ordin

morfologic şi funcţional, iar tabloul clinic depinde de mai mulţi factori:

 numarul şi felul dinţilor interesaţi;

 ritmul pierderilor;

 intervalul de timp din momentul pierderii precoce a dinţilor până la.eruptia

dintilor permanenti;

 poziţia şi rapoartele dinţilor succesionali;

 particularităţile echilibrului de forţe oro-faciale;

 ocluzia dentară;

 particularităţile individuale.

72.Menținătoarele de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizare în funcție de vârstă.

 Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii
unor deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea precoce a dinţilor
temporari.

Clasificare

 Fixe : -fixate la o extremitate

 - la ambele exttremități

 Mobile

 Unilaterale:

 -inel cu ansa

 -distal shoe

Menținătoare de spațiu fixe

 Bilaterale:

 -arc lingual

 -arc transpalatal

 -aparat Nance

Mobilizabile:

 plăcuțe (Hawley)

 ancorate pe diverse croșete

 efect eroziv asupra smalțului

 Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:

prin pierderea precoce a dinţilor temporari;

prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare,

spaţiul este insuficient;

erupţiei dinţilor permanenţi, în cazul în care
prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar

prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii

deja existente, prin pierderea spaţiului pe
arcadele dentare;

 Pierderea prematură a dinților temporari poate determina înghesuiri și erupție ecto

pică a dinților succesionali

 Aplicarea la timp a mentinătoarelor de spațiu este foarte importantă pentru o dentiț

ie funcțională

90.Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan vertical.

Plan vertical.Relaţii neuter(normale)

 Incisiv
acoperirea incisivilor inferiori de către cei superiori cu 1/3 din înălţimea feţei vestibulare raport
cap la cap

 Canin
-acoperire 1/3

 Molar
raport de cuspid
fosă/ambrazură
fiecare dinte are doi antagonisti, cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a molarilor de minte
superiori.
Plan vertical.Relaţii anormale
Incisiv
- Supraacoperire ½, 2/3 ,1/1(totală)= ocluzie adâncă de tipul:

 ocluzia adâncă în acoperiş (prodenţie şi proalveolie)

 ocluzie adâncă acoperită (proalveolie şi retrodenţie)

 ocluzie prăbuşită (absenţa dinţilor din zonele de sprijin)

 ocluzie deschisă anterioară = inocluzie verticală = open bite

Canin
- acoperire mai mare de 1/3 sau

- ocluzie deschisă

Molar
 ocluzie deschisă

 contact cuspid-cuspid

 contact cuspid-versant

 ocluzie prăbuşită

 antagonism singular

89. Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan

transversal.

Incisiv- linia interincisivă inferioară ( lii) corespunde cu cea superioară.

Canin-contact între faţa vestibulară a caninului inferior şi feţele palatinale ale caninului şi
incisivului lateral superior.

Molar – cuspizii vestibulari ai molarilor superiori circumscriu cuspizii vestibulari ai molarilor

inferiori (arcada superioară circumscrie arcada inferioară)
Plan transversal: Relaţii neuter( normale )

 Curba transversală de ocluzie MONSONWILSON

 Apare datorită înclinării linguale a molarilor inferiori

 Rigla pe cuspizii V şi L ai molarilor inferiori şi prelungim cele doua linii spre medial.

 Se unesc cuspizii vestibulari ai dinţilor amintiţ.

  Împreună cu liniile trasate anterior -> un triunghi cu baza superior care în morfologia
primară are o înălţime de 5 mm.

Plan transversal: Relaţii anormale

• Incisiv - linia interincisivă deviată la dreapta sau la stânga cu ...mm din cauza: migrărilor
dentare- linia interincisivă de pe fiecare arcadă nu coincide cu linia mediană

o laterodevieri ale mandibulei - linia mediană inferioară nu coincide cu linia mediană

superioară (se apreciază clinic, de obicei asimetria feței prin devierea mentonului)

• Canin

- treaptă transversală de ...mm (fața vestibulară a caninul inferior nu atinge fața palatinală a
caninului și incisiv lat sup)

- angrenaj invers (caninul inferior in interiorul caninului sau incisiv lat sup)

• Molar

- raport invers sau încrucișat (un singur dinte superior nu circumscrie)

- ocluzia încrucişată/ inversă laterală (cuspizii vestibulari inferiori circumscriu cuspizii

vestibulari superiori)

- ocluzia lingualizată (cuspizii palatinali superiori circumscriu cuspizii vestibulari inferiori)

88.Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan sagital.

Relaţii neutre (normale):Plan sagital

• Incisiv

- (raport psalidodont:) incisivii superiori acoperă faţa vestibulară a incisivilor inferiori, dinţii
inferiori sprijinindu-se la nivelul platoului infracingular pe suprafaţa palatinală a
antagoniştilor, cu o treaptă sagitală

- raport labiodont sau cap la cap: incisivii superiori sunt în raport cap la cap cu incisivii
inferiori.

• Caninii nferiori

• prin marginea liberă vin în raport cu spaţiul dintre incisivul lateral şi caninul superior.

• Molari
 cheia de ocluzie a lui ANGLE (raport neutru): cuspidul mezio-vestibular al molarului prim
superior contactează sanţul de descărcare mezial de pe faţa vestibulară a omologului
inferior. (Raport neutral)

Se apreciază curba sagitală de ocluzie (von SPEE - BALKWILL)

• Riglă pe vârful marginii libere a caninului inferior şi pe vârful cuspidului disto-vestibular al

molarului II inferior.

• Adâncimea maximă de 1-3 mm la nivelul molarului I inferior.

În conditii patologice, curba sagitală poate fi:
– dreaptă; – inversată; – accentuata – neregulată.

Relaţii anormale:Plan sagittal.

• Incisiv - prezenţa unei trepte sagitale mai mare de 2 mm, inocluzie sagitală (overjet); Se
apreciază in mm- angrenarea inversă (1 sau 2 incisivi) - ocluzie inversă frontală (toţi
incisivii) cu sau fără treaptă sagitală negativă

• Caninii relaţii de distalizare sau de mezializare exprimate în mm sau în jumătate de cuspid

sau un cuspid

• Molari - relaţii de distalizare sau de mezializare exprimate în mm sau în jumătate de cuspid

sau un cuspid de premolar(7 mm)

87. Mezializarea dinților laterali. Etiologie. Metode de apreciere prin studii biometrice de
model.

În diagnosticul diferenţiat în cazurile asimetriei fiziologice a arcadelor dentare şi

deplasările meziale a dinţilor sunt folosite triunghiurile formate la maxilarul superior.
Latura principală este sutura mediană, cea de-a doua latură este perpendiculara
coborâtă din punctele lui Pont, cea de-a treia latură este trasată din punctul interincisiv,
după Fuss şi după Horoşilkina; din mijlocul papilei interincisive.
După Schmuth- deplasarea mezială a dinţilor laterali se determină după linia trasată pe
cele mai anterioare plici palatine care coincid cu cuspizii caninilor.În cazul în care linia
coincide cu premolarii, Schmuth consideră că este prezentă deplasarea mezială a dinţilor
laterali.

86. Indicele Nance. Descriere. Interpretarea rezultatelor.

Aprecierea spatiului necesar in dentitia definitiva poate fi facuta pentru fiecare arcada, comparindu-se
dimensiunea mezio-distala a dintilor din zona anterioara. Aceasta perimetrie Nance se efectuiaza cu
ajutorul unei lame elastice gradate, aplicata deasupra modelului cu care se evaluiaza lungimea crestei
alveolare , de la fata meziala a molarului de 6 ani la fata meziala a molarului de 6 ani omolog.
Determinarile se fac atit pentru maxila cit si mandibula. Dimensiunea obtinuta se compara cu suma
diametrelor mezio-distale ale celor 10 dinti maxilari sau mandibulari , din zona anterioara si medie.

 Efectuând această perimetrie, vom putea aprecia:

• - dacă este suficientă capacitatea maxilarelor;

• - dacă molarii nu sunt în meziopoziţie;

• - dacă arcadele sunt suficient de largi pentru a permite o aliniere dentară corectă.

85. Indicele Bolton. Descriere. Interpretarea rezultatelor

Metoda Bolton stabilește dacă există o discrepanță de volum între dinții arcadei superioare și di
nții arcadei inferioare. Această măsurătoare este necesară pentru a stabili un diagnostic și un pla
n de tratament corespunzător cât și necesitatea reducției interproximale de smalț (stripping). Exi
stă două variante ale acestui indice – Bolton frontal și Bolton total. În situațiile în care există br
eșe edentate la nivelul zonei laterale, indicele frontal este singurul care se poate calcula .
Metoda de calcul – indicele Bolton total :
• se măsoară suma diametrelor mezio-distale a celor 12 dinți inferiori și suma diametrelor me
ziodistale a celor 12 dinți superiori (până la molarul 2) - valorile se notează în fișa pacientul
ui - se face raportul celor două valori și se înmulțește suma cu 100 Procentul obținut ne indi
că următoarele: - 91.3 % reprezintă valoarea normală - valorile care depășesc această cifră i
ndică faptul că dinții inferiori prezintă o lățime excesivă - valorile care sunt mai mici de 91.
3 % indică faptul că dinții superiori prezintă o lățime excesivă Reducția interproximală de s
malț se va realiza fie superior, fie inferior, în funcție de valorile obținute.

Metoda de calcul – indicele Bolton frontal:

• - formula de calcul este identică, ea cuprinde ,însă, doar suma diametrelor mezio-distale a ce
lor 6 frontali (până la premolarul

• suma diametrelor mezio-distale a celor 6 dinți inferiori/ suma diametrelor mezio-distale a ce

lor 6 dinți superiori x 100

• valori normale: 77,2 %.

84.Indicele Korkhaus. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea practică

Indicele Korkhaus de la muchia incizala a inferiorilor la muchia incizala a superiorilor. Muchia

incizala inferioara poate fi plasata anteriora celei superioare si relatia de ocluzie este denumita
raport sau ocluzie inversa. Cind intre dintii inferiori si cei superiori exista spatiu invers in cadrul
ocluziei inverse, aceasa se denumeste inocluzie sagitala inversa. Norma -2mm.
 Lungimea arcadelor se măsoară la nivelul premolarilor şi la nivelul molarilor pe linia
mediană.

 La maxilar
 • - lungimea premolară (LP) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan care
reprezintă lăţimea premolară (la nivelul premolar 1);

• - lungimea molară (LM) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan ce

trece prin faţa mezială a celui mai distal molar 1 permanent (poziţie normală pe arcada
alveolară);

• (Prostion -- punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară, deasupra coletului
incisivilor centrali pe linia mediană).

• LPM sup. = IP LM sup. = S1 x 0,83 (constantă)

2
 La mandibulă:

• - lungimea premolară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin punctele de

contact interpremolare (lăţimea premolară);

• - lungimea molară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin faţa

mezială a celui mai distal molar 1 permanent

83.Analiza Linder-Harth. Descriere. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea

practică.

• Indicele Linder Hath este derivat din indicele Pont. Indicele Hath are o ușoară variație faț
ă de analiza lui Pont. În arcul maxilar în loc de 80, Linder Harth Index folosește 85 pentru a
atinge Valoarea Molară Măsurată. (+de la 82)

82.Indicele Pont. Descriere. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea practică.

• Indicele Pont raporteaza latimea arcadei masurata la nivelul premolarilor si molarilor, si

lungimea la nivelul premolarilor la suma diametrelor maxime ale celor 4 incisivi superiori,
definita ca suma incisiva notata:„SI” care are norma 28-34 mm –normodentie, cind e mai
mica –microdentie, cind e mai mare-macrodentie

• SI reprezintă suma diametrelor meziodistale ale celor patru incisivi superiori.

Indicii calculaţi sunt :

• IP = ip = (SI ×100) / 80 (pentru ambele arcade);

• IP= diametrul interpremolar superior; ip=diametrul interpremolar inferior

• IM = im = (SI×100) / 64 (pentru ambele arcade);

• IM= diametrul intermolar superior; im=diametrul intermolar inferior

• LP = IP / 2 (pentru arcada superioară);

• LP= lungimea premolară superioară

• lp = (IP / 2)-2 (pentru arcada inferioară);

• lp= lungimea premolară inferioară

Reperele pentru indicii măsuraţi sunt :

• indicele premolar se măsoară, pentru arcada superioară, din centru suprafeţei ocluzale a
primului premolar, de-o parte si de alta, iar pentru arcada inferioară, din punctul cel mai
vestibular al punctului de contact dintre premolari, de-o parte şi de alta;

• - indicele molar se măsoară, pentru arcada superioară, din foseta centrală a molarului
unu superior, de-o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară, din vârful celui de-al doilea
cuspid vestibular al molarului unu inferior, de-o parte şi de alta.

• - lungimea anterioară superioară se măsoară de la punctul incizal superior, pe linia

mediană, până la intersecţia cu IP superior;

• - lungimea anterioară inferioară se măsoară de la punctul incizal inferior, pe linia

mediană, până la intersecţia cu ip inferior.

• Se iau în considerare diferenţele care depăşesc 1,5-2 mm

Importanta indicilor lui Pont.

• Măsurătorile realizate după această tehnică conferă date ce permit aprecierea incongruenţei
arcadei atât în plan sagital, cât şi transversal şi instituirea terapiei funcţionale.

• Indicii nu au semnificaţie în condiţii de micro-/macrodonţie, absenţa sau malpoziţia dinţilor

de reper sau meziopoziţii generalizate.

81.Analiza dimensiunii arcadelor dento-alveolare. Descriere în funcție de planurile de

referință.

Analiza modelului:se face în cele trei planuri de referință:

1. Sagital
 Zona frontală - valoarea spațiului de inocluzie (OJ- overjet)

- normal = 1,5-2 mm

- crescut > 3 mm = proalveolodentie

- absent = 0 mm = retroalveolodentie

- inversat = ocluzie inversă frontal

- Raportul canin - raport neutral: panta mezială a caninului superior coincide cu panta
distală a caninului inferior; patologic: raport distalizat sau mezializat.

- Zona laterală – clasa molară – raport neutral: cuspidul mezio-vestibular al primului molar
superior coincide cu primul șanț vestibular al primului molar inferior ; patologic: distalizat
sau mezializat.

2. Transversal

Zona frontală - liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a feţei -
variante patologice: laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară (malpoziţii
dentare) sau de cauză mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie încrucișată (cross-bite) de
partea devierii şi este o laterodeviere funcţională; când avem modificări anatomice
mandibulare vorbim de laterognaţii.

• Zona laterală - arcada maxilară trebuie să circumscrie arcada mandibulară - variante

patologice - ocluzie inversă laterala (ocluzie încrucişată, cross-bite) - ocluzie lingualizată
(când dinţii laterali mandibulari sunt în versie linguală)

3. Vertical

• Zona frontală - supraacoperirea ( OB =overbite) - valoarea normală fiind de 1/3

- variante patologice:

- inocluzie verticală (ocluzie deschisa, openbite)

- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)

• Zona laterală - fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii centrali
inferiori și ultimii molari superiori care au un singur antagonist

- variante patologice – supraocluzie/infraocluzie (ocluzie deschisă)

 În urma analizei modelului în cele trei planuri, se pune diagnosticul anomaliei
dentomaxilare. Clasificarea internaţională este cea după Angle (clasificare în funcție de
modificările în plan sagital, iar ca reper este M1):

• Clasa I Angle - ocluzie neutrală la M1 şi în zona frontala putem avea: înghesuiri, ocluzie
deschisă, proalveolie etc.

• Clasa II Angle - ocluzie distalizată la M1 şi 2 subdiviziuni pentru zona frontală:

subdiviziunea 1 - frontalii în protruzie subdiviziunea 2 - frontalii în retruzie

• Clasa III Angle - ocluzie mezializată la M1 şi ocluzie inversă frontală. Pentru un

diagnostic complet, după analiza modelului în cele 3 planuri, se realizează multiple
măsurători: indicele Pont, indicele Bolton, perimetria, analiza Tanaka și Johnston (pentru
dentiția mixtă), ocluzograma . Aceste măsurători permit stabilirea deficitului de spațiu şi ne
orientează spre posibile opțiuni de tratament. Examenul modelului de studiu trebuie corelat
cu examinarea intraorală și cu măsurătorile cefalometrice.

80.Analiza arcadelor dento-alveolare pe modelele de studiu. Forma și simetria arcadelor

dento-alveolare.

Forma arcadelor.În mod ideal, forma arcadei maxilare este de parabolă iar forma arcadei
mandibulare este de elipsă. În dentația temporara (deciduală)forma arcadei este de
semicerc. La pacienții cu anomalii ortodontice, forma arcadelor nu mai respectă tiparul
normal acestea fiind patologice (U, V, M, trapez, omega, atipică etc.).Dacă pacientul
prezintă edentații, trebuie precizat că arcada este întreruptă.

79.Analiza statutului dentar pe modelele de studiu.

• Primele lucruri pe care le analizăm pe model sunt: numărul, felul, forma şi poziţia dinţilor,
gradul lor de aliniere sau de malpoziţie şi eventual bilanţul spaţiului necesar pentru alinierea
dentară.

• Se precizează poziţia vestibulară sau palatinală a fiecărui dinte în parte, marcându-se

excesul sau lipsa de spaţiu de pe arcadă.

• Rotaţiile se descriu în funcţie de faţa dintelui deplasată de pe linia arcadei. Astfel, se

întâlnesc: deplasarea feţei meziale, a celei distale sau a ambelor feţe, specificându-se
valoarea rotaţiei (exprimată în grade). Şi în acest caz trebuie determinat necesarul de spaţiu
pentru aliniere.
 • Se apreciază, de asemenea, gradul de adâncime a boltei (plată, medie sau ogivală), prezenţa
sau absenţa torusului palatin.

• Se poate măsura şi adâncimea maximă a bolţii, de la punctul cel mai decliv până la nivelul
planului de ocluzie.

Tipuri de malpoziții dentare:

A. distoînclinare

B. mezioînclinare

C. linguoînclinare

D. vestibuloînclinare

E. meziopoziție

F. distopoziție

Tipuri de malpoziții dentare:

G. entopie-(complet sau partial erupt in lingual(oral)~palatinal

H. ectopie- (eruptive de sediu)(complet sau partial erupt) in vestibular

I. infrapoziție-inocluzie

J. suprapoziție- egresii

K. rotație- rasucirea dintelui la 90 grade sau aproape de 90 grade M-D

L. transpoziție- este o anomalie de poziţie a dinţilor care se materializează prin inversarea poziţiei
a doi muguri dentari vecini.

78. Studiul biometric de model în ortodonție. Considerații generale, etape de analiză.

• Diversitatea anomaliilor dento-maxilare necesita in cadrul diagnosticarii, pe linga examenul
clinic si cel radiologic al arcadelor alveolo-dentare si analiza moelului de
studiu.Confectionarea modelelor este o etapa deosebita in diagnosticul anomaliilor dento –
maxilare.Cu ajutorul lor pot fi determinate corect ,din punct de vedere dimensional ,
dezvoltarea arcadelor alveolo-dentare si ocluia dentara.

• Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a relatiilor arcadelor in
interuspidare maxima, in absenta pacientului si ne ajuta sa efectuam masurari pe arcadele
dentare in vederea stabilirii unui diagnostic si a unui plan de tratament ortodontic .
 • Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului : planul rafeului
median ; planul tuberozitar; planul ocluzal

• Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor alveolo-dentare;

raportul static al ocluziei.

• Analiza modelelor din dentiția permanentă sau dentiția mixtă este o metodă odontometrică,
care evaluează arcadele maxilare şi mandibulare, determinând simetria, adâncimea bolții
palatine, lungimea şi lățimea arcadelor în funcție de mărimea dinților, nevoia de spațiu
pentru alinierea dinților permanenți erupți sau neerupți şi dimensiunea dinților. Modelele
din ghips au o valoare ştiințifică (se reconstituie evoluția tratamentului) şi o valoare medico-
legală (identificarea persoanei). Instrumentarul necesar analizelor modelelor din ghips este
reprezentat de:

• • ortometrul;

• • simetroscopul;

• • compasul comparator;

• • compasul tridimensional.

Etapele analizei de model sunt următoarele:

1. Datele generale:

• vârsta dentară – se apreciază după grupul de dinți prezenți pe arcade, în funcție de cronologia
erupției dentare;
• apelul dinților temporari şi permanenți prezenți pe arcade;
• aprecierea concordanței dintre vârsta dentară şi vârsta civilă a pacientului.
2. Studiul anomaliilor dentare izolate de:
• număr; • formă; • volum; • poziție; • sediu; • structură.
3. Studiul arcadelor alveolo-dentare:
• forma arcadelor;
• simetria arcurilor dentare;
• adâncimea bolții palatine;
• prezența torus-ului palatin;
• dezvoltarea arcadei alveolare.
4.Studiul dezvoltării ocluziei dentare: • aprecierea ocluziei statice în sens sagital, transversal
şi vertical.
Analizele destinate modelelor din ghips se selectează în funcție de vârsta dentară şi cronologică a
pacientului, de tipul dentiției şi de tipul anomaliei dentomaxilare pe care o prezintă.
5.Analiza simetriei arcadelor
Pentru analiza simetriei transversale şi sagitale a arcadelor dentoalveolare se trasează pe modelele
din ghips planurile de referință:
- planul medio-sagital maxilar – de la intersecția celei de-a doua perechi de rugi palatine cu
rafeul median, până la limita dintre palatul moale şi dur (punctul median dintre cele două
fovee palatine);

- planul medio-sagital mandibular – după frenul lingual;

- planul tuberozitar – perpendicular pe rafeul median, ce trece prin partea cea mai distală a
tuberozităților. Pentru măsurarea simetriei arcadelor dento-maxilare se utilizează
simetroscopul (grilă din plastic transparent), care se poziționează pe linia medio-sagitală şi
pe planul tuberozitar.

77.Etape de realizare a modelelor de studiu. Turnarea și soclarea modelelor de studiu în

ghips.

1. Malaxam gipsul intr-un bol cu o spatula.

2. Turnam gipsul in amprentele dentare bine spalate si uscate anterior (la maxilla turnand pe
palat, lasam sa se scurga spre arcade; la mandibular dinspre posterior si jurul arcadei).

3. Realizam soclurile (cu suporturi de soclu) fiind atenti sa fie centralizat, sa nu presam prea
tare, si sa asiguram parallelism intre baza socului, suprafata ocluzala a amprentei si baza
lingurii amprentare.

4. Asteptam sa faca priza si apoi inlaturam amprenta dentara cu grija pentru a evita fractura.

5. Apoi se ajusteaza prin slefuire soclul, sa fie fara plusuri de material sau imperfectiuni.

6. Dupa aceea ,se lasa modelele in apa pentru 5-15 min.

7. Urmeaza ajustarea formei soclului:

 slefuim baza pana cand se obtine parallelism intre ea si suprafata ocluzala

 portiunea posterioara – se trage o linie dreapta pe linia mediana a maxilarului
superior si se slefuieste pana cand aceasta linie nu devine perpendicular pe planul
fix .
 partile laterale
 partile anterioare
 colturile posterioare a soclului
 Are loc mai intai slefuirea modelului superior, apoi a celui inferior in conrelatie cu
cel superior.
76.Modelul de studiu în ortodonție. Scop și cerințe de realizare.

Scopurile modelului de studiu

• explorarea mai exacta a anumitor particularitati anatomice ale arcadelor dentare, ale
proceselor alveolare, respectiv ale ocluziei dentare, in special in zonele posterioare ale
arcadelor.

• modelele permit efectuarea enumitor masuratori necesare diagnosticului ortodontic (indicele

Pont, Bolton, simtroscopie, perimetrie etc.)

• modelul poate fi repetat la diverse interval de timp pentru a aprecia evolutia tratamentului
ortodontic.

• modelul se pastreaza 3-5 ani deoarece reprezinta o proba juridical si poate fi folosit pentru
investigarea cazului respectiv in cazul acuzatiilor de malpraxis.

Cerinte:

• Un model de studiu tot timpul trebuie sa fie compus din ambele arcade!!!

• realizat din gips dur, de culoare alba

• trebuie sa redea toate elementele anatomice din amprenta, fara goluri sau lipsuri.

• nu trebuie sa contina plusuri (bule de aer sau lichid in amprenta).

• e necesar de a fi realizat cat mai repede dupa amprentare.

• trebuie pastrat 3-5

75.Masele de amprentare utilizate în ortodonție. Clasificare, caracteristici medico-tehnice.

Avantaje, dezavantaje.

1. Rigide si semirigide ireversibil

• Gips

• Polimeri acrilici si poliuretano-dimetacrilati si materialele de amprenta

• Paste ZOE (zinc-oxid-eugenol)

2. Rigide reversibile (termoplastice)

• Compounduri Stends (amestecul lui Stends)

 • Gutaperca

• Cerurile

• Materiale bucoplastice

3. Elastice reversibile

• Hidrocoloizii agar-agar

4. Elastice ireversibile (cele mai folosite)

• Hidrocoloizi ireversibili (alginat)

• Elastomeri de sinteza: polisulfuri; siliconi (de aditie, de condensare); polieteri.

Hidrocoloizii ireversibili:

Avantaje Dezavantaje

• timpul de priză
este foarte scurt • elasticitate redusa
(aproximativ 1 • necesita atentie la proportia pulbere-
minut) și este apa
foarte util, mai • odata cu trecerea timpului fidelitatea
ales când vine amprentei scade
vorba de
pacienți
necooperanți/c
opii
• fidelitate
crescuta
• malaxare
usoara
• există diverse
sortimente/aro
me (mentă,
fructe tropicale
etc.)
• este ieftin

74.Amprenta digitală. Modelul de studiu digital. Avantaje și dezavantaje

• Amprenta dentară digitală este o manoperă neinvazivă, ce presupune utilizarea unui

scanner digital intraoral, un dispozitiv de mici dimensiuni, comparabile, de exemplu, cu ale
lămpii de fotopolimerizare, care nu creează disconfort pacientului.

• Scannerul înregistrează o serie de instantanee din cavitatea orală a pacientului, ce vor fi

transmise unui computer și ”contopite” sub forma unei amprente digitale.

• Se fac măsurători ale fiecărui dinte în parte și se previzualizeaza rezultatele finale ale
tratamentului.
 • Tot cu ajutorul computerului se pot poziționa virtual sistemele fixe pe dinți și se pot
confecționa gutiere virtuale.

• Acestea se printeaza ulterior cu ajutorul imprimantelor 3D și sunt foarte utile în aplicarea

indirectă a aparatelor fixe pe dinții pacientului.

73.Amprenta în ortodonţie. Mase de amprentare. Instrumente.

Amprenta arcadelor dento-alveolare reprezinta copia fidela a unor structuri anatomice endo-orale,
fiind o manopera necesara pentru obtinerea modelului de ghips (de studiu sau lucru).

Amprenta în ortodonție permite realizarea modelului de studiu și/sau de lucru. Pe baza modelului
de studiu se pot examina mai bine bolta palatină, malpoziţiile dentare, ocluzia în cele 3 planuri şi
se pot efectua o serie de măsurători. Aceste măsurători sunt esențiale pentru un diagnostic corect.

Amprentele in ortodontie se iau de obicei cu hidrocolizi ireversibili (alginate) si sunt amprente

extensive, care trebuie sa reproduca cu fidelitate arcadele dento-alveolare in totalitate, pana la
fundul de sac vestibular, astfel incat sa se poata stduia pe model tulburarile de dezvoltare ale
crestelor alveolare si mai ales raporturile dintre dinti, alveole si baza osului.

Amprenta superioara va trebui sa redea urmatoarele structuri anatomice:

• palatal osos cu rugile palatine, rafeul median, tuberozitatile maxilare;

• frenurile superioare fara a le devia

Amprenta inferioara va trebui sa cuprinda si urmatoarele regiuni anatomice:

• fata lingual a mandibulei pana la planseu;

• frenul lingual si frenul buzei inferioare.

• Lingurile de amprenta – Lingurile pot fi standard pentru dentat sau speciale pentru
ortodonţie (de ex. forma pentru maxilar îngust cu proalveolie); ele trebuie să depăşească
arcada cu 0,5 cm vestibular şi să fie suficient de lungi pentru a cuprinde şi ultimul molar
existent pe arcadă. Lingurile pot sa fie metalice sau din material plastic, de diferite marimi
si culori, fiind prevazute cu perforatii pentru a fi mai retentive.

• Materialul de amprenta (alginate +dozator) – se prezinta sub forma unei pulberi de

diferite culori. In ortodontie se utilizeaza cu precadere materiale din gama hidrocoloizilor
ireversibili (alginate) si mai rar se utilizeaza materiale de tip siliconic.

• Bol si spatula – pentru amestecarea pulberii cu apa

• Tavita – pe care pacientul o tine sub barbie pentru saliva care i se va scurge in timpul
amprentarii.