Material preluat și completat din Tratat de medicină veterinară, vol.

V, secţiunea a XI-a,
Chirurgie Veterinară, cap 81.6. Dezinfecția, asepsia și antisepsia, Prof. Dr. Igna Cornel

Asepsia în chirurgie (dezinfecţia, sterilizarea şi antisepsia)

Contaminarea plăgii operatorii şi consecutiv apariţia infecţiei reprezintă unul din

riscurile majore ale intervenţiilor chirurgicale. Prevenirea infecţiei se realizează prin aplicarea
corectă a măsurilor de dezinfecţie, asepsie şi antisepsie, respectiv înlăturarea tuturor
posibilităţilor de contaminare a plăgii operatorii şi anihilarea acţiunii germenilor în cazul
contaminării sau a infecţiei deja realizate (Bolte S., 1988).
Definiţii şi terminologie
Decontaminare - reducerea numărului de germeni de pe un obiect sau dintr-o substanţă
până la zero.
Dezinfecţie - acţiunea prin care realizează distrugerea microorganismelor patogene de
pe obiectele neanimate (abiotice).
Dezinfectante - substanţe care au proprietatea de a distruge microorganismele.
Asepsia - acţiunea prin care se exclude prezenţa germenilor microbieni activi din
mediul înconjurător, de pe obiecte, materiale, instrumentar şi ţesuturi vii. În sens chirurgical,
prin asepsie se înţelege totalitatea măsurilor prin care se previne contaminarea plăgilor
operatorii. Asepsia se realizează în mod corespunzător domeniului de adresabilitate prin
mijloace specifice, astfel: mediul unei săli de operaţie, obiectele şi aparatura din ea - prin
dezinfecţie; instrumentarul şi materialele utilizate în operaţii - prin sterilizare; ţesuturile
vii (ale animalului şi chirurgului) - prin antiseptizare.
Aseptic - este o calitatea prin care se înţelege absenţa germenilor patogeni activi şi,
implicit, a riscului contaminării. Este calitatea dobândită de un mediu (sală de operaţie), de
obiecte (aparatură, instrumentar, materiale) şi, de asemenea, absenţa germenilor patogeni activi
poate caracteriza un anumit timp operator, o intervenţie chirurgicală sau un câmp operator
corespunzător pregătit.
Antisepsia - acţiunea de distrugere sau de neutralizare a germenilor patogeni de pe
ţesuturile vii (piele, mucoase, plăgi, mâinile chirurgului) şi prin care se previne sau se combate
infecţia. Ţesuturile vii supuse antisepsiei dobândesc calitatea de aseptice sau antiseptizate.
Antiseptic - calitatea unor substanţe de a realiza antisepsia ţesuturilor vii.
Sterilizarea - reprezintă acţiunea de distrugerea a tuturor microorganismelor (bacterii,
virusuri, spori) de pe instrumentarul şi materialele care intră în contact cu ţesuturile din câmpul
operator.
Steril - calitatea pe care o obţin instrumentele şi materialele supuse sterilizării.

1. Dezinfecţia, curăţirea şi întreţinerea mediului chirurgical

Acţiunea de dezinfecţie cuprinde trei etape:

o de curăţire mecanică,
o de curăţire sanitară şi
o de dezinfecţie propriu-zisă.

1
 1.1. Curăţenia şi dezinfecţia zilnică

Sala de operaţie
o La începutul fiecărei zile
Suprafeţele plane ale mobilierului şi sursele de lumină se vor şterge cu o pânză
înmuiată în soluţie dezinfectantă.
o După fiecare intervenţie chirurgicală
Se colectează toate instrumentele utilizate şi vor fi duse în sala de pregătire şi sterilizare
a instrumentarului unde vor fi imersate în apă rece cu detergent sau într-o soluţie enzimatică.
Se colectează câmpurile murdare şi vor fi introduse în containere corespunzătoare,
debarasând sala de operaţie.
Mesele chirurgicale, instrumentarul, găleţile şi pernele electrice vor fi şterse cu o
soluţie dezinfectantă.
Dacă este necesar se va curăţa şi pardoseala.
o După ultima intervenţie chirurgicală a zilei
Găleţile se vor curăţa şi dezinfecta.
Se vor curăţa şi dezinfecta pardoseala, pereţii, uşile, rafturile şi tot mobilierul.
Sursele de lumină, echipamentele de monitorizare şi aparatele de anestezie vor fi
curăţate şi dezinfectate conform instrucţiunilor producătorului.
Pentru decontaminarea aerului se recurge la dezinfecţia cu aerosoli sau prin radiaţii
ultraviolete cu lungimi de unde între 240-270 nm. Dezinfecţia cu radiaţii ultraviolete realizează
atât reducerea încărcăturii de germeni din aer, cât şi decontaminarea obiectelor cu suprafeţe
netede.
Spaţiul pentru pregătirea chirurgilor
Spaţiul pentru pregătirea chirurgilor va fi curăţat de mai multe ori pe zi (ştergerea
pardoselii, îndepărtarea periilor şi a curăţitoarelor de unghii folosite, curăţarea distribuitoarelor
de săpun, spălarea chiuvetelor şi a pereţilor), iar dezinfecţia se va face la sfârşitul zilei.
Sălile de pregătire a pacienţilor pentru anestezie şi recuperare postanestezică
Pardoseala, chiuvetele, coşurile de gunoi, dispozitivele de fixare şi contenţie,
mobilierul, cărucioarele şi mesele pentru anestezie vor fi curăţate şi dezinfectate de câte ori
este nevoie şi obligatoriu la terminarea programului.
Maşinile de tuns vor fi curăţate conform instrucţiunilor producătorului. Pungile şi
filtrele aspiratoarelor vor fi schimbate ori de câte ori este necesar, iar suprafaţa exterioară a
aparatelor va fi dezinfectată zilnic la terminarea programului.
Dezinfectarea cuştilor se va face după plecarea fiecărui pacient.

2. Curăţenia şi dezinfecţia săptămânală şi lunară

O dată pe săptămână se vor scoate din încăperi toate echipamentele mobile şi acestea
vor fi curăţate şi dezinfectate. Se vor curăţa şi dezinfecta: pereţii, ferestrele, pervazele,
dispozitivele de fixare a surselor de lumină, cărucioarele pentru aprovizionare, rafturile
încăperilor de aprovizionare, camerele utilitare, zonele de depozitare a echipamentului, spaţiile
destinate curăţării şi pregătirii instrumentarului.
Tavanele şi grătarele sistemului de ventilaţie vor fi curăţate şi dezinfectate o dată pe
lună. Cu aceeaşi frecvenţă se vor lubrifia şi suprafeţele de îmbinare ale echipamentelor
demontabile.

2
 Pentru dezinfecţie, în practica curentă se recurge la mijloace chimice, cele mai utilizate
fiind dezinfectantele lichide.

Dezinfectantele chimice uzuale folosite în practica veterinară

Dezinfectantul Domeniu de Proprietăţi Mecanismul de Precauţii

utilizare dezin- acţiune
fectante
Alcooli: Curăţirea unor +++ Denaturare pro- Acţiune corozivă asupra
- alc. izopropilic (50- zone mici teică, sistarea oţelului inoxidabil;
70%) activităţii meta- volatil
- alc. etilic (70%) bolice şi liză
celulară
Compuşi ai clorului: Curăţarea par- +++/++ Eliberarea for- Acţiune corozivă asupra
- hipocloritul de sodiu doselilor şi a melor libere ale metalului; este inactivat
(5,25%) suprafeţelor clorului şi oxi- de debriurile organice
- cloramina 2g% plane nemeta- genului
lice, chiuvete
Compuşi ai iodului: Curăţarea par- +++ Iodinarea şi oxi- Pătează materialele
soluţia pentru curăţare cu doselilor închi-se darea molecule- textile şi ţesăturile,
iodofor (7,5%) la culoare şi a lor esenţiale acţiune spoicidă slabă
tejghelelor
Detergenţi: Pardoseli, chiu- +++ Flocularea pro- Bine tolerat de ţesuturi,
- didecil dimetilamoniu vete, pereţi, teinele (sarcina incompa-tibil cu săpunul,
clorid obiecte metalice negativă) din detergenţii anionici,
- bromură de didecil bacterii derivaţii fenolici şi
dimetilamoniu hidroxizii alcalini.
- clorura de alkildi-
metilbenzil amoniu
(dezinfectant cationic 2-
3‰ până la 2%)
Glutardehida: Dezinfecţia len- ++++ Alchilarea pro- Miros caracteristic
sol. alcalină 2% tilelor şi a in- teinelor şi aci- înecăcios, reacţio-nează
strumentelor zilor nucleici cu ţesuturile ceea ce
delicate impune clătirea obiectului
înainte de utilizare)

Aplicarea dezinfectantelor lichide se face prin pulverizare, cu acoperirea completă şi

uniformă a suprafeţelor. Utilizarea aparaturii de pulverizare se face conform recomandărilor
producătorului, cu respectarea parametrilor de presiune, deschidere a duzelor, distanţa faţă de
suprafaţă. Cantitatea de soluţie se calculează în funcţie de suprafaţă, apreciind ca necesară o
cantitate de 40-60 ml /m2.

Dezinfecţia termică în activităţile de chirurgie se realizează prin spălare la temperatura

de 60-95oC. Dezinfecţia termică este un proces complex la care, pe lângă acţiunea căldurii
umede, se adaugă şi acţiunea detergenţilor sau a altor substanţe, cât şi acţiunea mecanică de
spălare. Acest procedeu se foloseşte la spălarea şi dezinfecţia materialelor textile care vor fi
ulterior supuse sterilizării..

3
2. Pregătirea pentru aseptizare a instrumentarului, a materialelor textile pentru protecţie
şi tamponament

Pregătirea instrumentarului. Instrumentarul se va curăţa manual sau cu ajutorul unui

echipament cu ultrasunete şi se va dezinfecta într-un timp cât mai scurt de la operaţie (Mates
N., 2001). Echipamentele endoscopice se curăţă prin scufundare în soluţii enzimatice, conform
recomandărilor producătorului.
Pentru păstrare, instrumentele se supun uscării, iar cele demontabile se desfac în părţile
componente.
Pentru sterilizare, înainte de ambalare, instrumentarul va fi aranjat în ordinea în care se
va utiliza.
Ambalarea instrumentarului pentru sterilizarea prin fierbere:
o Se pretează pentru fierberea instrumentarul metalic.
o Instrumentele cu lame tăioase (bisturiu, cuţit de amputaţie, tenotom etc.) se
protejează prin înfăşurare cu tifon.
o Instrumentarul se aşează în tava perforată a fierbătorului.
Ambalarea instrumentarului pentru sterilizarea cu aburi, gaz sau plasmă
Există două posibilităti de ambalare în casolete sau în pachete. Dependent de
modalitatea de ambalare şi procedeul de sterilizare folosit trebuie respectate următoarele reguli:
o Instrumentarul va fi aşezat în cuva casoletelor de sterilizare sau în cazul în
care sterilizarea se face în pachete ambalate instrumentele se vor pune pe o
pânză (prosop) aşezată într-o tavă de metal
o Se va păstra un spaţiu de 3-5 mm între instrumentele chirurgicale, aspect care
facilitează circulaţia aburului sau a gazului;
o Tăviţele renale vor fi aşezate una peste alta, cu interpunerea unor prosoape sau
pânze;
o Câmpurile de masă, cele de operaţie şi tampoanele vor fi împăturite individual
şi pentru a facilita penetrarea vaporilor se vor aşeza în casolete, alternând
orientarea straturilor de împăturire
o Împăturirea câmpurilor operatorii se va face de aşa manieră încât fenestraţia
lor să poată fi poziţionată la locul intervenţiei fără a permite contaminarea
câmpului. Câmpul va fi aşezat pe o suprafaţa plană, cu extremităţile
fenestraţiei paralele şi cu laturile acesteia perpendiculare pe operator. Latura
cea mai apropiată de operator va fi pliată spre centrul câmpului, apoi acesta va
fi rotit la 180o şi se va repeta operaţiunea şi pe cealaltă jumătate, rezultând un
dreptunghi. Cele două extremităţi ale dreptunghiului vor fi pliate într-un mod
asemănător. Împăturirea executată în maniera descrisă aduce fenestraţia pe
centrul zonei cea mai ventrală a câmpului. La final, acesta mai este pliat în
două şi este introdus într-un ambalaj sau casoletă;

4
 o Halatele vor fi întinse pe o suprafaţă plană curată cu partea din faţă spre masă.
Mânecile vor fi astfel pliate încât să ajungă cât mai aproape de centru, iar
manşetele vor fi orientate spre tivul de jos al halatului. Laturile halatului vor fi
împăturite spre centru, iar cusăturile lor se vor alinia cu cele ale mânecilor.
Apoi halatul va fi îndoit în jumătate, de-a lungul axului lung al acestuia
(mânecile vor ajunge la interior). Şnururile vor fi dispuse de aşa manieră încât
să poată fi atinse fără a contamina halatul. Halatul va fi îndoit încă o dată,
tivul acestuia ajungând la nivelul gulerului. Se introduc apoi în casolete sau în
pachete (cu gulerul spre capacul casoletei sau spre partea superioară a
pachetului pentru a facilita chirurgului extragerea şi derularea halatului)

5
6
G și H I și J

K
Metoda de pliere o halatului chirurgical din pânză. A-halatul este ținut de partea de la baza
gâtului pentru a vedea cusăturile de la umăr din interior. B-C-D -se pliază în trei la baza
fiecărui umăr având repere cusăturile. E – se pliază halatul umăr lângă umăr F-se țin într-o
singură mînă umerii în timp ce cealaltă mână aliniază cusăturile de sub axilă G-umerii și
axilele sunt ținute într-o mână, în timp ce cealaltă aliniază tivul halatului. H-halatul este întins
pe masă. Numai suprafețele interioare ale halatului sunt expuse acum I-halatul este pliat în
jumătate pe lungime J-halatul este pliat ca un acordeon K-este pus pe masă astfel încât
legăturile de la baza gâtului să fie vizibile deasupra

o Materialele pentru învelirea pachetelor trebuie să fie permeabile pentru vapori

sau gaz şi impermeabile pentru microbi. Halatele, câmpurile de masă, cele de
operaţie şi tampoanele supuse sterilizării în pachete ambalate, pot fi sterilizate
eficient în pachete cu dimensiunile de 30 x 30 x 50 cm şi greutate de până la 6
kg. Materialele învelitoare de presterilizare pentru sterilizarea cu vapori
cuprind două straturi de grosime diferită (hârtie şi textil). Învelitorile de
poststerilizare (aplicate după sterilizare şi faza de răcire) constau dintr-un
material plastic sigilat la cald, acest ambalaj nefiind necesar dacă obiectele
sterilizate vor fi folosite într-un interval de 24 de ore (Theresa Fossum Welch,

7
 2001). Folia de plastic exterioară va fi îndepărtată înainte de a fi aduse în sala
de operaţie;

o Pentru sterilizarea cu vapori, obiectele mici pot fi învelite, sterilizate şi

depozitate în pungi de hârtie sau plastic sigilate la cald.
o Pentru sterilizarea cu gaz se vor utiliza pungi de hârtie sau plastic sigilate la
cald sau învelitori textile.
o Pentru sterilizarea cu plasmă se va apela la pungile de polipropilenă sigilate la
cald.
o În fiecare casoletă sau pachet de instrumentar, înainte de împachetarea
acestuia, se va plasa un indicator de sterilizare;
o Instrumentarul aşezat în casolete va fi supus sterilizării cu sistemul de admisie
al casoletelor în poziţie deschisă.

8
 o Menţionarea pe eticheta pachetelor confecţionate sau pe etichetele casoletelor
a datei la care s-a efectuat sterilizarea.

3. Aseptizarea instrumentarului, a materialelor textile pentru protecţie şi tamponament

Sterilizarea instrumentarului, a materialelor textile pentru protecţie şi tamponament se

poate realiza prin metode fizice şi chimice.

1. Sterilizarea prin metode fizice

Metodele fizice de sterilizare se bazează pe utilizarea căldurii (fierbere, autoclavare,

etuvare) sau a radiaţiilor.

I. Sterilizarea prin căldură

a – Sterilizarea prin fierbere se realizează în mod obişnuit în 30 de minute. Eficienţa
creşte dacă se adaugă clorură de sodiu 4%, borat de sodiu 4%, hidrat de sodiu 0,3‰ sau
carbonat de sodiu 1-2%. Prin adausul de sodă 2% se realizează o sterilizare totală, distrugându-
se şi germenii sporulaţi.
Fierberea se poate realiza în vase obişnuite de inox sau emailate sau în sterilizatoare
special construite în acest scop, cu sursă termică electrică sau flacără. Tehnica de sterilizare
prin fierbere este simplă şi realizabilă în orice condiţii de teren. Materialele supuse sterilizării
trebuie să fie acoperit în totalitate cu apă pe tot intervalul celor 30 de minute de fierbere. Acele
se vor introduce în cutii metalice cu orificii.
b – Sterilizarea prin autoclavare (cu vapori sub presiune) este mai eficientă şi se
pretează unei game largi de instrumente şi materiale chirurgicale. Eficienţa se datorează
posibilităţii creşterii temperaturii în raport direct cu creşterea presiunii.

Relaţia dintre temperatură, presiune şi timpul de sterilizare

(După Bolte S., 1988)

Temperatura – Co Presiunea - atmosfere Timpul de sterilizare - minute

112 0,5 90
120 1 20
140 2 10
144 3 1

Pentru acest tip de sterilizare se folosesc autoclave speciale, compuse în principal dintr-
un cazan de preparare a aburului şi o incintă de sterilizarea. Principiul de funcţionare constă în
transferul aburului din cazan în cuva de sterilizare, din care aerul este evacut în prealabil
(vacumare prealabilă) sau în timpul admisiei vaporilor (realizabilă printr-un număr de variaţii
de presiune - purjări: +0,8 – +1 atm./-0,8 – -1 atm.). Realizarea în incinta de sterilizare a
temperaturii şi presiunii de sterilizare dorite (programate), evacuarea aburului şi vacumarea
incintei pentru evacuarea umidităţii şi revenirea la presiunea atmosferică. Egalarea presiunii de
la vacuum se produce prin admisia aerului atmosferic din mediu, printr-un filtru ce împiedică
pătrunderea bacteriilor în incinta de sterilizare.

9
 La autoclavele moderne toate aceste etape sunt complet automatizate, iar parametri de
lucru sunt controlaţi prin senzori, ceea ce permite ca la sfărşitul sterilizării să fie afişată şi
printată diagrama ciclului.
Pentru autoclavele care nu au sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare,
pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează
temperatura şi presiunea atinsă pentru fiecare fază a ciclului.
Materialele şi instrumentarul vor fi ambalate în pachete sau aşezate în casolete şi vor fi
dispuse cuva autoclavului cu spaţii între ele pentru a permite circularea corespunzătoare a
aburului.

Indicatorii sterilizării, în mod curent, se referă la modificări chimice, fizice şi biologice

care apar ca urmare a diferitelor combinaţii dintre timp şi temperatură. Se utilizează diverşi
indicatori fizico-chimici care sunt plasaţi în centrul fiecărui pachet sau casoletă (tub Browne) şi
la exteriorul obiectelor care urmează a fi sterilizate (benzi adezive cu indicator). Virarea culorii
la indicatorii fizico-chimici „integratori” se face de către utilizatori, la deschiderea acestora. În
situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat şi nu se utilizează.
Indicatorul integrator plasat în interiorul cutiilor metalice indică dacă au fost îndeplinite
condiţiile pentru o sterilizare eficientă - temperatura atinsă în interiorul pachetului şi timpul de
expunere. Ei nu indică însă întrunirea calităţii de steril.
Pentru controlul eficienţei procesului de sterilizare, lunar, se va recurge la un test cu o
cultură bacteriană (specii nepatogene, sporulate şi termorezistente) introdusă într-o fiolă de
sticlă şi plasată în centrul unui pachet sau casoletă care va fi supusă autoclavării standard. Pot
fi utilizaţi indicatori biologici comerciali cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe suport
şi condiţionati împreună cu mediul de cultură înfiolat. La sfârşitul ciclului se sparge fiola prin
presiune asupra tubului exterior şi se incubează. Citirea se face la 24 sau 48 ore. Creşterea
microorganismelor echivalează cu un proces de sterilizare neadecvat.

c - Sterilizarea prin căldură uscată se realizează la temperaturi ce depăşesc 180 oC,

utilizându-se etuve sau cuptoare electrice. Se pretează numai la sterilizarea sticlăriei, celelalte
materiale de uz chirurgical deteriorându-se în acest mod. Ciclul complet de sterilizare la
sterilizatorul cu aer cald cuprinde următoarele faze:
o faza de încălzire a aparatului: intervalul de timp între pornirea aparatului şi
începerea creşterii temperaturii, a cărei durata este în funcţie de tipul
aparatului;
o faza de latenţă (omogenizare): intervalul de timp în care are loc propagarea şi
creşterea temperaturii pentru atingerea temperaturii de sterilizare în cutiile
metalice/pachetele din cuvă, a cărei durata este dependentă de aparat, dar şi de
natura şi cantitatea materialului de sterilizat;
o faza de sterilizare cu o durată dependentă de temperatură:
- 1 oră la 180oC;
- 2 ore 160oC;
o faza de răcire are o durata în funcţie de aparat, de natura şi cantitatea
materialului de sterilizat.
Un ciclu complet de sterilizare durează între 4-5 ore. Pot fi utilizaţi indicatori biologici
cu Bacillus subtillis preparaţi industrial, comercializaţi, care conţin 106 UFC. După încheierea
ciclului de sterilizare, conţinutul fiolei va fi însămânţat pe un mediu de cultură şi termostatat

10
timp de 48 de ore la 56oC. Absenţa creşterii microorganismelor echivalează cu un proces de
sterilizare adecvat.

În practica de teren, în situaţii de urgenţă se poate recurge la metode în care controlul

procesului de sterilizare este absent:
 fierbătoarele sub presiune de tipul „Kuktei”, de uz casnic;
 sterilizarea umedă cu fierul de călcat este aplicabilă pentru materialele
textile din fibre naturale (pânză de in, cânepă, bumbac) din care se
confecţionează tampoanele şi câmpurile de operaţie, halate, şorţuri,
bonete. Se execută prin treceri repetate ale fierului încins peste
ţesăturile umezite, insistându-se la cusături. Sterilizarea este eficientă,
dacă se evită contaminarea ulterioară. Practic este foarte avantajoasă şi
poate fi asociată cu sterilizarea chimică, astfel: instrumentarul şi
casoletele sau cutiile metalice şi materialele de sutură se sterilizează
prin introducerea lor în soluţii aseptizante, iar materialul textil se calcă
şi se introduce imediat în casolete sau pungi de plastic aseptizate în
prealabil chimic (Bolte S. -1988);
 flambarea constituie o metodă rapidă şi utilă atunci când nu se dispune
de alte mijloace. Se pot flamba la flacăra unei lămpi de spirt baghetele
de sticlă, acele sau sondele metalice pentru exploraţii, tăviţele metalice,
etc (Bolte S., 1988).

II. Sterilizarea prin radiaţii ionizante

Sterilizarea cu radiaţii ionizante (gamma) este costisitoare, motiv pentru care este
limitată la procesele de fabricaţie industrială. Produsele şi obiectele supuse frecvent acestui tip
de sterilizare sunt: materialele de sutură, bureţii, halatele, câmpurile operatorii şi de masă şi
pudrele. Instrumentarul sau alte obiecte sterilizate cu radiaţii ionizante, rămase după deschidere
pachetului neutilizate din diferite motive, nu se vor supune resterilizării deoarece conţinutul lor
poate fi deteriorat şi poate deveni astfel un pericol pentru sănătate.

2. Sterilizarea prin metode chimice

Metodele chimice de sterilizare constau în utilizarea gazelor, a plasmei sau a

soluţiilor.

I. Sterilizarea cu gaz recurge frecvent utilizarea etilen-oxidului, care distruge

microorganismele şi sporii acestora prin alchilare. Oxidul de etilenă este un gaz inodor, a cărui
prezenţă nu este percepută în aer şi, de asemenea, în amestec cu aerul este exploziv pornind de
la concentraţia de 3% (în volum).
Etilen-oxidul se poate utiliza pentru sterilizarea endoscoapelor, camerelor video,
obiectelor din plastic, cablurilor electrice şi a altor obiecte care nu se pretează la sterilizarea cu
vapori. Nu se va utiliza pentru materiale acrilice, produse farmaceutice şi soluţii.
Obiectele care urmează să fie sterilizate vor fi curăţate şi uscate în prealabil deoarece
apa şi materialul organic leagă oxidul de etilen, rezultând produşi toxici. Instrumentarul
complex va fi demontat şi curăţat pe toate feţele. Obiectele care nu se pot dezasambla nu vor fi

11
supuse sterilizării. Obiectele vor fi dispuse ambalate în pachete, care se aşează în cuva
sterilizatorului cu spaţii între ele, pentru a permite circularea corespunzătoare a gazului.
Materialele sterilizate cu oxid de etilenă nu pot fi utilizate decât după ce conţinutul în
gaz a scăzut sub 2 ppm (2 mg/Kg). Pentru sterilizatoarele cu oxid de etilenă care nu au inclus
în ciclul complet de sterilizare desorbţia la sfârşitul programului, timpul de desorbţie necesar
pentru echipamente după extragerea din aparat este dependent de compoziţia materialelor
sterilizate:
- 16 săptămâni pentru materiale fabricate din poliamide;
- 6 săptămâni pentru materiale fabricate din polielietilenă, teflon, latex, silicon, acetatul
de etilenvinil, poliuretan, polipropilen, PVC plastifiat.
Pentru a ajunge la aceste rezultate se utilizează un spaţiu ventilat, cu o temperatură de
cel puţin 20oC, care nu este utilizat în alte scopuri şi în care este interzisă staţionarea
personalului.
Nerespectarea acestei recomandări se va solda cu arsuri cutanate (oxidul de etilen
acţionează vezicant), stări de greaţă, vomă, dureri de cap, stare de slăbiciune, iritaţii ale căilor
respiratorii anterioare şi posterioare, distrugerea eritrocitelor (când articolele neaerisite
corespunzător ajung în contact cu sistemul vascular) şi anomalii congenitale.

II. Sterilizarea cu plasmă se bazează pe utilizarea de ioni reactivi, electroni şi

particulele atomice neutre. Sterilizarea cu vapori de peroxid de hidrogen este o formă a
sterilizării cu plasmă (Theresa Fossum Welch, 2001).
Metoda se poate aplica pentru sterilizarea obiectelor şi instrumentarului din oţel
inoxidabil, aluminiu, alamă, silicon, teflon, latex, etil-vinil-acetat, policarbonat, polietilenă,
polipropilenă, clorură de polivinil şi polimetilmetacrilat, ambalate în pungi de polipropilenă.
Nu sunt pretabile pentru sterilizarea cu plasmă: pânza, bureţii, produsele din lemn
(inclusiv hârtia), unele mase plastice, lichidele, instrumentele care nu pot fi demontate,
obiectele sudate cu aliaje de cupru sau aluminiu, tuburile şi cateterele cu o lungime mai mare
de 30 cm sau cu diametrul mai mic de 3 mm.
Instrumentarul este sterilizat în 75 de minute şi este disponibil imediat deoarece nu este
necesară aerisirea.

III. Sterilizarea cu soluţii

În condiţii de clinică se recurge la sterilizarea cu soluţii a instrumentelor delicate cu
lentile (endoscoape, artroscoape, cistoscoape, bronhoscoape). În acest scop se utilizează
glutaraldehida (Glutaseptol) sol. 10%, peroxidul de hidrogen stabilizat 6% sau acidul
peracetic.
Instrumentele trebuie curăţate şi uscate înainte de imersia în soluţia de glutardehidă
deoarece materiile organice pot împiedica pătrunderea soluţiei în cavităţile sau între suprafeţele
de îmbinare, iar apa determină diluarea substanţei active.
Soluţia de produs chimic sterilizant se pune în cuve/recipiente cu capac. Se introduc
părţile imersibile ale endoscopului într-o soluţie de produs chimic sterilizant în concentraţia
recomandată de producător, având grijă ca soluţia să acopere şi să umple toate cavităţile,
canalele aparatului, astfel încât să fie eliminate bulele de aer. Pentru sterilizare, se lasă părţile
imersibile ale endoscopului complet imersate pentru o perioadă de timp şi la temperatura
recomandată de producător.

12
 După scurgerea timpului de sterilizare, pentru a preveni efectele toxice generate de
urmele de substanţe chimice din soluţiile sterilizante, echipamentul trebuie clătit cu apă sterilă.
Pentru manevrarea endoscopului se recurge la tehnici aseptice, care presupun: apă sterilă,
mănuşi sterile, saci sterili, câmpuri sau comprese sterile pentru ştergere. Fiecare clătire trebuie
să dureze minimum 1 minut, în funcţie de timpul recomandat de producătorul endoscopului
precum şi de producătorul dezinfectantului.
Endoscoapele sterilizate pot fi folosite imediat sau vor fi stocate în locuri uscate, în
cutii metalice sterilizate prin autoclavare.
Sterilizarea cu soluţii este mai frecvent utilizată în chirurgia veterinară de teren. Se pot
folosi următoarele produse (Bolte S., 1988):
- Bromocetul (soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpiridinium 10 sau 20%) are un
spectru larg de acţiune, putând fi utilizat în soluţie de 1-2% pentru aseptizarea instrumentarului
metalic şi din material plastic şi a materialelor textile din fibre naturale sau sintetice.
Sterlizarea se realizează după minimum 5-10 minute de la contactul cu soluţia;
- Dezinfectantul cationic (clorura de alkil-difenil-benzil-amoniu) se utilizează în
concentraţii de 3-5%0 până la 1%, având acţiune mai eficientă decât Bromocetul. Se pot
steriliza, în general, toate instrumentele şi materialele chirurgicale textile. Catgutul şi aţa
chirurgicală de relon, după un contact de peste 10 ore cu soluţia, pierd din rezistenţa la
întindere;
- Rivanolul soluţie 1/500 are efect aseptizant după 30-40 minute;
- Verdele briliant soluţie alcoolică 1%, are efect aseptizant după 15-20 minute;
- Aldehida formică 2% este utilizată pentru instrumente şi materiale de cauciuc;
- Cloramina B (sulfonamida clorată) se găseşte sub formă de pulbere sau comprimate.
Se poate folosi în concentraţie de 3-5% pentru aseptizarea instrumentarului şi a utilajelor
chirurgicale şi pentru antisepsia mâinilor (0,5-1%).
Indiferent de substanţa utilizată după sterilizare, instrumentele vor fi clătite cu apă
sterilă şi vor fi uscate în prosoape sterile (se previne astfel lezionarea tisulară).
Pentru sterilizarea materialelor de sutură se foloseşte alcoolul simplu de 70-80o,
alcoolul iodat 2% sau benzina iodată 2%. Sterilizarea se realizează după 24 de ore. De regulă
materialele se menţin în soluţia sterilizantă până la utilizare.

Depozitarea şi manipularea instrumentarului şi echipamentului sterilizat

După autoclavare, imediat după scoaterea din cuvă, se vor închide pereţii glisanţi ai
casoletelor. Casoltele şi pachetele vor fi lăsate să se usuce şi să se răcească pe rafturi, după care
vor fi depozitate în dulapuri închise. Pe pachetele sterilizate, dacă se intenţionează păstrarea
mai mult de 24 de ore, se aplică învelitorile poststerilizare. Înainte de a fi aduse în sala de
operaţie se va îndepărta folia de plastic exterioară.
Se va evita manipularea excesivă a pachetelor, în special dacă conţin instrumente
ascuţite sau cu marginile tăioase, ca şi orice altă operaţiune care poate duce la desfacerea
sigiliului lor.
Perioada în care se garantează sterilitatea obiectelor este nelimitată dacă pachetele sunt
ambalate, sterilizate şi manipulate într-un mod corespunzător. Ele vor rămâne sterile numai
dacă nu sunt deschise, udate, rupte sau desigilate.

13
 În sala de operaţie deschiderea casoletelor se va face de către un ajutor doar la
comanda unui membru al echipei chirurgicale. Ajutorul va manipula casoleta doar de la
exterior prin ridicarea şi închiderea capacului.
Deschiderea pachetelor sterile ambalate în material textil sau hârtie se va face tot de
către un ajutor la comanda unui membru a echipei chirurgicale astfel:
- aşează pachetul pe un stand şi desface, pe rând, colţurile feţei superioare a
ambalajului;
- deschide învelitoarea trăgând o margine a acesteia înspre el, atingând doar
marginile şi partea inferioară a pachetului, după care ajutorul va părăsi sala de
operaţie;
conţinutul expus al pachetului va fi transferat de un membru al echipei chirurgicale
pregătit şi echipat pentru intervenţie pe masa sterilă de instrumentar
Pentru deschiderea pachetelor sterile ambalate în pungi de plastic sau hârtie se vor
identifica marginile pungii şi vor fi separate cu atenţie. Acestea vor fi prinse şi trase în lateral
într-un mod lent şi simetric, avându-se grijă ca instrumentarul steril să nu intre în contact cu
zonele rupte ale ambalajului (acestea nu sunt sterile). Instrumentarul cu dimensiuni reduse
poate fi aşezat pe masa sterilă prin alunecare uşoară din ambalaj, iar pentru cel cu dimensiuni
mari sau greu este necesară intervenţia unui membru al echipei chirurgicale pregătit pentru
operaţie. La fel se procedează şi cu lamele de bisturiu şi cu firele de sutură.

Pregătirea aseptică a echipei chirurgicale

Pregătirea aseptică a echipei chirurgicale se realizează într-o zonă a blocului chirurgical

special destinată acestui scop şi constă în:
- spălarea şi antisepsia mâinilor;
- îmbrăcarea echipamentului steril de protecţie.

1. Spălarea şi antisepsia mâinilor

Membrii echipei chirurgicale echipaţi în costume chirurgicale (pantaloni şi bluze cu
mâneci scurte sau fără mâneci) cu bonetă şi mască îşi vor spăla şi antiseptiza palmele şi
antebraţele înainte de intrarea în sala de operaţie. Aplicarea doar a mănuşilor nu previne
contaminarea microbiană deoarece aproximativ 50% din mânuşile chirurgicale ajung să fie
perforate până la finalizarea intervenţiilor. Acest procent creşte în cazul operaţiilor de durată
sau dificile (Theresa Fossum Welch, 2001).
Se vor îndepărta toate bijuteriile şi ceasul, de pe degete şi antebraţe. Nu se acceptă oja
şi unghiile false. Odată ce pregătirea a început nu se vor mai atinge obiecte nesterile.
Mâinile se spală cu apă caldă şi săpun antimicrobian, folosind peria pentru unghii. Cele
mai utilizate săpunuri antiseptice conţin gluconat de clorhexidină, povidonă iodată şi
hexaclorofen. Spălarea începe de la degete, insistându-se la periople şi se termină la cca. şapte
centimetri de coate. După spălare mâinile se ţin în sus, astfel ca apa să se scurgă pe la nivelul
coatelor.

14
 Săpunuri antiseptice utilizate mai frecvent la spălarea mâinilor
(După Theresa Fossum Welch, 2001)

Săpun antiseptic Mecanism de acţiune Proprietăţi

Gluconat de Distruge peretele celular - spectru larg (mai eficient împotriva bacteriilor gram-pozitive
clorhexidină şi precipită proteinele decât asupra celor gram-negative sau a fungilor)
celulare - acţiune bună împotriva virusurilor
- activitate reziduală datorată legării la cheratină
- materiile organice nu inactivează substanţa
- produce o iritare mai redusă a pielii decât iodoforii
Hexaclorofen Distruge peretele celular - acţiune bacteriostatică asupra cocilor gram-pozitivi
şi precipită proteinele - acţiune antimicrobiană minimă asupra bacteriilor gram-
celulare negative, fungilor şi virusurilor
- materiile organice nu inactivează substanţa
- efect cumulativ (anulat de alcool)
- poate fi neurotoxic
Iodofori Penetrează peretele - spectru larg (acţionează asupra bacteriilor gram-pozitive şi
celular, oxidează şi gram-negative, a fungilor şi a virusurilor)
înlocuieşte conţinutul - acţionează parţial împotriva sporilor
microbian cu iod liber - inactivaţi de materialul organic
- necesită un contact de minim 2 minute cu pielea
Paraclorometaxilenol Distrugerea peretului - spectru larg ((mai eficient împotriva bacteriilor gram-
(PCMX) celular şi inactivarea pozitive decât asupra celor gram-negative, fungilor sau a
enzimelor virusurilor)
- debut lent al acţiunii antimicrobiene
Triclosan Distrugerea peretelui - spectru larg (ineficient împotriva majorităţii speciilor
celular genului Pseudomonas)
- reducere minimă a activităţii microbiene de către materialul
organic

Theresa Fossum Welch, (2001) recomandă două metode de pregătire: perierea

cronometrată pe regiuni anatomice şi metoda numărării mişcărilor de periaj (număr de perieri
per zonă cutanată). Ambele metode sunt descrise în tabelul de mai jos. Timpul necesar pentru o
spălare-periere corectă este de 5-7 minute pentru prima intervenţie chirurgicală a zilei şi de 2-3
minute pentru următoarele intervenţii.

Proceduri de spălare a membrilor echipei chirurgicale

(După Theresa Fossum Welch, 2001).

 se vor localiza periile, săpunul antibacterian şi curăţitoarele de unghii;

 se îndepărtează ceasul şi bijuteriile;
 se umezesc palmele şi antebraţele în totalitate;
 se pompează de 2-3 ori săpun în palme şi se spală palmele şi antebraţele;
 se curăţă unghiile şi spaţiul de sub acestea sub jet de apă;
 se clătesc palmele şi antebraţele;
 se pompează de 2-3 ori săpun steril pe palme;
 se aplică aceeaşi cantitate de săpun pe o perie sterilă;

15
 Perierea cronometrată pe regiuni
anatomice
o Se înregistrează ora începerii
operaţiunii şi timp de 2 minute se va
peria fiecare faţă a degetelor, între
degete, faţa şi dosul palmei.
o Se trece la perierea antebraţului,
palma fiind ţinută mai sus decât
braţul.
o Se va peria fiecare faţă a antebraţului
până la o distanţă de 7 cm de cot,
timp de 1 minut.
o Durata totală a periajului unei mâini
este de 2-3 minute
Metoda numărării mişcărilor de periaj
o Se aplică 30 de mişcări de periaj (o
astfel de mişcare constă în trecerea
periei de sus în jos sau de la dreapta la
stânga) pe vârful degetelor.
o Fiecare deget se împarte în patru feţe şi
pe fiecare faţă se aplică câte 20 de
mişcări de periaj, incluzând şi spaţiul
interdigital.
o Mişcările de periere a degetelor vor fi
direcţionate de la vârf spre bază.
o Antebraţele vor fi împărţite în patru
sectoare şi se vor aplica 20 de mişcări
de periaj pentru fiecare dintre acestea.

 Peria va fi clătită sub jetul de apă şi va fi transferată în mâna la care s-a

finalizat periajul. Această mână nu va fi încă clătită.
 Se repetă operaţiunea de periaj şi pe a doua mână şi, la final, peria este lăsată
să cadă în chiuvetă.
 Începând cu vârful degetelor, se va introduce o mână sub jetul de apă şi, prin
mişcarea degetelor în afara şi în interiorul jetului va fi posibilă antrenarea
săpunului de pe restul palmei şi antebraţului.
 Direcţia de curgere a apei este de la vârful degetelor spre cot.
 Nu se vor scutura mâinile pentru îndepărtarea excesului de apă; picăturile se
vor scurge pe la cot.
 Se procedează în mod similar cu a doua mână.
 Mâinile vor fi menţinute ridicate şi se va trece în zona de îmbrăcare a halatului
şi de preluare a mănuşilor

Instrucțiunile de antisepsie a mâinilor chirurgilor, până de curând, au prevăzut spălarea

mâinilor și brațelor cu o perie. Această practică nu mai este recomandată deoarece studiile au
stabilit că spălarea mâinilor și brațelor în acest mod determină leziuni cutanate și creșterea
numărului de bacterii.

Pentru operaţiile laborioase se recomandă ca spălarea să se facă cu apă sterilă. Apoi, pe

mâini se va aplica, prin pulverizare, o soluţie antiseptică (Hospisept, Primasept, Sterilifix,
Habitane etc). Se aşteaptă minimum de minute recomandat de producătorul soluţiei pentru a se
realiza antisepsia.
Palmele şi antebraţele se vor şterge cu un prosop steril care se scoate dintr-o casoletă.
Prosopul va fi desfăşurat pe toată lungimea şi o jumătate din acesta va fi aplicată peste palma şi
antebraţul unei mâini, iar ştergerea se va face cu mişcări direcţionate de la palmă spre cot. Se
va evita atingerea cu prosopul a echipamentului chirurgical. La fel se va proceda şi cu cealaltă
mână, ştergerea făcându-se cu jumătatea nefolosită a prosopului steril. Prosopul va fi lăsat să
cadă într-un coş destinat acestui scop. Mâinile nu vor fi niciodată coborâte mai jos de nivelul
taliei.

16
17
18
Echipamentul steril de protecție se îmbracă peste echipamentul din două piese, pantaloni și
tunică cu mâneci suficient de scurte pentru a permite spălarea antebrațului. Chirurgul va avea
de asemenea boneta și masca puse pe cap/față.

A- Bonetă pentru păr lung sau scurt

B- Bonetă și mască pentru persone cu perciuni sau barbă
C- Bonetă pentru păr foarte scurt

Îmbrăcarea echipamentului steril de protecţie

Îmbrăcarea halatului. Halatul va fi apucat ferm şi va fi ridicat cu grijă de pe masă sau
din casoletă. Chirurgul se va îndepărta de masă pentru a crea spaţiul necesar pentru îmbrăcare.
Halatul va fi ţinut în zona corespunzătoare gâtului şi va fi ridicat uşor pentru a permite

19
despăturirea. Se va evita scuturarea sa deoarece creşte riscul de contaminare. După desfacerea
halatului, se vor identifica orificiile mânecilor şi mâinile vor fi ghidate prin acestea. Palmele
vor fi menţinute în manşete până când un ajutor din echipa chirurgicală fixează încheietorile de
la gât şi leagă şnururile din zona taliei.

C
Preluarea mănuşilor se poate face individual de fiecare membru al echipei
chirurgicale sau doar de catre un singur membru care îi va ajuta ulterior pe ceilalţi.
Preluarea individuală.
Există două metode de preluare a mănușilor individuală:
1. Deschisă
După despăturirea pachetului cu mănuşi, se va prinde o mănuşă de faţa interioară a
manşetei sale şi va fi trasă parţial peste cealaltă palmă. Cu mâna parţial înmănuşată
se apucă cealaltă mănuşă şi se trage peste cealaltă mână, realizându-se şi răsucirea
manşetei acesteia. Cu mâna complet înmănuşată se va răsuci manşeta de la mâna
parţial înmănuşată.

20
 2. Închisă

Preluarea asistată. Membrul echipei chirurgicale care este complet echipat (mănuşile
au fost preluate individual) îşi va insera policele şi indexurile sub manşeta mănuşii, lărgind-o,

21
iar chirurgul va insera uşor mâna în mănuşă. Asistentul va ridica manşeta mănuşii peste cea a
halatului. Se va proceda identic pentru cealaltă mână.

Menţinerea calităţii de steril a echipamentului membrilor echipei chirurgicale se

realizează prin respectarea următorului set de reguli:
 Se consideră sterilă porţiunea din faţă a halatului, până la nivelul câmpului operator
steril;
 Spatele halatului nu este considerat steril;
 Se interzice atingerea obiectelor şi a suprafeţelor nesterile;
 Palmele şi antebraţele vor fi menţinute numai în faţa corpului, peste nivelul taliei şi
mai jos de cel al umerilor;
 Aşezarea pe scaune sau pe alte suprafeţe se va face doar dacă întreaga intervenţie se
realizează în poziţie şezândă.

Pregătirea aseptică a câmpului operator

Pregătirea aseptică a câmpului operator demarează după desăvârşirea pregătirii

preoperatorii a acestuia şi aşezarea animalului pe masa de operaţie, constând în:
o antisepsia regiunii pe care se operează;
o aplicarea câmpurilor operatorii - draparea.

1. Antisepsia câmpului operator

Antisepsia câmpului operator se realizează de către personal ajutător care nu face parte
din echipa chirurgicală. Ajutorul trebuie să fie corespunzător echipat şi cu mănuşi sterile.
Antisepsia cutanată. Se uzează de tampoane sterile manipulate cu ajutorului unei
pense. Tamponul va fi înmuiat într-un recipient cu soluţie antiseptică. Aplicarea antisepticului
pe câmpul operator va începe cu antisepsia zonei care va fi incizată, apoi, cu mişcări circulare,
se va avansa de la centru la periferie. Nu se va reveni în zona centrală cu tamponul care a atins
periferia câmpului operator. După ce se va atinge marginea periferică a câmpului operator
tamponul se va arunca în recipiente destinate acestui scop. Excesul de soluţie antiseptică va fi
direcţionat în concavităţile corpului sau pe masă, cu ajutorul unui prosop sau tampon steril. Se
aşteaptă minimum de minute recomandat de producătorul soluţiei pentru a se realiza antisepsia.
Antisepsia cutanată se poate realiza cu unul din următoarele produse:
 Betadină (povidona iodată - povidone iodine) soluţie nediluată sau în diluţie
de 1/10;
 Clorhexidină (gluconat de chlorhexidină) sol. 2%;

22
  Alcooli (etanol 60-90%, propanol 60-70%, amestec propanol-isopropanol 60-
70%, alcool iodat 2-5%);
 Tinctură de iod (iod metalic 2,0, iodură de potasiu 3,0, alcool 50% q.s. ad. 100
ml);
 Produşi de amoniu quaternar (benzalkonium chloride 0,5%, cetil
trimethilammonium bromide, cetilpiridinium chloride).
Antisepsia mucoaselor se face diferenţiat:
Pentru mucoasa oro-faringiană: acid boric sol. 3-4%, glicerină + acid boric 10%, acid
lactic 1%, clorhexidină 2,5%, permanganat 1 la 3 000 sau glicerină iodată 1%;
Pentru mucoasa conjunctivală: acid boric colir 2-3%, colargol 1%, stillargol 1%,
argirol 1% sau hexamedină 0,1%;
Pentru mucoasa vaginală şi furou se pot folosi diferenţiat următoarele produse:
permanganat de potasiu 1 la 3 000, apă oxigenată 1/4, borat de fenilmercur 1 la 25000,
cloramină 4‰, sulfat dublu de oxiquinoleină (potoquinol ND) 1 la 2 000, nitrofuran 2%,
soluţie Lugol (iod 1 g, iodură de potasiu 2 g, apă distilată q.s. 100 ml), dezinfectant cationic
(Stericil) 1-2‰, clorhexidină 2,5%, lotagen 1,4-1,8%, racilin 1-2%, acid poliacrilic
(Embryosol), acriflavină 1% ş.a.;
Pentru antisepsia glandei mamare: clorhexidină 1,5-2%, fenoxietanol, septisec, IOBAC
(compus organic iodat), nitrofuran;
Pentru căile urinare: acid boric 3%, permanganat de potasiu 0,5%, nitrat de argint 1‰,
uroformin, uroseptin etc.
Decontaminarea şi antisepsia plăgilor accidentale se poate realiza prin spălături cu
următoarele soluţii antiseptice (Bolte S., 1988):
- Hipocloritul de sodiu sol. 0,5-1,5%, este eficace în plăgile de rea natură, candidate la
gangrenare;
- Soluţia Dakin este o soluţie neutră de hipoclorit de sodiu cu efect puternic antiseptic şi
favorizant al proceselor de autocurăţire. Se utilizează sub formă de irigaţii, mai ales în focarele
flegmonoase;
- Tinctura de iod diluată 1/1 se foloseşte mai ales pentru plăgile de suprafaţă şi în cele
profunde produse prin împunsătură;
- Iodoformul, antiseptic excelent, se aplică sub formă de pulbere sau eter 10%;
- Apa oxigenată are efect antiseptizant energic şi favorizează procesele de autocurăţire
şi cicatrizare, mai ales în cazul plăgilor cu necroze tisulare, supuraţii cronice, gangrenate;
- Permanganatul de potasiu 1 la 500 - 1 la 1000 recomandat pentru spălăturile în plăgile
cu ţesuturi putride, deoarece pe lângă acţiunea antiseptică are efect dezodorizant;
- Oxidul de zinc (pulbere) are acţiune uşor antiseptică, absorbantă şi astringentă. Se
foloseşte în plăgile eczematoase şi intră în compoziţia unor formule medicamentoase
(Jecozinc, Jecolan, Zoodermin);
- Oxidul galben de mercur, antiseptic puternic în focarele cu stafilococi, streptococi şi
colibacili. Se utilizează în sol. 2-5% pentru spălarea cavităţilor în abcesele şi flegmoanele
drenate şi pentru prevenirea infecţilor secundare;
- Oxicianura de mercur, antiseptic puternic şi bine tolerat pe plăgi. Se utilizează în sol.
1%0 pentru spălături, instilaţii sau comprese umede;
- Nitratul de argint are efect antiseptic şi cauterizant şi este utilizat sub forma
creioanelor în tratamentul plăgilor cu tendinţă de hiperproliferare a ţesutului de granulaţie. Sub
formă de soluţie 2-5% are efect astringent şi favorizează epidermizarea;

23
 - Violetul de genţiana 1% în pomadă sau soluţie are, de asemenea, efect antiseptic şi
epidermizant, fiind recomandat în plăgile superficiale ale pielii şi mucoaselor;
- Cristal violet, sol. alcoolică 1‰, şi Albastru metil 1-2%, au aceleaşi efect şi indicaţii
ca şi violetul de genţiana;
- Acidul boric, utilizat în plăgi sub formă de pulbere fină sau în pomadă, are acţiune
antiseptică şi cicatrizantă (Rp), Acid boric pulb. 50 g, Talc 50 g, Iodoform 2 g;
- Acidul picric, antiseptic astringent, sicativ şi analgezic. Se utilizează sub pansament în
rosăturile de ham, în arsuri (sol. 1%). Calmează durerea şi favorizează regenerarea
epidermului;
- Gomenolul sol. 10-30% - eficient în arsuri;
- Lotagenul sau racilinul are efect antiseptic şi hemostatic. Se recomandă mai ales în
plăgile podale cu ţesuturi necrozate, putride, şi în prima fază a cicatrizării, când favorizează
procesul de autocurăţire. Se utilizează în soluţie de 1-4% prin spălături sau pansament umed.
Cu rezultate bune se mai pot folosi clorhexidina şi dezinfectantul cationic.

2. Draparea câmpului operator

Aplicarea câmpurilor de operaţie - draparea animalului - este efectuată de un membru al
echipei chirurgicale pregătit şi echipat pentru intervenţie.
Se începe cu aplicarea câmpurilor operatorii de protecţie, pentru a izola zonele
nepregătite ale animalului. Aşezarea lor se face pe rând, la periferia zonei pregătite. Se va evita
scuturarea lor deoarece aceasta crează curenţi de aer care favorizează contaminarea zonei
pregătite. Fixarea câmpurilor se face cu cleme de câmp (cleme Bachhaus, cărăbuşi). Odată ce
sunt plasate prin piele, vârfurile acestora vor fi considerate nesterile.
Draparea finală presupune aplicarea unui câmp operatoriu de dimensiuni mari peste
animal şi masa chirurgicală (astfel se asigură un câmp steril continuu).
Draparea membrelor suspendate. Un ajutor va susţine regiunea nepregătită a membrului
şi va tăia banda adezivă folosită pentru ridicarea acestuia. Apoi regiunea va fi preluată de un
ajutor echipat pentru intervenţie, prin interpunerea între pielea animalului şi mănuşa sa a unei
feşe elastice sterile sau a unui câmp operator. Dacă se utilizează faşa elastică, aceasta va fi
rulată cu grijă pe membru şi va fi fixată cu cleme de câmp. Preluarea cu un câmp steril
impermeabil presupune apoi învelirea parţială a membrului cu acesta şi fixarea sa cu cleme de
câmp. Câmpul impermeabil şi clemele utilizate pentru fixarea sa vor fi acoperite cu folie
adezivă sterilă. Membrul va fi apoi inserat prin fenestraţia unui câmp operator care, la rândul
său, va fi fixat cu cleme.

24