PROFILAXIA INFECŢIEI NOSOCOMIALE. ANTISEPSIA.

Infecţia nosocomială este infecţia intraspitalicească, adică infecţia achiziţionată de

pacient în instituţia medico-sanitară, precum şi personalul medical în timpul activităţii
profesionale.
Cele mai grave infecţii sunt:
1. Hepatitele B şi C
2. Infecţia HIV/SIDA
3. Infecţii septico-purulente. Infecţiile septico-purulente sunt cauza principală de prelungire a
duratei de spitalizare şi tratament postoperatoriu cît şi de sporire a mortalităţii spitaliceşti
4. Gripa.

1. Sursele şi căile de răspândire a infecţiei

Pentru pătrunderea infecţiei în organism este necesară “poarta de intrare”, adică lezarea
tegumentelor. Declanşarea infecţiei nosocomiale depinde de 2 factori:
1. Cantitatea şi virulenţa microbilor pătrunşi în organism.
2. Forţele de apărare a organismului.
Cu cât sunt mai mulţi microbi şi e mai mare virulenţa lor şi cu cât sunt mai scăzute forţele de
apărare ale organismului, cu atât mai gravă este infecţia care se dezvoltă şi invers.
Infecţia pătrunde în organism prin 2 căi:
1. Exogenă
2. Endogenă
Calea exogenă:
 infecţia aeriană - din mediu extern - din aer;
 infecţia prin contact - de pe obiectele care s-au atins de plagă (mîini, mănuşi, lenjerie, material
de pansament etc.);
 infecţia prin picături - cu saliva şi picături eliminate în timpul tusei, vorbirii, strănutului;
 infecţie prin continuitate – de la nivelul învelişului cutanat când nu este decontaminarea
eficace a câmpului operator, delimitarea câmpului operator cu câmpuri sterile;
 infecţia prin implantare - de pe obiectele lăsate în plagă (material de sutură, tampoane, drenuri
continue, implanturi, proteze vasculare etc.).
Calea endogenă: microbii se găsesc în organismul bolnavului (piodermite, amigdalite,
inflamaţia căilor respiratorii) şi pot fi transportaţi în plagă prin cale hematogenă sau limfogenă.

Antisepsia
Antisepsia – un complex de măsuri menite să distrugă sau să micşoreze numărul microbilor în
plagă. Este o metodă curativă care are funcţia de a curăţi organismul de puroi, de infecţie.
Metodele antisepsiei – chimică, fizică, mecanică, biologică.
 Antisepsia fizică – scopul ei constă în asigurarea condiţiilor de eliminare a secreţiilor din
plagă.
a) în pansament
b) prin intermediul drenurilor şi
procedeelor fizioterapeutice. Ca tipuri de drenaje se folosesc meşe din tifon, fîşii din cauciuc,
drenaje tubulare din mase plastice ce asigură eliminarea continuă a secreţiilor purulente din
plagă.
Meşele din tifon au proprietăţi higroscopice (absorb secreţiile purulente). Ele se îmbibă în sol.
Hipertonică de NaCl (NaCl 10%), care având o presiune osmotică mult mai mare de cât a
lichidului tisular, contribuie la absorbţia şi evacuarea secreţiilor purulente. Paralel cu drenarea
se utilizează proceduri fizioterapeutice ca: iradierea cu raze ultraviolete, razele ultrascurte,
ultrasunetul cu diverse preparate, electroforeza, Laseroterapia, magnitoterapia precum şi
radioterapia.
Antisepsia mecanică – îndepărtarea din plagă a ţesuturilor neviabile ce reprezintă un mediu
nutritiv pentru microbi. In acest scop se face toaleta primară chirurgicală a plăgii.
Chirurgul rus Ciarucovschii scria: “Plaga prin contuzie trebuie transformată în plagă prin tăiere
cu unirea rapidă a marginilor ei” – deci el propunea toaleta primară chirurgicală a plăgii
(TPChP) cu aplicarea suturii primare. Ea constă în excizia ţesuturilor devitalizate de pe
marginile, pereţii şi baza plăgii în limita ţesuturilor sănătoase şi aplicarea suturilor.
Antisepsia chimică - este cea mai frecvent aplicată şi constă în utilizarea diferitor substanţe
chimice cu acţiune bactericidă. Se folosesc soluţiile antiseptice la baza cărora stau procesele de
denaturare a proteinelor, de oxidare cu blocarea enzimelor celulare, de coagulare a
albuminelor, de deshidratare etc.
Cerinţele faţă de preparatele antiseptice:
• Să aibă capacitate bactericidă
• Să fie lipsite de miros strident şi neplăcut
• Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
• Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
• Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
• Să fie ieftine şi uşor transportabile

Grupa alcoolului - (Alcoolul etilic 70%. 96%).

Alcoolul etilic dereglează schimbul de substanţe în celula microbiană ce duce la moartea ei.
Alcoolul etilic de 70% are o acţiune bactericidă mai pronunţată de cât Alcoolul etilic de 96%,
care are o acţiune mai rapidă, însă mai superficială. Se utilizează pentru:
1. Decontaminarea mâinilor;
2. Decontaminarea câmpului operator;
3. Sterilizarea instrumentelor de metal cu tăiş şi instrumentelor optice;
4. Sterilizarea şi păstrarea materialului de sutură.
Grupa Halogenilor: (sol. Alcoolică Iod, sol. Iodonat, sol. Betadina, sol. Lugol, sol
Cloramină)
1. Sol alcoolică de Iod 1%, 2%, pentru dezinfectarea marginilor plăgii, câmpului operator,
lojelor unghiale.
2. Sol. Iodonat 1% – un complex din iod activ şi sulfaţi, are acţiune bactericidă mai pronunţată
de cît sol. Alcoolică de Iod. Se utilizează pentru decontaminarea tegumentelor – mâinilor,
câmpului operator, marginilor plăgii; pentru sterilizarea catgutului.
3. Sol. Betadină - 1000,0 are un spectru larg de acţiune (bactericid, fungicid, virusocid etc.).
Se livrează sub formă de soluţie, unguent, săpun lichid.
Soluţia de Betadină se utilizează pentru decontaminarea tegumentelor şi a mucoaselor,
tratamentul plăgilor aseptice şi septice, tratamentul infecţiilor cutanate.
Săpunul de Betadină este aplicat pentru dezinfecţia (decontaminarea) mâinilor înainte de
intervenţii medicale.
Unguentul de Betadină se aplică în tratamentul arsurilor, plăgilor purulente, a ulcerelor
trofice, a escarelor etc.
4. Iodoforii: 1) iodopirin, 2) iodolan – au o acţiune bactericidă puternică. Se utilizează
ca şi Iodul 1-5%.
5. Sol. Lugol pentru tratamentul infecţiilor ORL.
6. Sol. Cloramina 3% - pentru dezinfecţia suprafeţelor, obiectelor de îngrijire.

Grupa oxidanţilor: (sol. Peroxid de hidrogen, sol. Permanganat de Kaliu). În prezenţa

substanţelor organice, oxidanţii elimină oxigen O2 atomar ce distruge microbii. Spuma care se
formează în procesul de oxidare contribuie la curăţirea plăgii de puroi. Oxidanţii au acţiune
bactericidă absolută asupra germenilor anaerobi şi bacteriostatică asupra celorlalte grupe de
microbi.
1. Sol. Peroxid de hydrogen 3% – se foloseşte pentru toaleta primară a plăgilor accidentale,
tratamentul plăgilor purulente, profilaxia şi tratamentul infecţiilor anaerobe.
2. Sol. Peroxid de hydrogen 4%, 6%, 9% - pentru sterilizarea instrumentelor, prelucrarea
suprafeţelor şi obiectelor de îngrijire.
3. Sol. Permanganat de Kaliu 0,1%, 0.5% - pentru prelucrarea plăgilor purulente, instilaţii a
vezicii urinare, a vaginului, igiena cavităţii bucale, în tratamentul arsuriilor. Posedă o acţiune
deodorantă.

Grupa sărurilor metalelor grele. (sol. Diclorura de Mercur, sol. Nitratul de Argint,
Xeroformul întră în componenţa ung. Vişnevschi)
1. Sol. Diclorura de Mercur (sublimatul corosiv) – este foarte toxic de acea se păstrează în
vase speciale închise ermetic şi se colorează în culoare roşie ori albăstruie şi se scrie o etichetă
“ toxic”. Se foloseşte în exclusivitate pentru sterilizarea mătasei ca material de sutură,
sterilizarea obiectelor de cauciuc.
2. Sol. Nitratul de Argint 0,1%– este un antiseptic puternic, se foloseşte pentru irigarea
plăgilor şi cavităţilor Pentru cauterizarea granulaţiilor excesive se foloseşte soluţie concentrată
de 5-10%.

Grupa coloranţilor: (sol Verde de briliant, sol Albastru de metilen, sol. Rivanol)
1. Verde de briliant 1% - 2% - pentru badijonarea marginilor plăgii,tratamentul plăgilor
superficiale. Are acţiune bactericidă foarte pronunţată, distruge cele mai rezistente forme de
microbi.
2. Albastru de metilen 3% pentru prelucrarea ulceraţiilor, excoriaţiilor,fisurilor de mamelon.
3. Sol. Rivanol - acţionează asupra infecţiei cocice. Se utilizează pentru tratamentul arsurilor,
plăgilor 0,05% - 0,1%

Grupa derivatilor nitrofuranului (sol Furacilină)

1. Sol. Furacilina 0,5% - este folosită în tratamentul plăgilor purulente, arsurilor, lavajul
continuu a cavităţilor, a proceselor purulente cu drenare închisă şi a lavajului continuu
a vezicii urinare.

Grupa detergenţilor (sol. Clorhexidină, sol. Dioxidină)

1. Sol. Clorhexidina 20% - 500,0. Clorhexidina are acţiune bactericidă pronunţată, însă nu
acţionează asupra viruşilor, şi a agenţilor sporulaţi.
Se utilizează sol. alcoolică de Clorhexidină 0,05% (1:40) pentru dezinfecţia mâinilor, a
câmpului operator. Pentru sterilizarea instrumentelor se foloseşte sol. Clorhexidină 0,1%.
2. Sol. Dioxidină 0,5%, 1% - 10,0. Se livrează în ampule de 10ml, are acţiune bactericidă, se
utilizează în tratamentul plăgilor purulente, lavajul cavităţilor şi instilaţii în vezica urinară. Sol.
Dioxidină 0,05% se poate perfuza i/v în sepsis

âGrupa acizilor şi bazelor (sol. C-4, sol, Hipertonică – sol. NaCl 10%, sol. Bicarbonat de
Na)
1. Preparatul C-4 este compus din 81 ml sol. Acid formic de 85% şi171 ml sol. Perhidrol de
33%. Soluţia de bază se prepară într-un vas de sticlă închis ermetic care se păstrează în
frigider timp de 2 ore. Din această soluţie se prepară soluţia de lucru dizolvând-o în 10 l de
apă distilată. Soluţia îşi păstrează calităţile 24 ore. Preparatul posedă acţiune bactericidă şi
sporocidă puternică. Se utilizează pentru:
 decontaminarea mâinilor şi câmpului operator;
 sterilizarea instrumentelor chirurgicale;
 decontaminarea obiectelor de îngrijire şi suprafeţelor în blocul
operator.
2. Sol. Hipertonică de NaCl (sol. NaCl 10%) se utilizează în tratamentul plăgilor purulente în
faza de inflamaţie – se îmbibă drenajele din tifon şi se introduc în plagă. Mecanismul de
acţiune durează doar 6 ore de aceea pe parcursul a 24 ore trebuie de schimbat de 3-4 ori
pansamentul.
Antisepsia biologică: constă în utilizarea antibioticelor, serurilor, vaccinurilor, globulinelor,
fermenţilor proteolitici, bacteriofagilor, derivatelor sângelui.
I. Antibioterapia – se administrează parenteral i/m, i/v, i/a şi local
1. Grupa penicilinei
- Benzilpenicilină
- Amoxicilină
- Amoxiclav (Augumentină)
- Ampiox
2. Grupa cefalosporinelor
- Forsef
- Zinacef, Zinat
- Medocef
- Cefazolină
- Cefatoxim
- Cebect
3. Gr. Chinolonului
- Sparfloxacină
- Ciprinol
- Ciprofloxacină
4. Grupa tetraciclinei
- Doxiciclină
5. Grupa aminoglicozidelor – (nefrotoxice, ototoxice.)
- Ghentamicina
- Canamicina
6. Grupa macrolidelor
- Eritromicina sulfat
- Azitromicina
7. Grupa levomicetinei
8. Antibiotice de diverse grupe
- Lincomicină hidrocloridă ampule 30%, capsule 0,25
- Polimixină M sulfat flacoane 0,5- 1,0 i/m, pastile 0,5.
Paralel cu antibioterapia se indică antibiotice antimicotice pentru combaterea candidozei.
- Flucoral 1 caps 150 mg în 7 zile în a 3 şi a 5 zi de tratament
- Fluconazol 1 caps 150 mg în 7 zile în a 3 şi a 5 zi de tratament
- Micosist 1 caps 150 mg în 7 zile a 3 şi a 5 zi de tratament