CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE,, RAISA PACALO,,

Catedra: Nursing

Disciplina: Bazele asistenței medicale

LECŢIA ȘTIINŢIFICĂ

Măsurile de asigurare a mediului

securizant pentru bolnav.
 Planul Lecţiei
1. Noţiune, tipurile şi metodele de dezinfecţie.
2. Utilizarea soluţiilor dezinfectante uzuale actuale.
3. Asepsia, antisepsia – noţiune, metode, utilizarea substanțelor antiseptice.
4. Spălarea şi dezinfectarea mâinilor.
5. Metodele de sterilizare și pregătirea materialelor pentru sterilizare.
6. Primirea și internarea pacientului.
7. Regimul sanitar în secţia de internare.
8. Structura şi amenajarea secţiei staţionarului.
9. Activitatea asistentului medical în secția staționarului.
10. Activitatea asistentului medical în sala de tratamente, sala de pansamente.
 Dezinfecţia
Pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale în practica medicală se folosește
dezinfecţia și sterilizarea.

Apelând la dicţionare, referitor la dezinfecţie găsim mai multe definiţii.

Descrierea termenului medical:

Distrugere momentana a microbilor prezenti pe un material. Spre deosebire de

antisepsie, dezinfectia nu se aplica bolnavului, ci mediului in care se afla: lenjerie
de corp si de pat, instrumente medicale, incaperi si mobilier. Pentru unele boli
infectioase (holera, febra tifoida și altele) dezinfectia se efectueaza la sfarsitul
perioadei de boala.

Dezinfecţie - actul de dezinfectare( curentă, terminală, profilactică..)

Dezinfectia – reprezinta totalitatea mijloacelor fizico-chimice, biologice si

farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea germenilor
patogeni din mediu.
Dezinfectant - agent care distruge microorganismele care produc infecţii.
Căldura și alţi agenţi fizici, precum aburii, pot fi dezinfectanţi, dar în cazul folosirii
uzuale termenul este rezervat substanţelor chimice. Dezinfectanţii de obicei sunt
aplicaţi pe obiecte, din moment ce sunt prea puternici pentru ţesuturile vii.
Dezinfectanţii chimici nu sunt întodeauna eficienţi împotriva bacteriilor ce
formează spori.

Scopul dezinfecţiei: constă în întreruperea căilor de transmitere a infecţiei prin

nimicirea agenţilor patogeni de pe obiectele din mediul ambiant.

Clasificarea dezinfecţiei
Se bazează pe tipul de microorganisme patogene și timpul de contact necesar
pentru a distruge aceste microorganisme prin substanţe dezinfectante. Conform
acestor criterii, dezinfecţia se clasifică în trei nivele:
• dezinfecţie de nivel înalt;
• dezinfecţie de nivel intermediar;
• dezinfecţie de nivel scăzut.
Dezinfecţia de nivel înalt
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţia unui număr mare de
spori bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat trebuie să fie de
cel puţin 20 minute. Substanţele chimice și mijloacele prin care se poate realiza
dezinfecţia de nivel înalt sunt:
• peroxidul de hidrogen stabilizat (6%);
• hipocloritul de sodiu (5,25%).
În acest scop pot fi utilizate și alte produse etichetate de producător si autorizate ca
dezinfectante, substanţe chimice sau combinaţii ale acestora, care în concentraţia
de utilizare conduc la distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţia sporilor
bacterieni.
Dezinfecţia de nivel mediu
Prevede distrugerea Mycobacterium tuberculosis, virusurilor și fungilor a tuturor
bacteriilor în formă vegetativă, dar nu și a sporilor bacterieni. Timpul de contact
necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de 10 minute. Substanţele
chimice prin care poate fi realizată dezinfecţia de nivel intermediar: fenoli,
iodofori, alcooli, compuși pe bază de clor.
Dezinfecţia de nivel mediu poate fi realizată și cu alte produse etichetate de
producător si avizate ca dezinfectante, care în concentraţia de utilizare
recomandate realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis, bacteriilor în
forma vegetativă, virusurilor și fungilor, cu excepţia sporilor bacterieni.
Dezinfecţia de nivel scăzut
Poate distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativă, unele virusuri, unii
fungi, dar NU distruge microorganisme rezistente, cum ar fi Mycobacterium
tuberculosis, sau sporii bacterieni. Timpul de contact necesar al substanţei chimice
cu substratul tratat este de sub 10 minute. Substanţele chimice care realizează
dezinfecţia de nivel scăzut sunt:
• dezinfectante care conţin fenoli, iodofori, compuși cuaternari de amoniu și agenţi
de spumare;
• alcooli (70º C, 90º C);
• hipoclorit de sodiu.
Tipurile și metodele de dezinfecţie
Exista unnatoarele tipuri de dezinfecţie:
- dezinfecţie în focar
- dezinfecţie profilactică.
Dezinfecţia în focar se efectuiaza acolo unde este persoana bolnavă - locuinţa,
staţionar. Dezinfecţia în focar poate fi:
- dezinfecţia curentă
- dezinfecţia terminală

Dezinfecţia curentă - se efectuiază în focar de mai multe ori pentru distrugerea

agenţilor patogeni. Se dezinfectează excreţiile pacienţilor, obiectele, instrumentele
care au avut contact cu pacientul - lengeria de pat, lengeria de corp, încăperea.
Dezinfecţia terminală -se efectuiază o singură dată după externarea, însănătoșirea,
mutarea pacientului în altă încăpere sau după moartea paciemtului.
Dezinfecţia profilactică
Este dezinfecţia efectuată cu scop de a preveni aparitia bolilor infecto-contagioase
(dezinfecţia apelor potabile, măsurile de igienă individuală, precum și procedeele
de dezinfecţie aplicate în colectivităţi - școli, cămine, unităţi spitalicești).
Metodele de dezinfecţie:
- metoda fizică
- metoda chimică
- metoda combinată
Metoda fizică
a) Înlăturare mecanică prin curăţire, spălare, scuturare, aspirare, ventilare, filtrare.
b) Iradire cu raze ultraviolete în sala de tratamente, operaţii, saloane, laboratorul
bacteriologic.
c) Flambare (pense, foarfece, anse bacteriologice, dopuri de la eprubete,
ligheanul pentru prelucrarea m?inilor personalului chirurgical).
d) Ardere: turunde, tampoane, șerveţele de la pansamente, jucării.
e) Fierbere: lengerie de corp, lengerie de pat, scuipătoare, jucării, seringi, ace,
sisteme pentru perfuzii, canule pentru clizme, spatule, sonde.
f) Prelucrare în etuvă: cu vapori de apă și aer sau vapori de formalină și aer –
plapume, saltele, perne.
Metoda chimică
Este reprezentată printr-un număr mare de substanţe cu efect distrugător asupra
microorganismelor.
Exemple de dezinfectante :
Nicaamicid; Virabac PLUS; Septamin; Peroxidul de hidrogen de 6 % ș.a
Vor fi utilizate preparate dezinfectante înregistrate și reînregistrate în RM care
sunt incluse în Lista preparatelor preparate dezinfectante înregistrate și
reînregistrate în Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea medicului șef sanitar
de stat al Republicii Moldova nr. 20 din 20 octombrie 2006 ,,Cu privire la
aprobarea Listei preparatelor dezinfectante înregistrate în Republica Moldova
până la 01.09.06.” cu modificările și completările ulterioare (MO al Republicii
Moldova, 2006, nr.203-206; 2007, nr. 127-130; 2008, nr.76-77).
 Se vor respecta instrucţiunile aprobate de Ministerul Sănătăţii al Republicii
Moldova sau de organele abilitate din ţara de origine privind spectrul de acţiune,
concetraţia,
Indiferent de metoda sau substanţa dezinfectantă utilizată, la folosirea lor
trebuie respectate unele reguli privind lucrul cu ele, adică utilizarea:
1.Dezinfectarea chimică se utilizează numai în cazurile când nu se poate practica
dezinfectarea prin căldură.
2. Dezinfectarea suprafeţelor, lengeriei murdare, excreţiilor pacientului – se
efectuiază înainte de spălare sau înainte de a arunca în canalizaţie.
3. Se va respecta întocmai concentraţia și durata de acţiune a dezinfectantului, ca
și indicaţiile de preparare a soluţiilor.
4. Utilizarea soluţiilor dezinfectante se va face numai cu respectarea măsurilor de
protecţie a muncii pentru eviterea accidentelor de muncă.
Metoda combinată
Însumează efectul comun al dezinfecţiei prin metode fizice și cimice (spălatul
lengeriei de spital, veselei și tacâmurilor utilizate de pacienţi, dezinfectarea și
spălarea mâinilor).
Asepsia, antisepsia – noţiune, metode, utilizarea substanțelor
antiseptice.

Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) – reprezinta totalitatea masurilor

prin care se realizeaza distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente
sau in mediu. Este o metoda curativa.
Antisepsia – un complex de măsuri menite să distrugă microbii din plagă
Asepsia si antisepsia fac parte din metodele prin care se realizeaza
dezinfectia. Ambele metode se folosesc simultan si se completeaza reciproc.
Joseph Lister este considerat promotorul antisepsiei în chirurgie.
Metodele de antisepsie sunt:
1. Fizică – asigurarea eliminării secreţiei din plagă cu ajutorul tifonului
hidriscopic și drenajele din cauciuc care favorizează îndepărtarea microbilor,
toxinelor, și produselor de descompunere a ţesuturilor. Asigură curăţirea plăgii
de conţinutul/ţesutul afectat
2. Mecanică – curaţirea rănii prin îndepărtarea ţesuturilor necrotizate și
neviabile care reprezintă mediul nutritiv pentru microbi.
3. Chimică – se utilizează diferite substante chimice cu acţiune bacteriologică.
Exemple de substante chimice :
- iodinol
- alcool etilic 70 grade
- peroxidul de hidrogen de 3 %
 - clorhexidin
- betadin
- polividon
- dimexid
4. Biologică – se utilizează preparatele care se obţin din plante, din microbi,
din ţesuturi animaliere, precum și pe cale sintetică. Ele posedă acţiune
bacteriostatică și bactericidă.
SUBSTANȚE ANTISEPTICE

Pentru realizarea asepsiei și antiasepsiei se folosesc substantele numite antiseptice.

Aceste substante trebuie să indeplineasaca urmatoarele conditii:
· sa distruga germenii lor;
· sa impiedice multiplicarea lor; sa menajeze tesuturile bolnavului.
Substantele antiseptice se inpart in doua categorii:
- substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile
- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe
care au fost aplicate.
Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri care in
general contin substante antiseptice .
Substantele antiseptice sunt foarte numeroase si o clasificare a lor ar fi destul de
dificila.
Alcoolul 70, patrunde prin derm in glandele sebace, glandele sudoripare,
radacinele firelor de păr și distruge microbii.
Alcoolul în concentratie mai mare de 70 devine citocaustic, precipitand proteinele
si relizand pelicule protectoare care protejeaza microbii si permit inmultirea lor.
Alcoolul se poate folosi prin badijonare sau in comprese umede alcoolizare.
Acestea din urma au un rol antiiinflamator în infectii superficiale, cum sunt
panarițiile, adenopatiile cervicale sau la nivelul peretelul abdominal.
Tinctura de iod este de fapt o solutie alcoolizata care cuprinde iod 2% si iodura de
potasiu 2%. Aceasta solutie potenteaza penetrația alcoolului prin piele si este
remanenta. Nu se aplica direct pe plagi sau mucoase pentru ca astfel devine
citocaustic. Nu se foloseste niciodata in comprese umede pentru ca în contact cu
apa iodul se transforma in acid iodhidric care este iritant pentru tegumente si poate
produce alergii imporatante. Din acelas motiv nu se va folosi in regiunile paroase
in axili, sau la perineu. Deoarece iodul care inpregneaza tegumentul este absorbit
in organism, se recomanda prudența în folosirea lui prin badijonare pe zone mari
ale pielii mai ales la bolnavii care au suferinte tiroidiene.
Peroxidul de hidrogen de 3 %
actioneaza bactericid prin degajarea de vapori de oxygen in concentratie mare. In
plus prin spuma pe care o degaja curate plagile de puroi, corpi straini si resturi
celulare moarte. Apa oxigenata este hemostatica. In cazul plagilor sau colectiilor de
puroi cu anaerobi are un rol dezodorizant deosebit de active. Mai poate fi folosita
pentru dizoolvarea hemoglobinei pentru curatare petelor de pe lenjerie, tuburi de
dren, sonde si instrumentar.
Peroxidul de hidrogen se prepara din perhidrol, in solutii de 30ml/litru,
primind solutia de 3%. Solutia trebuie sa fie proaspata. Recunoastem acest
lucru numai daca turnarea pe plaga produce efervescenta (spuma). Daca
nu se produce efervescenta inseamna ca solutia nu este activa.
Substantele antiseptice colorante sunt numeroase, cele mai folosite
fiind rivanolul, violetul de gentiana si albastrul de metilen.
Spălarea și dezinfectarea mâinilor.
1. Înainte si după efectuarea procedurilor asistentul medical își spala bine mâinile
sub apă curgătoare cu peria și săpun de o singură folosinţă în decurs de 2 min.
2. Mâinile se șterg bine cu un prosop individual sau se usucă la uscător
3. Se dezinfectează cu un tampon de tifon înmuiat în alcool etilic 70° sau
4. se toarnă în palmă 4-6 ml alcool și se fricţioneaza timp de 2 min până la
evaporare
5. După inspectia bolnavilor cu patologii infecţioase ori a bolnavilor contactul cu
prezenta plăgilor infectate, mâinile mai întâi se spală bine cu săpun de o
singură folosinţă și se clatesc cu apă curgătoare apoi se prelucrează cu soluţie
dezinfectantă.
Noţiuni de asepsie și sterilizare.
Asepsia( a = fara, sepsis = putrefactie ) – este o totalitate de măsuri prin care se împiedică
pătrunderea microbilor în plagă sau contactul dintre germeni si plaga operatorie.
Asepsia este un principiu de bază pe care se sprijină medicina din toate timpurile.
Necunoaşterea elementară constituie un mare prejudiciu asistenţei medicale.
Asepsia este o masura profilactica.
Parintele asepsiei moderne este considerat Louis Pasteur (1822–1895). alti
savanti ale căror nume se leaga de acest domeniu este savantul rus Ilia Mecinikov
(1845 - 1916) si savantul român Victor Babes (1854 - 1926).
În activitatea chirurgicală este necesară respectarea legii fundamentale a
asepsiei care sună astfel:
 Totul ce contactează cu plaga e necesar să fie steril.
Prin urmare asepsia se realizeaza printr-un ansamblu de metode:
- dezinfectia mainilor si protejarea cu manusi sterile
- dezinfectia campului de lucru
- sterilizarea instrumentarului si a materialului moale
- gesturi aseptice asupra plagii
Sterilizarea este procedeul prin care sunt distruse toate micro-organismele vii si
sporilor de pe suprafata si din interiorul unor obiecte.
Sterilizarea se realizeaza intr-un spatiu separat, special amenajat, conform
ultimelor cerinte si cu aparatura noua, performanta.
Certitudinea sterilizarii depinde de respectarea urmatoarelor etape:
- presterilizarea - pregatirea instrumentarului stomatologic in vederea sterilizarii
- sterilizarea propriu-zisa
Metodele de sterilizare
Sterilizarea poate fi obţinută prin mai multe metode
1. Flambarea – procedeu vechi si imperfect, nu produce o sterilizare de lunga
durata şi deteriorează instrumentele.
2. Acţiunea aerului uscat – prin această metodă se pot steriliza instrumentele
din metal şi sticlă în dulapul cu aer fierbinte şi uscat. Temperatura în dulap
se reglează cu un releu electric. Sterilizarea se efectuează la temperatura de
180 grade – o oră asigurând o sterilizare suficientă a instrumentelor.
3. Autoclavarea - prin această metodă se sterilizează lengeria pentru operaţie,
materiale pentru pansament, obiectele din cauciuc.Ca sursă de încălzire
poate servi curentul electric, materialul se sterilizează în cutii speciale
numite casolete.(Regimul de sterilizare 1,1 atm – 120 grade- 45 minute; 2
atm-134 grade- 20 minute)
4. Sterilizare cu soluţii chimice - se sterilizează instrumentele din cauciuc,
aparatele cu sistem optic, sondele semi-elastice. Se sterilizează prin
scufundarea în soluţie chimică. Cel mai des este folosit:
-alcoolul etilic 96 grade, -peroxid de Hidrojen 6 % , -diacid 1: 5000
-peroster; lizoformin;
5. Sterilizare cu radiații ionizante( gama-radiație,accelerator de electroni)
- Actualmente, pe larg este utilizată această metodă se foloseşte pentru sterilizarea
preparatelor biologice, a materialului de sutură, de pansament, instrumentarului
medical(chirurgicai)reutilizabil,preparatelor farmaceutice, serurilor.Utilizarea
radiației ionizante, îndeosebi cu gama-raze de Cobalt-60, posedă unele avantaje
față de sterilizarea prin căldură. Sterilizarea cu radiaţie se efectuează numai în
condiţii de uzină. Obiectele pentru sterilizare se împachetează ermetic în pachete
de hîrtie sau polietelenă, razele trecând prin ambalaj schimbă proprietăţile
obiectelor.Termenul de păstrare și valabilitate a obiectelor sterilizate în asemenea
pachete este de cîțiva ani.
Sterilizarea instrumentelor (conform Ghid de supraveghere și control în
infecțiile nosocomiale, Prisacari V.,Chișinău, 2008)
1. Dupa folosire, instrumentele sunt clatite sub jet de apa calda, fiind indepartate
astfel urmele de sange de pe ele.
2. Imediat dupa primul pas, instrumentele sunt puse in solutie de antiseptic de ex.
sol.orocid 2% (antiseptic fara aldehide), timp de minim 60 de minute.
3. Dupa ce au trecut cele 60 de minute, instrumentele se scot din solutia de orocid
si se clatesc din nou sub jet de apa calduta, apoi se spala individual cu o perie si cu
pasta abraziva pentru indepartarea tuturor corpilor straini de pe ele.
4. Urmeaza un nou proces de clatire si uscare, apoi instrumentele se ambaleaza in
pungi autoclavile care se vor sigila. In aceste pungi se plaseaza si markeri
suplimentari de sterilizare, care isi schimba culoarea cand instrumentarul a parcurs
intregi procesul de sterilizare.
5. Pungile astfel ambalate sunt trecute in autoclav, unde stau 30 de minute la o
temperatura de 180 de grade si presiune de 2,1 bari.
6. Imediat dupa finalizarea procesului de autoclavare, pungile sunt datate si puse in
dulapurile speciale pentru ele. Ulterior, la fiecare folosire, se iau din dulapul
respectiv si se utilizeaza pentru urmatoarea procedura stomatologica. Pungile astfel
sterilizate au un termen de valabilitate de 2 luni de la momentul sterilizarii. Toate
instrumentele care depasesc acest termen fara a fi folosite sunt reambalate si
resterilizate.
Structura şi amenajarea secţiei de internare
Sectia de internare cuprinde următoarele incaperi: vestibulul;registratura; cabinete
de examen medical; săli de tratamente, pansamente şi de intervenţii chirurgicale
urgente, izolator pentru bolnavii infecţioşi; punctul sanitar; cabinetul medicului de
serviciu; laboratorul de urgenţă; cabinet radiologic; veceu.Serviciul de internare
din spitalele mari mai dispune de saloane pentru diagnostic, salon antişoc, salon
pentru bolnavii cu Infarct Miocardic şi punct traumatologic.
Vestibulul este o sala de aşteptare pentru pacienţi şi rudele lor şi este dodat
cu:fotolii, măsută-cu diverse informaţii, informaţii privind regimul intern al
spitalului şi materiale referitoare la educaţia sanitară.
Cabinetul de activitate al asistentului medical de gardă este sala unde se
înregistrează pacienţii internati şi se completează documentaţia medicală necesară.
Asistentul medical înregistrează informatia despre pacient în registrul de evidentă a
pacienţilor internaţi, întroduce datele în computator, completează pentru fiecare
pacient foaia de titlu a foii de observaţie clinica.Pacientii transportati in stare grava
sau terminala se interneaza direct in sectia de reanimare, documentele necesare
urmind a fi intocmite in sectie, ocolind sectia de internare . În caz de internare a
accidentaţilor în urma diverselor accidente (rutiere etc.) datele despre pacient se
înregistreaza într-un registru special şi se comunica la poliţie. În caz daca lipsesc
actele şi nu sunt posibilităţi de a obţine date despre pacientul ce se află în stare de
inconştienţă, internarea lui se fixează în registre sub numele „Necunoscut" şi
imediat se comunica poliţiei. În afara de aceasta, personalul sectiei de internare
este obligat sa aduca la cunostinta rudelor urmatoarele cazuri : daca bolnavul a fost
transportat de masina ,,Salvarii,, in urma imbolnavirii subite, in special daca starea
lui generala este grava; daca a fost internat un copil sau adolescent pina la 18ani,
neinsotit de rude; daca bolnavul ulterior a fost transferat la alta institutie curativa.
Dupa ce pacientul a fost inregistrat , medicul de garda il examineaza , determina
caracterul bolii si decide in care sectie trebuie internat. Toti pacientii care se
interneaza trebuie sa treaca examinarea sanitara. În cazul depistării pediculozei
datele despre pacient şi prelucrarea sanitară se înregistrează într-un registru special
(F-20), şi se completeaza înştiinţarea pentru centrul sanitaro-antiepidemic din
circumscriptia sanitară a pacientului. Cabinetul de examen medical este predestinat
examinării pacientului de către medic. Acest cabinet este prevăzut cu banchete,
scaune, masă, lavuar, utilajul pentru antropometrie. Aici pacientul este examinat; i
se masoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială; i se stabileşte diagnosticul
preventiv.Dacă diagnosticul nu poate fi stabilit pacientul se izolează şi se solicită
consultaţia medicilor specialişti.Sălile de tratament, pansament şi de intervenţii
chirurgicale sunt prevăzute cu tot utilajul necesar pentru acordarea ajutorului
medical de urgenţă.Punctul sanitar serveşte pentru prelucrarea sanitară a
pacientului şi este format din vestiar, cameră de baie şi garderobă.Secţia de
internare este asigurata cu un număr suficient de brancarde si cărucioare pentru
transportarea pacienţilor în secţie.
Regimul sanitar în secţie.
În scopul prevenirii infecţilor nosocomiale în secţia de internare se respectă strict
cerinţele regimului sanitaro-antiepidemic :
- Medicul examinează toţi pacienţii în secţia de primire în scopul depistării la
timp a pacienţilor cu boli infecţioase, izolării şi transferării lor urgente în spitalul
de boli infectioase ;
- În cazul depistării unui pacient cu boli infecţioase, încăperea şi toate obiectele
cu care a contactat pacientul sunt supuse dezinfectării;
- Transportarea pacienţilor infecţiosi din secţia de primire se efectuează prin
utilizarea unei brancarde speciale, care ulterior se dezinfectează ;
- Examinarea fiecărui pacient se efectuează pe o canapea acoperită cu muşama,
care se dezinfectează după fiecare pacient ;
- Fiecare pacient va fi supus prelucrării sanitare în funcţie de starea generală, într-
o incăpere specială (cameră sanitară);
- La internare pacienţii sunt supuşi controlului la pediculoză în mod obligatoriu. În
cazul depistării se efectuează prelucrarea sanitară conform Formei - 20 ;
- După petrecerea prelucrării sanitare, pacientului i se schimbă lengeria;
- Curăţenia umedă curentă în secţia de internare se efectuează de 2 ori pe zi, iar
curăţenia generală o dată in 7 zile, cu folosirea soluţiilor dezinfectante;
- Inventarul se marchează şi se păstrează în locurile corespunzătoare marcajului;
- Secţia de internare e asigurată cu: săpun, vesela pentru păstrarea inventarului
pentru igiena corporală cu marcarea specială, maşina de tuns, maşina de bărbierit,
foarfece, alcool etilic, vată, pense, canule pentru clisme şi veselă pentru
dezinfectarea şi păstrarea lor, căldări cu capace, solutii dezinfectante.
Determinarea datelor antropometrice
Antropometria este o totalitate de metode şi procedee pentru măsurarea corpului
omenesc. Ea include determinarea masei corporale, înălţimii, perimetrului cutiei
toracice, perimetrului cutiei craniene (la copii) şi perimetrul abdomenului.
Înălţimea se măsoară cu antropometrul. Instrumentul constă dintr-o platformă, bara
verticală gradată, planşeta orizontală ce se deplasează de-a lungul barei verticale.
Pentru a determina înălţimea corpului pacientul se ajută (în caz de necesitate) să se
dezbrace în lengeria de corp şi să se descalţe de încălţăminte ; se asează pe
platforma antropometrului în asa fel încît călcâile, fesele, omoplaţii şi ceafa să se
atingă de bara verticală a antropometrului, capul trebuie să fie într-o astfel de
poziţie încît marginile exterioare ale conductului auditiv extern şi unghiul extern al
orbitei sa fie pe aceeaşi linie orizontală ; planseta orizontală mobilă a
antropometrului se coboară pe creştetul capului şi se măsoară înălţimea
pacientului, după diviziunile de pe marginea de jos a planşetei. Pacientul este ajutat
să coboare de pe platforma antropometrului.După fiecare folosire antropometrul se
prelucrează cu soluţie dezinfectantă. Datele înălţimii sunt notate în fişa de
observaţie clinică. În ziua internării pacientului se efectuează determinarea masei
corporale cu ajutorul cîntarului medical. La necesitate cel puţin o data pe
săptămână se efectuează determinarea masei corporale, în unele cazuri se
efectuează mai des.
Pentru a urmări dinamica masei corporale, pacientul va fi cântărit intotdeauna în
aceleaşi condiţii: dimineata, pe nemâncate, în lengerie de corp, după evacuarea
vezicii urinare şi a intestinului. Pentru cântărirea pacientului, cântarul se
echilibrează; închizătorul se închide; pacientul este ajutat (în caz de necesitate) să
se dezbrace este ajutat să se ridice în mijlocul platformei cântarului; închizătorul se
deschide şi greutăţile se muta pe braţele pârghiei spre stânga, până când pârghia
ajunge la acelaşi nivel cu punctul de control; închizătorul se închide şi se sumează
indicii de pe braţul de jos (1 diviziune - 1kg.)şi cel de sus (1 diviziune-lOOg.)
Pacientul este ajutat să coboare de pe platforma cântarului. Cântarul se prelucrează
cu soluţie dezinfectantă după fiecare pacient. Rezultatul cântăririi se comunică
pacientului şi se notează în fisa de observaţie clinică.
Perimetrul cutiei toracice se masoară cu o panglică centrimetrică moale. Pentru
aceasta pacientul se dezbracă în lengerie de corp pâna la jumătate, panglica
centimetrică se aplică pe cutia toracică la spate - sub unghiurile de jos ale
omoplatilor, iar în fată la nivelul coastei a IV, mâinile pacientului trebuie să fie
lăsate în jos, respiratia liniştita ; măsurările se fac in timpul unei respiraţii liniştite,
inspiraţiei şi expiraţiei maxime.
Perimetrul abdominal se masoară cu panglica centimetrică, care se aplică la spate
la nivelul vertebrei a III lombare şi in faţă - la nivelul ombilicului. La pacienţii cu
ascita perimetrul se măsoară zilnic, dimineata pe nemâncate.
Mărirea perimetrului abdominal poate fi un indiciu după care se recunoaşte
acumularea lichidului peritoneal. După fiecare pacient, panglica centrimetrică se
dezinfectează. Datele masurării se notează în fişa de observaţie clinică.
Structura şi amenajarea secţiei staţionarului.
Secţia terapeutică a staţionarului constă din:
 Saloane pentru bolnavi (bărbaţi, femei)
  Postul de gardă, al asist. medic.
 Punctul sanitar (baie, duş, viceu, salonul igienic pentru femei)
 Bufet pentru repartizarea hranei/şi sufragerie pentru bolnavi
 Săli de tratamente (pentru inj. i/v, i/m, s/c)
 Sală pentru clisme
 Cabinete pentru medici, şefi, asis. medic, infirmiera
Cameră pentru păstrarea albiturilor de pat şi de corpi, halatelor pentru
bolnavi
În dependenţă de profilul secţiei se rezervează încăperi pentru servicii diagnostice
şi de tratament:
- salon pentru colectarea sucului duodenal şi gastric,
- cabinet endoscopic,
- cabinet de diagnostic funcţional.
Celula principală a blocului curativ de spital este salonul. Saloanele pot fi pentru 1-
4 paturi şi mai multe în dependenţă de tipul instituţiei curative.
De regulă nu mai puţin de 10% de saloane au câte am singur pat şi sunt
predestinate pentru bolnavii gravi.
Conform regulilor igienice fiecărui bolnav trebuie să-i revină 25m3 de aer (aceasta
se obţine pe o suprafaţă de 7-8 m3 la o înălţime a încăperii de 3-3,5m; t° aerului în
salon trebuie să fie de 18-20°, aerisirea 2-3 ori pe zi). În salon se instalează tuburi
luminiscente cu lumina de zi sau becuri electrice pentru plafoane. Lângă fiecare pat
trebuie să fie câte o lampă de noapte.
Pereţii în saloane trebuie să fie vopsiţi cu vopsea in ulei, pentru a fi prelucra și mai
uşor, podelele acoperite cu linoleum.
Saloanele de spital trebuie să fie mobilate cu: paturi, noptiere, scaune, mase. În
fiecare salon trebuie să fie lavoar, frigider. La capul fiecărui bolnav se găseşte o
priză cu semnalizare pentru chemarea asis. medic. Păturele din saloane se aşează
paralel cu peretele extern care are ferestre. Distanţa dintre paturi trebuie să fie 1 m,
astfel sunt create condiţii pentru deservirea bolnavului. La fiecare 25-30 paturi în
secţie se găseşte un post de gardă a asis. medic, pentru bolnavii gravi se
organizează un post individual.
Postul de gardă al asis. medic este situat în coridor în așa fel ca asistenta medicală
să vadă toate saloanele. El este utilat cu o masă cu sertare care se încuie pentru
păstrarea foilor de observații.
Pe masă trebuie să se afle: un panou pentru semnalizarea din salon, telefon, lampa
de noapte. Alături de masă se află măsuţa pe rotile pentru repartizarea
medicamentelor, tot aici va fi un scaun, un dulap pentru păstrarea medicamentelor
şi instrumentelor medicale, frigider pentru păstrarea medicamentelor uşor
alterabile, lavoar pentru spălarea mâinilor.
Activitatea asistentei medicale din sala de tratamente
1. Asistenta medicală, de gardă după folosirea sălii de tratamente în decursul
nopţii pregăteşte cabinetul pentru lucrul de zi. Efectuează curăţenia umedă,
sterilizează instrumentarul.
2. Ziua de lucru a asistentei medicale din sala de tratamente începe cu curăţenia
umedă.
3. Curăţenia umedă se efectuează după principiul de la curat la murdar (măsuţa
sterilă, mesele de lucru, dulapul, frigiderul, scaunul, bancheta, pernuţa de muşama,
garoul), apoi pereţii şi podeaua.
4. Conectează lampa de cuarţ pe 15 min.
5. Schimbă halatul, boneta, prelucrează mâinile şi aşterne măsuţa sterilă.
6. Recoltează sânge pentru analize biochimie, la necesitate determină grupa de
sânge.
În timpul activitaţii în sala de tratamente e necesar de respectat tehnica securităţii.
Toate aparatele electrice trebuie să aibă unire cu pămîntul. Este interzisă
conectarea lampelor bactericide în prezenţa personalului medical sau a pacienţilor.
E necesar de lucrat cu precauţie cu substanţele dezinfectante şi preparatele toxice,
ce pot provoca arsuri sau intoxicaţii.
CARACTERIZAREA ACTIVITĂŢII ASISTENTULUI MEDICAL ÎN SALA
DE PANSAMENT, RESPECTAREA OBLIGAŢIUNILOR ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN SALA DE PANSAMENT
Obligaţiile asistentului medical din sala de pansamente
1. Îndeplinirea manipulaţiilor după prescripţiile medicului
2. Duce evidenţa manipulaţiilor îndeplinite într-un registru aparte
3. În cazul apariţiilor complicaţiilor la bolnav în timpul manipulaţiilor se
anunţă medicul şi se înregistrează într-un registru
4. Ajută medicul în timpul manipulaţiilor
5. Respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie în sala de
pansamente în timpul îndeplinirii manipulaţiilor
6. Îndestularea sălii de pansamente cu medicamente şi utilaj necesar
7. Îndeplinirea corectă a documentaţiei medicale
8. Respectarea regulilor de etică şi deontologie
9. Respectă regimul sanitar-antiepidemic în sala de pansamente
Activitatea asistentului medical din sala de pansamente
1. Ziua de lucru a asis. medic, din sala de pansamente începe cu curăţenia umedă.
2. Curăţenia umedă se efectuează după principiul de la curat la murdar (măsuţa
sterilă, mesele de lucru, dulapul, frigiderul, scaunul, bancheta, apoi pereţii şi
podeaua.
3. Conectează lampa de cuarţ respectînd timpul in dependenta de metraj.
4. Schimbă halatul, boneta, prelucrează mâinile şi aşterne măsuţa sterilă.
ACOPERIREA MESEI STERILE
Utilajul necesar:
- masa
- casoleta cu necesarul steril
- vase cu sol. dezinfectante
- cârpe
- pense sterile
- cronţanguri sterile
Tehnica efectuării:
1. Asis. medic. îmbracă forma necesară.
2. îşi pregăteşte mâinile
3. Atrage atenţia la casoleta sterilă dacă sunt închise orificiile şi la data sterilizării
4. Indică data şi ora deschiderii casoletei pe etichetă prinsă de mânerul capacului
casoletei
5. Deschide capacul casoletei sterile spre sine
6. Cu pensa sterilă scoate testul de control şi urmăreşte dacă a avut loc sterilizarea.
7. Cu pensa sterilă scoate muşamaua şi o aranjează pe măsuţa sterilă
8. Apoi cu pensa sterilă se scoate cearşaful steril şi se aranjează pe măsuţă în aşa
fel ca să fie 2 straturi duble: un strat dublu pe măsuţă şi altul deasupra materialului
steril
9. Stratul dublu de la suprafaţă se fixează la margini cu 2 cronţanguri,
pentru evitarea desterilizării în procesul lucrului
10. Pe măsuţă se aranjează instrumentele sterile necesare
11.Se indică data şi timpul pregătirii mesei sterile într-un registru
12. Masa sterilă poate fi folosită în decurs de 12 ore.
Acoperirea tavei sterile
Utilajul necesar: tavă, scutec, sol. dezinfectantă, pense sterile
Tehnica efectuării:
1. Tava sterilă se ia de pe măsuţa sterilă
2. Scutecul steril din casoletă se aranjează pe tava sterilă în 2 straturi duble
3. Între straturile duble se aranjează instrumentele sterile necesare cu pensa
sterilă
4. E folosită pentru deplasarea în salon la efectuarea pansamentelor
5. După întrebuinţare tava se dezinfectează şi se sterilizează în dulapul cu aer
fierbinte şi uscat şi se păstrează pe măsuţa sterilă
PREGĂTIREA CASOLETEI PENTRU STERILIZARE
Lucrul cu casoletă sterilă
Casoletele reprezintă nişte cutii rotunde din metal de diferite dimensiuni care se
închid ermetic cu un capac.
Pe partea laterală a casoletei se găsesc nişte orificii pentru pătrunderea aburului.
Aceste orificii pot fi închise şi deschise cu ajutorul unei plăci mobile. Orificiile
casoletei se închid după sterilizare şi se deschid în timpul sterilizării deplasând
placa mobilă.
În casoletă se sterilizează:
- lengeria şi materialul necesar pentru operaţii şi pansamente
- tampoane de vată pentru sălile de pansamente
- necesarul pentru acoperirea măsuţei sterile
Materialul pentru sterilizarea se aranjează în casolete într-o anumită ordine:
1. Aranjarea universală
În casoletă se aranjează tot felul de material pentru operaţii în straturi, iar în fiecare
strat- pe sectoare:
- în primul strat se pun şervete pentru mâini, halatul, masca
- în stratul 2 - cearşafurile şi şervetele mari
- stratul 3 - şervetele, tampoanele, compresele
2. Aranjarea specifică
Se aranjează tot felul de material necesar pentru o anumită operaţie
 3. Aranjarea după felul de material
În fiecare casoletă se aranjează un anumit material: numai halate sau numai
cearşafuri.
Obiectele nu se îndeasă, pentru a permite trecerea liberă a aburilor în interiorul
casoletei. De mânerul capacului casoletei se prinde o etichetă, pe care se indică
data sterilizării, secţia, felul de material, familia persoanei responsabile pentru
sterilizare.
Atenţie!
- După sterilizare e interzis de a elibera casoletele până la răcirea lor
- Transportarea casoletelor sterile e înfăptuită de persoane speciale
- E interzis în timpul transportării lăsarea materialului fără
supraveghere
- Dacă casoletele sterile s-au deschis întâmplător, se interzice folosirea
materialului şi instrumentelor, ele se sterilizează din nou
- În lipsa testului de control folosirea materialului e interzisă
- La locul de lucru casoletele sterile se păstrează în dulapuri speciale
Regulile de lucru cu casoleta sterilă
1. Înainte de a deschide casoleta se atrage atenţia dacă sunt închise ermetic
orificiile laterale
2. Se înscrie pe eticheta casoletei data şi ora deschiderii
3. Se descinde casoleta spre sine
4. Se controlează testul de control
5. Tot materialul din casoleta sterilă se scoate cu pensa sterilă
6. După scoaterea materialului casoleta se închide pentru a nu desteriliza
materialul rămas
7. După deschiderea casoletei materialul se foloseşte timp de 24 ore
8. Dacă casoleta sterilă n-a fost deschisă ea se foloseşte 72 ore
Pregătirea casoletei pentru acoperirea măsuţei sterile
Utilajul necesar
- casoleta
- scutec
- cearşaf
- muşama
- test de control
- cratiţe cu sol. dezinfectante
- pense sterile
Tehnica efectuării
1. Se dezinfectează partea internă a casoletei cu sol. dezinfectantă
2. Se aşterne scutecul în casoleta
3. Aranjăm cearşaful împăturit în aşa fel ca să fie comod de scos cu ajutorul
pensei
4. Aranjăm muşamaua
5. În mijlocul materialului din casoleta aranjăm unul din următoarele teste de
control.
6. Acoperim materialul cu marginile scutecului
7. închidem casoleta cu capacul
8. Prindem de mânerul capacului casoletei o etichetă de muşama unde se indică:
- secţia
- felul de material
- data
9. deschidem orificiile laterale deplasând plasa metalică
l0.Casoleta se transmite în secţia de autoclavare pentru sterilizare.
BIBLIOGRAFIE

1. Ponta C. Moise V., Utilizarea radiaţiilor ionizante în sterilizarea furniturilor

medicale, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi

Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Bucureşti – Măgurele, 1999.

2. Ponta C. Moise V., Tehnologii de Iradiere şi Instalaţia IRASM, Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia
Hulubei”, Bucureşti – Măgurele, 1999

3. Marlind T., Comparison of Different Sterilization Methods, Pharmaceutical

and Medical Packajing, Copenhagen, Denmark, 1997,

4.Marincaș R .,Primum non nocere, Zalău, 2013

5. Prisacari V.,Ghid de supraveghere și control în infecțiile

nosocomiale,Chișinău, 2008

6. http://www.stril.se/acompari.htm