PROFILAXIA INFECI

ASEPSIA

ROGOJA Natalia
Grad didactic întîi
Asepsia este un complex de măsuri care împiedică pătrunderea sau contactul
germenilor cu plaga operatorie prin nimicirea lor de pe toate obiectele ce întră
în contact cu plaga.
Termenul de asepsie provine din graca veche și înseamnă a = fără, sepsis =
putrefacție.
Legea supremă a asepsiei: Tot ce vine în contact cu plaga trebuie să fie liber
de nicrobi, adică steril.
În vederea realizării calitative a asepsiei este necesar de de aplicat un șir de
măsuri organizatorice ce implică factori fizici și substanțe antiseptice și chimice.

DEZINFECȚIA
Dezinfecția reprezintă totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice și
farmacologice care urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea
germenilor (microbilor) dăunători de pe piele, de pe mucose, din plăgi, de pe
obiecte , din încăperi etc.
Prin dezinfecție sunt distruși sau îndepărtați în mare măsură germenii
obișnuiți, dar nu toți și în nici un caz cei sporulați sau virușii. Virușii sunt distruși
numai prin sterilizare, care este, deci, o metodă mai eficientă decât dezinfecția, dar
care nu poate fi folosită întotdeauna.
Dezinfecția este o metodă care se execută prin mijloace relativ simple și care
dăunează puțin sau deloc țesuturilor umane sau materialelor. De exemplu, când ne
spălăm pe mâini cu apă și săpun și ne clătim apoi cu alcool simplu sau iodonat,
spunem că ne-am dezinfectat mâinele. Prin această manevră au fost îndepărtat sau
au fost distruși aproape toți microbii comuni: stafilococi, streptococi, colibacili,
proteuși, piocianici, protozoare etc. care se găsesc pe mâini. Această metodă este
deci suficientă pentru efectuarea unui pansament, a unei injecții, pentru consultarea
unui bolnav etc. Dacă se realizează o intervenție chirurgicală, este absolut necesar
ca pe mâini să nu existe germeni, atât dintre cei comuni, cât și cei sporulați sau
viruși etc. De aceea, peste mâinile dezinfectate, după tehnica care v-a fi descrisă
mai târziu, sunt îmbrăcate mănuși chirurgicale sterile.
Tot dezinfecție facem când spălăm cu apă și săpun pielea bolnavului în
regiunea unde se va opera și se va badejona apoi cu alcool iodat, deci când
pregătim așa numitul câmp operator.
Dezinfecție numim și întroducerea lingeriei bolnavului contagios în soluții
de cloramină după care se fierb. La fel procedăm și cu lengeria de pat îmbibată cu
diverse conținuturi biologice. Dacă avem scopul ca această lingerie să nu conțină
nici un microb, după întroducerea în cloramină, spălare și uscare trebuie să le
sterilizăm prin autoclavare. Astfel se procedează cu halatele pentru operații, cu
cîmpurile de operații etc.
Dezinfectarea este realizată prin spălarea cu soluție de ditergenți sau cu
cloramină a căzilor de baie, a lavuarelor, a urinarelor, a ploștilor și alte obiecte.
Dezinfecția mai este realizată prin fierberea vaselor și a tacâmurilor bolnavilor etc.
Dezinfecția unei încăperi de spital sau a unei locuințe unde a stat un bolnav
contagios, ca și a sălilor de operații și pansamente, se face prin pulverizarea unei

1
soluții de formol, iar dezinfecția păturilor, a saltelilor sau a hainelor, prin
întroducerea lor într-un aparat de formalizare.
După cunm vedem, termenul de dezinfecție se poate confunda uneori cu cel
de antisepsie. Sunt limite foarte mici între o metodă și cealaltă. Există apropieri și
între dezinfecție și asepsie, întrucât prin dezinfecție se realizează în mare măsură
asepsia.
În realizarea asepsiei asistentul medical joacă un rol deosebit de important și
poartă o mare răspundere.
Dezinfecția poatefi efectuată prin mijloace fizice, chimice sau prin metoda
mecanică.
 Dezinfecția prin mijloace fizice
Această metodă prevede folosirea căldurii umede în procesul de spălare la
temperatura de 1000C ori la 1100C în soluție de 1-2% de carbonat de sodiu timp de
10-20 minute (la spălarea și dezinfectarea lenjeriei); folosirea razelor ultraviolete
pentru dezinfecția suprafețelor netede și a aerului din sălile de operații, sălile de
pansamente și cele de tratment etc.
 Dezinfecția prin mijloacele chimice
În Instituțiile Medico Sanitare, îndeosebi în cele cu profil chirurgical, dezinfecția
se realizează cu preparate dezinfectante etichetate, potrivit prospectului de
întrebuințare, care sînt înregistrate în Republica Moldova.
Lista substanțelor dezinfectante este aprobată prin Hotărîrea medicului șef sanitar
din Republica Moldova care este periodic ținându-se cont de industria
farmaceutică modernă. Se vor respecta strict instrucțiunile producătorului cu
privire la modul de păstrare, utilizare și protecția personalului.
 Dezinfecția mecanică
Are drept scop decontaminarea și îndepărtarea de pe pe suprafețe, obiecte ori
tegumente a microorganismelor. Aplicarea corectă a metodelor de dezinfecție
mecanică poate conduce la decontaminare de 95-98%, foarte apropiată de cea
obținută prin dezinfecție chimică.
Mai frecvent sînt utilizate spălarea și ștergerea.
- Spălarea se va efectua cu apă caldă (35 0 – 450C) și substanțe tensioactive,care
contribuie la îndepărtarea, împreună cu pulberile, a microrganismelor.Pentru a
spori eficacitatea spălării se adaugă 1%-2% carbonat de sodiu, săpun lichid,
detergenți anioici sau produse etichetate și avizate/autorizate de Ministerul
Sănătății Muncii și Protecției Sociale. După spălare se recomandă clătirea
abundentă.
Spălarea poate fi asociată cu dezinfecția chimică (blocul operator, sala de
pansamente etc.)
- Ștergerea se practică pentru înlăturarea microorganismelor în intervalul dintre
spălări, utilizînd lavete umezite cu dezinfectant.
!!! 1. Dezinfecția nu substitue spălarea și cu atît mai mult, sterilizarea.
2. Periodic, dezinfectanții se vor înlocui în scopul prevenirii dezvoltării
tulpinelor microbiene rezistente.
3. Se vor folosi dezinfectanți cu o înaltă acțiune bactericidă.

2
 4. Se vor respecta strict instrucțiunile producătorului, îndeosebi regulile de
protecție.
Pentru a respecta legea fundamentală a asepsiei și anume, totul ce vine în
contact cu plaga trebuie să fie steril și pentru aceasta este necesar de a cunoaște
bine sursele prin care bacteriile pot nimeri în plagă. Bacteriile pot pătrunde în
plagă prin următoarele căi: calea exogenă și endogenă.
Calea exogenă se consideră infecția, care nimerește în plagă din mediul extern:
- din aer (infecția prin aer),
- cu picăruri de salivă și de alte lichide (infecția prin picături),
- de pe obiectele care vin în contact cu plaga (infecție prin contact),
- de pe obiectele care rămîn în plagă (suturi, drenuri, etc.), așa-numitele
infecții prin implantare.
Calea endogenă se consideră infecția, care se găsește în interiorul organismului
sau pe tegumentele lui (piele, tubul digestiv, căile respiratorii, etc.). Pentru
profilaxia infecției endogene este necesară depistarea timpurie a acesteia cu
sanarea ulterioară a surselor de infecție (tonzelitelor,sinusitelor, piodermiei, etc.).
Pentru profilaxia infecției prin aer și picături se utilizează un complex de
măsuri principale fiind cele organizatorice ce sunt îndepărtate spre micșorarea
contaminării aerului cu microorganisme și lichidarea microorganismelor deja
existente.
Secția chirurgicală nu trebuie să se afle la etajul 1, saloanele nu trebuie să
fie mai mari decît 2 persoane. Secția chirurgicală trebuie să fie accesibilă inui
regim de curățenie umedă cu folosirea paralelă a metodelor antiseptice. Podeaua,
pereții secției de chirurgie trebuie să fie acoperite cu teracotă sau să fie turnate din
material dur care nu conține scobituri. Mobila trebuie să fie ușoară, dotată cu rotile
pentru a fi ușor de deplasat fiind prezent doar mobilierul strict necesar pentru
lucru. Curățenia umedă a încăperilor în secția de chirurgie se efectuează zilnic
dimineața și seara. Pereții sunt spălați o dată la 3 zile. O dată în lună sunt curățite
de praf tavanele, plafoanele, ferestrele și ușile. Tot personalul secției de chirurgie
poartă încălțăminte de schimb, halate, costume chirurgicale. Optimal ar fi de a face
duș după care se îmbracă costumul chirurgical și halatul.
În sala de pansamente, sala de proceduri, sălile de operații și secția de
terapie intensivă este strict necesa de purtat mască și chipiu. Pentru profilaxia
infecțiilor transmise prin aer și picături, o mare importanță are respectarea
măsurilor de igienă personală, izolarea temporară din serviciu în secția chirurgie a
persoanelor cu infecții respiratorii acute sau piodermii. O dată la 3 luni are loc
controlul bacteriologic al regiunii rinofaringiene pentru a fi depistați purtătorii de
stafilococi. În caz de depistare a florii stafilococice în regiunea nazofaringiană,
purtătorilor le este interzis lucrul cu pacienții, timp de 3-4 zile se picură în
cavitatea nazală sol. Clorhexidină, se efectuează instilații cu soluții antiseptice și în
final se efectuează repetat controlul bacteriologic.
Repartizarea pacienților chirurgicali în septici și aseptici este o continuare
logică a principiului de bază a asepsiei. Utilizarea celor mai performante
antibiotice nu se va încununa cu succes, dacă se vor afla într-un salon un pacient

3
după efectuarea intervenției chirurgicale aseptice cu alt pacient care a suportat o
operație chirurgicală pentru un proces patologic septic. În funcție de statutul
staționarului, pot fi diferite căi de rezolvare a problemei abordate. În caz de
existență în spital numai a unei secții de chirurgie, vor fi rezervate cîteva saloane
septice, izolate de restul secției, iar alături va funcționa sala de pansamente septice.
Dacă în spital sunt cîteva secții de chirurgie ele se vor deviza în secții de chirurgie
septică și aseptică.
Blocul operator trebuie să se afle mai departe de secția de chirurgie , mai
bine ar fi într-un bloc separat, unit cu secția printr-un coridor special și conectat cu
seția de anesteziologie și terapie intensivă.
Blocul operator reprezină nucleul central al unui serviciu de chirurgie și
cuprinde:
- filtru;
- săli de operație;
- cameră pentru spălarea echipei chirurgicale;
- sală pentru spălarea și sterilizarea materialului chirurgical;
- cameră pentru staționarea bolnavilor înainte de operație și preanestezie;
- cameră pentru trezirea postoperatorie a bolnavilor;
- depozite pentru materiale, aparataj și instrumentar, necesare blocului
operator;
- grupuri sanitare.
Filtru În mod obligatoriu personalul care întră în blocul operator va purta
îmbrăcăminte și încălțăminte , utilizate numai în blocul operator.
La întrarea în blocul operator , personalul va dezbrăca îmbrăcămintea cu
care a venit din secție și va purta îmbrăcămintea pentru blocul operator.
Sălile de operație Numărul sălilor de operație variază în raport cu mărimea secției
de chirurgie. În orice secție de chirurgie, oricît de mică, trebuie să existe minim
două săli de operație: una septică și alta aseptică. Sala de operație septică trebuie să
fie complet separată și va fi rezervată intervențiilor chirurgicale în cursul cărora se
pot răspândi germeni patogeni: abcese, flegmoane, peritonite, plăgi supurate,
gangrenă gazoasă etc.
Sălile de operație trebuie întreținute în condiții igienice perfecte.
Modurile de deriticare în blocul operator
Preventivă – dimineața înainte de a începe lucrul în blocul operator, toate
suprafețele orizontale se dezinfectează cu sol. de apă oxigenată de 6%; Profic
0,5%; HMI UNI S 0,5% etc.
Curentă – dacă în timpul operației, întîmplător, a căzut jos material de
pansament, material biologic sau instrumente infermiera îl ridică într-un vas
special și dezinfectează podeaua cu sol. dezinfectantă de Peroxid de hidrogen de
6% (H3O3).
Definitivă – la sfârșitul zilei de lucru se scot materialele și instrumentele folosite
apoi cele nefolosite în timpul operației. Se prelucrează cu sol.dezinfectantă pereții
la înplțimea de 1,5m, aparatajul, ușile, pardoseala și se petrece sterilizarea aerului
cu lampa de cuartț timp de două ore.

4
Generală – se petrece o dată în săptămână ( în una din zilele săptămânii în care nu
sunt planificate intervenții chirurgicale), se prelucrează pereții podul, ferestrele cu
sol. de apă oxigenată de 6%+0,5% sol. de detergent (la 5l de apă oxigenată de 6%
se adaugă 25g detergent). Se spală de două ori cu sol. de apă distilată + 0,5% sol de
detergent. Se șterge cu un scutec steril și se petrece sterilizarea aerului cu lampa
de cuarț timp de două ore.
Controlul bacteriologic
Metoda relativă se determină sterilitatea aerului prin aplicarea cutiilor Petri cu
mediul steril la înălâimea de 1m de la podea și 1m de la pereții externi și interni în
trei locuri diferite din sală, ce se deschid pe 15 minute, apoi se închid și se duc la
laboratorul bacteriologic. Se citește rezultatul dacă s-a determinat colonii de
stafilococi operațiile sunt amânate și se efectuează curățenia generală.
Metoda absolută prin aparatul Krotov se trece 1m de aer, iar filtrul se trimite la
laboratorul bacteriologic. Conform normativelor se admite 500 colonii saprofite la
începutul zilei de lucru și 1000 colonii saprofite la sfîrșitul zilei de lucru. Se citește
rezultatul, dacă s-a determinat colonii de stafilococi operațiile sunt amînate și se
efectuează curățenia generală.
Rezultatele se înscriu în registrul special.
Cerințe față de mobilier, ventilare, încălzire
1. Pereții și podul să fie fără proieminențe:
2. Pereții să fie vopsiți cu vopsea pe ulei sau cu teracotă de preferat de culoare
verzuie nu albă să nu irite ochii celor prezenți în sala de operații;
3. Încălzirea să fie centralizată, caloriferile să fie ascunse după panouri,
temperatura optimă trebuie să fie de 22-240C;
4. Iluminarea să fie suficientă și să nu denatureze culorile. Se va evita orientarea
sudică a ferestrelor, razele solare directe complică munca chirurgului și
supraîncălzesc vara sala de operații;
5. Pentru iluminarea cîmpului operator se utilizează lămpile scialitice, care nu
produc umbre de la capul și mîinile chirurgului, la necesitate sînt folosite lămpi
adăugătoare.
6. Ventilarea cu aparate speciale de condiționare prin refluarea și aspirație care au
proprietăți de răcire, încălzire, umezire, sterilizare.
7. Mobilierul și aparatele trebuie reduse la strictul necesar:
a. Masa de operații. Mesele de operații moderne sunt astfel concepute încât să
permită așezarea bolnavului într-o serie întreagă de poziții, înainte sau în
timpul actului operator. Mișcările se realizează prin manevrarea unor roți
sau a unor manete situate la capul mesei, de o parte sau alta. Există mese
care se manevrează electric cu telecomanda.La toate variantele de mese de
operații se pot adapta variate piese anexă pentru membrele superioare și
inferioare, pentru așezarea bolnavului în diferite poziții etc.
b. Aparat pentru baronarcoză și pentru respirație artificială. Se găsește la
capul mesei de operații și este conectat la conductele prin care vine oxigenul
de la centrele de fluide.

5
 c. Aparatura electronică pentru monitorizarea permanentă a funcțiilor vitale.
Cel mai frecvent utilizate sunt aparatele pentru controlul funcțiilor cardiace
și cerebrale.
d. Aspirator de lichide și secreții. Pentru aspirații se recomandă folosirea
vidului oferit prin conducte care vine de la o instalație centrală. Vor trebui
însă să existe și 1-2 aspiratoare mobile în fiecare sală, conectabile la rețeaua
electrică.
e. Masa pentru instrumente de două tipuri:
- pe un singur picior. Este realizată cu un picior pentru a putea fi așezată cu
blatul peste zona picioarelor bolnavului supus intervenției chirurgicale.
(masa portativă)
- masa staționară pe care sunt amplasate totalitatea de materiale și
instrumente ce vor fi folosite pe parcursul zilei de lucru.
f. Masa pentru medicamente. Pe masă sau în sertarile mesei sunt păstrate
medicamentele folosite în blocul de operații, materialul de sutură etc.
g. Dulap pentru soluții medicamentoase folosite în timpul operațiilor.
h. Suporturi pentru casolete
i. Portlighean se utilizează pentru aruncarea compreselor (materialelor)folosite
în timpul operației
j. Scărița folosită pentru urcarea bolnavului pe masa de operații
k. Scaune cu filet pentru anestezist sau eventual pentru chirurgi în timpul unor
operații.
l. Suport pentru sistemul de perfizii.
m. Lampa scialitică este atașată la tavanul sălii de operații. Lămpile date sunt
cu 6-9 becuri ale căror raze se întretaie în așa fel , încât formează un
fascicol puternic și care nu creează umbre.
n. Lampa scialitică pe picior (portativă)Acestea oferă sursă de lumină
suplimentară se așează în funcție de necesități pentru a ilumina diferite zone
ale corpului pacientului.
o. Electrocuagulator.
Nu este indicat să existe butelii de oxigen, care trebuie să fie amplasate în cadrul
unei centrale de oxigen. În sală va pătrunde o conductă de oxigen și una pentru
aspirație.
Într-o sală anexă se amenajază cameră de aplicat aparate ghipsate, care
trebuie să fie prevăzută cu masă pentru pregătit feșile ghipsate, cu lavoare speciale
pentru înmuiat feșile etc.
Aparatul Roentgen va fi adus aici la necesitate.
Toate obiectele existente într-o sală de operații trebuie să fie confecționate din
metal, material plastic și sticlă pentru a se putea prelucra și dezinfecta ușor, fără a
fi detiorate.

STERILIZAREA

6
Sterilizarea reprezintă totalitatea metodelor fizico-chimice care realizează
îndepărtarea sau distrugerea completă a tituror germenilor patogeni, indiferent
de faza lor de dezvoltare inclusiv și a virușilor.
Regimul de sterilizare constituie măsurile antimicrobiene strict reglementate
și obligatorii pentru instituțiile medico-sanitare.
Sterilizarea se efectuează prin metode fizice și chimice.
 Metodele fizice includ:
 sterilizarea cu aburi circulanți ori sub presiune – autoclavare;
 sterilizare cu aer uscat la temperaturi înalte – prin călire (în Poupinel);
 sterilizarea cu radiații ionizante;
 sterilizarea prin iradiere cu raze ultraviolete;
 sterilizarea prin ultrasunete
I Sterilizarea cu aburi sub presiune. Autoclavarea .
Este indicată pentru cîmpuri, materiale de pansament, halate chirurgicale
reutilizabile, obiecte din cauciuc.
Materialul supus autoclavării se așează în casolete
1. Metoda universală – materialele se așează în
straturi orizontale, iar în fiecare strat, pe sectoare, în
ordinea inversă etapelor de utilizare, toate
materialele necesare pentru operație. Această
metodă se practică, de regulă, în sălile de
pansamente și în sălile de operații mici (ambulator).
2. Metoda separată (după felul materialului) – în
casoletă se așează un singur tip de materiale (halate,
cîmpuri, materiale de pansament etc.).
figura 1 Casoletă
3. Metoda specifică – în 1-2 casolete mari se aranjează toate materialele necesare
pentru o anumită operație (apendiceectomie, rezecție gastrică etc.)

Aranjarea materialelor în casoletă pentru sala de pnsamente necesită respectarea

următorilor pași algoritmici:
1.- se examinează casoleta: funcționarea centurii metalice și închizătorilor de la
capac;
2.- partea interioară a casoletei se dezinfectează cu comprese umezite în sol.H 2O2
de 6% de la bază spre pereți și capac în direcția acelor de ceas;
3.- se așterne un scutec în așa fel încât colțurile să fie în afară;
4.- se așează materialele și se acoperă cu 3 colțuri în formă de plic;
5.- se așează halatul;
6.- se așează 4 comprese din tifon pentru dezinfectarea mâinelor;
7.- se așează prosopul/scutecul pentru uscarea mâinelor;
8.- se acoperă cu cel de al 4-lea colț al scutecului;
9.- se pune testul de control în trei locuri (la baza casoletei, la mijloc și deasupra
materialelor) cu o substanță chimică cu un anumit punct de topire,precum :
acidul benzoic – 1200 – 1220C;
7
glucoza – 1230 – 1240C;
ureia – 1320 – 1340C;
tuburile Brown – al căror conținut își schimbă culoarea:
–tip I – la temperatura de 1260C – se înegrește;
- tip II – la temperatura de 1260C - se colorează în galben.
testul termocolor – benzi de hîrtie cu o dungă verzuie, care la temperatura de 1200
se înegrește.
10.- se deschid orificiile casoletei, mișcînd centura metalică;
11.- se fixează de mâner un bilet de trimitere din mușama pe care se notează: secția
chirurgicală, sala de operație sau sala de pansamente, tipul de materiale, data și
numele responsabilului de pregătirea casoletei.
Sterilizarea se realizează prin vapori de apă
sub presiune (căldură umedă) într-un autoclav.
Parametrii de sterilizare prin autoclavare
sînt:
1. La presiunea de 1,0 atm., temperatura
vaporilor va fi de 1200C, iar durata autoclavării
– de 60 minute.
2. La presiunea de 1,5 atm., temperatura va fi
de 1270C, iar durata autoclavării – de 45
minute.
3. La presiunea de 2,0 atm., temperatura
vaporilor va fi de 1370C, iar durata autoclavării
– de 30 minute.
!!! La extragerea casoletelor, imediat se vor
acoperi orificiile, mișcând centura metalică. Pe bilet se notează data și ora
sterilizării, semnătura responsabilului de sterilizare. Casoleta
figura 2 Autoclav nedeschisă este valabilă 3 zile, iar cea deschisă – 24
ore.

II Sterilizarea instrumentelor chirurgicale cu aer uscat și fierbinte (în

Poupinel)
Instrumentele chirurgicale pot servi ca sursă de transmitere a infecțiilor
sangvin transmisibile (hepatitele virale B și C, HIV/SIDA ș.a.).
Aceste pericole impun procedura corectă a instrumentarului și
echipamentelor medicale înaintate și după utilizare, ce are o deosebită importanță
în prevenirea infecțiilor nosocomiale. Din rațiuni practice, instrumentele
chirurgicale, în funcție de riscul de transmitere a infecțiilor nosocomiale, se
clasifică în 3 categorii:
1. Instrumente critice - care vin în contact cu țesuturile necontaminate și
sistemul vascular ca: bisturiile, acele, cateterele vasculare, implanturile;
2. Instrumente semicritice – care vin în contact cu mucoasele (endoscoape
flexibile, laringoscoape, tuburi endotrahiale, echipament de anestezie și

8
 repirație dirijată). Aceste instrumente necesită dezinfecție la nivel înalt ori
sterilizare între utilizări;
3. instrumentele noncritice – cele ce vin în contact doar cu tegumentele intacte,
cum ar fi: stetoscoapele, suprafețele meselor etc. Acestea necesită
dezinfecție de nivel intermediar pînă la scăzut între utilizări.
Decontaminarea de nivel înalt a instrumentelor chirurgicale impune două faze:
decontaminarea presterilizatorie și sterilizarea.
Decontaminarea presterilizatorie a instrumentelor chirurgicale reprezintă
totalitatea momentelor de curățare mecanică, dezinfecție, clătire, uscare și control a
calității prelucrării instrumentelor chirurgicale după utilizare. Obiectivul fiind
profilaxia infecției prin contact. Decontaminarea presterilizatorie include
următoarele etape:
1. Curățarea mecanică (spălarea) – instrumentele se spală sub jet de apă cu peria
ori într-un container (recipient) cu multă apă, în care instrumentele pot fi colectate.
La ora actuală în Instituțiile Medico - Sanitare apa utilizată se colectează și se
dezinfectează centralizat;
2. Dezinfectarea instrumentelor se realizează prin:
- fierbere
Metoda cu soluție de bicarbonat de Natriu:
Pregătirea soluției de 2% de bicarbonat deNa
La un litru de apă se adaugă 20gr. de praf de bicarbonat de Na sau o lingură de
masă, și un vîrf de cuțit de ditergent. Instrumentele se spală bine sub jet de apă,
apoi se scufundă într-un vas cu soluție de bicarbonat de Na , se fierb 15 min. Apoi
se scot, se clătesc în două vase cu apă distilată timp de 30 secunde. Se pun pe un
scutec steril la uscat. Aici se face controlul pregătirii pentru sterilizare.
Fierbere în una din soluții: 985 ml H2O și 15 gr de detergent, 980 ml H 2O și 20 gr
bicarbonat de Na timp de 15 minute (pentru înmuere 970 ml H 2O și 30 gr
bicarbonat de Na);
Metoda cu soluție complexă
Pregătirea soluției complexe:
Varianta I: apă 895 ml; H2O2 – 6% - 100 ml; detergent 5gr.
Varianta II: apă 795 ml; H2O2 – 3% - 200 ml; detergent 5gr.
Varianta III: apă 975 ml; H2O2 – 33% - 20 ml; detergent 5gr.
Instrumentele se spală sub jet de apă , demontate se scufundă în soluția
complexă încălzită la 500C timp de 30 minute. Apoi cu un tampon sau mai bine cu
o perie se spală fiecare detaliu, se scoate, se clătește sub apă curgătoare.
Instrumentele se pun pe prosop la uscat.
- imersie (expoziție) în una dintre următoarele soluții:
 Peroxid de hidrogen 6% - 30-60 min;
 Profic 0,25% - 1 oră; 0,5% - 30 min; 1% - 15 min.;
 Lizoformin 3000, 2% - 30-60 min.;
 Glutaldehidă 2% - 30-60 min.
3. Clătirea sub jet de apă
4. Clătirea consecutivă în două vase cu apă destilată

9
5. Uscarea în Poupinel la temperatura de 800C sau pe un cearșaf steril
6. Controlul calității decontaminării presterilizatorii a instrumentelor chirurgicale
se efectuează cu ajutorul probelor cu azopiram, amidopirină ori benzidină, pentru
urmele de sînge, și proba cu fenolftaliină, pentru a depista urmele de ditergent.
Se evaluează 10% din numărul total de instrumente:
- dacă soluția de azopiram se colorează în violet ( amidopirina în albastru,
benzidina în verzui), proba este pozitivă – pe unstrumente au rămas urme de
sânge și ele se supun prelucrării repetate , începînd cu prima etapă;
- dacă soluția de fenolftaliină se colorează în roz/oranj, proba este pozitivă –
pe instrumente au rămas urme de detergent. În acest caz instrumentele se
clătesc minuțios din nou.
Mai frecvent se utilizează proba cu azopiram care, după sensibilitate, nu cedează
celei cu benzidină și este de 10 ori mai activă decît cea cu amidopirină.

Sterilizarea instrumentelor chirurgicale se efectuează prin căldură uscată la

temperatura de 1800 timp de 60 minute. Instrumentarul sterilizat poate fi păstrat în
cutiile nedeschise timp de 24 ore.
- aranjarea instrumentelor trebuie să asigure circulația liberă a aerului;
- încălzirea se începe cu ușa deschisă, pentru a elimina umeditatea;
- nu se va depăși temperatura de 1800C;
- nu se va deschide aparatul cînd temperatura este de 1800C;
- ușa se va deschide cînd t0va scădea pînă la 500C.

III. Metode chimice de sterilizare

Includ sterilizarea cu gaze și cu soluții chimice

Sterilizarea cu gaze are loc în camere ermetice speciale. Cu acest scop se utilizează
formolul (formalina), oxidul de etilen. Sterilizarea chimică cu ajutorul gazelor se
folosește pentru sterilizarea instrumentarului sofisticat, cum este instrumentarul
endoscopic și laparascopic – care are componente de sticlă, plastic sau fibră optică
ce nu pot fi strtilizate termic.
Etilenoxidul este cel mai utilizat gaz pentru sterilizare. Este un gaz incolor,
fără miros, inflamabil și cu o capacitate foarte mare de pătrundere în cauciuc,
mase plastice, lemn, hîrtie, textile. Etilenoxidul are o acțiune bactericidă foarte
puternică, distrugănd orice microrganism.Este însă iritant și pentru a elimina
etilenoxidul restant, instrumentele sterilizate pot fi folosite numai după 24-48 de
ore, timp necesar ca substanța să se elimine din ambalajul materialelor sterilizate.
Regimul de sterilizare: la umiditatea de 20-50% și concentrația
etilenoxidului – 720 mg/l la temperatura de 56,5 0C, sterilizarea durează 4 ore sau 8
ore – la 37,70C.
Sterișizarea cu vapori de formol. Se face în termostatice ermetic închise, în
care se întroduce soluție 40% aldehidă formică sau tablete 3-oximetilen.
Instrumentele se așează pe rafturi speciale prevăzute cu orificii în partea
superioară a termostatului. Timpul de sterilizare este invers proporțional cu

10
temperatura realizată în termostat: la 17 0C – 24 ore, la 250C – 2 ore, la 500C – 30
minute. Se sterilizează sonde, aparate optice. După sterilizare este necesară
neutralizarea aldehidei formice prin expunerea la aer, spălarea cu apă distilată și
alcool.
Sterilizarea în camira cu ozon este o metodă relativ nouă. Camera cu ozon
constă din generatorul de ozon și camera de lucru propriu zisă, unde este amplasat
materialul supus sterilizării. Componentul activ este ozonul, care se află în amestec
cu aerul, la o temperatură de 40 0C; timpul expoziției fiind de 90 minute. Metoda
sus menționată este eficace, păstrează toate calitățile materialului supus sterilizării
și are o siguranță ecologică absolută. Spre deosebire de metoda de sterilizare cu
raze gamma metoda menționată poate fi utilizată chear în staționare.
Sterilizarea chimică cu soluții antiseptice
Prin această metodă se sterilizează mai multe instrumente chirurgicale cu tăiș care
nu pot fi supuse sterilizării la temperatură înaltă din motivul că instrumentele cu
timpul se deteriorează. Metoda dată mai este numită și sterilizarea la rece.
Sterilizarea va fi realizată prin scufundarea instrumentelor în:
- Alcool etilic 960 pe 2 ore
- sol. C-4 pentru 10-15 minute
- peroxid de hidrogen 6% - 6 ore
- Clorhexidină 1:1000 – 2 ore
- Cydex 2% -10 ore
- Cydex 3,2% - 3ore
- Secusept-forte 4% - 6ore
- Lizoformin 3000 8% - 6ore etc.

IV. Sterilizarea cu raze ultraviolete

Acționează direct asupra microorganismelor, prin cuagularea proteinelor
citoplasmatice și chear asupra germenilor anaerobi și a virușilor prin ozonul care
se formează în urma unor fenomene de transformare electronică a aerului. Sursele
sunt lămpile cu vapori de mercur sau cadmiu. Se utilizează lămpile cu raze
ultraviolete pentru iradierea aerului și anumitor zone cu scop de a reduce numărul
germenilor. Expunerea de lungă durată sub acțiunea razelor ultraviolete prezintă
pericol pentru sănătatea personalului, lămpile ultraviolete fiind incluse în
încăperele fără personal sau pacienți. O lampă bactericidă sterilizează timp de 2
ore pînă la 30m3 de aer și distruge microrganismele de pe suprafețele deschise
supuse iradierii.
Sterilizarea cu radiații ionizante (razele gamma)
Iraduerea cu raze este realizată prin intermediul utilizării radiației ionizante
ale elementelor Cs137 și Co60. Aplicarea iradierii cu intenție de sterilizare se
realizează în condiții industriale. Cel mai utilizat tip de radiație ionizantă pentru
obținerea sterilizării este radiația gamma; distrugerea microorganismelor se
realizează datorită capacității de ionizare și excitare a atomilor materiei cu care
radiația vine în contact. Formele vegetative sunt mai sensibile decît formele
sporulate , iar rezistența virusurilor se apropie de cea a sporilor.Avantajele constau

11
în puterea mare de pătrundere, ce permite de a pătrunde inclusiv foliile de plastic
sau hîrtie în care sunt învelite materialele supuse sterilizării.
Prin metoda dată se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuși chirurgicale,
cîmpuri operatorii, instrumente chirurgicale, seringi din plastic, material de sutură.
Eficiența sterilizării prin radiații ionizante este de durată (pînă la 5 ani). În
procesul sterilizării cu unde gamma nu are loc schimbarea calităților obiectelor
supuse sterilizării.

V. Sterilizarea cu ultrasunet
Ultrasunetul acționează asupra bacteriilor pe care le distruge prin ruperea
membranei și liza celulară. Metoda este costisitoare și are o utilizare limitată.
VI. Sterilizarea prin fierbere
Instrumentele se așează în fierbător, se toarnă apă distilată, se întroduce în
rețea sau se aprinde flacăra și se fierb o oră. Controlul sterilizării – însemînțarea
bacteriologică.
VII. Sterilizarea prin flambare
Instrumentele se așează într-un vas metalic, se toarnă deasupra alcool etilic
0
96 și se aprinde. Când s-a stins flacăra , instrumentele pot fi utilizate. Se folosește
în stări extrimale (de urgență), pentru că prin această metodă instrumentele se
uzează foarte repede, și nu se atinge sterilizarea deplină.

Profilaxia infecției prin contact. Curățarea și dezinfectarea mâinelor înainte

de operație.
Pregătirea echipei operatorii pentru intervența chirurgicală
Pentru un tratament chirurgical de performanță este necesar ca chirurgul nu numai
să posede tehnica chirurgicală la nivel contemporan, dar și să posede o serie de
pregătiri ce vizează respectarea regulilor de asepsie și antisepsie. Înaintea oricărui
act operator, chirurgul nu pansează plăgi septice (purulente), nu face tușee rectale
sau vaginale, Mâina trebuie să fie îngrijită, fără plăgi, unghiile fiind tăiate scurt.
Personalul medical implicat în operație poate participa la operație nu mai în
absența infecțiilor sau epidermofițiilor. Blocul operator este prevăzut cu o
încăpere specială (filtru) unde chirurgul schimbă hainele purtate în secția cu paturi
și îmbracă un constum special și chipiu destinat numai pentru efectuarea
operațiilor. Personalul medical implicat în operație își schimbă încălțămintea și
îmbracă bahilele. Nasul și gura sunt acoperite de mască.
Masca se utilizează de personalul medical pentru împiedicarea eliminării din
regiunea nazofaringiană și cavitatea bucală în mediul extern a picăturilor de secret
sau salivă. Există două tipuri de măști: cu efect de filtrare și cu efect de reflexie.
La grupul măștilor cu efect de filtrare se referă măștile de tifon. Măștile de tifon cu
trei straturi stopează 70% din cantitatea de microorganisme, cele cu patru straturi
de tifon opresc 88% de bacterii, iar măștile cu șase straturi de tifon opresc 96% din
numărul total de microorganisme expirate. Cu regret, cu cît mai multe straturi are
masca cu atât mai mare este discomfortul de a respira. Capacitatea de filtrare a

12
măștii umede scade esențial. Peste 3 ore de lucru 100% din măștile cu 3 straturi
sunt esențial contaminate cu microbi. Pentru creșterea protecției unele măști din
tifon sunt îmbibate cu soluție antiseptică (clorhexidină). Capacitatea de protecție a
acestor măști se păstrează pînă la 5-6 ore.
În măștile cu efect de reflexie condensatul din aerul expirat se prelinge pe
pereți în colectoare speciale. Este foarte dificil de operat în asemecea măști. din
care cauză la momentul actual ele practic nu se folosesc.
Măștile moderne se confecționează din polipropilen sau alte fibre și sunt
foarte eficiente (aproxinativ 5 ore) chear dacă sunt umede. Măștile moderne de o
singură utilizare confecționate din celuloză sunt efective timp de 1 oră. Mască de
hîrtie este eficace aproximativ 30 minute pentru că se umectează și se
deteriorează. După folosire masca se aruncă la deșeuri. Masca folosită nu se ține
în buzunar! Spălarea mâinelor este obligatorie după scoaterea măștii.
Purtarea măștii este obligatorie în sălile de operații, pansamente , iar în caz
de epidemie de gripă măștile sunt purtate și în saloane. Opinia unor autori, că
masca nu protejează esențial plaga operatorie este discutabilă, necesită dovezi
suplimentare, și deci, nu prezintă interes practic.
Un lucru extrem de important din punct de vedere al profilaxiei infecției prin
contact este prelucrarea mâinelor chirurgului. Prelucrarea mâinelor chirurgului
constă din două etape: spălarea propriu-zisă a mâinelor și prelucrarea lor ulterioară
cu soluții antiseptice.
Problema transmiterii Infecției nosocomiale prin intermediul mâinelor,
studiată încă în 1847 de către Ignaz Semmelweis, rămîne actuală și în prezent. S-a
constatat că, în 80% de cazuri, infecția nosocomială este transmisă de către
personalul medical prin intermediul mâinelor, fapt ce impune o decontaminare
foarte riguroasă în trei nivele:
1. spălarea pe mâini
2. dezinfectarea igienică
3. Dezinfectarea (decontaminarea) chirugicală.
La igienizarea mâinelor se vor respecta următoarele principii:
- se vor scoate toate bijuteriile și ceasul;
- unghiile vor fi tăiate scurt;
- lipsa ojei pe unghii.
Spălarea simplă pe mâini se face sub apă curgătoare cu perii sau burete sterile și
săpun. În timpul spălării mâinelor este interzis de a atinge cu ele alte obiecte.
Robinetul poate fi deschis sau închis cu ajutorul cotului. Spălarea mâinelor începe
de la vîtful degetelor și unghii, partea palmară și dorsală a mâinii.
Se repetă aceeați procedură a doua oară, până la jumătatea antebrațului, iar a
treia oară pînă în treimea distală a antebrațului. După spălarea mâinelor poziția lor
va fi în sus și în fața corpului, în așa fel ca apa să se scurgă spre cot.
După spălare mâinele se usucă cu o meșă sterilă (sau scutec steril) în aceeași
direcție de la degete spre cot și mîinele revin la poziția de mai sus.
Antisepticii chimici utilizați pentru prelucrarea tegumentelor mâinelor
trebuie să posede următoarele proprietăți:

13
 - să posede un efect antiseptic suficient de puternic pentru a distruge într-un
termen relativ scurt microorganismele de pe tegumentele mâinelor.
- să fie inerte pentru tegumentele mâinelor
- să fie accesibile și relativ eftine.
Dezinfectarea (decintaminarea) chirurgicală a mâinelor
La acestă etapă, pe lângă palme, partea posterioară a mâinelor, a spațiilor
interdigitale și loja unghiilor, se prelucrează și pielea antebrațelor. În acest scop
sunt utilizate numai soluții spirtoase de antiseptic. Mâinele se dezinfectează dublu,
succesiv, folosind 5-10ml de antiseptic, cu care se fricționează până la uscarea
deplină timp de 2 minute. Soluția dezinfectantă se consumă fără a contacta cu
mâinele flaconul, folosind dispozitive dirijabile cu cotul sau piciorul. După
dezinfectarea chirurgicală a mâinelor se vor îmbrăca halatul și mănușile sterile.
Îmbrăcarea mănușilor se va face pe mâinele uscate.
Substanțele active recomandate pentru prelucrare cu antiseptice a mâinelor și
a pielii:
- alcool etilic
- iodul și preparate ce conțin iodul
- fenolul
- clorhexidina
- triclozanul
- clorhexidina etc.
În practica curentă se utilizează și alte metode de dezinfectare chirurgicală a
mâinelor, precum:
 Cu sol. Alcool etilic de 80%. Tehnica:
- mâinele se spală clasic cu apă și săpun steril cu trei perii sterile timp de 15
minute în trei nuvele
- mâinele se usucă cu prosopul steril
- mâinele se prelucrează de 3 ori cu comprese consecutiv a cîte 3 minute
 Cu sol alcoolică de Clorhexidină de 0,5%. Se spală mâinele cu săpun lichid
sau cu bucăți de săpun de unică folosință sub jet de apă caldă, se usucă prin
tampoane cu un cîmp steril – se fricționează energic de 2 ori consecutiv cu 2
comprese sterile, peste care se toarnă cîte 5-7 ml sol. de clorhexidină pînă la
uscare timp de 1-2 minute.
 Cu Acid performic, denumit și preparatul C-4. Tehnica: mâinele se spală cu
săpun sub jet de apă caldă; se usucă cu prosop steril; într-un lighean cu
soluție C-4 timp de 1-2 minute.
 Cu HMI SCRUB Al: mâinele se spală sub jet de apă caldă și săpun, se usucă
cu un cîmp steril și se dezinfectează prin impregnare de la degete spre cot,
cu două comprese sterile cu 2 ml soluție timp de 2 minute până la uscare.
 Cu Hostisept nedeluat

Pregătirea și prelucrarea câmpului operator

14
 Prin câmp operator se înțelege locul de desfășurare propriu-zisă a operației,
adică zona anatomică a inciziei prelucrată cu soluții antiseptice și izolată steril de
restul corpului. Etape de pregătire a câmpului operator:
 Curășarea mecanică a zonei de interes – raderea pilozității – se sefectuează
în secția de chirurgie în ziua operației.
 Bolnavul îmbracă un halat, preferabil de unică utilizare, înainte de afi dus în
sala de operații.
 Prelucrarea câmpului operator cu soluții antiseptice. Badijonarea se face din
locul inciziei centrifug: dacă regiunea de operație este septică badijonarea se
face centripet. În sala de operație se degresează tegumentele, apoi se
dezinfectează cu betadină sau tinctură de iod, în așa fel încît să cuprindă o
zonă mult mai mare de la locul inciziei. În cazul bolnavilor alergici la iod se
folosește alcoolul etilic de 700.
 Se efectuează trei badijonări: prima e cea mai largă, următoarea la 1-2 cm de
marginea primei, iar a treia la 1-2 cm de marginea celei de a doua.
 Conform regulei lui Grossich – Filoncikov, badijonarea cîmpului operator se
va face:
- înainte de separare (delimitare) cu cearșafuri sterile a cîmpului operator,
- înainte de incizie
- periodic pe parcursul operației
- înainte de aplicarea suturilor
- după aplicarea suturilor.
 Separarea cîmpului operator cu cearșafuri sterile se face până la efectuarea
inciziei tegumentelor și înainte de aplicarea suturilor pe plaga tegumentelor.

15