DESMURGIA

 Desmurgia - este studierea regulilor de aplicare și de folosire a bandajelor.

 Pansament - materialul care se aplică pe plagă sau pe alte părți ale corpului cu scop de
tratament
 Pansarea - este aplicarea pansamentului
 Bandajul - este o fașă din tifon, pânză care se aplică cu scop de imobilizare sau de fixare a
pansamentului pe corp.
 Bandajare - este aplicarea bandajului
Clasificarea bandajelor
După tipul materialului bandajele se împart în:
1. Moi - din tifon, basma, cu emplastru, cu cleol.
2. Tari - ghipsul, scrobiala, dextrogenii.
După modul de aplicare bandajele pot fi:
1. Praştia - ambele capete ale feșii se taie în două, lăsând mijlocul integru. Se aplică mai
frecvent pe nas, bărbie.
2. În forma literei T - o fașă la mijlocul căreia este legată alta fașă. Se aplică în regiunea
perineală.
3. Circular - tururile feşii se suprapun cxact una deasupra alteia.
4. Spirală - fiecare tur următor îl acoperă pe jumătate ori pe 1/3 pe cel precedent.
5. Şerpuitor – tururile nu se ating unul de altul, ca deobicei se aplică la începutul
bandajului complicat pentru a menține şervețelele pe corp.
6. Bandajul încrucişat sau în formă de cifra 8.
7. În formă de spic – varietate a pansamentului în formă de 8.
8. Evantai sau „broască țestoasă"- se aplică pe articulația cotului, genunchiului. Are două
varietăți: divergent și convergent.
9. Bandajul recurent sau pe mont – se fac cîteva ture de fixare, apoi faşa fixată cu
degetele se răsucește sub un unghi de 90° și se răsfringe peste mont. Fiecare buclă se
fixează cu tur de fixare.
10.Boneta Hipocrat.
11.Bonetă "scufie"- o bucată de fașă de 1m lungime se trece prin regiunea creștetului
capului Cu fașa se face primul tur de fixare peste ea, apoi se trece peste legătoare pîna se
acoperă toată țeasta, Capătul feşii de tifon se leagã de legătoare.
12.Bandajul unui ochi și a ambelor ochi.
13.Bandajul "căpăstru"- pentru acoperirea bărbiei și imobilizarea mandibulei.

Bandaje moi. Regulile de aplicare a bandajelor cu faşa din tifon.

1. Bolnavului i se creează poziție comodă. În dependență de regimul activ ori pasiv bolnavul
trebuie să fie aşezat sau culcat în poziție orizontală.
2. În timpul bandajării a/m trebuie să se afle în fața bolnavului, ca să-i observe starea generală.
3. Partea ce urmează a fi bandajată să se afle la nivelul pieptului persoanei care execută
bandajarea.
4. Pansamentul trebuie să acopere toată suprafața lezată.
5. Faşa din tifon nu trebuie aplicată prea strîns, pentru a nu afecta circulația sangvină și
limfatică.
6. Faşa din tifon nu trebuie aplicată nici prea larg, ca să alunece de pe suprafața lezată.
7. De regulă bandajarea se efectuează de la periferie spre centru (de jos în sus) și de la stânga
spre dreapta (rareori invers).
8. Faşa de fixare (de regulă) se va fixa în mîna dreaptă, ca în timpul bandajării să se poată
regula tururile, folosind degetul mare. Capătul liber se afla în mîna stîngă.
9. Orice bandaj începe cu turul de fixare (de sprijin), și fiecare tur următor trebuie să-l acopere
cu 1/3 sau 2/3 pe cet precedent (excepție fac unele tipuri de bandaje).
10.Bandajul trebuie să aibă un aspcct estetic (atenție la risipă de material).
11.Se fixează bandajul: se taie capătul feşii în 2 părți care se leagă
12.Nu se recomandă fixarea bandajului pe proiecția plăgii.

Pachetul individual de pansament, folosirea lui:

Pachetul conține 2 pernuțe din vată și tifon fixate de o fașă , o pernuță este fixată la capătul
feșii iar a doua este mobilă. Materialul de pansament este steril și se găscște în 2 pachete:

1. Interior - din hîrtie cerată

2. Exterior - din membrana cauciucată.

Membrana cauciucată se deface pe linia de tăietura și se scoate apoi se desface membrana

internă, se despart pernuțele la distanța necesară și se aplică pe plagă cu suprafața de jos,
neatinsă de mână. În plăgile tangențiale se aplică una pe orificiul de intrare, alta pe orificiu de
ieșire și se fixează cu tifonul.