Sunteți pe pagina 1din 26

COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI

Catedra discipline chirurgicale

DESMURGIA

Țurcan Tatiana, profesor la disciplina Chirurgie generală cu


nursing specific, grad didactic superior
PLANUL
NOȚIUNE

3
CLASIFICAREA
După tipul materialului bandajele se împart în:
 Moi -din tifon, basma, cu emplastru, cu cleol.
 Tari - ghipsul, scrobiala, deştrogenii.
Fig.1 Pansament din retilast şi cu basmaua pe
diferite regiuni ale corpului
CLASIFICAREA
După modul de aplicare bandajele pot fi-
1. Praştia - ambele capete ale feşii se taie în două, lăsînd mijlocul integru. Se aplică mai
frecvent pe nas, bărbie.
2. În forma literei T - o faşă la mijlocul căreia este legată altă faşă. Se aplică
În regiunea perineală.
3. Circular - tururile feşii se suprapun exact una deasupra alteia
4. Spirală- fiecare tur următor îl acoperă pe jumătate ori pe 1/3 pe cel precedent.

5. Şerpuitor - tururile nu se ating unul de altul, ca deobicei se aplică la


începutul bandajului complicat pentru a menţine şerveţelele pe corp.
6. Bandajul încrucişat sau în formă de cifra 8.
7. În formă de spic - varietate a pansamentului în formă de 8.
8. Evantai sau broască ţestoasă se aplică pe articulaţia cotului, genunchiului. Are două
varietăţi- divergent şi convergent.
9. Bandajul recurent sau pe mont - se fac cîteva ture de fixare, apoi faşa fixată cu
degetele se răsuceşte sub un unghi de 900 şi se răsfrînge peste mont. Fiecare buclă
se fixează cu tur de fixare.
10.Boneta Hipocrat.
11.Bonetă scufie -
CLASIFICAREA
După mecanismul de acţiune
 Protector(aseptic) - prevenirea
infecţiei secundare a plăgii
 Curativ (medicamentos)- de fixare
a medicamentelor
 Compresiv - a opri hemoragia.
 Ocluziv - de etanşare a plăgii
(bandaj special pentru plăgi în piept,
cu un pneumotorax deschis).
 Imobilizator - imobilizarea unui
membru sau segmentul său.
 Extensie- de susţinere cu tracţiune.
 Corecţie - corectarea distorsiunilor.
Regulile de aplicare a bandajelor 
cu feşi din tifon.
1.Bolnavului i se creează poziţie comodă. În dependenţă de regimul activ ori pasiv bolnavul
trebuie să fie aşezat sau culcat în poziţie orizontală.
2. În timpul bandajării a/m trebuie să se afle în faţa bolnavului, ca să-i observe starea generală.
3.Partea ce urmează a fi bandajată să se afle la nivelul pieptului persoanei care
execută bandajarea.
4.Pansamentul trebuie să acopere toată suprafaţa lezată.
5. Faşa din tifon nu trebuie aplicată prea strîns, pentru a nu afecta circulaţia sangvină şi
limfatică.
6.Faşa din tifon nu trebuie aplicată nici prea larg, ca să alunece de pe suprafaţa lezată.
7.De regulă bandajarea se efectuează de la periferie spre centru, de jos în sus, şi de lastînga
spre dreapta (rareori invers)
8.Faşa de fixare (de regulă) se va fixa în mîina dreaptă, ca în timpul bandajării să se poată
regula tururile, folosind degetul mare. Capătul liber se află în mîina stîngă.
9.Orice bandaj începe cu turul de fixare (de sprijin), şi fiecare tur următor trebuie să-l acopere
cu 1/3 sau 2/3 pe cel precedent (excepţie fac unele tipuri de bandaje).
10.Bandajul trebuie să aibă un aspect estetic (atenţie la risipă de material).
11.Se fixează bandajul
-printr-o cusătură
-se prinde cu un ac de siguranţă
-se taie capătul feşii în 2 părţi care se leagă.
12.Nu se recomandă fixarea bandajului pe proiecţia plăgii.
Boneta Hippocrate

8
Bandajul SCUFIE

9
Bandajul CĂPĂSTRU

10
Bandajul pe un singur
ochi, ambilor ochi

11
Bandajul DESSAULT

12
Bandajul mănușă fără degete

13
Bandajul mănușă cu degete

14
Bandajul sub formă de spic

15
Bandajul EVANTAI-convergent

16
Bandajul EVANTAI-convergent

17
Bandajul încrucişat la gleznă

18
Bandaje cu basmaua pe abdomen
Bandaje cu basmaua pe torace
Bandaje cu basmaua pe cap
Bandaje cu basmaua
pe membrul inferior
Bandaje din retilast
Aplicarea feşii elasice pe membrul
pelvin
PANSAMENTUL OCLUZIV
BIBLIOGRAFIE

 Anghelescu N., Patologie şi nursing chirurgical, Bucureşti, 1998.


 Constatintinescu M., Chirurgia, Bucureşti, 1996.
 Muratov S.N., Bolile chirurgicale, Lumina, 1987.
 Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală – Ghid pentru lecţii practice,
Chişinău, 2004.
 Bedicov E., Ignatenco S., Chirurgie – Compediul deprinderilor practice, Chişinău,
2004.
 Spânu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, Centrul Editorial-Poligrafic
Medicina, Chişinău, 2008.
 Titircă L., Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 2007.
 Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S. F. E.-P. „Tipografia
Centrală”, Chişinău, 2009.
 Daşchevici S., Constantinescu M., Chirurgie. Specialităţi chirurgicale. Bucureşti,
Editura Medicală, 2007.
 Strucicov V., Chirurgie generală, traducere Ghidirim Gh., 1992

S-ar putea să vă placă și