ABILITĂŢI PRACTICE

în chirurgia generală şi semiologie (an. 2021-2022)

Staţiunea 1.

1. Aplicaţi un pansament triunghiular pe cap

Bandajul dat este utilizat pentru fixarea materialului de pansament pe plăgi în regiunile frunţii sau
regiunii piloase a capului. Baza triunghiului este îndoită formând marginea bandajului de 5 cm.
Apexul bandajului se aruncă peste cap în aşa fel ca să atârne liber asupra regiunii occipitale. Capetele
bandajului triunghiular sunt trecute superior pavilioanelor auriculare în sens dorsal, încrucişându-se în
regiunea occipitală de asupra apexului, trecute în sens ventral şi se leagă pe frunte.

2. Aplicaţi un pansament triunghiular pe umăr

Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm. Două
capete nou formate se leagă liber în jurul gâtului bolnavului, baza bandajului atârnând în aşa fel ca să
acopere regiunea afectată a corpului (Fig.3A). Capetele bandajului triunghiular se apucă, baza lui
răsucinduse în prealabil până la lăţimea necesară, lichidând, astfel surplusul de bandaj, apoi capetele
bandajului cuprind braţul şi se leagă pe partea opusă
 3. Aplicaţi un pansament triunghiular pe piept
Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm.
Capetele nou formate ale bandajului se leagă în jurul gâtului bolnavului, iar restul bandajului este lăsat
să atârne liber pe piept
Baza bandajului se îndoie la lăţimea necesară iar capetele lui sunt aduse la spatele bolnavului şi legate.

4. Aplicaţi un pansament triunghiular pe articulaţia coxofemurală

Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm.
Capetele nou formate ale bandajului se leagă în jurul coapsei din partea afectată
Baza bandajului este ridicată până la nivelul centurii, îndoită până la lăţimea necesară, capetele se
leagă pe partea opusă la acelaşi nivel.

5. Aplicaţi un pansament triunghiular pe plantă

Bandajul dat este utilizat pentru acoperirea traumatizărilor vaste ale plantei. După aplicarea
pansamentului pe plagă, planta este aranjată în centrul bandajului triunghiular
Apexul bandajului acoperă planta până la nivelul articulaţiei talo-crurale. Surplusul de bandaj este
îndoit, capetele încrucişândse şi cuprinzând planta, se vor lega pe partea anterioară a gambei.

6. Aplicaţi un pansament triunghiular pe mână

Bandajul dat este utilizat pentru acoperirea zonelor vaste de traumatism ale mâniilor. După aplicarea
pansamentului steril pe plagă, mâna este amplasată pe bandajul triunghiular în aşa fel ca partea
palmară a regiunii metacarpiene să se afle la nivelul bazei bandajului
Degetele şi partea dorsală a mânii se acoperă cu apexul bandajului până la regiunea metacarpiană.
Surplusul de bandaj este îndoit, capetele se răsucesc în jurul mânii şi se leagă pe partea anterioară a
antebraţului.

7. Aplicaţi bandajul „capelină”

Bandajul „capelină” este un bandaj complex utilizat în cazul plăgilor şi traumelor părţii piloase a
capului. Se foloseşte bandaj de lăţime medie, ce se încrucişează cu o ligatură aplicată sub formă de
panglică pe regiunea parietală. După fiecare încrucişare a bandajului cu ligatură, se schimbă direcţia
turei din din regiunea fronto-parietală pe regiunea occipitală, creând o capelină

8. Aplicaţi bandajul „căciuliţa lui Hippocratte”

Bandajul „căciula lui Hippocrates” este un bandaj complex în caz de plăgi şi traume a părţii piloase a
capului. Se îndeplineşte prin intermediul bandajului „bipolar” (bandaj rulat egal din ambele capete).
Cu polurile contrapuse ale bandajului se aplică ture ce se traversează perpendicular reciproc, periodic
încrucişindu-se în regiunile frontală şi occipitală. Bandajul obţinut acoperă capul similar unei căciuli
 9. Aplicaţi un pansament în praştie pe nas
O porţiune de bandaj rulant poate fi utilizată pentru pregătirea bandajului „praştie”. În acest scop, o
fâşie de bandaj se va tăia longitudinal din ambele părţi, lăsând în centru o porţiune întreagă de lungime
necesară. La încrucişarea capetelor bandajului „praştie” în centru ei se formează o adâncitură, care
face posibilă acoperirea regiunilor proeminente ale corpului. Bandajul „praştie” de obicei se utilizează
pentru fixarea pansamentului pe bărbie (Fig.17A) sau la nas (Fig.17B)

10. Aplicaţi un pansament în praştie pe bărbie

11. Aplicaţi un pansament în praştie pe frunte

12. Aplicaţi un pansament cravată pe articulaţia cotului
Materialul de pansament se aplică pe plagă. Dacă rezultatul traumatismului şi durerea permit,
articulaţia se flexionează sub un unghi drept până la aplicarea bandajului
Mijlocul bandajului, puţin mai lat ca de obicei, se aplică pe cot sau genunchi, capătul superior
înconjoară porţiunea proximală a cotului sau genunchiului, iar capătul inferior al bandajului înconjoară
porţiunea distală a cotului sau genunchiului cu cuprinderea fosei cubitale sau poplitea. Apoi, după
controlul comodităţii şi aspectului exterior al bandajului, capetele se leagă în afara fosei cubitale sau
fosei poplitea.

13. Aplicaţi un pansament cravată pe articulaţia genunchiului

14. Aplicaţi un pansament cravată în regiunea axilară

Bandajul cravată se utilizează atât pentru fixarea pansamentului, cât şi pentru compresia vaselor
axilare cu scop hemostatic în hemoragii din vasele regiunii date. Centrul bandajului este aplicat în
axilă de asupra pansamentului, capetele se orientează superior, cuprinzând umărul, şi se încrucişează.
Bandajul continuă dorsal pe spate şi ventral pe torace, capetele se legă în regiunea axilară din partea
opusă
 15. Aplicaţi un pansament rulant pe articulaţia radiocarpală
Bandajul în „opt” este optimal pentru regiunea radiocarpală şi mână. Bandajul se fixează în regiunea
radiocarpală sau a mânii prin câteva ture circulare a bandajului de lăţime medie. Dacă bandajul se
iniţiază din regiunea mânii, atunci după turele fixative el se orientează pe diagonală proximal,
cuprinde regiunea radiocarpală, se întoarce la locul iniţial, acoperind regiunea afectată. Numărul de
ture este condiţionat de siguranţa fixării materialului de pansament.

16. Aplicaţi un pansament rulant pe primul deget al mînii

Bandajul se fixează prin două-trei ture iniţiale în jurul articulaţiei radiocarpale. Ulterior bandajul se
orientează distal, acoperă baza degetului unu, îl înconjoară şi se efectuiază o ansă inversă. Se aplică
numărul necesar de ture, acoperind precedentul pe ½ a lăţimii lui. Pentru finisare, bandajul este
orientat proximal, sunt efectuate câteva ture fixative în jurul articulaţiei radiocarpale şi se leagă
 17. Aplicaţi un pansament rulant pe un deget
Plaga pe deget se acoperă cu pansament steril, iar pe regiunea dorsală se aplică un bandaj îngust,
lăsând un capăt liber cu lungimea de aproximativ 40 cm. Ulterior bandajul se orientează peste falanga
distală, dându-se direcţia proximal pe suprafaţa palmară. Schimbând direcţia bandajării se instalează
două-trei ture circulare pe deget. Utilizăm ambele capete ale bandajului prin aplicarea consecutivă a
turelor cu direcţie transversală şi longitudinală. Bandajul se finisează cu ture circulare şi legarea pe
falanga bazală

18. Aplicaţi un pansament rulant pe toate degetele

Bandajul se fixează prin două-trei ture iniţiale în jurul articulaţiei radiocarpale. Ulterior bandajul este
orientat distal, traversând suprafaţa dorsală a mânii spre falanga distală a degetului. Prin ture circulare
se bandajează degetul, coborând treptat către baza lui. Apoi, din nou bandajul este direcţionat pe
suprafaţa dorsală a mânii către articulaţia radiocarpală, şi efectuând câteva ture circulare fixative se
trece la următorul deget repetând tehnica descrisă mai sus. Aplicarea bandajului dat iniţiază prin
bandajarea degetului unu la mâna dreaptă sau degetului cinci la mâna stângă. Bandajul se finisează şi
se leagă în regiunea radiocarpală.

19. Aplicaţi un pansament rulant pe articulaţia talocrurală

Bandajul în „opt” este utilizat atât pentru fixarea pansamentului în regiunea articulaţiei talo-crurale,
cât şi pentru imobilizare în entorse. Menţinând planta în poziţie de unghi drept în raport cu gamba se
începe aplicarea bandajului prin câteva ture circulare fixative în jurul regiunii metatarsiene
Ulterior bandajul este orientat proximal pe suprafaţa dorsală a plantei, se înconjoară regiunea
posterioară a gambei şi coboară distal, încrucişându-se cu tura precedentă pe suprafaţa dorsală. Se
repetă turele în „opt” ale bandajului, acoperind fiecare tură precedentă pe 1/3 sau ½ din lăţimea sa.
Periodic se aplică ture circulare fixative în jurul regiunii talo-crurale, unde şi finisează bandajul

20. Aplicaţi un pansament rulant pe gambă

Bandajul în spirală se utilizează pe antebraţ şi gambă, deoarece doar acesta asigură fixarea stabilă a
pansamentului pe plagă în regiunile menţionate. Se aplică două-trei ture circulare fixative pe regiunea
radiocarpală
Bandajul se orientează proximal, înconjurând membrul, dându-i direcţie inversă la fiecare tură. Fiecare
tură acoperă precedenta, cel puţin pe 1/3. Bandajul se aplică până la treimea superioară a antebraţului
(gambei), unde se fixează.

21. Aplicaţi un pansament rulant pe articulaţia genunchiului

22. Aplicaţi un pansament convergent pe articulaţia cotului
Se refera la bandaj in evantai
Convergenta-se aplica atunci cind trebuie de depasit articulatia cotului sau a genunchiului -se flecteaza
sub un unghi de 90 gr membrul in articulatie -primul tur se aplica pe partea proximala a antebratului
sau gambei apoi se deplaseaza oblic peste fose in directie opusa spre limita inferioara a
bratului,coapsei -fasa se conduce pe partea dorsala a femurului cu deplasarea ulterioara in fosa
cubitala sau poplitee - fiecare tură consecutivă a bandajului acoperă precedenta pe două treimi a
lăţimii lui, elevând treptat de la antebraţ la braţ. - bandajul este finisat prin câteva ture circulare cu
legarea ulterioară pe braţ(fixarea nu trebuie sa corespunda suprafetei afectate)
 23. Aplicaţi un pansament divergent pe articulaţia cotului
Divergent- -se flecteaza sub un unghi de 90 gr membrul in articulatie -primul tur se aplica pe centrul
articulatiei -tururile ulterioare trec alternativ ba mai sus ,ba mai jos ,incrucisindu-se in fosa articulatiei
- fiecare tură consecutivă a bandajului acoperă precedenta pe două treimi a lăţimii lui, elevând treptat
de la antebraţ la braţ. - bandajul este finisat prin câteva ture la 10-15 cm mai jos au mai sus de
articulatie

24. Demonstraţi imobilizarea extremităţii superioare cu ajutorul atelei Kramer

Atela Kramer se pune de-a lungul partii celei mai lungi a segmentului respectiv. Ca mijloace
improvizate se pot folosi orice fel de obiecte rigide (scanduri mici, schiuri, bete, bastoane etc.).
Inaintea imobilizarii, pe segmentul de membru ce urmeaza sa fie imobilizat (sau pe partea atelei care
vine in contact cu pielea) se pune un strat de vata, apoi se aplica atela.
Aceasta se infasoara cu o fasa de tifon sau cu o improvizatie (batic, fular, centura, cravata etc.) in
scopul fixarii atelelor de membrul respectiv. Imobilizarea cea mai eficienta se face insa cu atela
gipsata.
Regulile de aplicare a atelei Kramer :
1. Inainte de imobilizare atela este acoperita cu captuseala din vata si tifon ,apoi cu musama.
2. Imobilizarea pentru transport se efectuiaza la locul unde s-a produs accidentul (este categoric
interzisa transportarea victimei fara imobilizare)
3. In caz de hemoragie se aplica un garou Esmarch ,tamponarea plagii sau aplicarea
pansamentului compresiv.Se prelucreaza marginile plagii cu antiseptice ,ulteior aplicat
pansament aseptic.
 4. Inainte de imobilizare se suprima sindromul algic
5. Atela este masurata si modelata pe membrul sanatos
6.Sunt imobilizate 2 sau 3 articulatii vecine sanatoase.
7.Atela se aplica direct pe imbracaminte si incaltaminte.
8.Membrul lezat ii este creata o pozitie fiziologica.
9.Sunt evitate miscarile bruste,grosolane ce provoaca dureri.
10.Este fixata circular cu fasa de tifon.

25. Montaţi atela Dieterihs

Atela Dieterichs este o structură din lemn stabilă și ferm fixată. Se compune din 2 cârje: una externă și una internă, un sup ort
pentru picioare (bara de picior) și bețe speciale. Această anvelopă nu numai că are proprietăți de fixare, dar creează și tra cțiune.
Este indicat pentru fracturi în zona șoldului, leziuni ale genunchiului și articulațiilor șoldului.

26. Aplicaţi garoul hemostatic pe extremitate superioară/inferioară

Se va aplica doar în cazurile de hemoragie arterială semnificativă
Garoul hemostatic se va plasa mai proximal de plaga hemoragică, cît mai aproape de aceasta
Sub garou se va aplica o căptuşeală moale (cearşaf, o parte din haină, tifon)
În cazurile aplicării corecte a garoului extremitatea mai distal de garou va deveni mai palidă,
iar hemoragia se opreşte
Garoul hemostatic poate fi aplicat pe extremitate pentru cel mult 1,5 ore
Este necesară indicarea timpului exact de aplicare a garoului
Persoana vătămată la care s-a aplicat garoul trebuie direcţionată cît mai rapid spre un staţionar
chirurgical

Aplicarea garoului este o masura extrema, care se aplica numai in caz de hemoragii arteriale masive,
atunci, cand nu este posibila realizarea hemostazei prin alte metode. In cazul in care se aplica garoul,
acesta se aplica peste o bucata de fasa sau alt material moale si se ataseaza neaparat un biletel pe care
se noteaza numele victimei si ora exacta a aplicarii garoului. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub
de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe
diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru
hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului inferior.
Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor să se menţină
apropiată de cea normală. Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20
minute – interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind asigurată prin
compresiune digitală la distanţă.
Observaţii:
– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.

⚫ - Garoul hemostatic se va aplica doar în cazurile de hemoragie arterială semnificativă, atunci când
simplul pansament compresiv nu este eficient;
⚫ - Garoul hemostatic se va plasa mai sus (proximal) de plaga hemoragică, dar cât mai aproape de
 aceasta. De regulă, garoul se aplică la nivelul coapsei sau a braţului;
⚫ - Pentru prevenirea leziunii tegumentare sub garoul hemostatic se va aplica o căptuşeală moale,
spre exemplu un cearşaf, o parte din haină, câteva straturi de tifon;
⚫ - În cazurile aplicării corecte a garoului hemostatic va dispărea pulsul pe arterele periferice,
extremitatea mai distal de garoul hemostatic va deveni mai palidă, iar hemoragia se opreşte;
⚫ - Garoul hemostatic poate fi aplicat pe extremitate pentru cel mult 1,5 ore pentru a preveni
dezvoltarea modificărilor necrotice a ţesuturilor;
⚫ - Din aceste considerente este necesară indicarea pe o etichetă specială fixată de garou sau în
cadrul unei anexe a timpului exact de aplicare a acestuia;
⚫ - Persoana vătămată la care s-a aplicat garoul hemostatic trebuie direcţionată cât mai rapid spre un
staţionar chirurgical pentru realizarea hemostazei definitive.

BANDAJ VELPEAU
Bandajul Velpeau este destinat pentru fixarea membrului superior flexat în articulaţia cubitală către
cutia toracică. Pentru aceasta, mâna membrului fixat este poziţionată pe umărul contrlateral
Bandajul evocat se utilizează la fracturi de claviculă şi după repoziţia luxaţiei umărului. Bandajul se
fixează prin câteva ture de lăţime medie în jurul cutiei toracice cu implicarea membrului afectat.
Ulterior bandajul se orientează în fosa axilară a regiunii neafectate şi prin traversarea spatelui, către
umărul membrului traumat. Apoi, bandajul coboară peste clavicula şi umărul regiunii traumate, se
conduce sub cot, înconjurând-ul şi se orientează în fosa axilară a părţii neafectate. De aici reîncepe
următoarea tură circulară în jurul cutiei toracice, continuând bandajarea prin metoda descrisă mai sus.
În final, turele orizontale coboară treptat de sus în jos, iar cele verticale din exterior-medial.

BANDAJ DESAULT
Bandajul Desault este destinat pentru fixarea membrului, flexat în unghi drept în articulaţia cubitală, la
cutia toracică. Acest bandaj, ca şi precedentul se utilizează în fracturi de claviculă şi după repoziţia
luxaţiei umărului. În fosa axilară a regiunii afectate se instalează un suport din tifon. Bandajul se
fixează prin câteva ture de lăţime medie în jurul cutiei toracice cu implicarea membrului afectat. În
cazul bandajării mânii stângi, orientarea este de la stânga spre dreapta, iar la bandajarea mânii drepte –
de la dreapta spre stânga. Bandajul continuă în fosa axilară a regiunii neafectate şi peste suprafaţa
ventrală a toracelui – la clavicula traumată. Bandajul este orientat peste umăr coborând pe suprafaţa
posterioară sub cot. Se acoperă cotul şi traversând antebraţul şi toracele, bandajul se îndreaptă în fosa
axilară a părţii neafectate. De aici bandajul traversează spatele către umărul traumat, coborând pe
suprafaţa anterioară sub cot. Se implică cotul, întorcând bandajul către fosa axilară neafectată, de unde
continuăm bandajul repetând turele după metoda descrisă

BANDAJ BARTON
Capătul liber al bandajului se amplasează pe cap posterior de procesul mastoidian drept şi se conduce
peste regiunea occipitală spre anterior şi în sus după pavilionul urechii stângi. Se traversează oblic
regiunea parietală şi se coboară anterior de pavilionul auricular drept. Ulterior bandajul se conduce sub
bărbie, elevează anterior de pavilionul auricular stâng, traversează oblic prima tură în regiunea
parietală coborând spre punctul iniţial după procesul mastoidian drept. De aici se înconjoară cu
bandajul regiunea occipitală, se conduce sub urechea stângă pe suprafaţa anterioară a bărbiei,
întorcându-ne în punctul iniţial (Fig.29). Bandajarea se repetă după metoda descrisă aplicând fiecare
tură ulterioară strict peste precedenta. Capătul bandajului se fixează cu agrafă sau emplastru în
regiunea parietală.
Bandajul Barton se utilizează în caz de fracturi ale mandibulei sau pentru fixarea pansamentului pe
bărbie.

Statiunea 2.
27. Prelucraţi mâinile înainte de operaţie chirurgicală
Antiseptizarea mâinilor chirurgului se face prin spălare cu apă sterilă, săpun şi lufe timp de 15
minute. În ultimii ani, odată cu perfecţionarea antisepticelor, acestea au început să fie din ce în ce mai
utilizate, având avantajul de a asigura o bună sterilizare a tegumentelor într+un timp foarte scurt ( 1-2
minute ).

Un lucru extrem de important din punct de vedere al profilaxiei infecţiei prin contact este prelucrarea
mînilor chirurgului. Prelucrarea mînilor chirurgului constă din două etape: spălarea propriu-zisă a
mînilor şi prelucrarea lor ulterioară cu soluţii antiseptice.
Spălarea mînilor se face sub apă curgătoare cu perie sau burete steril şi săpun (Figura Nr.18.). În
timpul spălării mînilor este interzis de a atinge cu ele alte obiecte. Robinetul poate fi deschis sau închis
cu ajutorul cotului. Spălarea mînilor începe de la vîrful degetelor şi unghii, partea palmară şi dorsală a
mînii. (Figura Nr.19.)

Se repetă aceiaşi procedură a doua oară, pînă la jumătatea antebraţului, iar a treia oară pînă în treimea
distală a antebraţului. După spălarea mînilor poziţia lor va fi în sus şi în faţa corpului, în aşa fel ca apa
să se scurgă spre cot. (Figura Nr.20.)
După spălare mînile se usucă cu o meşă sterilă în aceiaşi direcţie de la degete spre cot şi mînile revin
la poziţia de mai sus.

Antisepticii chimici locali utilizaţi pentru prelucrarea tegumentelor mînilor trebuie să posede
următoarele proprietăţi:
-să posede un efect antiseptic suficient de puternic pentru a distruge într-un termen relativ scurt
microorganismele de pe tegumentele mînilor.
- să fie inerte pentru tegumentele mînilor chirurgului. - să fie accesibile şi relativ ieftine.
Mînile sunt prelucrate cu antiseptic local începînd cu vîrful degetelor şi pînă în regiunea
cubitală, respectînd cu stricteţe următorul principiu – de a nu atinge cu regiunea deja prelucrată cu
antiseptic ariile neprelucrate ale tegumentelor mînilor sau alte obiecte nesterile.
La etapa actuală, pentru prelucrarea mînilor sunt utilizaţi următorii antiseptici: soluţiile de
clorhexidină, cerigel, eurosept, pervomur, degmicid, alcool, etc.
Metoda Spasokukoţki-Kocerghin se bazează pe dizolvarea grăsimilor de către soluţia de
amoniac de pe suprafaţa mînilor şi spălarea împreună cu grăsimile a unui număr mai mare de bacterii.
La prima etapă are loc spălarea mînilor cu săpun timp de 1 minut. La etapa a doua chirurgul îşi spală
mînile cu soluţie de amoniac de 0,5% , în consecutivitatea descrisă mai sus timp de 3 minute, mai întîi
într-un lighean, apoi timp de 3 minute în altul. Etapa a treia – uscarea mînilor cu o meşă sterilă. La
etapa a patra mînile sunt prelucrate timp de 5 minute cu alcool etilic de 96%, iar loja unghiilor este
prelucrată cu soluţie alcoolică de iod.
Prelucrarea mînilor cu soluţie de degmină şi degmicidă ( antiseptic chimic din grupa
detergenţilor) are loc după schema descrisă mai sus, adică în 2 vase, cîte 5-7 minute în fiecare, după
aceasta are loc uscarea mînilor cu o meşă sterilă. Prelucrarea ulterioară a mînilor cu alcool şi tinctură
de iod nu este necesară. Neajunsul metodei – prelucrarea necesită mult timp.
Prelucrarea mînilor cu soluţie de pervomur (soluţie C-4). Soluţia de pervomur a fost propusă
în anul 1967, de către Ф.Ю. Рачинскии şi В.Т. Овсипян. În componenţa soluţiei C-4 intră: apă
oxigenată 33% (171 ml.), 85% acid formic (81 ml). Soluţia de mai sus este dizolvată în 10 litri de apă
distilată, fiind efectivă timp de 24 de ore după preparare. Se foloseşte soluţie de pervomur de 2,4%,
pregătită ex tempore. După spălarea mînilor sub apă curgătoare cu săpun timp de 1 minut, mînile sunt
uscate cu un ştergar, apoi se spală într-un vas cu soluţie de pervomur timp de 1 minut. Neajunsul
metodei - dezvoltarea în unele cazuri a dermatitei pe regiunile prelucrate.
Prelucrarea mînilor cu soluţie clorhexidină bigluconat de 0,5% (hibitan). După spălarea
mînilor sub apă curgătoare cu săpun, mînile sunt prelucrate cu soluţie alcoolică de clorhexidină 0,5%
de două ori cîte 3 minute.
Prelucrarea mînilor după metoda Brun – se prelucrează mînile cu alcool etilic 96% timp de
10 minute.
Dezinfectarea mînilor cu novosept. Mînile se dezinfectează cu o soluţie apoasă de 3% de
novosept timp de 2-3 minute cu o compresă.
Dezinfectarea mînilor cu eurosept. Preparatul se află în flacoane speciale, la o compresie
uşoară pe o supapă specială o doză optimă de antiseptic se scurge pe mînile chirurgului. Chirurgul
prelucrează mînile cu soluţie de eurosept timp de 2-3 minute. Procedura se repetă de două ori. Metoda
nu are neajunsuri şi la momentul actual este considerată cea mai răspîndită şi inovatoare.
Cea mai uşoară şi răspîndită metodă de prelucrare a mîinilor chirurgului înainte de operaţie este
prelucrarea mîinilor cu soluţie de alcool etilic 70° - de 3 ori cîte 3 minute.

28. Demonstraţi îmbrăcarea halatului steril şi a mănuşilor

După prelucrarea mînilor chirurgului urmează etapa îmbrăcării halatului steril. Asistenta medicală
desface halatul destinat chirurgului, îl apucă de umeri, întorcîndu-l parţial pe dos în aşa mod ca
chirurgul să poată introduce liber mînile în mînecele halatului. După ce chirurgul a introdus mînile în
mînecele halatului asistenta medicală aruncă lejer halatul peste umerii chirugului fară a-l atinge,
urmînd ca infermiera să-1 tragă complet şi să-i lege panglicile la spate; în acest fel partea din faţă (care
vine în contact cu cîmpul operator) rămîne sterilă.

De știut:

• chiar și după spălare mâna nu este sterilă

• halatul e împachetat cu față internă spre exterior; ca urmare în cursul îmbrăcării se poate atinge
doar fața internă a halatului, păstrând sterilitatea feței externe a halatului
• atingerea feței exterioare a halatului cu mâna sau de diferite obiecte compromite sterilitatea; în
cursul îmbrăcarii nu se atinge fața exterioară
• toate manevrele trebuie făcute într-un spațiu larg (pentru a evita atingerea unor obiecte)
• în cursul despachetării operatorul ține halatul în fața sa, avându-l permanent în fața ochilor, la
distanță suficientă pentru a evita contactul între halat și îmbrăcămintea sa nesterilă

Tehnica:
Dupa îmbracare faţa e sterilă, dar spatele nu e steril.
Tehnica îmbrăcării halatului de hârtie, de unica folosinţă, sterilizat prin radiaţii gamma, e puţin mai
complicată; respectarea acestei tehnici asigura și spatele halatului steril.

⚫ halatul e împachetat “pe dos” (cu fața internă spre exterior)

⚫ în cursul despachetării se atinge doar fața internă a halatului
⚫ se despachetează halatul; orientându-ne dupa poziția mânecilor identificăm partea superioară și
cea inferioară a halatului
⚫ în cursul despachetării halatul e ținut la distanță, evitând atingerea lui de îmbrăcămintea proprie,
nesterilă
⚫ se introduc mâinile în mâneci și se “alunecă” mâinile, antebrațele și brațele de-a lungul mânecilor
⚫ un ajutor completează îmbrăcarea halatului
⚫ ajutorul trebuie să atingă halatul doar pe fața internă
⚫ ajutorul înoadă șnururrile halatului
⚫ în cursul potrivirii mânecii pe antebraț/ mână se atinge doar partea albă; aceasta va fi acoperită de
mănușă
⚫ eu prefer sa las acestă parte albă a mânecii să acopere eminența tenară și eminența hipotenară; în
acest fel mănușa îmbrăcată ulterior acoperă în întregime partea albă (nesterilă, ca urmare a
atingerii în cursul aranjării mânecii)
⚫ se desfac capetele cordonului
⚫ cordonul se tine întins de fiecare capăt; mâinile se ţin în lateral, nu în spate
⚫ ajutorul preia cele două capete ale cordonului în aşa fel încât să nu atingă mâinile operatorului
⚫ ajutorul leagă cordonul la spate

Îmbrăcarea mînuşilor (Figura Nr.22.): se prinde mînuşa de manşeta îndoită pe faţa internă şi se trage
pe mîina stîngă apoi se prinde mînuşa dreaptă pe faţa externă sub manşetă, se trage pe mîină şi apoi se
răsfrînge.
Imbracarea manusilor sterile trebuie sa respecte cateva reguli prin care sa fie pastrata sterilitatea.
Tehnica este:
 29. Prelucraţi şi izolaţi cîmpul operator
Pregătirea cîmpului operator. Prin cîmp operator se înţelege locul de desfăşurare propriu-zisă a
operaţiei, adică zona anatomică a inciziei prelucrată cu soluţii antiseptice şi izolată steril de restul
corpului. Etape de pregătire a cîmpului operator:
1. Curăţare mecanică a zonei de interes - raderea părului - se efectuează în secţia de chirurgie în ziua
operaţiei.
2. Bolnavul îmbracă un halat, preferabil de unică folosinţă, înainte de a fi dus în sala de operaţie.
3. Prelucrarea cîmpului operator cu soluţii antiseptice. Badijonarea se face din locul inciziei centrifug;
dacă regiunea de operat este septică badijonarea se face centripet. În sala de operaţie se degresează
tegumentele, apoi se dezinfectează cu betadină sau tinctură de iod, în aşa fel încît să cuprindă o zonă
mult mai mare de la locul inciziei. În cazul bolnavilor alergici la iod se foloseşte alcoolul etilic 70º.
4.Se efectuează trei badijonări: prima e cea mai largă, următoarea la 1-2 cm de marginea primei, iar a
treia la 1-2 cm de marginea celei de a doua.
5. Conform regulei lui Grossich-Filoncikov, badijonarea cîmpului operator se va efectua: înainte de
separarea cu cearşafuri sterile a cîmpului operator, inainte de incizie, periodic pe parcursul operaţiei,
înainte de aplicarea suturilor şi după aplicarea lor.
6. Separarea cîmpului operator (Figura Nr.23) cu cearşafuri şi meşe sterile are loc pînă la efectuarea
inciziei tegumentelor şi înainte de aplicarea suturilor pe plaga tegumentelor.

Tactica si tehnica operatorie şi normele de asepsie.

1. Programarea operaţiilor în funcţie de septicitate, de la cele curate la cele cu contaminare posibilă,
este o masură de asepsie care se adresează regimului de funcţionare a sălii de operaţie. La începutul
zilei de lucru se vor efectua operaţiile cu un risc minimal de infectare a sălii – herniotomii,
flebectomii, iar operaţiile ce presupun deschiderea unui organ cavitar vor fi planificate în rîndul doi
sau trei. Respectarea regimului aseptic prin utilizare de instrumente şi materiale în exclusivitate pentru
momentul operator poluant este o măsura de asepsie.
2. Tehnica operatorie grijulie, pedantă, manoperele atraumatice, hemostaza îngrijită, lavajul plăgii şi
cîmpului operator sunt de asemenea măsuri de asepsie.

Reguli de pregătire către intervenţie chirurgicală. Pregătirea mesei de operaţie.

În afară de cunoştinţe despre prelucrarea mînilor chirurgului, cîmpului de operaţie, sterilizării
instrumentelor, etc., este necesar de respectat o anumită consecutivitate a acţiunilor ce anticipează
operaţia propriu-zisă. Pregătirea către operaţie are loc conform schemei de mai jos.
Prima persoană care începe pregătirea pentru operaţie este asistenta de operaţie. Ea îmbracă
costumul de operaţie, bahilele, chipiul şi masca, apoi îşi prelucrează mînile, folosind una din metodele
enumerate mai sus. În sala de operaţie, deschide casoleta cu material steril, utilizînd o pedală specială,
îmbracă halatul steril în aşa mod, ca să nu atingă cu ultimul obiectele nesterile. Asistenta de operaţe îşi
leagă de sinestătător panglicile de fixare a mînecelor, iar infermiera leagă panglicile halatului situate la
spatele asistentei. Se consideră sterilă partea anterioară a halatului asistentei medicale şi a chirurgului,
situată mai sus de nivelul regiunii lombare. Se interzice ridicarea mînilor mai sus de nivelul umerilor
şi coborîrea lor mai jos de nivelul regiunii lombare, adică se interzic mişcările ce pot incidental
contribui la desterilizare. După îmbrăcarea halatului steril asistenta de operaţie îmbracă mănuşile
sterile şi acoperă masa de operaţie. Masa de operaţie se acoperă cu 4 rînduri de cearşafuri sterile, apoi
pe masă sunt amplasate într-o anumită ordine instrumentele şi materialul steril necesar pentru operaţie
. Instrumentele şi materialul necesar pentru operaţie sunt acoperite cu un cearşaf steril dublu. Masa de
operaţie, descrisă mai sus, poate deservi mai multe operaţii ce au loc pe parcursul zilei de lucru.
 30. Alegeţi instrumente pentru secţionarea ţesuturilor

Tipuri de instrumente
➢ Instrumente pentru tăiere
➢ Pense autostatice
➢ Instrumente de prindere și prezentare a țesuturilor
➢ Instrumente pentru expunere (depărtătoare)
➢ Instrumente pentru sutură Instrumente speciale / diverse

Instrumente pentru tăiere

Bisturiul

Foarfeca sunt utilizate pentru tăierea țesuturilor, a firelor de sutură, a bandajelor, dar și pentru disecția
boantă (foarfeca se introduce Önchisă tre planurile care trebuie desfăcute și se scoate deschisă). Au
dimensiuni şi forme diferite. Pot fi drepte, curbe sau angulate. VÑrful poate fi ascuţit sau bont.

Foarfeca dreaptă cu varf rotunjit Foarfeca curbă cu varf rotunjit

Foarfece drepte cu virf acuţit

 Foarfece angulate (Potz)

Foarfeca pentru microchirurgie (Castroviejo)

Énchiderea lamelor tăioase se face prin
apăsarea arcurilor (lamelor lungi elastice).

Modul de folosire a foarfecii:

degetul IV se introduce in inelul brațului inferior
cu degetul III se sprijină brațul inferior al foarfecii
degetul II se ține intins in lungul foarfecii, indreptat spre articulație, asigurÑnd precizia mișcării
policele se introduce (cam jumătate din prima falangă) in inelul brațului superior

Utilizarea oricărui instrument tăios se face sub control vizual (“tai numai ce vezi”). In cazul foarfecii e
important să fie controlate vizual in cursul folosirii atat lamele, cat şi viful. De exemplu in cazul tăierii
unui fir după efectuarea unui nod se procedează in felul următor:
⚫ se aplică lamele deschise in jurul firelor
⚫ se lasă foarfeca in jos pină in vecinătatea nodului
⚫ se răsuceşte foarfeca in aşa fel incat să se vadă clar nodul
⚫ se taie firele astfel incat firele rămase in continuarea nodului să aibă 1-2 mm
⚫ in acest fel se evită rămanerea unor capete de aţă prea lungi sau prea scurte sau tăierea nodului

Inmanarea foarfecii și a penselor hemostatice (care au formă asemănătoare) de la o persoană la alta se

face in felul următor:
⚫ foarfeca se ține de varf de către prima persoană
⚫ a doua persoană așteaptă primirea instrumentului cu palmă intinsă
⚫ prima persoană aplică partea cu cele 2 inele in palma primitorului

Chiureta are forma unei linguri cu marginile ascuțite și se folosește pentru raclarea țesuturilor (de ex.
pentru raclarea unui țesut necrotic).

Fierăstrăul Se folosește mai rar, pentru tăierea oaselor

Mai comod și mai des folosit este fierăstrăul Gigli. Acesta este compus dintr-o sarmă la care se
atașează 2 manere. Sarma se trece pe dinapoia osului care trebuie secționat și este manevrată cu
ajutorul manerelor.
Dalta- se folosește pentru tăierea osului; mai rar in chirurgia generală, mai frecvent Ön alte specialități
chirurgicale (ortopedie, neurochirurgie).

Osteotomul- un alt instrument folosit pentru tăierea osului este osteotomul. Este un fel de clește cu
brațe puternice și ascuțite.

Osteotom Liston Ciupitor de os Luer Costotom

Dermatomul-este un instrument manual sau electric folosit Ön chirurgia plastică pentru recoltarea de
piele liberă.

31. Alegeţi instrumente pentru hemostază

se folosesc la prinderea țesuturilor (eventual un vas sangerand)
au un mecanism de blocare (de tip cremalieră) care le asigură fixarea pe ţesuturi (autostatice)

⚫ Pensele autostatice sunt formate din două părţi articulate in cruce (ca şi foarfeca) și un
mecanism de blocare.
⚫ Elementele pensei sunt:
⚫ partea activă = brațele scurte, care prind ţesuturile
➢ drepte / curbe
➢ cu striuri transversale pe feţele interne
➢ terminate simplu sau cu gheare (dinți) care se intrepătrund
⚫ articulaţia pensei
⚫ braţele pensei = brațele lungi terminate cu inele pentru introducerea degetelor
⚫ la locul in care incep inelele se găseşte sistemul de fixare a pensei, format din 2 lame prevăzute
cu dinţi care se suprapun prin apropierea braţelor

Pensa Pean. Pensa Kocher

Cele mai cunoscute modele de pense autostatice sunt pensa Pean si pensa Kocher. Pensa Kocher este
prevăzută cu dinţi la capăt, în timp ce pensa Päan nu.
 Pensa Päan Pensa Kocher

Manevrarea penselor autostatice Pensele hemostatice se ţinand acelaşi fel în care se ţine foarfeca:
⚫ degetul IV se introduce în inelul braţului inferior
⚫ cu degetul III se sprijină braţul inferior al foarfecii
⚫ degetul II se ţine întins în lungul foarfecii, îndreptat spre articulaţie, asigurand precizia mişcării
⚫ policele se introduce (cam jumătate din prima falangă) în inelul braţului superior

Pensa Mosquito este o pensă Pean (nu are dinţi la capăt) miniaturală, fină, dreaptă sau curbă

Pensa Overholt este asemănătoare cu pensa Pean. Este o pensă lungă, curbată la capăt, folosită
pentru disecţie sau pentru hemostază.

Pensa Mikulicz este asemănătoare cu pensa Kocher (cu dinţi / ghiare la capăt). Este o pensă
puternică folosită la prinderea şi manevrarea unor ţesuturi rezistente (aponevroze, peritoneu). Dinţii
terminali împiedică alunecarea ţesuturilor din pensă. In partea apropiată articulaţiei braţele sunt mai
îndepărtate şi fără zimţi; în această parte pensa nu prinde ţesuturile. Nu se aplică pe structuri
anatomice delicate sau care ar putea fi perforate de dinţii pensei.
 Pensa Faure este o pensă puternică, asemănătoare cu pensa Kocher. Inchide pe toată lungimea
braţelor. Este folosită de obicei Ön cursul histerectomiei pentru clamparea şi ligaturarea pediculilor
uterini; din acest motiv i se mai spune impropriu “pensă pentru artera uterină”.

Pensa Satinsky este o pensă “moale” – care nu striveşte ţesuturile. Are forma unei “jumătăţi de
hexagon”. Se aplică pe vasele mari in cursul suturii vasculare

Pensa Guyon (“de pedicul renal”) este o pensă autostatică dură, curbă, folosită uneori pentru
clamparea unor pediculi vasculari voluminoşi

32. Alegeţi instrumente pentru prinderea ţesuturilor

Pensa anatomică. Pensa chirurgicală
Cele mai utilizate instrumente pentru manevrarea ţesuturilor sunt pensa anatomică şi pensa
chirurgicală. Pensele anatomice (fără dinţi / ghiare la capăt) se folosesc pentru prinderea şi
prezentarea unor structuri fine (seroase, vase, intestin).
Pensele chirurgicale (ce au capetele libere terminate cu ghiare ce se intrepătrund) se utilizează pentru
prinderea şi prezentarea unor structuri mai rezistente (piele, aponevroză).
Folosirea pensei anatomice / chirurgicale

Pensa anatomică sau chirurgicală se ţine cu degetele 1 şi 2, spre partea volară a mainii. Ţinerea pensei
cu capătul in palmă trebuie evitată; poziţia este incomodă şi nu oferă precizie
Trecerea pensei anatomice sau chirurgicale de la o persoană la alta se face prin aplicarea
instrumentului cu coada (nu cu virful) in mana primitorului

33. Alegeţi depărtătoare

Se folosesc pentru a Öndepărta țesuturile / organele astfel ÖncÑt Ön cÑmpul vizual să rămÑnă
doar organele / țesuturile asupra cărora se acționează la momentul respectiv
Depărtătoare mobile Sunt instrumente a căror poziție e modificată Ön timpul operației. Sunt
manevrate de un ajutor; acest lucru este pe de o parte avantajos pentru că ajutorul va expune exact
acolo unde e nevoie, dar pe de altă parte e dezavantajos pentru că implică imobilizarea acelui ajutor.
Cel mai cunoscut este depărtătorul Farabeuf.

depărtător Langenbeck
Depărtătoare autostatice
Depărtătoarele autostatice au un mecanism de blocare, care le menține in aceeași poziție o perioadă
indelungată de timp. Au avantajul că nu necesită imobilizarea unui ajutor

depărtător costal depărtător costal Finochietto

34. Alegeţi instrumente pentru sutura ţesuturilor

Portacele
După cum le spune numele sunt instrumente folosite pentru manevrarea acului in cursul suturii.
Există 2 modele principale, celelalte fiind variante ale acestora: portacul Mathieu si portacul Hegar.

portac Mathieu portac Hegar

portacul Wertheim: este o variantă a portacului Hegar, care are o curbură a brațelor ce permite
manevrarea sa in spații situate in profunzime (de ex. Ön pelvis)

portacul Hegar-Olsen: combină funcția unui portac Hegar (la vÑrf) cu a unei foarfeci (de-a lungul
brațelor); poate fi folosit pentru trecerea firului prin țesut, efectuarea unui nod pe pensă și tăierea
firului

portacul Castroviejo: introdus inițial in oftalmologie (Castroviejo) se folosește și in microchirurgie

Acele Hagedorn
Acele curbe (Hagedorn) sunt cel mai frecvent folosite in chirurgie intrucat sunt mai comode decat
acele drepte. Acele pot fi de multiplă utilizare (firul se introduce in primul sau al doilea orificiu) sau
de unică utilizare (cu in continuarea acului).

Ac Hagedorn cu utilizare multiplă Ac Hagedorn cu firul in continuarea aculu (ac sertizat)

Acele de utilizare multiplă sunt denumite și ace traumatice intrucat la partea terminală sunt mai late și
lărgesc orificiul inițial de intrare. Acele sertizate mai sunt denumite și ace atraumatice intrucat firul
situat in continuarea acului are același diametru ca și acul și ca urmare ieșirea acului din țesut nu
produce un traumatism tisular suplimentar.

In funcție de forma pe care o au pe secțiune acele sunt:

ace tăioase
⚫ pe secțiune au formă triunghiulară
⚫ se numesc tăioase pentru că taie țesutul atat cu vaful, cat și cu muchiile sunt potrivite pentru
sutura tegumentului sau aponevrozelor
ace intestinale
⚫ pe secțiune au formă rotundă
⚫ taie țesutul doar cu varful
⚫ se folosesc pentru suturi viscerale ("ace intestinale") sau vasculare

Ace speciale
Acul Deschamp este un instrument folosit pentru trecerea firelor pe sub unele structri anatomice care
urmeaza să fie ligaturate
Acul Reverdin
acul este prevăzut cu un orificiu lateral inchis de o lamă care culisează a
cul propriu-zis este atașat la un maner pe care se află “butonul” cu care se mobilizează lama care
deschide / inchide orificiul acului

35. Alegeţi instrumente pentru explorare

Se folosesc uneori pentru explorarea unui traiect fistulos; explorarea trebuie făcută cu blandețe pentru
a nu crea o cale falsă

sonda butonată este un “băț” gros de oțel flexibil, cu capătul rotunjit

sonda canelată are in lungul ei un șant care poate fi folosit ca “suport” In cursul deschiderii cu
bisturiul a unui traiect fistulos

36. Alegeţi instrumente laparoscopice

37. Arătaţi mîinuirea corectă a bisturiului, a pincetei, închiderea şi deschiderea pensei

chirurgicale
Scoaterea lamei de bisturiu

Folosirea bisturiului

ca curitul ca creionul ca pumnalul

38. Arătaţi mîinuirea corectă a ferăstrăul cu sârmă tip Gigli

Acesta este compus dintr-o sârmă la care se atașează 2 mânere. Sârma se trece pe dinapoia osului care trebuie
secționat și este manevrată cu ajutorul mânerelor.
 39. Alegeţi fire chirurgicale biologice, sintetice resorbabile şi neresorbabile
Materialul de sutură ideal trebuie să posede următoarele caracteristici: simplicitatea sterilizării,
siguranţa nodului, rezistenţa la infecție, resorbabilitate, comoditate în manipulare, posibilitatea
aplicării universale în cadrul diverselor operaţii, lipsa activităţii cancerogene, lipsa proprietăţilor
alergice, precum şi preţ redus.

I. Biologice: catgut, mătase

II. Polimeri sintetici
A. Resorbabili
x Derivaţii acidului poliglicolic: dexon, vicryl, monocril, maxon
x Derivatii polidioxanonului: PDS
B. Neresorbabili
x Polieteri: lavsan, capron, mersilen, poliester, etibond
x Poliolefine: prolen, polipropilen, polietilen
x Fluoropolimeri (PTFE): gore-tex
x Polibutilesteri: novefil
III. Firul metalic
La ora actuală, în practica chirurgicală deseori se folosesc ace chirurgicale atraumatice de diverse
grosimi şi mărimi, la care firul este montat în continuarea acului (ace serti). La trecerea prin ţesut un
astfel de ac cu fir atașat formează doar un defect punctiform, ce corespunde după diametru cu
grosimea firului și nu cu două diametre de fir și urechia acului, așa cum este în cazul utilizării acului
Hagedorn (Fig.33). Asemenea fire cu ace sunt sterilizate industrial şi se păstrează în plicuri de plastic
închise ermetic. Firele pot avea montat un singur ac sau două ace, câte unul la fiecare capăt.

40. Aplicaţi o sutură simplă la piele

Tipurile de suturi întrerupte ale pielii: A. Sutura simplă; B. Sutura Blair-Donati; C. Sutura în „U”.

41. Aplicaţi o sutură la piele de tip Blair-Donati

42. Aplicaţi o sutură la piele de tip „U”
43. Aplicaţi o sutură continuă intradermală

. Tipurile de suturi continue ale pielii: A. Surjet; B. Sutură intradermală.

44. Ligaturaţi un nod simplu (direct) la suprafaţa plăgii

 45. Ligaturaţi un nod chirurgical la suprafaţa plăgii

Cele mai utilizate în chirurgie sunt 4 feluri de noduri :

(1) Nodul simplu (mai numit și direct sau pătrat) – este cel mai aplicabil şi uşor;
(2) Nodul chirurgical – cu două spire pe durata ligaturării – este mai sigur;
(3) Nodul glisant – se leagă cu o singură mână și e utilizat când un capăt de fir este fixat;
(4) Nodul legat cu un instrument – aplicat când un capăt de fir este scurt.

46. Ligaturaţi un nod glisant la suprafaţa plăgii

47. Ligaturaţi un nod în profunzimea plăgii
48. Ligaturaţi un nod simplu, utilizând instrumentul chirurgical
49. Înlăturaţi o sutură de pe plagă