Antisepticile sunt substanțe antibacteriene sau antivirale care sunt aplicate pe țesuturile vii sau

pe piele, pentru a reduce posibilitatea de infecție, sepsis sau putrefacție.

Pentru realizarea asepsiei si antiasepsiei se folosesc substantele numite antiseptice. Aceste

substante trebuie sa indeplineasaca urmatoarele conditii:

• sa distruga germenii si porii lor;

• sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze tesuturile bolnavului.

Substantele antiseptice se inpart in doua categorii:

- substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile

- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbiidistrug si tesuturile pe care au fost

aplicate.

Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să aibă cel puţin efect bacteriostatic, preferabil bactericid;

- să aibă indice terapeutic mare;

- să afecteze un număr cât mai mare de germeni patogeni (spectru larg);

- să fie bine tolerat;

- să nu fie alergenic;

- să nu fie toxic;

- să aibă un efect rapid şi de lungă durată;

- să nu fie incompatibil cu alte substanţe administrate.

MECANISM DE ACTIUNE

Mecanismul de acţiune este mai puţin lămurit. Cunoscând însă că metabolismul

microorganismelor este foarte complex aceste substanţe îşi exercită acţiunea prin interferarea
lor cu anumite reacţii biochimice, esenţiale pentru microorganism. Blocarea unui lanţ enzimatic
atrage după sine suspendarea unor funcţii de importanţă vitală pentru microorganisme, ceea ce
determină acţiunea bacteriostatică sau bactericidă.

Fără îndoială că locul şi punctul de atac al fiecărei substanţe sunt variabile, întrucât structura
chimică a compuşilor folosiţi este foarte diferită
Un antiseptic poate acţiona printr-unul sau mai multe din următoarele mecanisme:

1. inhibiţie enzimatică prin denaturarea proteinelor (alcooli, fenoli, aldehide) sau

inactivarea grupelor tiolice (metale grele);
2. interacţiune cu acizii nucleici (coloranţi acridinici, aldehide, agenţi oxidanţi, azotat de
argint);
3. acţiune la nivelul peretelui celular şi a membranei externe (glutaraldehida) sau a
membranei celulare (bisfenoli, acizi organici, coloranţi acridinici, detergenţi, fenoli,
clorhexidină).

Antisepticele şi dezinfectantele se clasifică astfel:

A. Antiseptice nestabile

- peroxizi

- clorul şi derivaţii săi

- iodul şi derivaţii săi

B. Antiseptice stabile

- acizii

- alcalii

- detergenţi cationici

C. Antiseptice organice

- alcoolii

- fenolii

-clorhexidina

- substanţe colorante
1.1.ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE NESTABILE

1. Peroxizi şi alţi compuşi oxidanţi

 Peroxidul de hydrogen (H2O2)

Peroxidul de hidrogen se foloseşte sub formă de soluţii diluate, de obicei 3 %, ca antiseptic
extern pentru plăgi. Este foarte bine tolerat de ţesuturi şi în plus are o slabă acţiune hemostatică locală.

Farmacopeea Română, ediţia a X-a, prevede numai monografia Solutia hidrogeni peroxydi concentrata,
denumită şi perhidrol, care are o concentraţie de 30 % peroxid de hidrogen

2.Clorul  şi derivaţii săi

 Clorul (Cl)

Sub formă de apă de clor (cu 0,3 – 0,5 % halogen) s-ar putea întrebuinţa pentru acţiunea
antiseptică şi dezodorizantă în chirurgie.

 Hipocloritul de sodiu

Se utilizează în soluţii diluate ca antiseptic al plăgilor

3.Iodul si derivatii sai

 Tinctura de iod – Solutio iodi spirituosa
Se utilizează pentru dezinfecţia câmpului operator, ca rubefiant în jurul plăgilor, ca antivomitiv preventiv
(câteva picături într-o lingură de apă la câine înainte de administrarea unor medicamente care au efect
secundar vomitiv
 Solutia Lugol
Se diluează de zece ori şi se poate întrebuinţa fie ca antiseptic uterin, fie ca antihelmintic în
dictiocauloză, metastrongiloză sau ca antiparazitar faţă de larvele dipterului Thelasia rhodesi.
 Iodoformul
Preparate cu iodoform:
a. Cicatrisol - este o soluţie antiseptică şi dezinfectantă care are în compoziţie fenol, tanin, iodoform şi
violet de gentiană, în flacoane de 20, 50 şi 100 ml.
b. Metroguard - este o soluţie cu acţiune dezinfectantă şi cicatrizantă care conţine: violet de gentiana 1
%, fenol 2 %, tanin 4 %, iodoform 3 % şi 5 ml glicerină în 100 ml alcool izopropilic. Se foloseşte sub formă
de soluţie apoasă 10 % pe cale intrauterină.
Iodoforii
Preparate comerciale

a. Mediodine solution: soluţie antiseptică ce conţine complex iod-nonifenol polietoxilat echivalent cu iod
liber 0,5 % folosită pentru pregătirea câmpului operator, antiseptic al plăgilor superficiale şi a al
mucoaselor, pentru prevenirea infecţiilor post-operatorii.

c. Septorom, soluţie de iod şi agent neionic în flacoane de 20 ml, 50 ml, 100 ml, 250 ml şi 1 l, folosită
pentru dezinfecţia adăposturilor, incubatoarelor, mijloacelor de transport şi echipamentului de
protecţie.

d. Septozol - este o soluţie brună cu miros caracteristic care conţine iod, nonifenol, polietoxilat, alcool
izopropilic, apă distilată. Se prezintă sub formă de flacoane a 50 ml. Este activ faţă de bacterii, virusuri şi
ciuperci. Se diluează în momentul utilizării şi se aplică prin pulverizare. Se foloseşte ca dezinfectant
pentru adăposturi, vehicule, incubatoare.

e. Iod-Povidona 10 %-soluţie apoasă de culoare brună, echivalent cu 1 % iod activ, este iodofor foarte
activ şi cu mare putere de pătrundere având efect bactericid şi fungicid. Se utilizează sub formă de
soluţie 10 % pentru curăţarea rănilor şi a micozelor dermice, în tratamentul candidozei şi trichomonozei
vaginale; soluţia 7,5 % se utilizează pentru spălarea preoperatorie, iar soluţia 1 % preventiv în infecţiile
orale. În cantitate de 100 ml la 200 l apă se foloseşte pentru dezinfecţia apei de băut.

1.2.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE STABILE

1.ACIZII

 Acidul acetic (Acidum aceticum, CH3-COOH)

Se utilizează ca antiseptic, astrigent şi antiflogistic sub formă de comprese 0,5 – 2 %, ca antizimotic,

antiputrid, digestiv şi antidot în intoxicaţii cu alcalii, în soluţie de 0,5 – 1 %, dozele fiind de 200 – 1000 ml
la animalele mari.

 Acidul boric

Se utilizează în:

- oftalmologie - instilaţii 3 – 4 % în conjunctivite, blefarite, ulcere corneene;

- în stomatite sub formă de glicerină boricată 20 %;

- în afecţiuni cutanate - unguente 10 %;

- în ginecologie - spălături 3 – 4 %.

Nu se aplică pe suprafeţe mari şi nu se administrează per os întrucât este toxic.

Lacrisept – este o soluţie oftalmică ce conţine acid boric şi care se utilizează în oftalmologie pentru
igiena ochiului

 Acidul salicilic

Se utilizează în dermatomicoze, afecţiuni podale, eczeme infectate sub formă de soluţii 1 – 5 %,

unguente 10 %, pulberi compuse. Utilizat în concentraţii mari are acţiune caustică şi cheratolitică.

Preparatul Clavusin se utilizează în tratamentul bătăturilor la om şi conţine acid salicilic 19,3 %, acid
lactic 19,3 % şi acetonă.

 Otisept – este o soluţie ce conţine acid salicilic, acid benzoic şi acid lactic şi se utilizează în profilaxia
şi tratamentul otitelor bacteriene.
 Otto-cleans – este o soluţie în flacoane cu picurător ce conţine 2% acid salicilic şi posedă acţiune
cheratolitică, cheratoplastică, slab antiseptică, uşor caustică, fiind utilizată la curăţarea conductului
auditiv extern la câini şi pisici aplicându-se de 2 – 3 ori pe zi.
 Ottosan soluţie otică – cu 3 % acid salicilic în excipient, flacoane de 50 şi 10 ml pentru igiena urechii.

Preparatul, prin prezenţa acidului salicilic, are acţiune antiseptică şi antipruriginoasă, având şi uşoare
proprietăţi cheratolitice care îi permit desprinderea crustelor şi curăţirea cerumenului fără a irita
mucoasa pavilionului urechii.

 Acidul picric

Soluţia 1 % are efect bactericid, cheratoplastic, astrigent şi cicatrizant şi se foloseşte în

tratamentul plăgilor mici, superficiale, precum şi în arsuri la nivelul tegumentului\

2.ALCALII

 Hidroxidul de calciu (Calcii hxdroxidum, Ca(OH)2) se mai numeşte şi var stins.

Varul stins este un dezinfectant ieftin, uşor de manipeulat, asigurând şi estetica prin văruire. Este de
reţinut însă că hidroxidul de calciu se utilizează ca dezinfectant numai în bacterioze, fiind activ în
special faţă de formele vegetative pentru un timp de mai multe zile; sporii se distrug abia după 15-
25 zile. Hidroxidul de calciu este şi antiparazitar extern faţă de căpuşe şi păduchi, în cazul scabiei
exercitând o acţiune slabă.

 Tetraboratul de sodiu (Natrium tetraboricum, Natrii tetraboras, Borax, Biborat de sodiu).

Boraxul are acţiune antiseptică, perfect comparabilă cu acea a acidului boric, fiind însă mai bine
suportat de mucoase. În diverse preparate farmaceutice poate fi înlocuit unul prin celălalt printr-un
calcul stoechiometric, în funcţie de pH-ul necesar, pentru a obţine un produs farmaceutic
corespunzător.
 Soluţiile apoase se întrebuinţează şi pentru fierberea instrumentelor chirurgicale şi păstrarea lor mai
mult timp în respectivele soluţii, deoarece boraxul nu atacă metalul.

3.DETERGENTII CATIONICI

Preparate comerciale

• Bromocet - este o soluţie hidro-glicero-alcoolică 20 % de bromură de cetilpiridină. Posedă

acţiune antimicrobiană, antimicotică şi detergentă. Se utilizează pentru antisepsia mâinilor şi
spălarea ugerului sub formă de soluţie 1 %o. Ca dezinfectant pentru aparatul de muls, pentru
instrumentar, suprafeţe faianţate, se utilizează soluţia 1 %o. În tricofiţie se utilizează soluţia de
concentraţie 1 % şi 5 %.

• Clorodin – soluţie dezinfectantă, conţine 10 % clorură de cetilpiridină în vehicul hidroalcoolic, cu

puternică acţiune bactericidă faţă de germenii Gram pozitivi, Gram negativi, dermatofiţi şi fungi şi
care se utilizează pentru dezinfecţia părului, pielii, plăgilor, instrumentarului, spaţiilor precum şi în
dermatite bacteriene.

• Dezinfectant cationic (Benzalconiu, Zefirol) se prezintă sub formă de soluţie apoasă 40 %. Se

utilizează în concentraţie de 2,5 % pentru dezinfecţia suprafeţelor netede şi în industria
farmaceutică. Nu se aplică pe piele.

1.3. ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE ORGANICE

1.3.1. ALCOOLII ŞI DERIVAŢII LOR

În grupul mare al medicamentelor antiseptice, alcoolii ocupă un loc important. Deşi ei nu acţionează
asupra formelor de rezistenţă ale microorganismelor, cum sunt sporii acestora, totuşi, fiind uşor
accesibili, puţin iritanţi pentru ţesuturi în anumite concentraţii, precum şi datorită faptului că sunt buni
dizolvanţi pentru alte medicamente din această grupă farmacodinamică, alcoolii sunt încă larg utilizaţi în
acest scop.

Alcoolii produc antisepsia prin precipitarea proteinelor protoplasmatice, denaturându-le şi împiedicând

dezvoltarea microorganismelor. Sunt utilizaţi de obicei alcoolii alifatici care au acţiunea antiseptică cea
mai puternică. În această serie acţiunea antiseptică creşte pe măsură ce creşte greutatea moleculară
până la hexanol, după care începe să scadă
1. Alcoolul etilic (Etanol, Spirt, Alcoholum, CH3-CH2-OH).

Lichid incolor, inflamabil, cu miros caracteristic particular, cu gust arzător, miscibil cu apa şi unii solvenţi
organici. Este un foarte bun solvent pentru diverse substanţe: iod, brom, alcalii, diferite săruri. Alcoolul
etilic este un bun antiseptic, un bun revulsiv şi astringent.

Ca antiseptic se foloseşte alcoolul diluat, acţiunea soluţiei fiind mai puternică decât a alcoolului anhidru
sau de concentraţie 95,5C. Se foloseşte pentru antisepsia mâinilor, a diferitelor teritorii cutanate, a
plăgilor. Intern, administrat în cantitate mică, este uşor stimulent al SNC, administrat în cantitate mare
este un inhibitor central. Întrucât este avid de apă, deshidratează protoplasma şi precipită proteinele;
aşa se explică acţiunea sa iritantă şi antimicrobiană. În mediul exterior este bactericid pentru multe
microorganisme; începând cu concentraţia de 70C, determină în vitro efecte bactericide, ca şi soluţiile
dezinfectante cu sublimat, formol sau iod, dar care efecte scad sensibil în prezenţa substanţelor
organice. Este inactiv faţă de spori şi virusuri şi aproape inactiv faţă de stafilococi şi bacilul tuberculozei.
Local, la nivelul pielii, datorită evaporării sale, produce mai întâi o senzaţie de răcire, apoi după
absorbţie, o senzaţie de arsură, pentru că irită terminaţiile nervoase. Urmează abolirea senzaţiilor
dureroase şi apariţia vasodilataţiei locale. Compresele cu alcool, în afară de faptul că sunt antiflogistice,
mai determină şi analgezie locală, fiind recomandate în tratamentul unor dermatite, inflamaţii ale tecilor
tendinoase ale articulaţiilor.

Alcoolul sanitar este un lichid albăstrui cu 75 % alcool etilic şi 25 % alcool metilic. Concentraţia în alcool
este de 80 %. Alcoolul sanitar este denaturat cu piridină (pentru a-i conferi un gust greţos) şi cu albastru
de metilen. Se foloseşte ca atare sau diluat cu apă în concentraţie de 50 – 70 %.

2. Etilenglicolul (Etandiolul).

Lichid incolor cu aspect siropos, gust uşor dulce, lipsit de miros, solubil în apă. Este un foarte bun
solvent şi reactiv oficinal. Este folosit ca fixator în parfumerie şi ca antiseptic. Etilenglicolul pulverizat, în
anumite proporţii, în spaţii închise, produce sterilizarea atmosferei. Fiind toxic, se va utiliza cu prudenţă.

3. Propilenglicolul (Propandiolul).

În practică se foloseşte izomerul alfa, oficinal. Este un foarte bun antiseptic folosit sub formă de
pulverizări în spaţii închise pentru prevenirea infecţiilor propagate prin atmosferă. Activitatea cea mai
bună este la 20-30% umiditate şi este diminuată mult, atunci când umiditatea depăseşte 60%. Este mai
puţin toxic decât etilenglicolul. Este un bun solvent, întrebuinţat la prepararea unor soluţii injectabile.
Monosteratul de proprilenglicol, denumit monolen, se foloseşte ca excipient pentru supozitoare.

1.3.2. FENOLII ŞI DERIVAŢII LOR

Fenolii au fost folosiţi în practica medicală pentru acţiunea lor antiseptică puternică. În decurs de un
secol de la introducerea fenolului în practica chirurgicală (Lister, 1867), numărul compuşilor din această
grupă a crescut foarte mult prin sinteza unor derivaţi mai activi şi mai bine suportaţi de către organism.
Crezolii. Din punct de vedere chimic sunt fenoli ai toluenului. Au acţiune bactericidă mai puternică decât
cea a fenolilor.

1. Fenolul

Substanţă solidă, incoloră când este proaspăt distilată, colorată în roşu-brun după o conservare
îndelungată, solubilă în apă 1:1,5. La lumină şi aer trece în chinonă care dă culoarea roz. Este reactiv
oficinal. Se păstrează la Separanda. Fenolul a fost folosit prima oară de dr. Lister în 1867. Ulterior însă,
treptat, a fost înlocuit cu antiseptice mai puţin toxice şi mai eficiente. Totuşi, şi astăzi se mai obişnuieşte
să se facă apel la indicele fenolic ca să se exprime valoarea altor antiseptice şi dezinfectante.

În concentraţii de 2 – 3 % fenolul este bacteriostatic, chiar bactericid faţă de multe forme vegetative ale
microorganismelor. Rezistent este bacilul tuberculozei, iar formele sporulate sunt insensibile. Dintre
virusuri, cel al anemiei infecţioase este foarte rezistent, iar cel al febrei aftoase foarte sensibil. Soluţiile
de fenol încălzite sau cele cu clorură de sodiu şi acid clorhidric sunt mai active în sens antimicrobian. Tot
aşa, şi adaosul de săpun 2 – 3 %, accentuează antisepsia, faptul datorându-se măririi posibilităţii de
penetrare a fenolului. Soluţiile şi unguentele 2 – 4 % împiedică granularea plăgilor, pentru care motiv
formele medicamentoase se folosesc numai un timp limitat pentru acţiunea antiseptică. În concentraţii
de 2 - 3 % irită mucoasele şi apoi determină acţiune anestezică locală. La 5 – 7 %, fenolul devine caustic
pentru piele.

2. Cloroxifenolii

Sunt compuşi pe bază de paraclorometoxifenol, care sunt de 60 de ori mai puternici decât fenolul.
Activitatea dezinfectantă a acestor compuşi este redusă în prezenţa materiilor organice, acesta fiind şi
motivul pentru care se utilizează mai puţin. Prezintă însă avantajul că sunt puţin toxice şi neiritante.
Soluţiile în concentraţie de 5% nu afectează pielea, dar peste această concentraţie este posibilă apariţia
unor alergii.

Paraclormetoxifenolul - se prezintă sub formă de pulbere alb crem cristalină, cu un uşor miros de fenol.

Este insolubil în apă, dar solubil în solvenţi organici şi săpunuri.

Cea mai cunoscută condiţionare este soluţia de cloroxifenol 5% în asociere cu soluţii alcoolice de
terpinol 10%. Această formă este activă mai ales faţă de bacteriile Gram pozitive, precum streptococi,
stafilococi. Se foloseşte ca antiseptic în chirurgie, pentru pregătirea pielii preoperator sub formă de
diluţii 1:4.

Pentru antisepsia plăgilor şi aplicări intravaginale, intrauterine, se recomandă soluţiile 1-2%.

Diclormetoxifenolul este un preparat cu aceleaşi recomandări ca şi precedentul, dar de circa 4 ori mai
puternic.

3. Decontaminol
Se prezintă sub formă de flacoane a 100 ml, 1000 ml şi 3000 ml soluţie dezinfectantă ce conţine clorură
de alchil-fenol-dimetil-amoniu, glutaralaldehidă, alcool izopropilic şi nonilfenolpolietoxilat.

Se foloseşte soluţia 0,5 % în cantitate de 0,5 l/m2 pentru dezinfecţia suprafeţelor neabsorbante şi de 1
l/m2 pentru suprafeţele absorbante. Pentru dezinfecţia instrumentarului se utilizează soluţia 1 % care
acţionează bactericid într-un timp de la 10 minute la 5 ore.

4. Micocid soluţie

Prezintă acţiune bactericidă şi antimicotică şi este utilizată în tratamentul tricofiţiei la viţei.

5. Tricrezolul

Este un amestec de orto-, meta- şi paracrezol. Se obţine din gudroanele de huilă prin distilare. Lichid
vâscos, incolor dacă este proaspăt, galben dacă este mai vechi, refringent, cu miros caracteristic,
puternic, de fenol. Este solubil în apă 2 %. Posedă acţiune antiseptică mai puternică decât fenolul, fiind
mai puţin toxic şi mai bine suportat de ţesuturi. Se foloseşte ca antiseptic extern în diverse preparate
dintre care cele mai frecvent folosite sunt lizolul (crezol saponat), soluţie de crezol şi săpun de potasiu şi
creolina, emulsie apoasă de crezoli, fenoli şi hidrocarburi.

6. Lotagenul

Este un lichid rezultat din condensarea acidului metacrezol sulfonic cu aldehida formică, cu un pH foarte
acid, în concentraţie de 36 %. Medicamentul este antiseptic, dezinfectant, hemostatic, cicatrizant,
antifungic, necrolitic specific, cu afinitate faţă de ţesuturile mortificate.

7. Racilin

Este un produs românesc care se deosebeşte de Lotagen prin aceea că în locul metacrezolului se găsesc
cei trei izomeri; orto-, meta- şi paracrezol. Concentraţia în substanţă activă este tot 36 %. Medicamentul
este necrolitic selectiv, coagulează exsudatele, secreţiile şi mucozităţile de la suprafaţa ţesuturilor,
stimulând şi favorizând delimitarea părţilor mortificate de cele sănătoase. Stimulează epitelizarea, fiind
totodată şi hemostatic, în acelaşi timp fiind antiseptic, bacteriolitic şi fungicid. Se recomandă în soluţii 2
– 5 %, în inflamaţiile tractului genital femel, în retenţii secundare, în pododermatite, furunculoză, plăgi,
escoriaţii.

8. Creozotul (Creozotum)

Este un amestec de derivaţi fenolici, cei mai importanţi fiind creozolul sau metil gaiacolul şi gaiacolul. Se
obţine prin distilare din gudronul de fag. Este antibacterian, antiparazitar şi cu acţiune locală ca şi
fenolul. Se recomandă în bronşite, bronhopneumonii, gastroenterite, în aceleaşi doze ca şi gaiacolul.

1.3.3. DERIVATI BIGUANIDINICI

Preparate comerciale
• Germostop-antimastită - este o soluţie cu acţiune antibacteriană utilizată pentru prevenirea
mastitelor. Conţine digluconat de clorhexidină, glicerină şi excipient. Se utilizează pentru spălarea
ugerului şi mameloanelor după fiecare muls.

• Germostop L este o soluţie dezinfectantă cu digluconat de clorhexidină utilizat pentru

dezinfecţia suprafeţelor în industria alimentară, a ouălor pentru incubat, a incubatoarelor, a pielii, a apei
de băut. Se mai produc: Germostop hexasol chirurgical, Germostop hexasol scrumb, Germostop pentru
instrumentar, Germostop pentru uger, Germostop şampon.

Alte produse pe bază de clorhexidine: Neohexidin, Hydrex, Hibiscrub, pentru decontaminarea mâinilor,
Hibitone, Plurexid, Betasept, Biseptine, pentru decontaminarea preoperatorie a pielii şi a plăgilor,
Betagin, Travosept folosite în vulvovaginite, Peridex Drill, pentru tratamentul infecţiilor bucale, Auristan
folosit în tratamentul otitelor.

1.3.5. SUBSTANŢE COLORANTE

1. Derivaţi acridinici

Rivanolul (Etacridină lactică) este o pulbere de culoare galbenă cu gust amar. Este o substanţă
incompatibilă cu clorura de sodiu, cu cloramina, cu iodul, cu taninul, cu sărurile de argint. Acţionează
bactericid mai ales faţă de cocii piogeni, streptococii fiind mai sensibili decât stafilococii. Nu tulbură
fagocitoza şi nici nu este iritant, neprecipitând proteinele tisulare. Este indicat sub formă de soluţii
apoase în concentraţie de 1-2 %o pentru spălarea plăgilor cu multă secreţie, murdărie, spălături ale
mucoaselor şi intramamar în mamite streptococice. Se eliberează din farmacie sub formă de soluţie 1
%o în flacoane de 50 şi 100 ml.

2. Derivaţii trifenilmetanului

Pioctanina (Violet de genţiana) se prezintă sub formă de cristale de culoare brună cu

reflexe metalice, solubile în apă şi în alcool, dând soluţii bleu-violet. Posedă acţiune antibacteriană şi
antifungică, astringentă şi antihelmintică (oxiuroză). Se utilizează sub formă de soluţii apoase sau
alcoolice în concentraţie de 1 – 2 % pentru spălarea plăgilor, în tratamentul eczemelor, decubitelor,
rosăturilor de ham, dermatitelor şi vaginitelor micotice precum şi în stafilococii cutanate.

3. Derivaţii tiazinici

Albastrul de metilen (clorură de tetrametiltionină). Se prezintă sub formă de pulbere

cristalină, de culoare albastră închis, solubilă în apă. Manifestă incompatibilitate cu oxidantele şi
reducătoarele; reducătoarele îl decolorează, trecând în leucoderivat, iar oxidantele îl recolorează.

Asupra tegumentului lezat, în caz de arsuri sau plăgi, determină o uşoară acţiune
analgezică locală, o antisepsie moderată, dar durabilă, nefiind iritant. Pentru aceste calităţi se
recomandă sub formă de soluţii 1 %o sau pulberi 1 – 3 %. Soluţiile 0,1 – 1 % se folosesc în tratamentul
plăgilor de vară, ulcerelor interdigitale, stomatitelor şi arsurilor. Soluţiile 1 – 2 %o sunt indicate în
oftalmologie, în ginecologie, pentru stimularea burjeonării plăgilor. Colutoriile cu 2 – 3 % albastru de
metilen se întrebuinţează în tratamentul ulcerelor bucale. La păsări se recomandă a se utiliza profilactic
în bolile infecţioase, în apa de băut în concentraţie de 1/15.000 şi curativ 1/4000 – 1/5.000. Albastrul de
metilen fiole de 2 ml 2 % se utilizează în intoxicaţii cu acid cianhidric, cianuri, nitriţi, sulfamide, stări de
hipoxie, deoarece activează respiraţia celulară care este inhibată prin blocarea citocromoxidazei sau prin
formarea de methemoglobină. În cazul intoxicaţiilor methemoglobinice, leucoderivatul reduce fierul
trivalent al methemoglobinei, reoxidându-se, determinând o reactivare rapidă a hemoglobinei.

Soluţia se injectează intravenos, o dată pe zi, timp de 3 – 5 zile, în doză de 1 mg/kg (1

ml/20kg). Se poate asocia cu glucoza care favorizează acceptarea şi eliberarea hidrogenului de către
albastrul de metilen. Medicamentul se elimină prin rinichi, colorând urina în verde şi ulterior în albastru,
putându-se utiliza şi ca un test al filtrabilităţii renale, având totodată efect antiseptic urinar. Doza la om
per os este de 50 – 300 mg pe zi. Soluţia 1 % de albastru de metilen se prezintă sub formă de flcoane de
50 ml, 100 ml şi 1000 ml.