ANTISEPTICE

ŞI
DEZINFECTANTE
SUBSTANŢE ANTISEPTICE
ŞI DEZINFECTANTE

ANTISEPTIC
= substanţă utilizată pentru distrugerea microorganismelor la
suprafaţa pielii şi a mucoaselor (cu excepţia antisepticelor
colorante care pot fi utilizate şi per os şi parenteral).
- Se utilizează pentru ţesuturi vii

DEZINFECTANT
= substanţă utilizată pentru distrugerea microorganismelor în
mediul exterior (instrumentar, obiecte de uz zoo-veterinar,
grajduri, padocuri, lăptării, etc.).
- Se utilizează pe suprafeţe inerte
 ANTISEPTICE
Sunt substanţe cu actiune reversibilă care împiedică dezvoltarea
şi înmultirea microorganismelor (bacteriostatice).

Antisepticele sunt utilizate cel mai adesea pentru antisepsia:

- mâinilor,
- câmpului operator,
- plăgilor,
- pielii şi mucoaselor, în infectii diverse,
- pentru sterilizarea probelor de laborator
- pentru sterilizarea unor alimente.

Antisepticele au acţiune limitată asupra plăgilor infectate, vechi.

Toxicitatea asupra neutrofilelor şi a altor mecanisme defensive
este considerată mare.
 Antisepticele nu pot eradica singure
procese patologice specifice, cum ar fi
mamitele sau plăgile infectate, în acest
caz antisepticele având o valoare
limitată legată de:

-activitatea locală (eliminarea detritusurilor,

puroiului etc.) si
-datorită toxicitătii lor asupra neutrofilelor si
asupra altor mecanisme defensive.
 DEZINFECTANTE
Au actiune ireversibilă, distrug microorganismele cu care vin în
contact (în general sunt bactericide).

In general, acestea au acţiune brutală, fiind utilizate la dezinfectarea:

- pieselor de instumentar si sălilor de operatie,
- lenjeriei şi obiectelor contaminate,
- harnaşamente,
- cadavre şi platforme de gunoi,
- hale de tăiere,
- grajduri şi boxe,
- apă potabilă,
- păsuni.
Proprietăţile ideale :

■ să aibă efect imediat;

■ să posede un spectru larg de activitate antimicrobiană;
■ sa nu inducă, în scurt timp de la utilizare, apariţia de populaţii rezistente;
■ să posede o penetrabilitate foarte mare a barierelor naturale (de ex., sebumul etc);
■ să nu fie inactivat de proteine;
■ să aibă toxicitate minimă;
■ să nu păteze sau să corodeze;
■ să nu afecteze pielea (prin acţiune directă sau prin sensibilizarea ei);
■ să nu aibă miros şi să îndepărteze mirosurile existente;
■ să fie simplu şi economic de folosit.
Eficienţa unui antiseptic sau
dezinfectant depinde de următorii
factori:

■ concentraţie
■ timp de contact
■ temperatura soluţiei de agent
■ susceptibilitatea microorganismelor
■ gradul de infecţie (numărul de
microorganisme prezent la locul acţiunii)
■ natura mediului în care se dezvoltă
microorganismele (materii organice)
Mecanisme de acţiune
■ Relaţia dintre lipofilitatea microbului şi abilitatea antisepticului sau dezinfectantului de a penetra
membrana protoplasmatică a acestuia.

■ Substanţele colorante se adsorb pe suprafaţa peretelui celular bacterian, „sufocând” bacteria.

■ Surfactanţii acţionează prin modificarea permeabilităţii celulare – apa pătrunde în interiorul celulei
până ce aceasta cedează presiunii şi se distruge.

■ Fenolul (acidul carbolic) pătrunde în celulă prin difuzie simplă, se acumulează, după care
dezechilibrează sau interferează cu sistemul enzimatic al microorganismului, vital unui
metabolism normal.

■ Unele medicamente antimicrobiene locale determină aglutinarea şi precipitarea celulelor

bacteriene prin neutralizarea descărcărilor electrostatice celulare.
■ unele sunt active faţă de virusuri
Exemple: clorul, hidroxidul de sodiu, formolul;

■ unele sunt active faţă de ciuperci

Exemple: iodul, clorul, detergenţii, cuprul, mercurul,
alcoolul, formolul, pioctanina, etc.
Clasificare substanţe antiseptice şi dezinfectante:
I. NESTABILE
1. Oxidante
2. Reducătoare

II. STABILE
1. Acizi
2. Subst. Alcaline
3. Detergenţi
4. Sărurile metalelor grele
5. Organice
6. Săruri cuaternare de amoniu

III. SUBSTANŢE COLORANTE

 I. ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE NESTABILE

■ au o acţiune de scurtă durată,

■ se transformă în cursul acţiunii lor.

1. Antiseptice şi dezinfectante nestabile oxidante

- au o acţiune rapidă
a.) direcţi - care acţionează prin oxigenul molecular eliberat de substanţe
Ex.: peroxizi (de hidrogen, de sodiu), permanganatul de potasiu, Virkon S

b.) indirecţi - ei acţionând prin oxigenul atomic rezultat în timpul reacţiilor

Ex.: clorul şi derivaţii săi, iodul şi derivaţii săi

2. Antiseptice şi dezinfectante nestabile reducătoare

Ex.: formaldehida, glutaraldehida
 Apa oxigenată - peroxid de
hidrogen 3 %

Acţiunea este bivalentă:

1. activitate antiseptică şi deodorantă
2. activitatea mecanică, de curăţire a detritusurilor din
plăgile anfractuoase
În contact cu substante organice (sânge, puroi), datorită
catalazei, enzimă din tesuturile vii si sânge, se va
descompune rapid in hidroxid de perogen = aparitia
oxigenului molecular.

• Efervescenta ajută la ridicarea pansamentelor

atraumatic, fără sângerări.
• Apa oxigenată are calităti: astringente, hemostatice
• Nu atacă obiectele de metal sau textilele
• Are dezavantajul că topeste catgutul, de aceea se va
evita spălarea suturilor realizate cu acest material.
 Permanganat de potasiu

■ Soluţiile 1‰ de permanganat de potasiu au

proprietăţi oxidante puternice şi sunt antiseptice,
dezodorizante şi astringente.
■ Ele se recomandă în tratamentul stomatitelor,
faringitelor, vaginitelor si plăgilor.

■ Soluţiile 5% au o acţiune astringentă puternică şi

sunt utilizate pentru a reduce granularea excesivă.
 Benzoilperoxidul

■ Are calitatea de a elibera oxigen în timpul

penetrării sale prin piele având eficientă asupra
germenilor ce determină piodermatitele câinelui
(Staphilococcus spp.) precum şi în sindromul
seboreic.
■ se introduce în şampoane 2-5%, cu rol antiseptic,
antiseboreic şi cheratolitic.
 Virkon S

■ dezinfectant veterinar virucid cu spectru larg

■ este un dezinfectant chimic pe baza de oxigen ce
conţine săruri organice simple şi acizi organici;
■ Mod de acţiune: oxidează legăturile sulfurice din
proteine şi enzime întrerupând funcţia membranei
celulare, cauzând ruperea peretelui celular.
■ Aria de utilizare:
- Decontaminarea generală a suprafeţelor şi a
echipamentelor portabile din ferme;
- Decontaminarea dezinfectoarelor pentru vehicule
şi picioare;
- Igienizarea sistemelor de alimentare cu apa
potabilă;
- Decontaminarea aerului.
 Agenţi oxidanţi indirecţi
(CLOR şi IOD)

■ sunt substanţe bactericide rapide şi puternice;

■ au un spectru de acţiune larg;
■ nu sunt scumpe.

■ Efectul antibacterian se datorează afinităţii mari

pentru protoplasmă a acestor substanţe.
 Clorul
■ este un agent oxidant extrem de puternic;
■ utilizat pentru curăţirea arsurilor şi înlăturarea ţesuturilor necrozate;
■ are proprietăţi antiseptice şi dezodorizante în concentraţii foarte mici 0,3 - 0,5 %.
■ toate substanţele care eliberează clor sunt rapid inactivate în prezenţa materiilor organice
(materii fecale, pământ etc).
■ Soluţiile de hipoclorit pot, uneori, provoca o iritare temporară a pielii.

Cloraminele
■ sunt derivaţi organici ai clorului care eliberează treptat clor;
■ au activitate antimicrobiană mai slabă, dar de mai lungă durată.
■ soluţiile 0,1 - 0,5 %, se folosesc pentru tratarea apei, antisepsia mucoaselor, cavităţilor
naturale şi plăgilor.
 Iodul
■ Este un germicid cu acţiune rapidă şi intensă.
■ Se utilizează în soluţii diluate pentru că este iritant si are tendinţa de
a întârzia vindecarea.
■ Tinctura de iod este o soluţie alcoolică, diluată care se utilizează:
- dezinfecţia câmpului operator;
- revulsiv în jurul plăgilor;

Unguente iodate
■ Au acţiune vezicantă (puternic iritantă)-20 - 40 %;
■ Sunt revulsive (uşor iritante) - 1 - 2 %.
■ Se utilizează în mamitele cronice şi edemele post - şi antepartum.
 Iodoforii
■ Sunt combinaţii complexe ale iodului cu un agent tensioactiv (transportor)
neionic (povidone).

■ Avantaje:
- au o toxicitate redusă;
- nu au miros respingător;
- prezintă o bună stabilitate în timpul acţiunii.
- nu pătează;
- reduce populaţia de bacterii de pe piele pe o perioadă de 6 - 8 ore de la
administrare;
- nu posedă efecte indezirabile: de iritare a ţesuturilor, reacţii alergice sau
toxice, corozive ale metalelor, pătare.

■ RECOMANDARI:
- dezinfecţia mâinilor chirurgului şi a pielii pacientului înainte de operaţie;
 Betadina
■ este un complex alcătuit din iod şi
polivinilpirolidona, solubil în apă, utilizat
pentru acţiunea antiseptică generală;
■ nu este iritant sau toxic şi nici nu pătează
materialele cu care vine în contact.
■ Ca agent terapeutic, se recomandă în
variate afecţiuni ale dermului şi
mucoaselor (DERMATOLOGIE).
■ De asemenea se utilizează în numeroase
proceduri chirurgicale la animalele mici şi
ecvine.
 2. Antiseptice si dezinfectante nestabile
reducătoare

Formaldehida

■ Soluţia apoasă de formaldehida conţine 40% aldehidă

formică gazoasă şi 10% alcool metilic (metanol).

Extern - antiseptic şi astringent, cu un spectru

antimicrobian larg.
- în soluţii diluate 1 - 5%, fumigaţii, pentru
dezinfecţia clădirilor.
 Glutaraldehida

■ Este o aldehidă saturată, cu înaltă activitate bactericidă si

sporicidă în soluţii alcaline (pH 7,5 - 8,5).
■ Compusul este mai puţin iritant asupra pielii şi mucoaselor
decât formaldehida, el fiind activ şi în prezenţa materiilor
organice.
■ Soluţiile 1 - 2% distrug sporii de Bacillus anthracis mult mai
repede decât o soluţie de 4% de formaldehidă.

Recomandări:
■ dezinfecţia instrumentarului (în special a endoscoapelor).
■ nu este corozivă, are o tensiune superficială mică care permite
o bună spălare şi pătrundere în ţesuturi, inactivează
enterovirusurile.
 Clorhexidina
■ Este un compus sintetic care distruge peretele celular bacterian.
■ Este activă asupra germenilor Gram pozitivi şi Gram negativi şi a altor
microorganisme.
■ Are activitate apreciabilă şi în prezenţa materiilor organice.

RECOMANDARI:
■ pregătirea locului operator în soluţii apoase 0,1-0,5 %.
■ concentraţia de 1:5000 se foloseşte pentru dezinfecţia instrumentarului sanitar, a
echipamentului mecanic din fabricile producătoare de lapte şi produse din lapte şi
ca agent topic în tratamentul arsurilor.
■ Colirele 1‰ se utilizează în diferite afecţiuni oculare, ele având o toxicitate redusă
şi nu produc iritaţie locală.
■ În metrite - pesarii (tablete) cu 1 g substanţă activă, 1 pesarie/administrare/zi,
până la vindecare.
■ se utilizează ca şi constituent al altor formule antiseptice în concentraţie de 1%.
■ este ineficientă împotriva virusurilor, sporilor şi ciupercilor.
 II. ANTISEPTICELE ŞI DEZINFECTANTELE STABILE

În această categorie intră compusii:

■ Organici
■ Anorganici (acizii, alcalii, sărurile)

■ majoritatea acţionează prin precipitarea proteinelor,

de aceea, efectele antimicrobiene sunt diminuate
■ substanţe relativ nocive pt. ţesuturile animale
Clasificare antiseptice şi dezinfectante stabile:
1. ACIZI
– acidul acetic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul
lactic, acidul benzoic, acidul boric, acidul salicilic,
acidul picric, acidul tricloracetic
2. SUBSTANŢE ALCALINE
– NaOH, KOH, Ca(OH)2, CaO, carbonat de sodiu,
carbonat de potasiu, boraxul (tetraboratul de sodiu)
3. DETERGENŢI
- ANIONICI – săpunurile medicinale
- CATIONICI (săpunuri inverse) – Bromocet, Clorodin,
Dezinfectant cationic
- AMFOLITICI – Tego
- NEIONICI - Tweenuri
4. SĂRURILE METALELOR GRELE
- săruri de mercur – oxidul galben de mercur, clorura de
Hg, sublimatul corosiv (biclorura de mercur)
-săruri de argint – azotatul de argint, Colargolul,
Protargolul
-- săruri de cupru – sulfatul de cupru
-- săruri de zinc – peroxidul de zinc, clorura de zinc,
sulfatul de zinc
5. ORGANICE
Alcooli – etilic, metilic, etilenglicol, propilenglicol
Fenoli şi derivaţi – fenoli, crezoli, Lotagen, Racilin,
naftalina, rezorcină, gaiacol
Gudroanele – de pin, huilă, mesteacăn
Ihtiolul
Clorhexidina – Germostop, Clorodin
6. SĂRURI CUATERNARE DE AMONIU
- Catiorom 40%; Bromosept 50; Misoseptol, Deo-Vet,
Fungisept
 Acizii
■ Intensitatea acţiunii direct proportională cu gradul lor de disociere.

■ Acidul tricloracetic:
• coroziv, activitate energică, vezicantă şi caustică,

• coagulează cu uşurinţă proteinele şi serozitătile,

• în conc. mici sau în asocieri, se utilizează în tratamentul plăgilor anfractuoase, în antisepsia

cutanată.

■ Acidul clorhidric
• utilizat în concentratia 10%, fiind bactericid si sporulicid
■ Acidul sulfuric
• substantele organice sunt distruse aproape instantaneu, foarte coroziv
• 10%: platforme de gunoi, pardoselilor, grajdurilor.
▪ Acid lactic
• poate fi: antiseptic, antifermentescibil, iritant sau caustic.
• per os: antiseptic, antifermentescibil, scade tonusul
sfincterelor digestive = în g.i. vitei si mânji, în mucilagii 1-
2%, în doze: 4-8g.
• Este utilizat local în: otite, igiena mamelei, igiena pielii uscate
şi seboree uscată

■ Acid boric
• incompatibil cu hidroxizii si alcalii.
• Intoxicatia cronică = borism si e rară = 5 - 15g.
• Se utilizează în: oftalmologie, bacteriostatic, spălături sau
comprese: 3%, în ginecologie, afectiuni mamare, neonatale,
oftalmice, în afectiuni auriculare, ca unguent boricat 10%,
• prezintă şi activitate antifungică (glicerină boricată 20%: în
candidoze).
 Alcalii
• întrebuinţare extinsă = dezinfectante puternice, accesibile.
• Pot avea efect paraziticid

• conc. mici (0,1- 1%) = nu sunt iritante pentru cutis, îl curătă de detritusuri, în acelasi
timp având efect emolient asupra epidermei, ce devine permeabilă pentru
medicamente.
• conc. medii = sunt iritante
• conc. mari = sunt caustice (precipită proteinele)
• Asupra mucoaselor = au activitate intensă

• Activitatea bazelor se bazează pe observaţia că majoritatea bacteriilor şi virusurilor

sunt inactivate la pH> 9.
■ Hidroxidul de sodiu
• În conc. de 1‰ are efect bacteriostatic, în conc. 1-4% este bactericid şi sporulicid.
• Se utilizează în ecornarea viteilor (la 7 zile) - prin fricţionarea cepurilor osoase cornuale cu
creioane cu sodă caustică, 30-40 sec.

■ Hidroxidul de potasiu
• substantă asemănătoare cu precedenta, având o actiune mult mai caustică cu utilizări, mai
restrânse

■ Hidroxidul de calciu (Calcaria usta, calcium oxidatum)

• una din cele mai bune substanţe pt. distrugerea cadavrelor, implicit a sporilor, pentru cei de
antrax, 2-3 săpt. de contact.
• Este mai intens bactericidă decât oxidul de calciu,

• Se utilizează în: dezinfecţia grajdurilor, pardoselilor, vagoanelor, platformelor de gunoi.

 Detergenţii
■ Săpunurile
• sunt detergenţi anionici care posedă: o grupare polară hidrofilă
• Săpunul medicinal moale (de potasiu)
• Este detersiv, antiseptic, dezinfectant, iritant, favorizant al permeabilitătii epidermei.

■ Detergenţii anionici
• penetrează, denaturează proteinele, produc citoliză si sunt bactericide mai ales asupra Gram
pozitivilor.
• intensitatea reacţiei la aceşti detergenţi = proporţională cu creşterea temperaturii.

▪ Detergenţii neionici
• conţin grupări polare neionice formate din atomi de oxigen eterici si o grupă OH alcoolică
marginală.
• acţionează independent de prezenta unui pH sau de prezenţa unor ioni.
• Sunt emulgatori, solubilizanti, stabilizanti, rar utilizaţi ca dezinfectanţi
■ Detergenţii cationici
• intens antimicrobiene, sunt mai active în mediu alcalin
• intens bactericide, mai ales Gram pozitive, mai putin asupra M. tuberculosis şi a bacteriilor
piocianice
• asupra Gram negativilor activitate slabă = concentraţii mai mari
• Sporii nu sunt afectati, detergentii fiind doar virulicizi
• activitate antimicotică inconstantă, totusi oarecare eficacitate în dermatomicoze (tricofiţie).

▪ Detergenţii amfolitici
• sunt surfactanţi amfoterici (conţin o grupare anionică şi una cationică)
• sol. 1% = bactericidă 1-5 min., acţionează asupra majoritătii germenilor
• fungicid, virulicid, antiseptici, în plăgi infectate, băi 10-15 min.
• Se utilizează pentru dezinfectarea instrumentarului, lenjeriei, cabinetelor, nu degradează
metalul, lemnul, tesăturile.
 SĂRURILE METALELOR

■ Proprietăţile antibacteriene ale sărurilor metalelor respective (de mercur, cupru,

argint, bismut) se datorează ionilor (cationilor şi anionilor) pe care acestea îi pun în
libertate.
■ intensitatea acţiunii este dependentă de gradul lor de disociere electrolitică,
■ în concentraţii mici au proprietăţi astringente,
■ în concentraţii mari acţionează iritant,
■ iar peste 5 % au efect caustic (necrozant).
■ Asupra germenilor ele acţionează de regulă prin precipitarea albuminelor.
■ Mercurul şi derivaţii săi
• Acţiune bacteriostatică şi slab bactericidă, de obicei asupra formelor vegetative.
• Mecanism: inhibă activitatea enzimatică specifică şi blochează grupările tiolice.
• Activitatea sporicidă a compuşilor mercuriali este foarte redusă; sporii de Clostridium tetani, C.
septicum şi Bacillus anthracis nu sunt distruşi nici după 24 de ore de expunere la concentraţii
severe de compuşi mercuriali organici şi anorganici.

■ Derivaţii argintului
• Spre deosebire de derivaţii mercurului, derivaţii argintului nu sunt toxici.
• Derivaţii anorganici: - au acţiune intensă, atât asupra microorganismelor, cât şi asupra
ţesuturilor (astringentă, caustică - în funcţie de concentraţie).
• Azotat de argint - Se utilizează ca antiseptic şi astringent, instilat în sacul conjunctival în
soluţie 0,5 - 1%.
• Derivaţii organici dau soluţii coloidale, sunt neiritanţi, necorozivi, nu au efect astringent (nu
precipită albuminele), şi sunt bacteriostatici: protargol, colargol, argirol.
■ Derivaţii zincului
• Sărurile de zinc (sulfatul, clorura şi oxidul) sunt astringente, corozive şi moderat
antiseptice.

■ Derivaţii cuprului
• Sulfatul de cupru (piatra vânătă) are proprietăţi astringente, germicide şi fungicide.

■ Derivaţii bismutului
• administrare pe cale internă, au acţiune bacteriostatică asupra microorganismelor din
intestin.
• Acţiuni: adsorbantă - protectoare, într-o primă fază, apoi se solubilizează în secreţii şi
devin uşor astringente (antidiareice).
• Sărurile de bismut se utilizează sub formă de unguente 5 – 10 %, dar mai ales intern, în
gastroenterite, în doze de 20 g la animalele mari şi 1 g la câini.
 Antiseptice organice
■ sunt buni solvenţi, antiseptice şi dezinfectante.
■ Din grupa lor fac parte: alcoolii, derivaţii organici ai iodului, fenolii.

■ Alcool etilic
Mecanism: deshidratează protoplasma şi precipită proteinele, astfel explicându-se acţiunea sa
antimicrobiană, dar şi cea iritantă asupra ţesuturilor.
RECOMANDARI:
- antisepsia câmpului operator, a locului de injecţie;
- în toate afecţiunile pielii.

■ lodoform
Are calităţi antiseptice de durată (eliberează lent iodul), cicatrizante, dezodorizante, astringente şi
sicative.
Se utilizează sub formă de: unguente 5%, în aplicaţii locale (pe piele); suspensii uleioase în
tratamentul plăgilor profunde; ca eter iodoformat 5 - 10%, aspersiuni.
Fenolii şi derivaţii lor (crezolii)
- au proprietăţi antibacteriene, antiparazitare şi (datorită mirosului specific) sunt insectifuge.
- datorită liposolubiliăţii lor pătrund mai uşor prin mucoase şi piele, acţionând asupra
terminaţiilor nervoase senzitive, diminuând sensibilitatea nervilor (acţiune analgezică şi
antipruriginoasă).

Avantaje:
- au un efect bactericid rezonabil;
- nu sunt inactivaţi de către materiile organice;
- timpul de contact redus.
Dezavantaje:
- sunt scumpi;
- au o toxicitate mare;
- împrumută miros alimentelor;
- nu au un spectru larg de acţiune.
 III. ANTISEPTICELE ŞI DEZINFECTANTELE
COLORANTE

■ derivaţi acridinici - rivanol

■ derivaţi trifenilmetanici – pioctanina (violet de genţiana)
■ derivaţi tiazinici – albastrul de metilen

■ Rivanol 1 %
• Dezinfectant, antiseptic local.
• Reduce flora tranzitorie de pe piele.
• Se aplică extern, compresări, bandijonări, spălături locale la
nevoie.
■ Pioctanina
• Antiseptic, fungicid in piodermite, ulceratii ale tegumentelor,
stomatite.
• Se utilizează extern, prin tamponare.

■ Albastru de metilen
• Analgezic, antiseptic, dezinfectant, favorizează cicatrizarea
• Se recomandă în diverse afecțiuni dermatologice, stomatice,
ulcerații, infecții ale tegumentelor (uz extern)
• Un intern: administrat în apa de băut se absoarbe rapid din
tubul digestiv, activând procesele oxidoreducătoare din
organism, fiind deosebit de util în hipoxii, methemoglobinimii
• Modul de acţiune este reducerea hemului din methemoglobină
la hemoglobină
• Se elimină din organism prin urină pe care o colorează verde-
albăstrui, acţionând ca antiseptic al aparatului excretor
 Aplicaţii – calcule farmaceutice şi reţete

1. Unei vaci cu o plagă infectată trebuie să

i se facă o spălătură cu soluţie de
rivanol 1‰. Avem la dispoziţie pulbere
de rivanol. Cereţi farmacistului să
prepare 500 ml soluţie. După ce se
efectuează spălătura cu rivanol, aceeaşi
vacă va fi tratată cu eter iodoformat
10% - aspersiuni. Rugaţi farmacistul să
prepare 200 ml din această soluţie.
Aplicaţii – calcule farmaceutice şi
reţete

2. Unui câine cu eczemă infectată trebuie să i

se facă aplicaţii zilnice de unguent cu acid
salicilic 10%. Tratamentul durează 5 zile.
Rugaţi farmacistul să elibereze 200 g din
acest preparat. Câinele va beneficia şi de
comprese cu soluţie apoasă de borax 3%.
Cereţi eliberarea a 100 ml soluţie.
Aplicaţii – calcule farmaceutice şi
reţete

3. Unui cal cu cheratită i se va aplica un

unguent cu oxid galben de mercur 2%.
Acesta se comercializează ca “Unguent
oftalmic” în tuburi de 6 g. Cereţi de la
farmacie eliberarea a 2 tuburi.
Aplicaţii – calcule farmaceutice
şi reţete

4. Unui motan cu dermatită micotică vrem

să-i aplicăm o soluţie apoasă de
pioctanină 1%, zilnic, timp de 10 zile.
Avem la dispoziţie pulbere de pioctanină.
Cereţi farmacistului să prepare 400 ml
din această soluţie.
 Aplicaţii – calcule farmaceutice şi reţete

5. Din 2 litri soluţie comercială de cloramină B 20%, să se prepare o soluţie 0,5% pentru
dezinfecţia unor echipamente de cauciuc.

6. Din 2 litri soluţie Catiorom 40% să se prepare o soluţie 2% pentru dezinfecţia unei săli de
procesare a cărnii.

7. Din 5 litri soluţie de formaldehidă 38% să se obţină o soluţie 5% pentru dezinfecţia unui
grajd depopulat.

8. Să se prepare 5 litri soluţie Virkon 0,5% din soluţia comercială care conţine 50%
substanţă activă.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!