1

ANESTEZIA (ANALGEZIA) LOCALĂ ŞI REGIONALĂ

Mulțumiri domnului Prof. Dr. Marius Pentea pentru

atenția cu care a pacurs acest material și pentru corecturile sugerate.

Avantajele anesteziei loco-regionale sunt numeroase:

- permite realizarea unor intervenţii chirurgicale mici chiar şi pe animal în picioare;
- animalul este conștient pe toată durata anesteziei;
- este mai puţin agresivă decât anestezia generală, nu afectează circulaţia și respiraţia;
este economică şi poate fi utilizată în teren.
Dezavantajele întâlnite frecvent: nu poate fi aplicată la animalele retive deoarece necesită
cooperarea pacientului sau contenţia foarte serioasă; poate necesita sedarea care are efecte
sistemice; nu rezolvă calmarea, imobilizarea, relaxarea, securitatea; este contraindicată în infecţii
locale; la dozarea necontrolată apar accidente.
Se realizează prin mijloace chimice, electrice (electroanalgezie, electroacupunctură) şi
hipotermie (refrigeraţie). Mijloacele chimice sunt reprezentate de substanţe diferite numite
anestezice locale care afectează orice tip de neuroni şi fibră nervoasă. Anestezicul local este o
substanţă capabilă să suspende, temporar şi reversibil, sensibilitatea într-o anumit regiune prin
acţiunea locală asupra terminaţiilor şi fibrelor nervoase senzitive.
Structura chimică a anestezicelor locale respectă o anumită schemă: un grup sau rest
aromatic lipofil, un lanţ intermediar (grup anesteziofor), format dintr-o catenă de 4-5 atomi şi o
grupare amino hidrofilă. Această grupare poate fi ionizată sau nu, forma neionizată este foarte
liposolubilă. Natura lanţului intermediar divide anestezicele locale în două clase chimice
principale:
- amide (lidocaina, bupivacaina, mepivacaina, etidocaina, dibucaina, ropivacaina) şi
- esteri (cocaina, procaina, tetracaina, cloroprocaina). Diferenţele între aceste două
clase implică potenţialul de a produce efecte secundare (reacţii alergice mai
frecvente la esteri prin metabolitul acid paraaminobenzoic care induce alergie
încrucişată cu numeroase substanţe înrudite chimic) şi mecanismul prin care sunt
metabolizate. Esterii sunt hidrolizaţi în plasmă la locul injectării, timpul de
înjumătăţire este de câteva minute prin urmare au o durată de acţiune scurtă. Pacienţii
cu activitate colinesterazică redusă (nou-născuţi, animale gestante) pot prezenta un
risc crescut de toxicitate la această grupă (Aldrete J. A., Johnson D. A., 1970).
Amidele necesită metabolizare hepatică, au timp de înjumătăţire de câteva ore.
Pacienţii cu boli hepatice sunt mai susceptibili la reacţiile adverse ale acestui grup de
anestezice locale.
Pentru prelungirea efectului analgezic anestezicele locale se pot asocia cu un
vasoconstrictor, care întârzie absorbţia de la locul injectării; iar grăbirea instalării efectului se
realizează prin alcalinizare (cu bicarbonat) sau asociere cu hialuronidază. Asocierea cu
adrenalină se face extemporaneu, utilizând concentraţii de 1:200000 sau mai diluate 1:400000.
Efecte toxice sistemice. Anestezicele locale sunt absorbite în fluxul sanguin şi dacă s-a
folosit o cantitate mare nivelul concentraţiei sanguine poate determina efecte toxice
cardiovasculare şi ale SNC.
Principalele droguri anestezice locale care s-au impus practicii medicale veterinare sunt
sistematizate în tabelul următor:
 2

Anestezicul local Denumire comercială Potenţă Durată

Procaină Novocaină 1 1 oră
Lidocaină cu sau fără Xylocaină, Xilină, 2 2 ore
epinefrină 1:200.000 Lignocaină, Duracaină
Mepivacaină Carbocaină 2,5 1,5-2 ore
Bupivacaină Marcaină 8 4-6 ore
Proparcaină sol. oftalmică Ophtaine 2 ore
0,5%

Gruparea anestezicelor locale după durata medie de acţiune (minute)

scurtă medie lungă

60-90 30-60 120-240 90-200 180-600

Procaina, Cloroprocaina, Mepivacaina, Lidocaina, Tetracaina,
manifestarea manifestarea manifestarea manifestarea instalare efect
efectului efectului efectului efectului lentă.
lentă. rapid. rapid. rapid. Bupivacaina,
Prilocaina, instalare efect
manifestarea intermediară.
efectului Etidocaina,
rapid. efect rapid.

Lidocaina (Xilina, Xylocaină, Duracaină) (sintetizată în 1943) este analgezicul cap de

serie al clasei amidelor, cu care se pot efectua atât anestezii de contact cât şi infiltraţii, blocaje
tronculare sau plexale şi anestezie rahidiană. La doze egale este mai toxică decât procaina dar,
având o potenţă anestezică mai mare, se foloseşte în concentraţii mai mici a căror toxicitate este
redusă. Este un bun analgezic de contact folosit în oftalmologie şi stomatologie, în concentraţii
de 2-4%. Pentru anestezia de suprafaţă a pielii intacte se poate folosi şi sub formă de unguent,
EMLA cream 5% (AstraZeneca), în care se găseşte 2,5% lidocaină în asociaţie cu 2,5%
prilocaină. De asemenea, există plasturi doar cu lidocaină. Concentraţiile soluţiei de lidocaină
folosită pentru infiltraţii locale sunt între 0,25-1%, pentru infiltraţii tronculare şi plexale 1-1,5%,
pentru anestezia spinală concentraţiile recomandate sunt între 2-4%. Efectul analgezic apare
după 2-5 minute şi durează 60-80 minute.
Doza maximă pentru infiltraţii după care semnele intoxicaţiei devin aparente nu este
exact stabilită, dar se pare că este de ordinul a 10 mg/kg (Hall L. W. şi Clarke K. W., 1991). La
cabaline primele simptome de intoxicare apar dacă s-au administrat mai mult de 250 ml de
lidocaină soluţie 2%.
Bupivacaina (Marcaină) este indicată atunci când se doreşte un efect analgezic de lungă
durată, 6-8 ore, fiind foarte bine tolerată de către ţesuturi (Skarda R. T., 1991).
Mepivacaina (Carbocaină) este anestezicul local cel mai bine tolerat de ţesuturi la
cabaline, cu efect rapid şi durată de acţiune 120-240 minute. Concentraţiile folosite sunt cuprinse
între 1-2%. Având o toxicitate mică, inferioară lidocainei, are indicaţii la pacienţii cu risc
operator crescut.
Procaina (Novocaină) a fost una din primele anestezice locale de tip ester sintetizate
(1905) şi folosite injectabil. Este un bun analgezic local folosit atât pentru infiltraţii locale,
tronculare sau plexale cât şi pentru anestezia spinală. Acţiunea analgezică de contact este redusă.
Doza toxică în cazul infiltraţiilor este de 1,8 g/100 kg la vacă, cal, şi 0,25 g/kg la câine. Pentru
infiltraţii se foloseşte sol. 0,5-1%, pentru blocaj troncular 2-4%.
 3

Sistematica anesteziei loco-regionale

Anestezia locală este caracterizată de pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase într-o

zonă delimitată şi suprimarea recepţiei senzitive ca urmare a acţiunii unui mijloc anestezic
asupra receptorilor algici.
După profunzimea la care se face blocarea receptorilor anestezia locală este de două
tipuri:
1) .Anestezia de suprafaţă sau de contact (se referă la tegumente şi mucoase) se
realizează prin instilaţii, badijonări, pulverizări de anestezice locale. Anestezia de
contact se poate realiza şi prin refrigeraţie (crioanalgezie), mai exact prin aspersarea
suprafeţei cu lichide rapid evaporabile – clorură de etil, eter – sau prin acoperirea lor
cu gheaţă.
2) Anestezia locală prin infiltraţie înseamnă injectarea anestezicului local în
profunzimea ţesuturilor sau planurilor anatomice pe care se va opera, fie în jurul
acestora. Infiltraţia se poate efectua, după cum se impune, intradermic (în buton sau
liniar), subcutanat şi în planurile profunde (infiltrate în bloc sau plan cu plan). După
regiunea anatomică tehnica diferă, infiltraţiile putând fi liniare, în evantai, circulare,
în romb. Infiltraţiile sunt contraindicate în focarele inflamate, edemaţiate sau în cele
septice (favorizează diseminarea infecţiei).
 4

Anestezia regională (de conducere) are ca efect suprimarea transmisiei centripete a

nocicepţiei. Atunci când se efectuează aceste tehnici trebuie conştientizat că există un procent
inevitabil de eşec. Localizarea nervilor se va face utilizând repere anatomice şi vasculare.
Tehnica de execuţie impune grija faţă de amănunt, sterilizare, asepsie, folosirea de ace cu bizou
scurt, evitarea înţepării nervului prin orientarea acului paralel cu nervul şi cu deschiderea spre
acesta.
După nivelul la care se blochează conducerea, anestezia regională poate fi:
- tronculară sau perineurală când anestezicul local este infiltrat pe traiectul nervilor periferici;
- plexală - infiltraţia se face în proximitatea plexurilor nervoase;
- spinală: -epidurală – anestezicul se introduce în spaţiul epidural, şi
- rahidiană (subarahnoidiană, intratecală) - anestezicul se depune în spaţiul
subarahnoidian şi acţionează asupra rădăcinilor nervilor spinali la ieşirea din măduvă.
A devenit din ce în ce mai frecventă practica introducerii pe cale spinală şi a altor grupe
de medicamente şi anume: agonişti alfa-2 adrenergici, ciclohexamine sau substanţe
opioide, substanţe care acţionează asupra unor receptori specifici localizaţi la acest nivel
şi care asigură analgezia necesară chirurgiei membrelor posterioare, perineului,
abdomenului sau toracelui cu avantajul principal al păstrării poziţiei în picioare a
animalului.
 5

Analgezia regională a capului, gâtului şi toracelui

N. maxilar
Origine şi traiect: ramură senzitivă a n. trigemen, iese din cavitatea craniană în hiatusul
orbitar prin gaura rotundă sau prin gaura orbitorotundă (la rumegătoare), de unde printr-un
traiect drept ajunge în hiatusul pterigopalatin şi pătrunde în canalul osului maxilar din care iese
prin gaura infraorbitară ca n. infraorbitar.
Indicaţii: acest nerv se blochează în operaţii pe maxilar, plafonul cavităţii orale, buza şi
arcada dentară superioară.
Loc de elecţie: la cabaline imediat sub arcada zigomatică pe perpendiculara ce coboară
din unghiul lateral al ochiului (fig. 1 a, b).
Tehnica blocajului: după contenţia capului un ac de 8-10 cm se introduce prin masa m.
maseter până la hiatusul pterigopalatin, unde după interpunerea unui cateter între ac şi seringă se
injectează 15-20 ml blocând nervul înainte de intrarea în canalul maxilar.
La câine, cu gura pacientului deschisă se palpează marginea rostrao-ventrală a arcului
zigomatic la locul unde se întâlneşte cu osul care înconjoară ultimul molar de pe maxilă. Acul se
introduce în spaţiul astfel identificat, orientat perpendicular pe palatul dur, şi avansează până ce
depăşeşte nivelul rădăcinilor ultimului molar (fig. 1 c). Se verifică poziţionarea acului prin
aspirare apoi se injectează 2-4 ml de analgezic.

a b c
Fig. 1. Locul de elecţie pentru blocajul nervului maxilar la cal (a, b) şi la câine (c)

N. infraorbitar
Origine şi traiect: provine din n. maxilar şi se exteriorizează prin gaura infraorbitară.
Indicaţii: blocajul n. infraorbitar la ieşirea din canalul osos al maxilei asigură analgezia
buzei superioare şi nasului de aceeaşi parte. Prin introducerea anestezicului local în canalul osos
se obţine analgezia premolarilor 1 şi 2, caninilor şi incisivilor şi a ţesuturilor moi adiacente.
Locul de elecţie: la cal gaura infraorbitară se reperează la marginea m. ridicător al buzei
superioare sau la 1-2 cm rostro-dorsal de vârful crestei faciale (fig. 2(1)); la bovine la
întretăierea liniei dusă din unghiul medial al ochiului cu perpendiculara ridicată de la marginea
rostrală a primului premolar (fig. 3(2)); la câine şi pisică deasupra celui de al treilea premolar
superior la 0,5-1 cm (fig. 4).
Tehnica de lucru: după contenţia capului se introduce un ac scurt (2,5 cm) și se injectează
5 ml lidocaină 1% la marginea găurii infraorbitare. Acul poate fi introdus pe canal, aproximativ
2,5 cm, cu obţinerea analgeziei dentiţiei până la al doilea molar. La câine şi pisică se ridică buza
superioară şi se trage comisura înapoi, se reperează gaura infraorbitară şi se injectează 2-3 ml de
anestezic local în locul de deschidere al canalului sau pe canalul osos (la pisică canalul osos este
foarte scurt, prin urmare vârful acului ajunge rapid în spaţiul suborbital).
 6

Fig. 2. Blocajul nervilor infraorbitar (1), mentonier (2) şi oftalmic (3, 4 şi 5) la cal

Fig. 3. Locurile de elecţie pentru blocajul nervului cornual (1),

infraorbitar (2) şi mentonier (3) la bovine

Fig. 4. Blocajul nervului infraorbitar la câine

 7

N. palatin mare
Origine: este ramura nervului maxilar.
Indicaţii: blocarea lui asigură analgezia palatului dur anterior de blocaj, a mucoasei
palatine şi gingiei în intervenţiile care corectează defectele palatului.
Loc de elecţie: nervul de blochează înainte de pătrunderea în canalul palatin în dreptul
găurii palatine mari. La câine şi pisică aceasta este localizată la intersecţia dintre două linii
imaginare, prima trece la jumătatea distanţei dintre arcada dentară şi mijlocul palatului, iar cea
de-a doua trece prin mijlocul premolarului maxilar patru (fig. 5). Această gaură de mici
dimensiuni nu poate fi palpată prin grosimea mucoasei palatine. Prin urmare se vor folosi ace
subţiri pentru a putea pătrunde doar în deschiderea conductul palatin unde se injectează 1-2 ml
anestezic.

a b
Fig. 5. Locul de elecţie pentru blocajul nervului palatin mare
la câine (a) şi pisică (b)

4. N. mandibular la ieşirea din cutia craniană

Origine şi traiect: ramură mixtă a n. trigemen iese din craniu prin gaura ovală (la bovine)
(gaura sfâşiată – la cal).
Indicaţii: blocarea bilaterală a acestuia permite relaxarea musculaturii pentru deschiderea
cavităţii orale, precum şi intervenţiile pe regiunile inervate: buză inferioară, mandibulă, dinţi,
porţiunea rostrală a limbii.
Loc de elecţie: la marginea rostrală a articulaţiei temporo-mandibulare, sub arcada
zigomatică, la jumătatea distanţei dintre unghiul lateral al ochiului şi baza pavilionului urechii.
Tehnică: un ac lung de 10-12 cm se introduce prin incizura mandibulei în direcţia bazei
pavilionului urechii opuse; subcutanat se injectează 10 ml, se continuă introducerea acului încă 6
cm până ce acul se opreşte în osul bazisfenoid unde se injectează încă 15-20 ml. Se impune
contenţia foarte bună a capului şi adaptarea seringii la ac prin intermediul unui cateter. O
variantă mai simplă constă în introducerea acului anterior de baza pavilionului auricular la 2-3
cm în profunzime.

N. alveolar inferior
Origine şi traiect: este ramura nervului mandibular care pătrunde în canalul mandibular.
Indicaţii: blocarea lui permite intervenţii pe dinţii inferiori, mandibulă şi buza inferioară.
Loc de elecţie: la animalele mari înainte de intrarea în canalul osos la întretăierea liniei ce
prelungeşte caudal arcada dentară inferioară cu perpendiculara ce coboară din unghiul lateral al
ochiului. La cal se poate lua ca reper jumătatea distanţei dintre baza urechii şi incizura vaselor
 8

faciale de pe mandibulă. La câine şi pisică blocarea acestui nerv se poate face intraoral sau pe
cale extraorală înainte ca nervul să pătrundă în canalul osos al mandibulei.
Tehnică: la cabaline acul lung de 15 cm se introduce de jos în sus pe lângă faţa internă a
ramurei mandibulei, pe sub m. pterigoidian medial până în dreptul găurii mandibulare, se
injectează 15-20 ml analgezic (fig. 6 a). La câine şi pisică abordul prin cavitatea orală (fig. 6 b,
c) presupune introducerea acului orientat spre faţa internă a mandibulei în gaura mandibulară
palpată la 1-2 cm posterior de ultimul molar, unde se injectează 2-3 ml de analgezic. Dacă iniţial
seringa şi acul vor avansa paralel cu arcada dentară inferioară (fig. 6 b), ulterior în momentul
localizării găurii mandibulare seringa va fi orientată deasupra premolarilor de pe partea
contralaterală, permiţând astfel un acces mai facil la zona din vecinătatea găurii mandibulare
(fig. 6 c). Se poate recurge şi la un abord extraoral. La pisică acul se va introduce dinspre
marginea ventrală a mandibulei avansând pe faţa ei internă, pe linia imaginară ce trece chiar prin
mijlocul arcului zigomatic.

(a)

(b) (c )
Fig. 6. Blocajul nervului alveolar inferior la cal (a) şi la câine abord prin cavitatea
orală (b, c)

N. mentonier
Origine şi traiect: iese la nivelul găurii și asigură inervaţia senzitivă a buzei inferioare.
Loc de elecţie: se reperează prin palpare gaura mentonieră care se află pe faţa laterală a
corpului mandibulei la jumătatea distanţei dintre ultimul incisiv şi primul premolar la cal, în
dreptul comisurii buzelor la bovine (numeroase găuri mentoniere la rumegătoare) şi în dreptul
celui de-al doilea premolar la câine (fig. 7).
Tehnică: se injectează 5 ml de lidocaină 2% (cu/fără epinefrină) la jumătatea distanţei
dintre ultimul incisiv şi primul premolar la cal (fig. 2(2)), în dreptul comisurii buzelor la bovine
(fig. 3(2)), şi în dreptul premolarului doi mandibular la câine. Dacă se doreşte desensibilizarea
incisivilor, caninului chiar şi a premolarilor, se poate încerca avansarea acului în conductul osos
al mandibulei prin gaura mentonieră pe o distanţă cât mai mare, 3-5 cm, cu injectarea a
 9

aproximativ 10 ml lidocaină la cal şi a 0,25-1 ml de lidocaină 2% (cu/fără epinefrină) la

animalele de companie. Din punct de vedere practic este imposibil să se poată realiza blocarea
pe conductul osos al n. mentonier la pisici şi câini de talie mică, deoarece gaura nu poate fi
palpată şi/sau are un diametru prea mic pentru a permite pătrunderea chiar şi a unui ac fin.

Fig. 7. Reperul anatomic pentru blocajul nervului mentonier la câine

N. oftalmic - blocaj retrobulbar

Origine şi traiect: ramură exclusiv senzitivă a n. trigemen iese din craniu împreună cu
nervul maxilară, apoi se împarte în trei ramuri: n. frontal, n. lacrimal şi n. nazociliar.
Indicaţii: intervenţii chirurgicale pe ochi şi anexele oculare, obţinându-se analgezia
globului şi anexelor, cu excepţia pleoapei inferioare. Blocajul afectează şi nn. troclear,
oculomotor, abductor şi ramurile parasimpatice, n. optic, având ca efect achinezia globului,
midriaza, hipotonia intraoculară și pierderea temporară a vederii; în scop terapeutic în afecţiuni
inflamatorii (blefarite, conjunctivite, cheratite, etc) pentru calmarea durerii, ameliorarea
circulaţiei, reducerea fotofobiei, spasmului muscular şi epiforei.
Loc de elecţie şi tehnică:
- la cabaline sunt posibile trei căi de acces (fig. 2):
1. Prin unghiul lateral al fantei palpebrale, acul se introduce pe lângă globul ocular
orientat spre articulaţia temporo-mandibulară din partea opusă, până ce atinge osul, apoi se
retrage 3-5 mm, se verifică pentru a nu fi intravascular şi se injectează la animalul adult 10-15
ml procaină 2% sau lidocaină 1%.
2. Prin unghiul medial, acul se introduce la 0,5-1 cm dorsal de unghiul medial orientat
posterior în direcţie dorso-ventrală, între globul ocular şi orbită, la 10-12 cm profunzime.
3. Prin fosa temporală, acces considerat cel mai puţin riscant, caudal de procesul
zigomatic al frontalului acul introducându-se 6-8 cm în direcţie ventro-medială.
- la bovine:
1. Tehnica Peterson (fig. 8a) - prin fosa temporală în unghiul ventro-rostral (în spațiul
delimitat de: procesul coronoid al mandibulei, procesul supraorbital și arcada zigomatică), unde
acul se introduce 7-11 cm în profunzime în direcţie perpendiculară pe planul sagital, orientat
orizontal, până ce se lovește de fosa pterigopalatină.
2. Blocajul retrobulbar în patru puncte (fig. 8b) – un ac ușor curb, de aproximativ 9 cm,
se introduce prin piele dorsal, ventral, lateral și medial de ochi, la ora 12, 6, 3, respectiv 9. Acul
este orientat în spatele globului, oasele care concură la formarea orbitei fiind folosite drept ghid.
- la oaie, capră, porc se pot folosi aceleaşi procedee, cantitatea de analgezic fiind de 3-6
ml.
- la câine şi pisică blocajul retrobulbar se poate realiza prin traversul pleoapei inferioare;
la 0,5 cm lateral de unghiul palpebral lateral sau prin fosa temporală la 2-4 cm posterior de
 10

mijlocul marginii pleoapei superioare, unde acul se introduce 1,5-5 cm orientat dorso-ventral şi
uşor latero-medial. La câine se injectează 2-5 ml iar la pisică 1-3 ml (Dyson Doris, 2007).
Riscuri, accidente, complicaţii: traumatizarea n. optic, perforarea globului ocular,
hematom retrobulbar, dislocarea ochiului, abces şi flegmon retrobulbar. Prevenire:
contenţia sigură a capului şi analgezia de suprafaţă (dacă este cazul); folosirea de ace
cu bizou scurt; introducerea acului neadaptat la seringă; se va respecta doza, volumul
exagerat şi administrarea rapidă putând disloca globul (mai ales la câini cu orbita
largă).

a b
Fig. 8. Blocajul retrobulbar al nervului oftalmic la bovine
a - tehnica Peterson, b – bocajul în patru puncte

N. frontal
Origine şi traiect: ramură a n. oftalmic, iese din cavitatea orbitară prin gaura supraorbitară
şi ramificaţiile sale ajung la pleoapa superioară şi frunte.
Loc de elecţie şi tehnică de lucru: la cal se reperează prin palpare gaura supraorbitară la
aproximativ 6 cm dorsal de unghiul medial al ochiului de-a lungul procesului zigomatic al
frontalului. Se introduce acul (de 2,5 cm lungime) prin piele în gaură, apoi se ataşează seringa
cu 5 ml lidocaină 2% (fig. 9, 10). Se infiltrează în gaura supraorbitară şi de-a lungul părţii
dorsale a procesului zigomatic al frontalului. La bovine la marginea arcadei orbitare superioare
se introduce acul 1,5-2 cm în profunzimea bazei pleoapei superioare. La câine şi pisică se
infiltrează 2-3 ml lidocaină la baza pleoapei superioare.
 11

Fig. 9. Blocajul nervului frontal la cal

N. lacrimal. Blocajul său este necesar pentru a obţine analgezia porţiunii laterale a
pleoapei superioare şi a unghiului lateral (fig. 10 și 13). Acul se introduce prin unghiul lateral al
ochiului şi este orientat spre marginea dorsală a orbitei, de-a lungul treimii sale laterale. Se vor
injecta 2-3 ml de anestezic.

Fig. 10. Blocajul nervului lacrimal la cal

N. infratrochlear
Origine şi traiect: ramură a n. nazociliar (la rândul lui ramură a n. oftalmic) trece pe
podeaua orbitei spre unghiul medial distribuindu-se aparatului lacrimal, pleoapei a III-a şi
regiunii nazale caudale.
Indicaţii: se blochează în operaţii pe regiunile inervate (dezobstrucţia chirurgicală a
canalelor lacrimale sau a conductului lacrimonazal).
Tehnică: acul se introduce la 0,5-1 cm deasupra unghiului medial şi la 3-4 cm în
profunzime pe lângă peretele osos unde se injectează 4-6 ml la animalele mari (fig. 11 și 13)
(Manning J. P. şi St Clair L. E., 1976) şi 1-2 ml la animalele mici.

Fig. 11. Blocajul nervului infratrochlear la cal

 12

N. zigomatic
Origine şi traiect: se desprinde din n. maxilar înainte de intrarea în canalul maxilar. Se
distribuie regiunii zigomatice şi a pleoapei inferioare.
Loc de elecţie şi tehnică: se infiltrează la 1-2 cm sub comisura fantei palpebrale laterale,
în profunzime la baza pleoapei 3-8 ml analgezic la animalele mari (fig. 12 și 13) (Manning J. P.
şi St Clair L. E., 1976) şi 2-3 ml la cele mici.

Fig. 10. Blocajul nervului zigomatic la cal

Fig. 13. Locul de elecție pentru blocaj și regiunea în care se pierde sensibilitatea la cal
N. frontal – albastru, n. lacrimal – roșu, n. zigomatic – galben, n. infratrochlear - verde

N. auriculo-palpebral
Origine şi traiect: este ramura n. facial. Conţine fibre motorii destinate muşchiului
orbicular al ochiului. Blocând acest nerv se previne clipitul dar nu se desensibilizează pleoapele.
Indicaţii. împreună cu analgezia de suprafaţă, se foloseşte pentru a uşura examinarea
ochiului sau pentru proceduri minore cum ar fi îndepărtarea unui corp străin. Se recomandă şi în
tratamentul entropionului spastic.
Loc de elecţie şi tehnică de lucru: la cabaline acest nerv poate fi blocat dorsal de procesul
zigomatic al osului temporal (fig. 14 și 15). Acul se introduce deasupra arcadei zigomatice la
 13

mijlocul acesteia şi 5-10 ml de anestezic local vor fi depozitaţi medial de arcadă. Blocajul se
poate face și caudal de procesul coronoid a ramurei mandibulei (fig. 15 săgeata albastră).
Achinezia palpebrală poate fi realizată şi prin infiltraţie: acul se introduce SC la 1-2 cm lateral
de unghiul lateral palpebral, se orientează spre mijlocul bazei pleoapei superioare, unde prin
retragere se infiltrează 5 ml lidocaină 2%, manevra se repetă la pleoapa inferioară. La bovine
(fig. 14) acul se introduce imediat dorsal de arcada zigomatică, la aproximativ 2 cm rostral de
baza urechii şi se injectează 5-10 ml de lidocaină 2% cu epinefrină. Dacă este nevoie şi de
analgezia pleoapelor, se va injecta 10 ml lidocaină SC în jurul marginii libere a pleoapelor. La
câine blocarea se poate realiza în treimea caudală a arcadei zigomatice, se injectează 3 ml
lidocaină (fig. 14 și 16).

Fig.14. Traiectul și locul de elecție pentru blocajul nervului auriculopalpebral la cal (a), vacă (b)
și câine (c) (după Soma 1971)

Fig.15. Blocajul nervului auriculopalpebral la cal

 14

Fig.16. Blocajul nervului auriculopalpebral la câine

N. cornual
Origine şi traiect: rezultă din unirea unei ramuri a n. lacrimal cu o ramură din n.
zigomatic. Iese din orbită pe sub procesul zigomatic al frontalului, având traiect spre fosa
temporală sub linia temporală.
Indicaţii: blocându-l se asigură analgezia cornului şi a bazei acestuia.
Loc de elecţie: imediat ventral de linia temporală, la mijlocul distanţei dintre unghiul
lateral al ochiului şi baza cornului.
Tehnica de lucru: un ac de 4 cm se introduce până atinge partea laterală a porţiunii
temporale a osului frontal (fig. 3 (1) și 17). Se aspiră pentru a exclude administrarea
intravenoasă, apoi se injectează 5 ml de lidocaină 2%. Alţi 2 ml se injectează pe măsură ce acul
se retrage. Apoi se orientează acul subcutanat deasupra liniei temporale şi se injectează alţi 2-3
ml. La capre cornul este inervat de n. cornual şi n. infratrochlear. Se blochează n. cornual după
tehnica de la bovine, apoi n. infratrochlear.

Fig.16. Blocajul nervului cornual la vacă

Nn. lingual şi hipoglos

Origine şi traiect: n. lingual se detaşează din n. mandibular, se îndreaptă direct spre baza
limbii între muşchii milohioidian şi stiloglos devenind „satelit” al arterei linguale; n. hipoglos,
nerv motor lingual, trece oblic ventro-rostral, pe lângă punga guturală şi hioid, ajunge la baza
limbii unde pătrunde profund în direcţie longitudinală.
 15

Indicaţii: blocarea acestor nervi se practică în operaţii pe limbă.

Locuri de elecţie şi tehnici de lucru: cei 4 nervi pot fi blocaţi în grosimea limbii sau
înainte de a pătrunde şi a se ramifica în limbă:
- blocajul intralingual se poate realiza prin introducerea acului (de 7-8 cm) perpendicular
şi în mijlocul spaţiului intermandibular, la 3-4 cm rostral de hioid şi la 4-6 cm în profunzime,
unde se injectează 10-15 ml soluţie analgezică. Acul se retrage până sub piele şi se orientează
oblic lateral spre mandibulă, unde se injectează aceeaşi cantitate de anestezic. Aceeaşi
operaţiune se repetă în cealaltă parte. Blocajul se poate practica şi prin introducerea acului
bilateral în spaţiul intermandibular, blocând nn. linguali, şi apoi orientarea spre planul median
pentru a bloca și n. hipoglos.
- blocajul retrolingual se realizează prin două injecţii practicate în dreptul incizurii
vaselor faciale de pe mandibulă de o parte şi de alta. Acul se introduce pe faţa medială a
mandibulei, 8-10 cm în profunzime, unde se injectează 10-15 ml pentru blocarea n. lingual, apoi
se retrage sub piele şi se orientează în plan dorso-medial spre corpul hioidului la 4-5 cm în
profunzime, unde se injectează 10 ml pentru blocarea n. hipoglos. Se procedează identic şi pe
partea opusă.

Blocajul ramurilor dorsale ale nn. spinali cervicali

Origine şi traiect: ramurile dorsale ale primei perechi cervicale ies prin gaura vertebrală
laterală a atlasului, pentru a ajunge între m. oblic caudal şi marele drept dorsal al capului,
inervând muşchii din regiunea cefei şi pielea din aceeaşi regiune şi a pavilionului urechii.
Ramurile dorsale ale perechii a doua cervicale ies din canalul rahidian fie prin gaura vertebrală
laterală a axisului (la rumegătoare, cabaline, suine), fie prin gaura intervertebrală (la carnivore)
emiţând ramuri pentru m. oblic caudal şi m. oblic cranial al capului. Ramurile dorsale ale
perechilor (III -VIII) cervicale ies prin găurile intervertebrale şi se distribuie la piele şi
muşchiilor regionali.
Indicaţii: operaţii pe ceafă şi urechi.
Locul de elecţie şi tehnica blocajului: se palpează aripa atlasului, în dreptul extremităţii
superioare acul se introduce în direcţie rostro-dorsală 3-4 cm în profunzime unde se injectează
10 ml analgezic blocându-se ramurile dorsale ale primei perechii. La nevoie se poate face
blocajul bilateral. Pentru blocarea ramurilor perechii a doua de n. cervicali injecţia se va face la
5-6 cm înapoia aripii atlasului, iar pentru cele ale perechii a treia la încă 2 cm caudal. În ambele
cazuri acul se introduce 3-5 cm în profunzime şi se injectează câte 10 ml. La câine din prima
pereche de n. cervicali se distribuie ramuri pentru baza urechii şi faţa externă a pavilionului
auricular. Blocajul se realizează prin două injecţii, la extremitatea ventrală a aripii atlasului şi la
baza pavilionului urechii în partea caudo-laterală. De fiecare dată se injectează 2-5 ml analgezic
local.

Blocajul nervilor intercostali

Origine şi traiect: sunt ramurile ventrale ale nervilor spinali toracali şi au traiectul de-a
lungul marginii caudale a fiecărei coaste, între muşchii intercostali interni şi pleură, împreună cu
artera şi vena respectivă.
Indicaţii: se blochează în intervenţii pe peretele toracal, precum şi în cazul asigurării
analgeziei postoperatorii după intervenţii practicate în regiunea toracală.
Tehnica blocajului: se introduce acul la marginea caudală a coastei, puţin sub aceasta,
unde se injectează 10 ml la animalele mari şi 2-5 ml la animalele mici de lidocaină 2% (fig. 17).
 16

Fig. 17. Locul de amplasare al acului