37. Definiţia de “anestetic local”. Mecanismul de acţiune.

Anestezice locale - remedii medicamentoase cu acțiune localizată, temporară și reversibilă asupra

terminaţiilor nervoase senzitive, blocînd percepția şi transmiterea impulsurilor dureroase.
Mecanismul de acţiune: Anestezicele locale nu influenţează potenţialul de repaus al mernbranei, dar
determină schimbări electrochimice în membrana nervoasă care previn depolarizarea și "stabilizarea
membranei"- blocând astfel propagarea influxului nervos. Acest lucru se realizează prin blocarea
deschiderii canalelor de Na cu menţinerea polarizării celulei.
Formele încărcate electric (anionii) ale anestezicelor locale capătă acces la nivelul canalelor de Na şi le
blochează, făcând ionii de Na+ incapabili să traverseze axolema (membrana nervoasă).
Cu ajutorul acestui mecanism,impulsul nervos nu se mai poate propaga.
Pe măsură ce blocajul se dezvoltă, depolarizarea este iniţial încetinită şi în final prevenită.
NB! NOTIUNI DE FIZIOLOGIE A TRANSMITERII NERVOASE
- cînd nervul este inactiv exista un potential electric de repaus de -50 mV pana la -70 mV in celula;
interiorul nervului este saturat cu ioni de Na. Raportul K intracelular/ K extracelular =27/1
- la excitare apare un aflux de ioni de Na in celula ceea ce determina o depolarizare(0,3 ms): nervul este
incarcat pozitiv (40 mV)in interior in comparatie cu exteriorul membranei celulare care devine negativ.
Cand cel este depolarizata maxim se inchid canalele de Na si ionii de K ies din celula cu efect de
repolarizare
- repolarizare: potentialul de repaus intracelular ajunge din nou la -50 ~ -70 mV.
- Are loc un dezechilibru intracelular – prea multi ioni de Na intracelular si prea multi ioni de K
extracelular . Concentratiile sunt refacute de pompele de Na si K

38. Cerinţe către anestetice locale moderne.

• acțiune periferică temporară și reversibilă asupra celulelor și fibrelor nervoase senzitive
• efect anestezic puternic, care să asigure o anestezie completă pentru toate tipurile de tratament
stomatologic;
• inducţie suficient de scurtă;
• durata adecvată a anesteziei, ce trebuie să varieze între 30 şi 60 de minute pentru tratamentele
stomatologice standard;
• toxicitate sistemică redusă;
• să nu producă iritaţii locale;
• raport bun eficiență / toxicitate;
• incidentă scăzută a efectelor adverse.
- Să nu provoace efecte generale nedorite, sa nu fie toxice in concentratiile utile pentru efectul
anestezic, sa nu determine fenomene de obisnuinţa (toxicornanii), să nu creeze reactii de
sensibilizare sau alergie și să nu dăuneze procesului de vindecare locală
- Să fie solubile in apă.
- Să ramană stabile în solutii.
- Să difuzeze uşor în tesuturi, dar să nu se resoarbă prea repede pentru a asigura o actiune suficient
de indelungata.
- Actiunea anestezică să se instaleze și să fie suficient de intensa.
- Să nu se degradeze prin caldura (fierbere) în vederea sterilizării.
-termen de păstrare îndelungat (2-3 ani).
 39. Clasificarea anesteticilor locale.

Anestezicele locale au o structură formată din 3 părţi:

- Inelul aromatic - componenta anionica- ofera caracterul lipofil,care face posibila actiunea
directa asupra celulelor si fibrelor nervoase,
Gruparea amino(hidrofilă) ce formează săruri solubile în apă în combinație cu acizi,
Lanţul intermediar, care cuprinde fie un ester, fie o legătură amidică, determină clasificarea
anestezicelor locale în esteri şi amide.
Gruparea ester (-COO-) legătura esterică relativ instabilă şi aceste anestezice sunt hidrolizate
uşor, atât în soluţie cât şi după injectare, în plasmă, prin pseudocolinesteraze.
Durată de viaţă relativ scurtă şi sunt dificil de sterilizat deoarece nu poate fi utilizată căldura.
Fiind descompuse rapid în plasmă, sunt relativ netoxice, dar şi durata de acţiune e mai redusă.

Gruparea amidică (-NHCO-) – legătura amidică este mult mai stabilă decât cea esterică,iar
substanţele în soluţie suportă sterilizarea prin căldură şi schimbările de pH (care pot fi necesare
la adăugarea de vasoconstrictor).
Nu sunt dezactivate în plasmă şi se metabolizează în ficat, astfel încât puţin, sau chiar deloc din
anestezic, este eliminat ca atare.

ESTERI AMIDE
- ai acidului Paraaminobenzoic Lidocaina
Procaina (Novocaina) Mepivacaina
Clorprocaina Bupivacaina
Propoxicaina Articaina
- ai acidului Benzoic Prilocaina
Cocaina Etidocaina
Benzocaina Ropivacanina
Tetracaina
Butacaina
Hexylcaina

40. Avantajele şi dezavantajele folosirii substanţelor vasoconstrictoare în anestezia locală

şi loco-regională.

+Resorbția mai lentă a anestezicului în circulație(mentinerea anestezicului în țesut), reducîndu-i

toxicitatea sistemică
+Efect anestezic local cu potență și durată crescută (determina utilizarea unor cantitati mici de
solutie anestezica)
+Diminuarea sîngerării locale (prin vasoconstricție), deci asigura o bună vizibilitate a cîmpului
operator.
+ Limitarea fluxului sanguin la nivelul locului de injectare, inducând o hemostază rapidă şi
eficientă.
+Diminuarea concentrației plasmatice a substanței anestezice
+Combat efectele toxialergice ale substanţei anestezice.

Dezavantajele rezulta din folosirea incorectă:

- in concentratii mai mari decît cele necesare:
- injectari repetate ce crest cantitatea de vasoconstrictor pînă la doze aproape toxice;
-injectare intravasculară accidentală.
 41. Scopul utilizării substanţelor vasoconstrictoare.

Anestezicele locale au efect vasodilatator, ce duce la o absorbţie rapidă a anestezicului în

circulaţie, diminuînd durata efectului anestezic local şi crescând concentraţia plasmatică a
substanţei anestezice.
Din acest motiv, preparatele anestezice locale conţin un agent vasoconstrictor care permite:
• o resorbţie mai lentă a anestezicului în circulaţie (mentinerea anestezicului în țesut)
• risc mai scăzut de toxicitate sistemică;
• efect anestezic local cu potenţă şi durată semnificativ crescute (determina utilizarea unor
cantitati mici de solutie anestezica)
• diminuarea sângerării locale.

Constricţia sfincterelor precapilare este cea responsabilă pentru limitarea fluxului sanguin la
nivelul locului de injectare, inducând o hemostază rapidă şi eficientă.
Vasoconstricţia reduce rata de absorbţie a anestezicului în fluxul sanguin, ceea ce induce o
putere anestezică mai mare şi efect îndelungat.

42. Anestezia loco-regională. Definiţie.

Abolire tranzitorie a impulsurilor nociceptive de la o regiune a corpului prin intreruperea

temporara a conductibilitatii neuronilor senzoriali. Conștientul rămînînd intact.
Blocarea transmisiei aferenţelor nociceptive senzitive şi simpatice autonome precum şi a
eferenţelor motorii la nivelul axonilor nervilor periferici, prin intermediul unor anestezice locale.

Clasificare : Topică Locală Intravenoasă regională (sub garou) Intraosoasă Tronculară Plexală
Peridurală Sacrală Rahianestezia
43. Particularităţile anesteziei loco-regionale în chirurgia orală şi maxilo-facială.
Avantaje şi dezavantaje.

PARTICULARITĂȚILE ANESTEZIEI ÎN STOMATOLOGIE ȘI CHIRURGIA

DENTO-ALVEOLARĂ ȘI OMF

1. Alegerea metodelor, substanțelor și tehnicilor de anestezie se face după anumiți factori:

vârstă, starea generală și psihică a pacientului, tipul și durata intervenției, locul unde se
intervine (ambulatoriu sau spital) și condițiile de dotare, competența și experiența
cadrelor medicale
2. Actele terapeutice în care se poate utiliza anestezia sunt de diversă complexitate, de la
manopere simple (incizii superficiale) până la intervenții complicate (rezecții maxilare)
3. În chirurgia dento-alveolară manoperele operatorii se desfășoară în cavitatea bucală –
astfel se limitează utilizarea anestezicelor inhalatorii
4. În chirurgia de ambulatoriu majoritatea intervențiilor se execută sub anestezie loco-
regională, care sunt în general insuficient investigați sau nepregătiți pentru anestezii
generale și care nu pot fi monitorizați postoperator
5. De aceea, pentru tratamentele de ambulatoriu se practică în majoritatea cazurilor
anestezia loco-regioanlă, aceasta fiind precisă, ușor de realizat, nu necesită pregătiri
speciale, respectiv aparatură și personal calificat, oferind și posibilitatea cooperării cu
pacientul
6. Când anestezia loco-regională nu se poate aplica – se recurge la anestezia generală
(conform indicațiilor)
 7. - solicita psihologic pacientul;
8. - nu poate asigura imobilitatea completa;
9. - nu permite abordarea mai multor cimpuri operatorii situate la distante mari unul de
alttul

Avantajele anesteziei locoregionale:

1. Actiunea anestezicului este limitata/țintită la structurile pe care se intervine, făra a
influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de accidente toxice generale grave.
2. Nu necesita pregătiri speciale preanestezice. Administrare uşoara având o tehnică
simplă și precisa; nu necesita aparatură complicată, un anestezist si nici personal ajutator
suplimentar,
3. Perioada postanestezică scurtă, fiind utilizată în conditii de ambulator.
4. Perioada scurtă de recuperare postoperatorie.
Pacienţii pot parasi imediat sala de interventie, reluîndu-și în scurt timp activitatea
normală.
5. Câmpul operator ramâne complet liber și desfășururea actului terapeutic nu este jenată.

6. Nu suprima reflexele protectoare (de tuse si înghițire) deci evită pericolul pătrunderii
de sânge, sccreții, corpi străini in căile respiratorii superioare.
7.Poate fi potenţializată printr-o premedicație corespunzătoare sau precedată de sedarea
conştientă în scopul diminuării receptivităţii psihice a pacientului.
8. Expune la cele mai putine riscuri vitale.
9. Păstrarea conștienței
10. Preț de cost redus

Dezavantejele anesteziei locoregionale:

- limitare în timp a efectului anestezic;
- preferare de catre multi bolnavi a somnului anestezic;
- lipsa relaxării musculare;
- risc de supradozaj;
- insuficienta analgezică
- complicații apărute : abces purulent, trism, necroza țesuturilor, nevralgii, dureri
postanestetice.

44. Indicaţiile şi contraindicaţiile anesteziei loco-regionale.

INDICAȚII Asupra dinților, parodonţiului și osului alveolar, operatii mai intinse asupra parţilor
moi ale feței şi gîtului, asupra oaselor maxilare, sinusului maxilar
CONTRAINDICAȚII absolute nu sunt, dar se tine cont de:
- vârstă: sub 9-10 ani preferîndu-se anestezia generală, deoarece copii pot declanşa manifestari
anarhice, violente, de nestăpînit datorita reacțiilor emoționale exagrate
- starea fiziologică: se recomanda prudență în perioada menstruală, sarcina, mai ales în primele
trei luni şi ultimele două; se preconizeaza doze mici de anestezic la mamele care alăpteaza, astfel
interventia se practica imediat după alaptare, iar suptul urrmător e suprirnat;
- starea psihică: labilă, anxietate, epilepticii, alcoo1icii cronici, necesita premedicalie bine
individualizată sau se prefera anestezia generală;
- starea generală: terenul cardio-vascalar ( hipertensivi, cardiopatii decompensate, bolnavii cu
valvulopatii, purtatori de valve artificiale)

45. Clasificarea metodelor de anestezie loco-regională utilizate în stomat şi Ch OMF

I LOCALE
1 Refrigerație
2 De contact (badijonare, îmbibiție, pulverizare)
3 Injecție
a) la distanță (baraj)
b) Plexală
c) Intrapulpară
d) Intraligamentară
e) Intrapapilară
II REGIONALE
1 Troncular periferice la Maxilă
a) n.incisiv (n.nazopalatin)
b) n.infraorbital
c) tuberozitate (n.alveolar supero-posterior)
d) orificiul palatin mare
2 Troncular periferice la Mandibulă
a) Spina Spix (n.alveolar inf + n.lingual)
b) n.mandibular
c) n. Mentonier
d) n.bucal
e) n.lingual
3 Troncular bazală
a) foramen oval
b) foramen rotund

46. Anestezia de contact (aplicativă). Indicaţii, tehnica, substanţe utilizate.

Se bazează pe permeabilitatea mucoasei pentru o serie de substanţe anestezice cu posibilitatea de
a determina insensibilitatea stratului superficial al mucoasei şi a ţesutului submucos (2-3 mm).
Concentraţia anestezicului folosit este mai mare decât pentru injectare.
Se foloseşte un produs având ca ingredient activ Xilina în concentraţie de 5-10%, sau mai rar
tetracaina 2%, butacaina 4%, benzocaina 14%, prilocaina 4%, amethocaina.
NB! Se realizează in practică cu substante anestezice sub formă de:
a. lichide: cocaină 10%; pantocaină 2%; xilină 5-10%; percaină 2%; pribenzamină 4%;
piperocaină10%; hurricaină (benzocaină 20%); benzocaină-novol 10%; diclonină hidroclorid
0,5%; gingicain.
b. paste: contralgin pastă; contralgan pe bază de cocaină; pomadă de xilină (xilocaină 5%);
pomadă benzocaină 5-10%
c. pulberi: ortoform 5-10%; benzocaină.
d. aerosoli: lidocaină 10%.
e. gel: lidocaină 5%; benzocaină 20% (hurricaină); preject; gingicain.
f. unguente: alfacaină 5%; lidocaină 5%; xylocaină 5%; butacaină sulfat.
g. spray: gingicain; peryl; xylestesin; neosinalgin; lidocaină 10%; xylocaină 10%.

Indicații :
-Intervenţii pe fibromucoasa gingivală (detartraj, adaptarea unei coroane la colet, finisarea unei
obturaţii de colet, înaintea puncţiei anestezice)
-Suprimarea reflexului de vomă în cazul folosirii materialelor de amprentă sau plicării filmului
radiologic distal în cavitatea orală.
-Extragerea dinţilot temporari mobili, cu rizaliza accentuată
-Incizia abceselor superficializate la mucoasă.
!Relativ rar folosite în prezent atât în medicina dentară cât şi în chirurgia OMF deoarece
interesează doar părţile moi, fiind mai frecvent folosite în sfera ORL

Tehnica de utilizare :
Izolarea regiunii de anesteziat cu comprese sau rulouri de vată după aplicarea aspiratorului de
salivă
Uscarea prealabilă a locului de aplicare a anestezicului,
Aplicarea sub formă de pastă (prin badijonare) sau prin pulverizare.
Instalarea anesteziei (2 -3 minute până la 10-15 minute) şi apoi efectuarea manoperelor
Durata anesteziei este de la 10-15 minute şi poate dura uneori până la 45-60 minute.

Produsele sub formă de aerosoli sunt foarte folosite, totuși cele sub formă de paste sunt mai bune
deoarece se poate aprecia exact cantitatea de anestezic folosit.

Anestezia topică se poate utiliza şi în cazul unui nerv situat relativ submucos.
Tehnica de "imbibiţie" (O. Theodorescu) şi se foloseşte pentru:
• anestezia nervului lingual în şanţul mandibulolingual, în dreptul molarului de minte;
• anestezia nervului nazopalatin al lui Scarpo pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul
inferior (Procedeul Escot).

47. Tehnica de bază a anesteziei prin injectare (vezi 48). Instrumentarul necesar.

a)seringi pentru fiole sau pentru carpule

-pt fiole – din material plastic; au un corp, un piston si un ac; sunt de unica folosinta
- pt carpule – din plastic(de unica folosintza) – 2-5 ml capacitate, ac atraumatic cu diametru
de 0,6-0,8mm si lg de 25-50mm
- au posibilitatea de aspiratie
- din metal (se pot steriliza)
- pt injectari sub presiune – intraligamentare
- carpula ascunsa in seringa
- presiune ft mare
- introducerea ft rapida a anestezicului
b)carpule cu substanta anestezica
- au inscriptionat felul anestezicului, concentratia, vasoconstrictorul asociat, concentratia
lui,volumul de substanta si termenul de valabilitate
c)trusa de consultatie
d)comprese sterile
e)antiseptic pentru mucoasa

48. Anestezia infiltrativă. Indicaţii, tehnica.

 Cea mai folosita metoda in medicina dentara
Presupune introducerea anestezicului in tesut cu ajutorul seringii si dispunerea lui in
aproprierea terminatiilor nervoase sau lîngă un trunchi nervos (anestezie tronculara)
Anestezia submucoasa- în abcese superficiale (strict submucos)
-Pătrunderea acului submucozal, deasupra pocesului septic
-Infiltrarea anestezicului de-a lungul viitoarei linii de incizie
-La înaintarea acului în țesut - (ischemierea)=>
-Incizia rapida,pt ca durata anestezicului e mică,apar senzatii de durere pt. că nu e
anesteziat și periostul
Anestezia intradermica - se adreseaza tegumentului pt excizia unor formatiuni mici, pt
corectarea unor defecte postextractionale sau pt plastii cu lambouri locale mici
în straturi – pătrunzînd dermul
*Anestezia subcutanata “in straturi”-se introduce acul la nivelul dermului si se infiltreaza
strat cu strat aria viitoarei plagi operatorii
*Anestezia subcutanata “in baraj”-infiltrare la distanta de leziune,creîndu-se aria
patrulatera ce circumscrie viitoarea plaga.
Acul patrunde subcutanat in 2 puncte diametral opuse,care sunt 2 din cele 4 vîrfuri ale
patrulaterului.Printr-o rotatie la 45°se realizeaza 2 laturi ale patrulaterului
Anestezia intraligamentara-cu seringi speciale cu ac,care la apăsarea pistonului eliberarează
0,20ml anestezic
Indicatii-pacientii cu risc hemoragic(hemofilici,tratament cu anticoagulante, tulburări
hepatice)
Acul prin papila dentara cu bizoul orientat spre dinte se pătrunde in spatiul alveolo-dentar
unde lasa o cantitate 0,20 ml
La pluriradiculari presupune si punctii vestibulare si palatiale/linguale
-Avantaje:
1.posiblitatea anestezierii la un singur dinte
2. durata scurta de instalare 25-40s
3.cantitate redusa a substanței 0,15-0,20 ml
4.lipsa anesteziei la nivelul partilor moi
Teritoriu anesteziat: fibromucoasa gingivală, os alv, pachetul vasculo-nervos dentar)
-Dezavantaje
1.seringi speciale
2.apare frecvent aleveolita postextractionala
3.durere locala postanestezică
Anestezia intraosoasa -la mandibula, se urmareste infiltratia sol.anestezice in spongioasa
osoasa prin traversarea corticalei
Teritoriu anesteziat: fibromucoasa gingivală, os alv, pachetul vasculo-nervos dentar)
Indicatii-pacientii cu risc hemoragic(hemofilici,tratament cu anticoagulante, tulburări hepatice)
Acul prin papila dentara cu bizoul orientat spre dinte se pătrunde in spatiul alveolo-dentar unde
lasa o cantitate 0,20 ml
La pluriradiculari presupune si punctii vestibulare si palatiale/linguale
Tehnica : perforator cu mandren care străbate corticala și permite substanței să ajungă intraosos
la spongioasă.
-perioada de instalare scurta=30sec
-durata anesteziei=15-45 min

Anestezia paraapicala supraperiostala(PAS,anestezia plexala) vezi mai jos 49

49. Anestezia plexală. Indicaţii tehnica.

 Indicații :
• extracţii dentare.
• rezecţii apicale
• inserarea implanturilor dentare
• intervenţii chirurgicale parodontale
• extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilor de mici dimensiuni
Contraindicații: afecţiuni de tip supurativ situate la nivelul locului de puncţie, existând
riscul de diseminare, ca şi în cazul unor ulceraţii sau tumori.

Tehnica : Puncţia anestezică se efectuează în vestibulul bucal, în mucoasa mobilă, deasupra

apexului dintelui, acul având bizoul orientat spre planul osos.
Direcţia oblică a acului permite injectarea supraapicală supraperiostală a soluţiei anestezice.
Retragerea acului se va face lăsînd atât mezial cât şi distal o cantitate mică de soluţie
anestezică, procedeu care permite extinderea teritoriului anesteziat.

Cantitatea de anestezic folosită pentru anestezia plexală este de 1,5 - 1,7 ml.

Anestezia plexală a incisivilor centrali superiori necesită ca puncţia anestezică să se efectueze

trecând cu acul din partea opusă prin frenul buzei superioare (anestezie
transfrenulară),deoarece permite abordul supraapical direct şi blocarea fibrelor nervoase
contra laterale.

Cel mai frecvent utilizată la maxilar. Presupune injectarea anestezicului supraperiostal şi

difuzarea lui prin canalele haversiene în grosimea osului unde anesteziază ramurile dentare
înainte ca ele să pătrundă în apexul dintelui.
Se poate utiliza doar în regiunile cu corticală osoasă subţire pentru ca anestezicul să poată difuza.
Tehnica aplicată la maxilar pe toată întinderea sa, cu rezerve în ceea ce priveşte molarul de şase
ani unde structura osoasă a crestei zigomatico-alveolare împiedică difuzarea optimă a soluţiei.
La mandibulă, numai zona frontală are o structură osoasă ce permite difuzarea transosoasă
a anestezicului prin această tehnică.
Anestezia plexală este mai eficientă la copii şi la tineri având în vedere prezenţa unei
corticale osoase mai puţin dense şi o spongie cu canale haversiene mai largi.
Acest procedeu asigură anestezia a 1-2 dinţi, a mucoasei vestibulare, periostului şi osului
în zona în care s-a infiltrat substanţa anestezică

50. Anestezia n. alveolar inferior pe cale orală la spina Spix.

Reperele, tehnica, zona de inervație, accidentele.

Teritoriul anesteziat permite intervenţii asupra osului, dinţilor, gingivomucoasei vestibulare

(de la gaura mentonieră la linia mediană) pe o hemiarcadă, precum şi a părţilor moi
labiomentoniere,cu excepţia ariei inervate de nervul bucal (mucoasa vestibulară distal de
gaura mentonieră).

- Hemimandibula de partea respectivă : osul dinții paradonțiul

- Mucoasa de pe versantul vestibular al crestei alveolare inferoare din dreptul caninului pînă
la linia mediană, buza inferioară și părțile moi mentoniere
- Mucoasa pe versantul lingual al crestei alvolare inferioare, planșeul bucal și hemilimba
anterior ”V”-ul lingual

Reperele pentru spina Spix :

• creasta temporală, medial şi posterior de marginea anterioară a ramului mandibular.
• plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a m.pterigoidian intern.
• planul de ocluzie al molarilor inferiori.
• margina anterioară a ramului ascendent
• trigonul retromolar

Prin palpare cu indexul mâinii stângi, când anestezia se practică pe partea dreaptă,
sau cu policele când anestezia se efectuează pe partea stângă, se reperează marginea
anterioară a ramului mandibular, degetul rămânând fixat între marginea anterioară şi creasta
temporală, ţinând în tensiune părţile moi.
Locul de puncţie este între creasta temporală şi plica pterigomandibulară la 1 cm deaupra
planului de ocluzie al molarilor inferiori la pacientul dentat şi la 1,5 cm faţă de creasta
edentată.

Direcţia acului este la Început sagitală antero·posterior până când se ia contact cu osul în
zona crestei temporale, corpul seringii rămânând paralel cu arcada inferioară.
Acul va progresa în contact cu osul, înaintând în profunzime pe faţa internă ramului
mandibular şi, pe măsură ce pătrunde, datorită oblicităţii acestuia, necesitatea
menţinerii contactului osos, va deplasa progresiv corpul seringii către linia mediană a
mandibulei, ajungând chiar în dreptul caninilor sau premolarilor arcadei opuse, În funcţie de
oblicitatea ramului mandibular.
Injectarea: cînd acul atinge osul.
La 1 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual, apoi la 1,5-2 cm nervul alveolar inferior
situat mai posterior.
Această tehnică de anestezie la S.Spix presupune obligatoriu şi anestezia n. bucal pentru
orice intervenţie chirurgicală dento-alveolară, în zona laterală a mandibulei.

Accidente ale puncţiei anestezice la spina Spix:

• ruperea acului
• înţeparea pachetului vasculo-nervos cu producerea a unei hemoragii / hematom
de dimensiuni reduse, fie a unei nevrite tranzitorii.
• pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la antrenarea substanţei anestezice în
circulaţie producând tahicardie, paloare,lipotimie.

Greşelile de tehnică care duc la neinstalarea anesteziei se datorează nerespectării locului de

puncţie şi a direcţiei acului, astfel:
• puncţia efectuată mai jos nu va intercepta n.alveolar inferior la intrarea în canalul
mandibular şi anestezia nu se instalează.
• puncţia efectuată mai sus va determina anestezia n. auriculotemporal (anestezia pavilionului
auricular) sau paralizia muşchiului maseter.
• puncţia efectuată prea lateral (În afară) va duce la propti rea acului În marginea anterioară a
ramului mandibular, fără instalarea anesteziei pe traiectul nervului alveolar inferior.
• puncţia efectuată prea medial (Înăuntru) de plica pterigomandibulară va determina o
anestezie la nivelullaterofaringelui Însoţită de tulburări de deglutiţie.
• puncţia efectuată prea profund (2,5-3 cm) va infiltra glanda parotidă cu anestezia nervului
facial şi pareza tranzitorie a acestuia (1-2 ore).

51. Anestezia mandibulară (torusală), procedeul Vaisbrem.

Reperele, tehnica, zona de inervație, accidentele.

Raporturile de vecinătate ale celor trei nervi la nivelul tuberozităţii mandibulare, cu

dispunere dinspre anterior spre posterior (n.bucal, n.lingual, n.alveolar inferior)
Repere : Diferă doar locul de puncţie
• creasta temporală, medial şi posterior de marginea anterioară a ramului mandibular.
 • plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muşchiului pterigoidian
intern.
• planul de ocluzie al molarilor inferiori.
• margina anterioară a ramului ascendent
• trigonul retromolar
Se reperează plica pterigomandibulară şi marginea anterioară a ramului mandibular.
Puncţia practicându-se între aceste două repere la 0,5 cm sub planul de ocluzie al molarilor
superiori sau la 1,5 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori.
La pacienţii la care lipsesc molarii superiori, puncţia se practică la 1,5 cm sub creasta
alveolară superioară.
Direcţia acului este perpendiculară pe planul mucos, astfel încât corpul seringii se află
în dreptul primului molar de partea opusă.
Acul pătrunde ~ 1,5 cm luând contact osos la nivelul tuberozităţii mandibulare.
Aici se lasă o primă cantitate de anestezic pentru n.lingual şi alveolar inferior, apoi se retrage
acul 3-4mm injectându-se restul soluţiei anestezice pentru nervul bucal.

Teritoriul anesteziat permite intervenţii asupra osului, dinţilor, gingivomucoasei vestibulare

(de la gaura mentonieră la linia mediană)pe o hemiarcadă, precum şi a părţilor moi
labiomentoniere,cu excepţia ariei inervate de nervul bucal (mucoasa vestibulară distal de
gaura mentonieră).
- Hemimandibula de partea respectivă : osul dinții paradonțiul
- Mucoasa de pe versantul vestibular al crestei alveolare inferoare din dreptul caninului pînă
la linia mediană, buza inferioară și părțile moi mentoniere
- Mucoasa pe versantul lingual al crestei alvolare inferioare, planșeul bucal și hemilimba
anterior ”V”-ul lingual

Accidente :
• ruperea acului
• înţeparea pachetului vasculo-nervos cu producerea a unei hemoragii / hematom
de dimensiuni reduse, fie a unei nevrite tranzitorii.
• pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la antrenarea substanţei anestezice în
circulaţie producând tahicardie, paloare,lipotimie.

52. Anestezia n. bucal. Reperele, tehnica, zona de inervație, accidentele.

Anestezia nervului bucal - anestezie de completare pt mucoasa gingivo-alveolară situată distal

de gaura mentonieră.
Repere :
- Marginea anterioară a ramului ascendent mandibular
- Baza apofizei coronoide
- Planul de ocluzie al arcadei superioare, 1cm înapoi și desubtul canal Stenon (c.excretor al
Parotidei în dreptul M1 sup)

Tehnica anesteziei troncular perfierice a n.bucal: la pacientul cu gura larg deschisa se

palpează marginea anterioară a ramului ascendent mandibular
Puncția — intersectia dintre planul ocluzal superior si baza apofizei coronoide.
Acul orientat orizontal, dinspre anterior spre posterior, capul acului ajunge la comisura bucală
opusă.
Se lasă depozitul anestezic în vecinătatea marginii anterioare a ramului ascendent, la baza
apofizei coronoide, fărâ a înțepa periostul.
Perforarea m.buccinator 1cm 1-2ml
Teritoriul anesteziat:
- mucoasa versantului vestibular al crestei alveolare inferioare, în dreptul molarilor;
- mucoasa jugală
- pielea obrazului si a regiunii labiocomisurale.

Tehnica anesteziei n.bucal prin infiltrație locală submucoasă :

Gura întredeschisă , se depărtează cu mîna stîngă părțile moi labio-geniene, expunîndu-se șanțul
vestibular inferior.
Puncția : în mucoasa mobilă a vestibulului inferior, în drpetul zonei de lucru
Se lasă depozitul anestezic submucos
Repere : fundul șanțului vestibular

Accidente :
• ruperea acului
• înţeparea pachetului vasculo-nervos cu producerea a unei hemoragii / hematom
de dimensiuni reduse, fie a unei nevrite tranzitorii.
• pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la antrenarea substanţei anestezice în circulaţie
producând tahicardie, paloare,lipotimie.

53. Anestezia n. lingual . Reperele, tehnica, zona de inervație, accidentele.

Nervul lingual se anesteziază de obicei odată cu nervul alveolar inferior.

Se practică pentru intervenţii chirugicale asupra planşeului bucal şi limbii.

Repere: fața internă a corpului mandibulară, ultimii molari, șanțul sublingual.

Teritoriul anesteziat:
• versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la linia mediană.
• mucoasa hemiplanşeului bucal.
• regiunea presulcală a hemilimbii de partea anesteziată.
Tehnica:Gura larg deschisă, limba poziție medială pt evidențierea șanțului sublingual
Puncția –în dreptul ultimului molar, înainte și înăuntru unghiului intern al mandibulei în treimea
distală a mucoasei a șanțului sublingual.
Ac orientat înapoi și înafară spre os pătrunzând submucos 1-2mm – 0,5-0,8 ml

b) Pentru portiunea anterioară a planșeului bucal,unde nervul e situat superficial.

Puncția in dreptul Caninului sau Premolarului I, în unghiul de răsfrîngere a mucoasei procesului
alveolar spre planșeu

Accidente :
• ruperea acului
• înţeparea pachetului vasculo-nervos cu producerea a unei hemoragii / hematom de dimensiuni
reduse, fie a unei nevrite tranzitorii.
• pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la antrenarea substanţei anestezice în circulaţie
producând tahicardie, paloare,lipotimie.

54. Anestezia n. mentonier pe cale endobucală.

Reperele, tehnica, zona de inervație, accidentele.

La nivelul găurii mentoniere n.alveolar inferior se bifurcă în nervul incisiv care reprezintă
porţiunea terminală a acestuia, intraosoasă şi nervul mentonier care iese prin
orificiul mentonier şi asigură sensibilitatea părţilor moi respectiv hemibuza inferioară şi regiunea
mentonieră.
Teritoriul anesteziat :
Dinţii frontali inferiori de partea anesteziată (uneori primul premolar), procesul alveolar şi
fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră şi linia mediană, hemibuza inferioară şi
tegumentul regiunii mentoniere de partea respectivă.
Repere : Gaura mentonieră - faţa externă a corpului mandibulei la jumătatea înălţimii osului
între rădăcinile celor doi premolari.
Trecerea mucoasei mobile în cea fixă.
La edentaţi, gaura mentonieră - la mijlocul distanţei dintre simfiza mentonieră şi marginea
anterioară a muşchiului maseter.
Uneori, datorită atrofiei accentuate a procesului alveolar, gaura mentonieră poate ajunge foarte
aproape de creasta alveolară, sau chiar pe creastă, sub mucoasa gingivală.
Puncţia În vestibulul inferior în mucoasa mobilă În dreptul rădăcinii meziale a M1
Acul - direcţie oblică în jos, înăuntru şi înainte, făcînd un unghi de 15·20° cu axul premolarului
doi şi având astfel înclinarea corespunzătoare canalului mentonier care priveşte în sus, înapoi şi
în afară.
După traversarea mucoasei se atinge planul osos şi prin tatonare se pătrunde în gaura mentonieră.

La angajarea acului în canal, acesta devine fix, iar pacientul acuză o fulgeraţie în incisivi. Se
injectează o cantitate de 0,5-1 ml soluţie anestezică.
Injectarea la nivelul găurii mentoniere produce numai anestezia părţilor moi, iar pătrunderea în
canalul mentonier produce şi anestezia dinţilor şi procesului alveolar.
Accidente :
• ruperea acului
• înţeparea pachetului vasculo-nervos cu producerea a unei hemoragii / hematom
de dimensiuni reduse, fie a unei nevrite tranzitorii.
• pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la antrenarea substanţei anestezice în circulaţie
producând tahicardie, paloare,lipotimie.
Indicații:
• completarea anesteziei nervului alveolar inferior când se efectuează proceduri terapeutice la
nivelul liniei mediene, prin infiltraţie la gaura mentonieră opusă.
• intervenţii chirurgicale labio·mentoniere când anestezia locală prin infiltraţie deformează
părţile moi.