ANESTEZICELE LOCALE Anestezicele locale sunt substante care, prin actiune locala asupra formatiunilor nervoase, determina pierderea

reversibila a senzatiei dureroase, delimitat, corespunzator locului aplicarii, consecutiv impiedicarii temporare a procesului de conducere. Anestezia locala permite interventii chirurgicale mici, de scurta durata, ca si unele manevre endoscopice. Poate fi utila pentru calmarea temporara a unor dureri localizate, pentru blocada nervoasa, in unele afectiuni medicale si pentru a permite anumite manevre stomatologice dureroase. Anestezicele locale actioneaza in principal asupra elementelor nervoase, neuroni si fibre nervoase. Fibrele nervoase sunt interesate in urmatoarea ordine: fibrele nervoase subtiri (diametru mic si respectiv suprafata mare de contact); cele amielinice (mielina impiedica difuziunea anestezicelor) si axonii scurti (distante internodale mici), ceea ce corespunde in ordine: fibrelor vegetative, ale durerii si temperaturii, proprioceptive si tactile. Fibrele cu frecventa de descarcare mare si potential de actiune durabil sunt interesate preferential. Fibrele groase si mielinizate, motorii somatice, sunt interesate ultimele. e asemenea, fibrele nervoase superficiale sunt afectate inaintea e aceea in calor profunde la care anestezicele difuzeaza mai greu.

trunchiurile nervoase mixte, voluminoase, unde fibrele motorii sunt localizate circumferential la suprafata trunchiului poate apare uneori bloc motor inaintea blocului senzitiv. Pierderea sensibilitatii locale este rezultatul interferarii procesului de excitatie!conducere, ca urmare a diminuarii permeabilitatii membranelor neuronale sau nervoase la ionii de sodiu cu stabilizarea membranara consecutiva, urmata de cresterea pragului de excitabilitate, impiedicarea depolarizarii, respectiv a potentialului de actiune propagat si, in final blocarea impulsului nervos. "ecanismul molecular al acestor efecte electrofiziologice este corelat cu structura chimica generala a anestezicelor locale. Anestezicele locale folosite clinic contin constant in structura lor, un rest aromatic si o grupare amino, separate printr!o catena de #!$ Ao, respectiv %!& atomi. 'estul aromatic confera lipofilia anestezicului si determina capacitatea 1

de legare de proteine, consecutiv potenta si durata efectului anestezic. 'estul amino terminal este hidrofil. () poate exista sub doua forme: neionizata, foarte liposolubila, difuzand usor prin membrane si ionizata, cationica, de amoniu cuaternar. *ele doua forme coexista, proportia lor depinzand de p+!ul moleculei si p,!ul solutiei. )n axoplasma, se stabileste un echilibru intre cele doua forme. Forma neionizata este mult mai bine liposolubila si patrunde usor prin membrane. Proportia formei ionizate depinde de p+a!ul medicamentului si de p,!ul solutiei. *linic, este important faptul ca sub forma de baza libera neionizata, anestezicul strabate cu usurinta membranele biologice. *onsecutiv, pentru aparitia anesteziei locale este necesara o cantitate suficienta de baza libera. p+a!ul scazut al medicamentului sau p,!ul ridicat al solutiei sau tesutului in care s!a facut administrarea determina cresterea disponibilului de baza libera. upa in-ectarea anestezicelor locale, capacitatea de tamponare si p,!ul tesuturilor (p,./,%) favorizeaza formarea bazelor libere. 0a p,!ul tisular normal (/,%) se gaseste sub forma de baza libera 123 din lidocaina (p+a./,4#), dar numai 13 din procaina (p+a . 4,$1). 5rebuie subliniat ca asocierea vasoconstrictoarelor, de tipul epinefrinei, scade p,!ul solutiei anestezice, diminuand proportia formei ionizate, insa avanta-ele acestei asocieri prevaleaza asupra acestui efect. Ambele forme contribuie la inchiderea canalelor de sodiu (moleculele neionizate ar bloca canalele de sodiu, actionand din grosimea membranei; moleculele ionizate ar inchide orificiul intern, axoplasmic al acestor canale, fixandu!se probabil pe receptorii specifici ai suprafetei interne membranare). )poteza unor receptori specifici pentru anestezicele locale este tot mai mult acceptata. Acesti receptori ar fi localizati in membrana nervoasa, in imediata apropiere a canalului pentru sodiu. Fixarea anestezicului local pe receptorul specific ar induce scaderea apreciabila a permeabilitatii membranei nervoase la 6a7 si o usoara diminuare a conductantei la +7. 8e admite si interventia unor mecanisme calcice, cunoscandu!se faptul ca eliberarea *a77 legat, determina cresterea permeabilitatii pentru 6a 7. Anestezicele locale ar intra in competitie cu *a 17 pentru anumiti receptori. 8!a

propus urmatoarea secventa a evenimentelor moleculare ce concura la instalarea anesteziei locale: deplasarea *a17 de pe locurile receptoare de la nivelul nervului; legarea moleculei de anestezic local pe aceste 9situsuri receptoare9; blocarea canalului 6a7!ului; scaderea conductantei pentru 6a7; impiedicarea depolarizarii, deci a generarii si propagarii potentialului de actiune; blocarea conducerii.

(xista si anestezice locale fara gruparea amino hidrofila, respectiv fara forma cationica, de exemplu benzocaina, cu actiune anestezica locala independenta de p,. Actiunea acesteia este consecinta patrunderii in membrana fibrelor nervoase, cu blocarea consecutiva a canalelor de sodiu. upa natura catenei de legatura a celor doua resturi (aromatic si aminic), anestezicele local pot fi amide sau esteri. Anestezicele local se folosesc sub forma de saruri solubile in apa, frecvent clorhidrati, in solutii stabile, usor acide si cu p+a 4!$. )ntensitatea si durata anesteziei local depind de: anestezicul utilizat, concentratia si volumul solutiei, calea de administrare, respectiv tipul anesteziei. upa locul de administrare anestezia locala poate fi: !anestezie de suprafata sau de contact; !anestezie prin infiltratie; !anestezie de conducere sau regionala. Anestezia de suprafata sau de contact presupune aplicarea anestezicului local pe piele sau pe mucoase. Pe pielea intacta, substantele anestezice sunt ineficace, neputand difuza pana la terminatiile nervoase. )n cazul unor leziuni cutanate, dermatoze acute sau cronice, anestezicele local devin eficace. Aplicate local pe mucoase, anestezicele locale difuzeaza rapid pana la nivelul terminatiilor nervoase senzitive. Astfel, poate fi anesteziata orice mucoasa: bucala, faringiana, esofagiana, con-unctivala, traheo!bronsica, genito!urinara etc. Anestezia prin infiltratie consta in in-ectarea solutiei anestezice in tesut, piele sau tesuturi profunde, strat cu strat. 3

Anestezia de conducere (regionala) consta in in-ectarea anestezicului in imediata apropiere a unei formatiuni nervoase ! nerv periferic (anestezie tronculara) sau plex nervos (anestezie plexala). )n acest caz, anestezicele realizeaza bloc nervos cu insensibilizarea regiunii situate distal de locul administrarii. 0a doze mari poate apare si paralizie motorie. 5ot anestezie de conducere este anestezia spinala (rahidiana) obtinuta prin introducerea anestezicului in 0*', prin spatiul subarahnoidian, anestezicului in ca si anestezia epidural, epidurala, de realizata prin in-ectarea difuzeaza spatiul unde anestezicul

subarahnoidian, patrunzand totodata paravertebral, realizand bloc nervos paravertebral. )n concentratii mici, anestezicul local blocheaza fibrele simpatice, in concentratii medii fibrele senzitive, iar in concentratii mari si fibrele motorii, determinand paralizie motorie la %!& segmente spinale sub zona anesteziei senzitive. :olumul si concentratia solutiei anestezice local variaza in functie de obiectivul urmarit, intinderea zonei si intensitatea anesteziei locale. intensitatea circulatiei locale. Anestezice locale ca tetracaina, bupivacaina si etidocaina, foarte bine liposolubile si consecutiv cu legare puternica de proteinele membranare au actiune prelungita. ;n flux sanguin abundent (vasodilatatie sau proces inflamator) antreneaza anestezicul de la locul aplicarii catre circulatia generala, scurtand durata anesteziei local. Asocierea substantelor vasoconstrictoare (de regula, adrenalina <=122 222 pana la <=12 222, corespunzand la & si respectiv &2 ug=ml) prelungeste durata anesteziei cu >23 in infiltratii si cu <223 in anestezia regionala. 5otodata diminueaza ritmul antrenarii anestezicului in circulatia sistemica si consecutiv toxicitatea acestuia. Pentru anestezia de contact sunt de preferat, ca vasoconstrictoare asociate anestezicului local, fenilefrina (&2 ug=ml) sau nafazolina (122 ug=ml) care patrund bine in mucoase. in punct de vedere farmacocinetic, anestezicele locale se absorb in general proportional cu concentratia solutiilor folosite (riscul toxicitatii sistemice este mai mare pentru solutiile concentrate) si cu polenta 4 urata anesteziei depinde de liposolubilitatea anestezicului si doza folosita, ca si de

vasodilatatoare. Potenta vasodilatatoare a celor mai utilizate anestezice local este: bupivacaina 1,&; etidocaina 1,&; lidocaina <; mepivacaina 2,4; prilocaina 2,&. Aceasta explica de ce prilocaina si mepivacaina pot fi folosite si fara a se asocia un vasoconstrictor, pe cand bupivacaina si etidocaina necesita constant asocierea acestuia. Anestezicele locale se leaga in proportie variabila de proteinele plasmatice, amidele mai mult decat esterii. 0egarea de proteinele plasmatice influenteaza durata anesteziei local si este pentru diferitele anestezice locale, urmatoarea: procaina #, prilocaina &&; lidocaina #&; mepivacaina /&; etidocaina $%; bupivacaina $&. 8e distribuie preferential in tesuturile bogat vascularizate: creier, plamani, miocard, ficat, rinichi, de unde sunt treptat redistribuite spre tesutul adipos si muscular. 8trabat usor bariera hematoencefalica si placenta. *ompusii esterici (exemplu procaina) sunt metabolizati rapid prin hidroliza de catre colinesterazele tisulare si plasmatice, precum si esterazele hepatice, ceea ce determina o durata relativ scurta a anesteziei si toxicitate redusa. e retinut ca la <=>222 persoane nu poate avea loc hidroliza anestezicelor locale esterice, datorita prezentei unei forme atipice de pseudocolinesteraza. Fenomenul este ereditar si determina cresterea toxicitatii sistemice a acestui tip de anestezice locale. Pacientilor cu asemenea antecendente familiale nu li se vor administra anestezice locale esterice. *ompusii amidici (exemplu lidocaina) sunt metabolizati mai lent, de enzimele microzomiale hepatice, prin 6!dezalchilare urmata de hidroliza si eventual con-ugare; aceasta contribuie la durata mai lunga a efectului si explica toxicitatea mai mare, ca si riscul toxic sporit in bolile hepatice. ,alotanul si propranololul intarzie metabolizarea si prelungesc timpul de in-umatatire al compusilor cu structura amidica. *imetidina (tagamet), un blocant , 1 poate altera fluxul sanguin hepatic, prelungind actiunea amidelor. Prilocaina, pe langa metabolizarea hepatica, este metabolizata intr!o oarecare proportie si in plamani. )n plus, ea poate fi metabolizata in ortolidina, care poate produce methemoglobinemie. 5impul de in-umatatire al diferitelor anestezice locale este: bupivacaina /# 5

minute; etidocaina &# minute; lidocaina $2 minute; mepivacaina $2 minute. Atat anestezicele esterice, cat si cele amidice, se elimina renal; cele esterice se elimina integral ca metaboliti, cele amidice ! $23 ca metaboliti si <23 neschimbate. )nsuficienta renala avansata favorizeaza acumularea si toxicitatea anestezicelor locale. )n doze obisnuite, ma-oritatea anestezicelor locale nu produc efecte sistemice semnificative. Fenomene toxice apar doar la doze mari, in aplicare de cantitati mari pe mucoase inflamate sau in administrare iv. accidentala si constau in: senzatie de frig, amorteala periorala si a limbii, presiune frontala si senzatie de cap go). 86* este initial stimulat, putand apare: neliniste, excitatie psihomotorie, tremor, confuzie, delir, chiar convulsii; ulterior 86* este deprimat cu: somnolenta, incoordonare motorie, hiperreflexivitate, pierderea constientei si chiar coma cu deprimare respiratorie. Profilaxia si combaterea convulsiilor se face cu diazepam, iar in lipsa cu barbiturice iv. (tiopental <!1 mg=?gc). )n doze mari, anestezicele locale deprima miocardul, scad debitul circulator si dilata arteriolele cu hipotensiune arteriala consecutiva. ;nele anestezice au proprietati antiaritmice, datorate blocarii canalelor de sodiu cu stabilizarea membranei celulelor miocardice ! ex. lidocaina. )n caz de idiosincrazie, efectele circulatorii nedorite pot apare si la doze mici. 'eactiile alergice sunt relativ frecvente pentru compusii cu structura esterica. Pot apare: prurit, eruptii urticariene sau cezematoase, dispnee, crize astmatice, chiar soc anafilactic. Anestezicele amidice pot produce un aceident deosebit de grav ! hipertermie maligna. Predispozitia este transmisa genetic. "ecanismul producerii ar fi un defect de distributie a calciului mioplasmic. *resterea brutala a disponibilului calcic determina rigiditate musculara, acidoza metabolica si hipertermie. Apar de asemenea: tahicardie, aritmii, tahipnee, cianoza. "ortalitatea este de &23, chiar in conditiile diagnosticului precoce si tratamentului corespunzator. 5ratamentul este simptomatic plus administrarea intravenoasa de dantrolen, medicament ce deprima functia musculaturii striate, foarte probabil consecutiv inhibarii eliberarii *a 77, < mg=?gc, repetand la nevoie pana la maximum <2 mg=?gc . 'iscul reactiilor adverse este crescut la copii, batrani, debili. )n sarcina 6

si in perioada de alaptare se recomanda evitarea anestezicelor locale, la nevoie sunt de preferat lidocaina si mepivacaina. )n cazul anestezicelor locale, toxicitatea depinde de: natura medicamentului; concentratia acestuia; calea de administrare; vascularizatia locala; volumul de distributie, metabolizarea si eliminarea medicamentului; asocierea vasoconstrictoarelor. Adrenalina asociata in scop vasoconstrictor, poate provoca: neliniste, sudoratie, palpitatii, tahicardie, dureri anginoase, fenomene ischemice locale (mai ales in teritoriile cu circulatie terminala ! nas, urechi, degete, penis). Asocierea cu adrenalina este contraindicata la persoanele cu aritmii, hipertensiune arteriala, hipertiroidism si trebuie facuta cu multa prudenta cand anestezia intereseaza teritoriile amintite. Anestezicele locale folosite in prezent sunt produsi de sinteza. )n functie de potenta si durata efectului se clasifica in : !compusi cu polenta mare (activi la concentratii mici) si actiune prelungita (> ore sau peste), de ex. cincocaina, tetracaina, etidocaina si bupivacaina; !compusi cu polenta si durata de actiune medie (<!1 ore), de ex. lidocaina, prilocaina si mepivacaina; !compusi cu polenta mica si durata de actiune scurta (12!#2 minute), de ex. procaina si clorprocaina. Aceste anestezice locale se folosesc in special in anestezia de infiltratie locala de conducere. (xista si preparate folosite ca anestezice de contact, ambucaina si proximetacaina, folosite in oftalmologie; chinisocaina si pramocaina utilizate indeosebi la nivelul pielii lezate si al mucoasei anorectale si genitale. Anestezicele locale cu structura amidica au potenta mare sau mi-locie si durata de actiune lunga sau medie iar riscul efectelor secundare alergice este relativ mic. Lidocaina (xilina) este o substanta amidica, bine liposolubila la p,!ul fiziologic. 'ealizeaza anestezie locala rapida, de durata media. 8e foloseste in concentratie de 2,&!< 3 in anestezia de infiltratie; <!13 ca anestezic de conducere; %!&3 pentru rahianestezie. urata anesteziei este de circa o ora pentru anestezia de infiltratie si rahianestezie si de <!1 ore pentru anestezia

tronculara si plexala. Asocierea cu adrenalina ii prelungeste efectul. 8e mai poate folosi in solutie 1!&3 ca anestezic de contact, cu eficienta moderata si efect de >2!%2 minute. Administrata intravenos sau intramuscular are proprietati antiaritmice. 0idocaina este metabolizata in ficat; 13 se elimina prin urina neschimbata. "etabolizarea se face de catre enzimele microzomiale si consta in principal in dezalchilare, anumiti metaboliti intermediari (xilidina) avand proprietati farmacologice si toxice. *a efecte nedorite, sunt de retinut: somnolenta, ameteli, rareori reactii alergice. )n caz de supradozare sau administrare rapida intravenoasa pot apare, la inceput: convulsii, hipertensiune si tahicardie, tahipnee; apoi coma cu bradicardie, hipotensiune si deprimarea respiratiei. "oartea poate surveni in colaps, prin fibrilatie ventriculara, mai rar prin oprirea respiratiei. )n cazul folosirii de doze mari de lidocaina este recomandabila in-ectarea prealabila de diazepam. 0idocaina este contraindicata la bolnavii cu alergie la lidocaina sau alte anestezice amidice. Mepivacaina este un anestezic amidic, asemanator chimic si farmacologic lidocainei. (fectul anestezic se instaleaza mai lent, dar este de durata mai mare (pana la > ore). (ste mai bine suportata. 8e poate folosi fara adrenalina. )n stomatologie, se foloseste fie solutie 13 asociata cu <=12.222 vasoconstrictor sau sol. >3, fara vasoconstrictor. trebuie sa depaseasca >22 mg. Bupivacaina este asemanatoare structural cu mepivacaina. Actiunea si toxicitatea este mai marcata (se foloseste in concentratii mai mici) si efectul este mai lung, %!4 ore. Potenta superioara si actiunea anestezica prelungita sunt consecinta liposolubilitatii marcate si legarii intense de proteinele membranare. la gravide. Etidocaina este un derivat de lidocaina cu actiune rapida, intensa si de durata (%!4 ore). 8e foloseste in sol. 2,&3 pentru infiltratie si 2,&< 3 pentru bloca- nervos periferic. oza maxima permisa este de > mg=?gc. Prilocaina este asemanatoare structural lidocainei. Anestezia se 8 ozele mari au actiune deprimanta miocardica. 5rebuie evitata oza administrata o data nu

instaleaza mai lent, dar este mai prelungita (<!1 ore).

oze mari pot provoca

methemoglobinemie daunatoare bolnavilor cardiaci si pulmonari. 8e folosesc concentratii de 2,&!<3 pentru infiltratii si de <3 pentru bloca-ul nervos periferic. Aneste icele locale de sinte a cu structura esterica au potenta redusa, actiune in general scurta si risc crescut de reactii alergice. Procaina !novocaina" este esterul acidului paraaminobenzoic cu dietilaminoetanolul. Are un p+a de 4,$ si este putin solubila la p,!ul fiziologic. Puterea de difuzare este limitata si actiunea anestezica locala se instaleaza lent, in <&!12 minute. urata efectului este scurta: se mentine %&!#2 minute pentru infiltratii; 12!%& minute pentru anestezia tronculara si >&!#2 minute pentru rahianestezie. Asocierea adrenalinei prelungeste efectul local. Potenta procainei este relativ mica. *oncentratiile necesare pentru anestezia locala sunt de 2,&!13. oza maxima recomandata de Farmacopeea 'omana pentru in-ectarea subcutanata este de 122 mg pentru o data si #22 mg pentru 1% de ore. (ficacitatea ca anestezic de contact este slaba. )n afara actiunii anestezice locale au fost descrise procainei efecte sistemice multiple: analgezie, paralizia ganglionilor vegetativi si blocada colinergica periferica, favorizarea efectelor de tip simpatic, deprimarea miocardului si proprietati antiaritmice, scaderea presiunii arteriale prin vasodilatatie arterialara si venoasa. )ntroducerea intravenoasa, in perfuzie, a unei solutii de procaina < o#$$ (% mg, respectiv % ml=?gc, in decurs de 12 de minute), in conditii de monitorizare, poate calma durerile postoperatorii sau ale arsurilor. )n-ectarea intravenoasa a & ml din solutia < o#$$, lent si cu prudenta (2,& ml=minut, bolnavul fiind culcat), poate realiza beneficii terapeutice in diferite alte stari dureroase ca cefalee, dureri canceroase. e asemenea, poate fi utila pentru combaterea tulburarilor circulatorii ale endarteritei obliterante, bolii 'a@naud, degeraturilor; pentru aceste indicatii, solutia de procaina poate fi in-ectata si periarterial sau intraarterial. Procaina introdusa intramuscular cate <22 mg o data la 1 zile sau administrata oral, 122 mg zilnic, in cure repetate, poate avea efecte favorabile la persoanele in varsta, cu astenie, tulburari de somn, nervozitate, dificultati de memorizare si de concentrare a atentiei, apatie. 8unt indeosebi eficace in 9

aceasta

privinta,

preparatele

biotrofice

originale

romanesti,

de

felul

%erovitalului si Aslavitalului. *oncentratiile sistemice mici realizate de aceste doze amelioreaza troficitatea tisulara si pot intarzia procesul de imbatranire. Au fost descrise de asemenea efecte nootrope, de tipul celor ale piracetamului. (ste posibil ca actiunile biotrofice ale procainei sa fie datorate stabilizarii membranelor si interventiei biochimice a celor doi produsi de metabolism ! acidul p!aminobenzoic si dietilaminoetanol. Procaina se absoarbe repede de la locul in-ectarii. )n organism este repede hidrolizata, mai ales de colinesteraza plasmatica. Anestezicul este in general bine suportat. 'eactiile alergice sunt mai frecvente decat pentru lidocaina si sunt incrucisate cu alte anestezice cu structura esterica. Fenomenele toxice sunt cele obisnuite anestezicelor locale; pe prim plan se afla deprimarea respiratiei, cu posibilitatea stopului respirator. Posibilitatea reactiilor alergice impune investigarea hipersensibilitatii. Alergia la procaina, la alte anestezice cu structura esterica si la acidul p! aminobenzoic reprezinta contraindicatii; in general, este necesara prudenta la bolnavii cu alergii medicamentoase cunoscute. 8e impune gri-a si scaderea dozelor la bolnavii cu bloc cardiac si tulburari de ritm, in prezenta socului, la epileptici, hepatici, debilitati, la cei cu boli acute. 6u se administreaza la copii sub trei ani. )n-ectarea intravenoasa necesita multa prudenta si nu este recomandabila la cei cu insuficienta tiroidiana, ateroscleroza avansata si miastenie grava. )n-ectarea in tesuturile infectate trebuie evitata (eficacitatea este mica, infectia este favorizata de catre acidul p!aminobenzoic). )nrudite cu procaina, de utilizare mai recenta sunt clorprocaina, cu actiune mai rapida, polenta mai mare si toxicitate mai mica si tetracaina, cu actiune mai prelungita, polenta si toxicitate mai mare. 5etracaina este foarte activa si in aplicatii pe mucoase. Ben ocaina !aneste ina, et&o'orm" este esterul acidului paraaminobenzoic cu etanolul. Putin hidrosolubila, se foloseste exclusiv in aplicatii locale, unde efectul este prelungit. Aenzocaina intra in compozitia unor pomezi si creme pentru piele (concentratii de 1!12 3) indicate pentru linistirea pruritului si pentru combaterea durerii, in eritemele solare si arsurile de gradul ), ragade, fisuri, intepaturi de insecte, etc., ca si in supozitoare si 10

pomezi antihemoroidale. Cocaina este un alcaloid cu structura esterica, continut in frunzele de (r@throx@lon coca. Aplicata pe mucoase in sol. %!& 3, determina, in 1!& minute, anestezie care se mentine >2!%& minute. Anestezia se insoteste de vasoconstrictie. 8e utilizeaza exclusiv local in B'0. 6u se in-ecteaza, deoarece produce vasoconstrictie locala puternica cu ischemie marcata si are toxicitate sistemica mare. *a efecte generale, cocaina are efect de tip adrenergic producand vasoconstrictie, hipertensiune arteriala si tahicardie. e asemenea, provoaca stimulare psihomotorie, uneori cu stare de euforie. (fectele adrenergice se datoreaza impiedicarii recaptarii noradrenalinei de catre termiatiile simpatice cu cresterea consecutiva a disponibilului de mediator adrenergic la nivelul sinapsei efectoare. *ocaina se absoarbe bine de pe mucoase, indeosebi daca acestea sunt inflamate. (ste in ma-oritate metabolizata prin interventia esterazelor din plasma. *ocaina este o substanta cu toxicitate mare, facand parte din grupa substantelor stupefiante. Into(icatia acuta apare la doze relativ mici (>2!&2 mg) si se caracterizeaza prin: neliniste, confuzie mintala, delir, tahiapnee, hipertensiune arteriala, tahicardie, hipertermie, uneori convulsii, fenomene urmate de deprimare centrala progresiva pana la colaps si stop respirator. *a tratament, se in-ecteaza in faza de stimulare diazepam sau barbiturice intravenos si se administreaza oxigen. Into(ica'ia cronica !cocainomania" este asemanatoare intoxicatiei cronice prin amfetamine. ependenta psihica este puternica, toleranta si rogul se autoadministreaza, de obicei prin dependenta fizica sunt mai slabe.

prizare nazala. Apar: tulburari psihopatologice, midriaza, leziuni ale septului nazal pana la gangrena si perforare. 8indromul de abstinenta este moderat, constand in oboseala, depresie, hiperfagie. 5ratamentul consta in intreruperea brusca a drogului sub supraveghere medicala. 'ecuperarile sunt in general tranzitorii, datorita implicatiei psihosociale ale cocainomaniei.

11