Sunteți pe pagina 1din 9

Antibiotice

AB- 2 tipuri: bactericide (BC) si bacteriostatice (BS); BC actioneaza in faza de


repaus si multiplicare bacteriana (ex: Aminoglicozidele-AG); BS actioneaza doar
in faza de multiplicare (ex: CS, Peniciline); unele se pot interconverti (din BS
BC, ex: Cloramfenicolul pt meningococ)
Indicatii:
- BS: persoane necompromise, infectii usoare/medii;
- BC: infectii severe, gazde imunodeprimate, infectii generalizate/cronice/cu
focare greu de sterilizat- osteomielita de ex;
BS: macrolide, lincosamide, sulfamide, Cloramfenicol;
BC: AG, polipeptide, glicopeptide, lactamine, Peniciline, CS, quinolone;
Dupa spectrul de actiune exista:
AB cu spectru ingust tip Penicilina (bacili G+, coci G+ si G-, aerobi si
anaerobi);
AB cu spectru ingust tip Streptomicina (bacili G-, coci G+ si G-) ex: AG;
AB cu spectru largit, ex: Amoxi, Ampi, CS (bacili si coci G+ si G-);
AB cu spectru larg, ex: Tetracicline, Cloramfenicoli (bacili si coci G+ si G-,
Chlamydii, Mycoplasme, Ricketsii);
-pentru fiecare AB exista o rezistenta naturala (de exemplu, la AG bacilii G+ sunt
rezistenti); a aparut si o rezistenta dobandita; aceasta se poate instala rapid (AG,
Rifampicina, FQ- de aceea nu se dau in monoterapie de obicei) sau lent
(lactamine, Cloramfenicol, sulfamide- aparitia rezistentei e favorizata de
tratamentul cu doze mici si depinde de c% AB din sange si tesuturi).
Farmacocinetica:
1. Absorbtia:
-administrarea se poate face parenteral (iv, im, io, ia, etc) sau oral;
Calea parenterala:
a) Iv: c% maxima sg apare in 10-15 minute; injectarea se poate face in 2
feluri: bolus- durata 3-5 minute, sau perfuzie durata >15 minute; indicata
in: infectii severe, potential severe si la gazde compromise, pentru ca are
efect rapid; necesita experienta celui ce administreaza, presupune cost ;
b) Im: c% maxima sg se realizeaza in 30-60 minute si e mai scazuta fata de
cea realizabila prin administrare iv, absorbtia fiind mai lenta; e insotita de
durere, uneori si de constituirea unui flegmon local;
Calea orala: c% max sg apare la 1-2h; administrare facila dar necomplianta
crescuta; nu toate AB se pot administra oral (Penicilina G, AG, Colimicina nu se
absorb digestiv). Pentru cele care se pot administra digestiv, c% realizate
depinde de medicament, de pacient, de starile fizio sau patologice ale acestuia.
Variabilitatea legata de AB: Ampi oral se absoarbe 40-60%, iar Amoxi >90%;
Tetraciclina se absoarbe putin (40-50%), iar Doxiciclina se absoarbe foarte bine,
>95%.
Variabilitatea legata de conditii fiziologice: majoritatea AB administrate pe cale
orala sunt influentate negativ de prezenta alimentelor in tubul digestiv; exista
insa si unele a caror absorbtie nu e influentata sau chiar e favorizata de alimente.

Variabilitatea legata de conditii patologice: TA duce la absorbtiei digestive a


AB; prezenta in tubul digestiv a unor compusi de Ca, Mg, aluminiu absorbtia
Tetraciclinelor, FQ, producandu-se compusi neresorbabili;
2. Difuziunea in organe si tesuturi:
Depinde de medicament, de pacient si de tesutul in care e localizata infectia.
Patrunderea si concentrarea pe care o realizeaza un medicament depind de
vascularizatia locala, iar c% AB in tesuturi depinde de legarea de proteinele
plasmatice, reversibila pentru toate AB; o cuplare crescuta= nivel al substantei in
tesuturi mai scazut, insa persistent. AB care se leaga slab de proteinele
plasmatice: Ampi, CS, AG; alte elemente ce determina concentrarea sunt
liposolubilitatea, greutatea moleculara- cu cat e mai mare cu atat se
concentreaza mai bine- si CMI si CMB. Pentru ca un AB sa fie eficient trebuie sa
realizeze in sg o c% de 4xCMI.
Unele AB au afinitati pentru diverse organe/tesuturi: Doxi mucoasa sinusala,
bronsica; Ampi concentrare biliara de 200-300x fata de cea sg; macrolide,
Ceftriaxona, Rifampicina se concentreaza si ele biliar; osos toate AB realizeaza c
% scazute, insa cel mai bine patrund FQ, Clindamicina; urinar se concentreaza
bine Nitrofurantoina, CMX, Fenitoina, Sulfamidele. AG isi pierd eficienta in mediu
acid.
3. Metabolizarea:
E in principal hepatica, dar si in alte organe. Pot sa apara produsi de mai multe
feluri:
Inactivi;
Mai putin activi ca substanta mama;
La fel de activi ca substanta mama;
Mai activi ca substanta mama (ex: Cloramfenicolul);
4. Excretia:
Se face in principal renal, insa e posibila si biliar (Pefloxacina de ex), intestinal
(Doxi de exemplu se excreta la nivelul intestin gros). Cloramfenicolul se elimina
urinar ca produs inactiv 90%, deci este inutil in tratamentul unei ITU, de ex.
Dupa ce c% tisulara a AB sub nivelul terapeutic sau chiar total, pentru unele AB
concentrarea continua= efectul post- AB; un efect st-antibiotic foarte bun au
AG, FQ, macrolidele, tetraciclinele, rifampicina, carbapenemele; un efect slab au
lactaminele, in special pe bacilii G-;
In organism exista 3 zone protejate: SNC, ochiul si prostata; in mod normal aici
nu patrund AB, insa in conditiile unei infectii unele antibiotice patrund datorita
inflamatiei (AG, Colimicina nu intra in SNC; cel mai bine patrund lactaminele dar
nu toate; AB cu patrundere EXCELENTA in SNC e Cloramfenicolul).
Exista microorganisme (Legionella, Brucella, Haemophilus Influenzae unele
tulpini, Lysteria, Ricketsiile, Mycoplasmele, Chlamydii) strict intracelulare; AB cu
patrundere slaba ic: AG, Vancomicina, lactaminele; patrundere buna ic au
macrolidele, tetraciclinele, Clormafenicolii, Rifampicina, FQ.

Clasificare: -lactamine, AG, macrolide, etolide, glicopeptide, sinergistine,


oxazolidinone, polipeptide, lincosamide, rifamicine (dintre ele cea mai cunoscuta
este Rifampicina), cloramfenicoli, tetracicline, nitrofurani, sulfamide, quinolone
(din ele fac parte si FQ- floroquinolonele), nitroimidazoli si altele (acidul fusidic,
fosfomicina si mupirocin).
-lactaminele:
Penicilinele (penanii);
CS;
Carbapenemele;
monobactanii;
1.Penicilinele sunt de 2 tipuri: naturale si de semi-sinteza. Cele naturale
cuprind
3
substante:
Penicilina
G
(Benzilpenicilina),
Penicilina
V
(Fenoximetilpenicilina) si Penicilinele retard (Benzatin-benzilpenicilina Moldamin,
Procainpenicilina- Efitard).
Penicilina G e de 2 tipuri: sodica (mai bine tolerata local si mai putin dureroasa
in administrarea im) si potasica.
Actioneaza pe: bacili G+ aerobi (difteric, carbunos), si anaerobi (tetanic si restul
clostridiilor), coci G+ (strepto, stafilo- nu se foloseste pt ca e rezistent!,
pneumococ) si coci G- (meningococ, gonococ), Leptospire, Actinomicete,
Treponeme si Borellii.Pe germenii pe care actioneaza, efectul Penicilinei e de 48h, mai mare decat pentru penicilinele de semisinteza.
Formulare: flacoane de 400.000 UI, 1.000.000 UI, 5.000.000 UI si preparate in
grame (1g=1.600.000 UI);
1.000.000 UI Penicilina G sodica au 100 mg Na/ 1.000.000 UI Penicilina G
potasica au 65 mg K.
Timp de injumatatire: 30 minute Penicilina G se da la 3-6h, dupa acest
interval nu mai exista practic in tesuturi.
Doza: 50.000- 100.000 UI/kgc/zi, creste la 200-400.000 UI/kgc/zi in infectiile
severe;
In practica se asociaza AG cu lactamine, ele potentandu-se reciproc, dar daca se
administreaza in aceeasi perfuzie se inhiba, scazandu-si efectele. Efectul scade si
daca se administreaza concomitent cu vitamina C, B, glucoza. La temperatura
camerei e inactivata terapeutic dupa 4-6h.
Administrarea im e foarte dureorasa, in timp ce dozele mari in administrare iv
sunt neurotoxice si pot duce la deces. Se poate administra intrarahidian, maxim
10.000 UI in administrare unica, in tratamentul meningitelor. Penicilina G
potasica in doza crescuta si administrata rapid poate duce la stop cardiac.
E unul din cele mai alergizante antibiotice, administrarea ei se face doar cu
testarea sensibilitatii. Alergia apare de obicei la al doilea contact cu alergenul.
Testarea se face prin realizarea a 5 dilutii succesive in ser (1 flacon de 400.000 UI
+4 ml seriei 1 ml ) pana la dilutia de 10 UI/ml care se picura in tractul
conjunctival si se asteapta 10 minute. Daca nu se realizeaza cele 5 dilutii se
poate sa apara o reactie pseudoanafilactica. In rare ocazii poate sa apara socul
anafilactic si la testarea corecta.

Penicilina V: exista sub forma de comprimate de 400.000 si 1 milion UI; are


absorbtie digestiva modesta, ~50% si e puternic influentata de alimentatie (de
aceea se administreaza cu 30 minute inainte sau la 2-3h dupa masa).
Indicatii: infectii usoare (angina streptococica, de ex), la finalul tratamentului cu
Penicilina G, in ultimele 3 zile, pentru efectul tip probenecid (administrarea
concomitenta cu Penicilina G eliminarea ei, relizand o c% sg prelungita). Se
poate folosi si in situatiile in care Penicilina G nu poate fi folosita, in doza dubla.
Penicilinele retard: Efitard- in infectii usoare, administrare la 12h, dezavantaj:
insumeaza alergia la Penicilina cu cea la Procainamida; Moldamin: flacoane de
600.000 UI (pt copil) si 1.200.000 UI (adult); 1 flacon realizeaza penicilinemie
timp de 5-7 zile. Se administreaza im, fiind o substanta cristalina (risc de necroza,
daca faci iv accidental- risc de embolie pulmonara si deces), se dizolva doar in
apa distilata. Se poate folosi la finalul tratamentului cu Penicilina G si pentru
profilaxia complicatiilor poststreptococice, impiedicand reinfectia. Nu se
administreaza la copilul <5 ani (are masa musculara putina remanenta la nivel
muscular iritatie, inflamatie, necroza).
Penicilinele de semisinteza:
Rezistente la penicilinaza- antistafilococice= de tip M;
Aminopeniciline;
Carboxipeniciline;
Ureidopeniciline;
Peniciline rezistente la penicilinaza: Oxacilina
Formulare: capsule 250 mg, flacoane 250/ 500 mg; Doza: 2-12 g/zi
Indicatii: infectiile stafilococice de la usoare la severe. NU in meningite
(patrunde prost SNC). Efectul BC e de pana la 4-8h mai mic fata de germenii
sensibili la Penicilina.
Alti reprezentanti: Flucloxacilina, Dicloxacilina, Cloxacilina.
Aminopeniciline: Ampi si Amoxi; actiune: acs spectru ca Penicilina +H.I,
Salmonella, Schigella, E.Coli; aproape toate tulpinile de Stafilococ au rezistenta.
Ampicilina: efect mai slab ca Penicilina pe germenii sensibili; actiune excelenta
pe enterococi (de electie); in rest e un AB istoric din cauza rezistentei extinse
Doza: 250-500 mg oral / 250-500-1g iv; intre 2-12 g/zi in frm severe
Absorbtia digestiva e modesta, 50%, e de prezenta alimentelor in tubul
digestiv; se concentreaza biliar excelent (de 200-300x mai mult ca sg);
Indicatii: IRespiratorii, ITU, IBiliare, meningite bacteriene (f bun!), tusea
convulsiva(alaturi de Eritromicina), difterie, listerioza.
Amoxicilina: absorbtie >90%; aceeasi situatie cu rezistenta;
Doza: 1-6g/zi; Se poate asocia cu inhibitori de lactamaze (acid clavulanic sau
sulbactam) pentru a creste actiunea si a extinde spectrul si la unii germeni
rezistenti la Amoxi; Absorbtie digestiva buna, neinfluentata de prezenta
alimentelor;

Reactii adverse alergice (Ampi, Amoxi, Peniciline) si toxice.


Carboxipeniciline: Carbenicilina si Ticarcilina
Spectru: identic cu aminopenicilinele + un numar crescut de bacili G(Pseudomonas, Acinetobacter);
Se poate asocia Ticarcilina cu acid clavulanic Timentin, cu aceleasi beneficii;
Sunt peniciline DE REZERVA pentru infectiile cu G- si bacili rezistenti la alte AB.
Ureidopenicilinele: Azlocilina, Mezlocilina, Piperacilina
Spectru: G- in principal; Azlocilina si Mezlocilina sunt AB speciale pentru
Pseudomonas, iar Piperacilina se foloseste in infectiile severe cu G- rezistenti la
alte AB.
Piperacilina se poate asocia cu Tazobactam Tazocin (special pentru infectii cu
G- rezistenti);
2.CS: 4 generatii; nici una nu actioneaza pe enterococi, listerii sau legionella;
CS generatia I- excelent pentru bacili si coci G+ (Stafilococ mai ales); actiune
mai slaba pe G- (H.I, E.Coli, Salmonella); nu intra in LCR; ex: Cefalexin,
Cefadroxil IACRS usoare, 2-4g/zi la 6h, oral.
CS generatia a IIa- actiunea pe G- si pe G+; nu intra in LCR; ex: Cefuroxim,
Cefaclor IACRS, IACRI, ITU, 2-4g/zi, la 6h, se pot da oral, iv sau im (f dureros,
solventul e Lidocaina).
CS generatia a IIIa- actiunea pe G- si se mentinea cea pe G+, dar mai slaba
ca pentru generatia I; ex: Cefotaxim, Cefoperazona (nu intra in LCR), Ceftazidim
(excelent pt Pseudomonas), Ceftriaxona infectii usoare/medii/severe,
septicemii, meningite, im/iv la 8-12h; 2-4g/zi, maxim 6g pt meningite;
Ceftibuten/Cefiximoral, IACRS, IACRI, ITU;
CS generatia a IVa- se imbunatateste actiunea pe G- si G+; Cefepim,
Cefpirom de rezerva in infectii severe cu germeni rezistenti la alte AB;
3.Carbapeneme: Imipenem, Meropenem, Ertapenem
super-AB; spectru: G+ si G-, aerobi si anaerobi (mai ales), germeni rezistenti
la alte AB (infectii nozocomiale), gazde compromise; doza: 2-4g/zi (1g pentru
Ertapenem);
Efect antibacterian c.m.bun: Meropenem>Imipenem>Ertapenem;
Imipenem e convulsivant, nu patrunde LCR.
4.Monobactani: Aztreonam- doar pentru bacili G-, nu se foloseste;
Aminoglicozidele
-spectru ingust tip Streptomicina (Coci G+ si G-, bacili G-); in monoterapie doar
in infectii cu bacili G-; asocierea cu ctamine le potenteaza actiunea;
-Reactii adverse specifice: oto- (hipoacuzie/surditate definitiva! Instalata brusc si
fara semne) si nefrotoxicitate la tratamente >7-10z; blocajul neuromuscular
(interzise la cei cu miastenie); nefrotoxicitate mai mica pentru Kanamicina si
derivatii decat pentru Gentamicina si derivatii ei; precipitata de administrarea
concomitenta de Furosemid.

-pentru evaluare: sumarul de urina si creatinina;


Streptomicina- exclusiv TBC; Kanamicina- maj bacteriilor au rezistenta;
Gentamicina- fiole 10-20-40-80 mg; administrare 160-240 mg (3-5 mg/kgc) la
12 sau 24h; indicatii: infectii cu bacili G-;
Derivatii de Gentamicina: Sisomicina si Netilmicina- mai putin nefro&ototoxice,
actiune si pe unii G- rezistenti;
Derivatii de Kanamicina: Amikacina- aceleasi avantaje, poate fi folosita si in
tratamentul TBC cd exista rezistenta;
Macrolidele- Eritromicina, Spiramicina
-Eritromicina: exista preparate pt administrarea orala (propionat, estolat,
etilsuccinat- absorbtia digestiva e favorizata de alimente!!!) si iv-nu se folosesc;
Spectru: la fel cu Penicilina + Stafilococ, Mycoplasme, Chlamydii, Ricketsii, unii
bacili G- (Legionelle, Bordetella pertussis, unele tulpini H.I, H.p); Doza: 1,5-2g/zi;
Indicatii: aceleasi cu ale penicilinei la cei alergici la aceasta- angina strepto,
erizipel, scarlatina, stafilococii cutanate usoare, infectii cu Mycoplasme si
Chlamydii, tusea convulsiva (de prima alegere)
-Spiramicina- Rovamicina: acelasi spectru, mai buna c% tisulara, actioneaza si
pe toxoplasma (singurul AB ce se poate da la gravida!);
-Noile macrolide= AZALIDE- Roxitromicina, Claritromicina si Azitromicina;
Claritromicina: comprimate 250-500 mg, spectrul Eritromicinei, mai bune pe G-,
Legionella si Mycobacteriile atipice; doza: 500-1g/zi
Azitromicina: actiune mai buna pe G- fata de restul, doza:500 mg/zi; remanenta
tisulara f buna, se concentreaza tisular> sg; tratamentul scurt 3-5 z ofera efect
terapeutic de 10-14z;
Indicatii azalide: IACRS, IACRI, I.cutanate, digestive cu Salmonella, Schigella, I.
cu Chlamydii, Mycoplasme, Azitromicina are rezultate bune in toxoplasmoza.
Glicopeptidele
Vancomicina si derivatii (Teicoplanina, Daptomicina)
Vancomicina- doar pe G+, coci si bacili; nefro si ototoxica, indicatii: infectii cu
coci G+ rezistenti la alte AB; administrare iv (flebite frecvente) /im (evitabila- e
socogena); doza:2g/zi;
Derivatii au toxicitate mai redusa;
Ketolidele
Sunt derivati de macrolide ce actioneaza si pe pneumococ si alti streptococi
rezistenti la macrolide.
Telitromicina (Kete K) 400 mg; administrare 800mg/zi; indicatii: angine,
sinuzite, pneumonii
Oxazolidinonele
Linezolid (Zyvoxid): actioneaza doar pe bacterii G+ si pe cele rezistente in
prezent la alte AB; comprimate de 400/600 mg si flacoane injectabile iv de 600
mg; indicatii: infectii severe, mai ales nozocomiale, cu G+; patrund excelent
tisular;

Polipeptidele: Polimixina E (Colimicina) si Bacitracina


Colimicina: doar pt G-; nu se absoarbe digestiv, nefro si neurotoxica, exista
preparate injectabile im/iv (rar!) si comprimate de 250.000 UI pentru
administrare orala (infectii digestive, la sugari mici). Avantaje: merge bine pe
multe infectii nozocomiale la care exista rezistenta la restul AB, din cauza ca a
fost f putin folosit! Nu patrunde in LCR.
Rifamicinele: Rifampicina, Rifapentina, Rifabutena
Capsule 150/300 mg si preparate iv de 300 mg; actiune: bacili si coci G+ si G-,
Chlamydii, Leishmanii, Mycobacterium, Stafilococi (f bun); indicatii: TBC, in trat
stafilocociilor cu determinare meningeala, abcese, pneumonii cu Legionella;
patrunde excelent in LCR.
Reactii adverse specifice: alergice (eruptii, febra, pancitopenie), IRA prin
mecanism imun-alergic ( frecvent in tratamente intermitente, doze mari si la
reluare), hepatita toxica, sdr pseudogripal- reactie adversa RARA;
Lincosamidele: Lincomicina si Clindamicina
Spectru: idem Eritromicina, inclusiv Stafilococ; penetrabilitate osoasa buna;
actioneaza si pe Plasmodium falciparum- utile in malariile rezistente; pe
Pneumocystis Carinii, toxoplasma, Babesii;

Cloramfenicolii: Cloramfenicol, Tiamfenicol


Spectru larg, G+ si G-, aerobi si anaerobi, Ricketsii, Mycoplasme; absorbtie
digestiva excelenta, patrund excelent in LCR si in abcese (cel mai bine), exista
sub forma de capsule de 250 mg si flacoane injectabile de 1g; antibiotice BS dar
pe unii germeni sunt BC (meningococ, H.I, Bacteroides); utilizat in meningite,
febra tifoida;
Reactii adverse: efect supresor medular (poate fi reversibil, dependent de doza,
si ireversibil independent de doza, tip idiosincrazic), aplazie medulara- deces
intotdeauna; la nou-nascutul prematur exista o reactie adversa specifica:
sindromul cenusiu; Tiamfenicolul da mult mai rar aplazie medulara;
Tetracicline: Tetraciclina, Doxiciclina
Tetraciclina- absorbtie 50% la administrarea orala, spectru larg
(Mycoplasme,Chlamydii si Ricketsii- cu rezultate excelente, Treponeme,
Leptospire, unii anaerobi, protozoare- Entamoeba, coci si bacili G+ si G-);
doza:2g/zi. AB de prima alegere in holera. Nu se da la copilul sub 10 ani si nici
la gravida (hepatotoxicitate-hepatita fulminanata-deces);
Doxiciclina- exista preparate de administrare orala (100mg) si iv (100 si 200
mg); absorbtie >95%, administrare o data/zi, se foloseste in tratamentul si
profilaxia malariei, traheobronsite, sinuzite.
Reactie adversa: hemoragii digestive datorita efectului iritant gastric/esofagian.
Ambele determina fotosensibilitate uneori cu leziuni cutanate.

Nitrofuranii: Furazolidona, Nitrofurantoin


Spectru: G+ si GFurazolidona: absorbtie digestiva f.slaba, indicat in infectii digestive usoare,
comprimate de 25 mg pt copil si 100 mg pt adult; se administreaza 400 mg/zi, 10
mg/kgc la copil si 100 mg/6h la adult. Produce hemoliza uneori foarte
importanta la persoanele cu G6PDH.
Nitrofurantoina- absorbtie excelenta, comprimate 100mg, administrare 400
mg/zi, indicatii: ITU recidivante, in administrare prelungita, seara. Reactii
adverse: hepatita toxica, polinevrita ireversibila daca nu se opreste tratamentul,
pneumonie de hipersensibilizare.
Sulfamidele: Sulfametin, Sulfadoxin, Neomazol, Cotrimoxazol (Biseptol)
Biseptol- comprimate 500 mg, indicatii: bacili G+ si G-, absorbtie digestiva
>90%; doza: 2g/zi, 1g/12h; majoritatea bacteriilor sunt rezistente, AB istoric.
Patrunde excelent in LCR, actiune foarte buna pe Pn. Carinii (profilaxie si
tratament) si pentru tratamentul toxoplasmozei cerebrale la HIV+. Alte utilizari:
ITU, bronsite;
Quinolone: Acidul nalidixic (Negram), FQ
Negram: comprimate 500 mg, absorbtie digestiva modesta, doza:2-4g/zi la
adult; indicatii: ITU, infectii digestive. Ca si FQ, produce hipertensiune
intracraniana frecvent si grava la varstnici, cu risc de deces. E formal
contraindicat la sugarii mici, ca si FQ.
FQ de I generatie: Norfloxacina- absorbtie digestiva 40%, nu realizeaza c%
terapeutice decat urinar, 1 cp la 12h;
FQ de a IIa generatie: Ofloxacina (oral si iv, 200 mg la 12h), Pefloxacina
(oral si iv, 400 mg la 12h; se elimina biliar- se poate administra deci si in IRA
severa), Ciprofloxacina (oral 500-1000mg si iv 400-800 mg). Patrund f.b in LCR,
au difuzibilitate celulara f.b, inclusiv in tesutul osos, actioneaza f.b pe bacili Gdar au efect slab pe bacili si coci G+. Absorbtie digestiva inte 70% Ciprofloxacina
si >90% celelalte. Preparatele pentru administrare iv se dizolva in glucoza, nu in
ser, se perfuzeaza minim 1h si nu aduc beneficii terapeutice fata de cele orale.
Actioneaza foarte bine pe Stafilococ, excelent pe Legionella si pe Mycobacterii
(inclusiv pentru MDR-TBC). Rezultate bune in infectii diverse, de la usoare
cutanate, ITU la septicemii, meningite, pneumonii si bronhopneumonii.
Reactii adverse: tulburari digestive, neuropsihice (cefalee, coma, convulsii,
delir, tulburari de comportament, mai frecvente si mai grave la varstnici si daca
asociaza AINS sau Teofilina), artromialgii si inflamatii, lezari, necroze sau rupturi
de tendoane, mai ales Ahilean- se contraindica formal la sportivi.
FQ de a IIIa generatie: Moxifloxacina cp a 400 mg, 1cp/zi, Levofloxacina cp
a 250/500 mg si preparate iv.
Levofloxacina doza 500-1000mg/zi in 1-2 prize, beneficii: are efect imbunatatit
pe bacilii si cocii G+, deci poti trata si pneumonia pneumococica, actioneaza pe
Chlamydii, Mycoplasme mai bine ca generatia a IIa; aceleasi reactii adverse+
crize epileptiforme mult mai frecvente, de aceea se contraindica la persoane cu
antecedente neuropsihice.

Imidazoli
Metronidazol (Flagyl): cp administrare orala, 250 mg, preparate iv 500 mg si
vaginal 500 mg; actioneaza pe anaerobi, protozoare; doza:1-2g/zi, absorbtie
digestiva >90%. Reactii adverse: tulburari neuropsihice (convulsii, ataxie), efect
tip disulfiram daca se consuma concomitent cu alcool;
Derivatii de Metronidazol: Ornidazol, Tinidazol; aceleasi doze, aceleasi efecte,
acelasi spectru; indicatii: abcese cu anaerobi, giardia, alte protozoare.