Digestive System

Gastrointestinal
Tract Accessory Glands
(GI Tract)

Upper GI Lower GI Salivary Glands

Liver & Gall

Mouth Small Intestine
bladder

Esophagus Large Intestine Pancreas

Stomach Rectum

By Mariana Ruiz Villarreal(LadyofHats) (Own work) [Public domain], via Wikimedia

Commons
 Secreţiile digestive sunt 5: –saliva 1-1,5l,suc gastric 2-3l,Bila 0,5-0,8l,suc pancreatic 1-2l şi
secreţiile intestinale 2-3l.Total pe 24 ore sunt 6,5-10,3litri.Tubul digestiv are circa 4,5 m(15
picioare)în stare contractilă.La cadavru ( în stare necontractilă) are 30 feet(9m)Lumenul său e
continuu cu mediul extern,conţinutul din lumen e înafara corpului.Prin absorbţie intră în corp.
 ANEXE- Glandele salivare . Saliva este secretată de trei perechi de
glande mari în proporţie de 90% : parotide(25%) , submaxilare(60-70%)
(submandibulare) şi sublinguale(5%) ce-şi varsă produsul în cavitatea
bucală prin canalele Stenon , Wharton şi respectiv Rivinius; în cantitate
mică (10%) saliva e produsă de glande accesorii dispersate în mucoasa
orală-glande minore mai abundente în zona palatină şi labială(glande
Ebner,Blandin,etc)-Sunt 2 tipuri de salivă 1.seroasă(apoasă) cu amilază şi
2mucoasă ,vîscoasă(mucină).Parotida-seroasă,SM-salivă mixtă,SL-mucus
Glandele salivare sunt de tip acinar fiind formate din acini glandulari(unităţile
morfo-funcţionale principale) şi din ducte:intercalare scurte , striate (secretoare) si
excretoare. Salivonul este altă unitate structurală formată dintr- un acin,un duct
intercalat , un duct striat si ductul excretor(colector) Conglomerate de acini
alcătuiesc lobuli(unităţi mari) drenaţi de ducte lobulare care converg spre un singur
canal terminal care aduce saliva parotidiană în dreptul celui de- al doilea molar
superior(canalul Stenon)Saliva de la SM e drenată pe planşeul bucal lateral de frîul
lingual (canal Warthon)Canalele terminale (5-15)sublinguale drenează alături de
ductul glandei SM(duct Bartholin)Acinii au în jur procese contractile ale celulelor
mioepiteliale. Glandele au similitudine cu pancreasul.
Acinii salivari au structura celulară diversă;pot fi exclusiv seroşi(alcătuiţi din
celule seroase enzimogene) mucoşi-cu celule mucoase ce secretă GP sau micşti
 Salivonul este format dintr-un acin,un duct intercalar,duct striat şi
ductul excretor-colector.Glandele salivare nu-s vitale,au rol protector
dentar şi oral
Celule mioepiteliale se află şi în jurul acinilor şi pericanalicular propulsând secreţia.Ele
pot modifica lungimea ductului intercalar,scad rezistenţa la fluxul salivar.Ductul striat
are calibrul mai mare şi are celule columnare precum nefrocitele în tubii renali.
Irigaţia glandelor salivare provine din ACExternă (parotida din A.auriculară posterioară,
SM din a.facială şi linguală şi SL. din a. sublinguală şi submentonieră.În lobulii glandei
apare 1 prim plex capilar în jurul ductelor intralobulare din care venulele portale se
capilarizează iar în jurul acinilor(al 2-lea plex).Irigaţia e în contracurent faţă de salivă.
 Principale tipuri de de Secreţie

Seroasă - conţine Lipază redusă,Lizozim şi Ptialină ( amilază salivară pt. hidroliza

amidonului şi glicogenului pănă la maltoză,maltotrioză şi dextrine.Dextrinele sunt
amilodextrine,eritrodextrine,acrodextrine după coloraţia cu Iod(experienţe L.P.)
Mucoasă conţine Mucină-glicoproteine(lubrifiere,protecţie de suprafaţă, formarea
bolului şi alte roluri )

Glanda Salivă seroasă Salivă Mucoasă

Parotide Total F.redusă
Submandibulare Da Da
Sublinguale Da Da
Bucale ,diseminate Nu Total
Inervaţia glandelor salivare este vegetativă asigurată de simpaticul T1-T3 cu sinapsă în
ganglionul cervical superior şi centrii parasimpatici salivatori din trunchiul cerebral.
Fibrele preggl. ale sistemului PS merg prin nervul VII pt.SM şi SL şi în IX pt parotidă.
Sistemul nervos parasimpatic amplifică salivaţia şi prin activarea
secreţiei de kalikreină care eliberează bradikinină din kininogenii
plasmatici sintetizaţi de ficat.
Efectele activării SNV Parasimpatic şi Simpatic sunt ambele stimulatoare(cantitativ)
cu deosebiri calitative.Controlul priveşte 1)secreţia2)fluxul sange3)trofismul4)m.neted
Inervaţia Glandele salivare sunt inervate de sistemul nervos simpatic şi de
parasimpatic. Toate primesc fibre vasoconstrictoare simpatice pe traiectul vaselor
sanguine de la ganglionul cervical superior(,stelat)(slide 6)
Stimularea simpatică provoacă o salivaţie mai redusă prin vasoconstricţie-salivă
vîscoasă,bogată în componente organice(glicoproteine –mucus) şi amilază. Uneori
salivaţia simpatică poate fi crescută,dar numai tranzitoriu. Este săracă în K şi HCO3
. Inervaţia parasimpatică este predominantă.Glandele SM si SL primesc fibre PS
prin nervul facial(VII). Fibrele preganglionare au originea în nucleul
(centrul)salivator superior,trec prin coarda timpanului(nerv VII) şi sinapsează în
ggl.SM(unde e N2).
Glanda parotidă primeşte fibre de la nucleul salivator inferior;fibrele nervoase
preganglionare circulă prin nervul IX pînă la ganglionul otic.(N2)Stimularea PS
produce o salivă mai abundentă decăt cea simpatică.PS dă vasodilataţie-saliva
apoasă (enzime ↓), seroasă cu mult sodiu şi clor(NaCl) şi mult bicarbonat , potasiu
crescut ,dar proteine (amilază ↓) scăzute. Stimularea PS creşte transportul în
epiteliul canalicular şi fluxul sanguin în glandă, creşte metabolismul şi dă
“creştere”. De asemenea stimulează ca şi simpaticul contracţia celulelor
mioepiteliale care înconjoară acinul . Secţionarea PS duce la afectarea severă a
salivaţiei (plus atrofie). Pentru SNS – ablaţia nu dă atrofie sau mari modificări.
Inervaţia parasimpatică .Glandele submandibulare si sublinguale primesc eferenţe
parasimpatice din nucleul salivar superior (din punte) prin nervul intermediar Wrisberg
.Fibrele secretorii strabat ganglionul geniculat si se unesc cu fibrele aferente linguale ,
formand nervul cordo-lingual . Părăsesc acest traseu prin coarda timpanului , care ajunge la
glanda submandibulara , unde fibrele lui fac sinapsa cu somele celui de al doilea neuron
periferic , dispersate in hilul glandular . In glandele sublinguale sinapsa cu cel de al doilea
neuron are loc intr-un ganglion din vecinatatea glandei , ganglionul submaxilar sau Langley ,
de unde fibrele postsinaptice –postganglionare -se îndreapta in intimitatea tesutului
glandular (Figura alaturata).
PROPRIETĂŢILE SALIVEI
Volumul si fluxul salivar
Secreţia salivara medie este de 0,5-0,6L/24h cu variaţii mari individuale(0,5-
2L/24h)Volumul si fluxul salivar se modifică semnificativ în caz de stimulare:fluxul
nestimulat este circa 20ml-30ml/h(0,2-0,5ml/min)-repaos;0,05ml/min în somn şi sub
0,1ml/min în caz de xerostomie.În timpul digestiei salivaţia stimulată devine 2,0-
4,0ml/minut.Dacă în repaos repartiţia pe glande este:SM-70%,Parotida 20%, SL -5% şi
accesorii 5% , în timpul digestiei bucale creşte mult ponderea parotidei(60%) care poate
ajunge dublul secreţiei SM-(30% ) sub influenţa calitativă şi cantitativă a stimulilor
alimentari.Variaţii ale debitului salivar:
În somn secreţia este minimă.Vîrsta:La copii fluxul creşte cu vîrsta pănă la 15 ani.La
bătrîni parenchimul e înlocuit cu ţesut conjunctiv şi gras şi debitul scade. Bărbaţii
prezintă debit salivator crescut.Dieta, tipul ei,ritmul circadian,fumatul,nutriţia,sarcina
alimentele felurite şi stresul modifică debitul.Iarna este flux maxim,vara mai redus.
Fluxul diurn( la amiază) şi după amiază este mai mare ca fluxul matinal , vesperal şi
nocturn. Proprietăţi fiziologice:
Vîscozitate : 1,5(P) 3,4(SM) 13,4(SL) cp.(centipoise) din cauza glicoproteinelor- mucus.
Aspect-aerat,opalescent.Plasma are densitatea de 1.026.
Densitatea-1,002-1,008-hipotonă .Salivaţia excesivă dă o dezhidratare hipertonă
Osmolaritatea - hipotonă (50-150 mOsm/l).Legea lui Heidenheim spune că
osmolaritatea salivei poate creşte cu ↑vitezei secreţiei şi modifică şi compoziţia.
Ph-ul =6,0-6,9-8, menţinut de sisteme tampon,proteine.În condiţii bazale saliva are 6,4
dar poate creşte rapid la stimulare secretorie şi flux crescut pănă la 8,0.PH-ul cavităţii
orale este cam la neutralitate(7,0)valoare la care saliva e saturată de Calciu şi fosfor şi
previne decalcifierea dentară.Elementul de bază e HCO3-ul.
 Factori ce modifică debitul salivar
Stimulatori(cresc secreţia) Inhibitori(scad secreţia)

Alimentele -gustul,mirosul,aspectul Hiposialia apare des,asialia e congenitală în

organoleptic boala Sjogren
Prănzurile ca alimentaţie cu cele 3 Obstrucţia ductelor salivare.Paralizia nerv
Faze-cefalică,gastrică,intestinală VII,IX,antidepresive,antiemetice,antihistamini
Manevre stomatologice,erupţii,stomatite ce,antiHTA,diureticele,expectorantele

SNS,SNPS şi reflexele respective Radioterapie cefalică,Vărsta avansată.Somnul

Fumatul şi cofeina,condimentele, -Medicamente diverse ca atropina,hipnotice

Chewing-gum,vorbitul,proba Holmes, ,betablocante,neuroleptice ,benzodiazepine
Hiperhidratarea sau aport crescut lichidian -Tranchilizante,miorelaxante
Stres minor, emotii, durere,voma,ulcere G,D Stres, emotii,clinostatism T4,ANP,nefrix,furia

Morfina, nicotina, colinergice,febra. Etanol,narcotice

Neurotensina,catecolamine ADH-ul ↑,aldosteronul↑,catecolamine în

stres mare
Cresteriea T sangelui hipotalamic care În reacţii de termoliză mare cu transpiraţii
determină termoliză uşoară(animale).Iarna profuze.Vara ca anotimp.
Sarcina,B.Parkinson,schizofrenia,epilepsie. Stări de deshidratare,Setea .B.Adison
Compoziţia salivei totale ,parotidiene,submaxilare(compuşi anorganici)
Compoziţia generală a salivei şi rolurile compuşilor ei(schemă)
• Compuşii anorganici-sunt anionii şi cationii din plasmă (LEC)
-Sodiul-este mult mai redus cantitativ fata de plasmă(slide 16) dar creşte cu
rata fluxului ajungănd la flux maxim(4-5ml/min) la concentraţii
mari(90mEq/l)Se asociază cu clorul şi cu anionul bicarbonic .Sodiul de 7 X
mai scăzut în saliva finală decât în plasmă e o condiţie de percepţie a
gustului pentru sare(NaCl)Acelaşi lucru
este valabil pentru glucoză şi gustul pentru dulce .Potasiul este mai concentrat
decăt în plasmă din cauza că este secretat( în ducte) şi nu variază cu rata
fluxului.Aldosteronul amplifica eliminarea de K ,poate duce la hipokaliemie
- Calciul
-Iodul este de 5-60Xmai concentrat ca in plasma.E extras din plasma si
apoi secretăndu-l ductal ca pe un oxidant,antiinfectios.
-Fosfatul
-Anionul bicarbonic.Clorul activează ptialina 30 min.în stomac şi e osmotic.
-Fluorul are rol cariopreventiv reacţionând cu apatita în reacţia:
Ca10(PO4)6(OH)2+2F=Ca10(PO4)6F2+2HO .Fluorapatita este mai rezistentă
la acţiunile cariogene.
-Ionul tiocianat (SCN-)este concentrat în salivă,fiind crescut la fumători.Sub
acţiunea peroxidazei salivare ionul este convertit în anion
hipotiocianat(OSCN-)care are acţiune bacteriostatică.
 Principalii compusi electrolitici ai salivei( parotidiene)Na şiCl se secretă
în acin pentru volum(saliva primară) şi se reabsorb în ducte parţial.K este
de 2-4 ori mai concentrat ca în plasmă.
Sodiul,Clorul,proteinele,bicarbonatul cresc paralel cu rata fluxului
salivei,calciul şi magneziul nu variază,potasiul se menţine crescut.
Compuşii organici salivari( tabelul 42.4 ,slide-ul 23 sunt cei particulari,specifici)
Proteinele sunt în concentraţie mult mai mică decăt în plasma(2,2g/l fata de
80 g/l) dar au importanţă funcţională mare.Titrul lor creşte cu rata de flux
Proteinele salivare includ două categorii:de origine plasmatică şi proteine
proprii-de sinteză(glicoproteine şi enzime)S-au separat peste 30 de fracţiuni
1) Proteinele plasmatice sunt 20% şi includ:albumine,gamaglobuline(IgA,IgG si
şi IgM,alfa, betaglobuline ce îndeplinesc roluri multiple în imunitatea orală roluri
metabolice,coagulant etc.- a se vedea rolurile salivei.
2) Proteine glandulare
- activatorul Kininogenului -kalikreina-este 1 sistem enzimatic vasodilatator.(slide 41)
- antigenele de grup sanguin ABO;haptocorrina 65 Kda(proteina R) leaga B12
- glicoproteinele(mucoproteinele) sunt de sursă acinară:mucoase- de ex.mucina -
Enzimele salivare
Amilaza salivară- iniţiază digestia polizaharidelor(45-75%-din amidon)la pH 7 din bolul
alimentar-proporţia glucidelor în raţia alimentară este 45-60% în care PZ
30%dizaharide ->lactoza +zaharoza;5-10%-monozaharide;Absenţa ei e suplinită(pancreas)
Lipaza linguală(von Ebner) este înghiţită , acţionează în stomac alături de alte două lipaze
gastrică şi lipaza faringiană la pH acid şi sunt active asupra trigliceridelor emulsionate
mai ales din lapte(sunt serin-hidrolaze active la ph=4)->dau DG şi SCFA ionizaţi şi
absorbiţi în stomac în sănge portal;SCFA-acizi grasi cu lanţ scurt;Secretată de glande Ebner
-Hormonii salivari (NGF, EGF, IGF I , IGF II , IL , citokine. )
-Alţi factori de apărare : bacteriocidina , lactoferina,imunoglobuline etc.
-Alte substante organice: glucoza , lipide , vitamine , etc
Compuşi organici principali din salivă
Compuşii organici diferă semnificativ în saliva specifică produsă
de fiecare glandă salivară.
 ROLURILE (FUNCŢIILE ) SALIVEI
• 1 -Digestive:chimice,enzimatice,formarea bolului alimentar
• -Masticaţie şi Deglutiţie .
• -Protecţie antibacteriana prin compusi bactericizi,bacteriostatici
• -Protecţie antivirală şi antifungică(imunoglobuline etc)
• -Protecţia împotriva agenţilor fizici şi chimici(mucus,proteine,etc)
• -Curăţirea cavităţii bucale(apa,fluxul salivar,mucina,lizozim)
• -Sistem tampon local,dar şi gastric antiacid(HCl),în bol,sau de la bacterii
• -Rezervor de ioni antidemineralizare(calciu,fosfat,fluor)
• -Protecţie anticarie
• -Roluri generale integrate metabolic(echilibru ionic şi temoreglare)
• -Rol în excreţie
• -Rol în facilitarea fonaţiei ,respiraţiei şi vorbirii.
• -Rol în menţinerea sănătăţii dentare şi parodontale.
• -Facilitarea senzaţiei gustative (gustina,solvent pentru substanţe sapide)
• -Reflexe de apărare(expectoraţia)
• -În diagnosticul medical,medico-legal,sportiv(doping),cariotip.
• -Activitate endocrină,paracrină (EGF,NGF,parotina,sialotonina
• 18 - Absorbţia B12 .Haptocorrina este o proteină salivară ce leagă vitamina
B12 în stomac, evitând inactivarea.
pH-ul oral e menţinut la neutralitate(pH=7) la care saliva e saturata de
calciu şi previne decalcifierea dentară.
A Amidon,Amilopectina, Glicogen.
 Amilaza salivară iniţiază în gură digestia PZ(amidon,glicogen).Sunt
secretate în formă activă,au homologie 94% cele 2 izoamilaze.Este
inactivată de pH-ul acid pe la 3,5-4( HCl).dar poate fi ferită de complexe
cu ozele.Sunt endoenzime,rup legături alfa-1,4interne,nu α-1,6,finale.
Rezultă maltoză,maltotrioză,α-dextrine limită,maltooligozaharide G4-G9
 Lipaza linguală(Ebner) ca şi cea faringiană,gastrică atacă poziţia sn-3 şi
eliberează din TAG un sn3-fatty acid+ diacilglicerol.Dacă e FA cu lanţ
lung,e protonat şi stă în miezul picăturilor grase.Dacă are lanţscurt,mediu
e protonat şi se absoarbe pasiv din stomac în sângele portal.
2 . FUNCŢIA DE PROTECŢIE
Saliva protejază cavitatea de uscare şi dezhidratare(stimuli pentru sete) şi prin spălarea
particulelor,resturilor,substanţelor nocive locale întreţine igiena cavităţii. Potenţialul
abraziv,agresiv, toxic e atenuat de variatele glicoproteine-mucina Lubrefierea favorizează
masticaţia,coeziunea bolului,deglutitia,vorbirea,etc Factori de coagulare salivari intervin in
leziuni locale.Caria se produce la ph salivar acid dar sistemele tampon inactivează acizii locali.
2a. FUNCŢIA ANTIINFECŢIOASĂ(bacterii,virusi,fungi Un alt grup de proteine realizează aceste
roluri:lizozimul(muramidaza)care digera bacteriile prin scindarea polizaharidului parietal compus
din NANA şi N-acetilglicozamine(NAG);unii compuşi sunt activi pe germeni:lactoferina leagă
fierul,lactoperoxidaza- peroxidaza,IGAs,mucina,bactericidina,factor bacteriolitic,radicalul SCN-
Sistemul peroxidazic salivar(SPS) e compus din apă oxigenata şi SCN(-tiocianat) care actioneaza
oxidativ pe grupările sulfhidril esenţiale în metabolismul bacterian.
Imunoglobulinele sunt:IGA,IGG şi IGM Alte proteine accelerează aderarea,aglutinarea
bacteriană au şi rol antifungic mai ales anticandida.Leucocitele locale si flora saprofită participă
la imunitate.IGAS e activă imunologic pe bacterii , viruşi prin legarea unei glicoproteine salivare
Lizozimul sau muramidaza lizează pereţii bacterieni.Glanda SM fabrică EGF de 6400D şi cu
53 aa.care realizează supravegherea imună luminală eso-gastro-duodenală la nivel de epiteliu.
Orice eroziune îl face să se lege la polul bazolateral al respectivei celule unde are receptori şi se
declanşază o secvenţă de evenimente reparatorii cu proliferare,migrare celulară cu refacere.
2b. PROTECŢIA ŢESUTURILOR MINERALIZATE este legata de saturarea salivei cu săruri de
calciu si fosfat,ceea ce protejeaza smalţul .Prin proteine inhibitoare se evită dezvoltarea
cristalelor şi precipitarea calciului,calculi,etc. Cele mai importante proteine inhibitoare ale
precipitării sunt PRP(proteine acide bogate în prolină)si care sunt 6 polipeptide şi un peptid cu
tirozină,numit staterina.(slide 38)Alte proteine implicate în inhibarea precipitării calciului sunt
histatinele(HRP) si cistatinele(CRP).R=rich;P=protein;H=histidin;P=prolin;C=cistein;
 2a .PROTECŢIE ANTIMICROBIANĂ
• Imunoglobulina A secretorie activă pe virusi,bacterii.
• Lizozim(muramidaza)
• Compus cianid-tiocianat.Bactericidina-actioneaza pe lactobacil,avand rol carioprotector
• Defensine:AB local,citokine ce atrag Limfocite,Neutrofile,Ma.Sunt proteine
cationice bogate în cisteină cu 18-45 AA ce se leagă de membrană ,face pori
şi defecte->eflux ioni bacterieni( mortal).Sunt:alfa 1-6,beta,theta defensine->SM
• Nitraţi->Nitriţi->NO(bacterii saprofite)NO-ul este toxic microbian bactericid
• Lactoferina leagă fierul şi HCO3.
• Lactoperoxidaza e în Sistemul peroxidazic salivar:peroxidaza+H2O2+SCN
• SCN->OSCN+HOSCN(acid hipotiocianos)-efecte bactericide
• mucinele - sunt macromolecule formate din lanturi glucidice si peptide - au roluri in
masticatie, deglutitie si contribuie la formarea bolului alimentar. De asemenea, stratul de
mucus capteaza bacteriile si le impidică sa se ataseze de celulele epiteliale.(colonizarea)
• aglutininele salivare - împiedică atasarea bacteriilor de suprafatele dentare si de celulele
epiteliale
• cistatinele - inhibă enzime eliberate de bacterii
• histatinele -neutralizeaza toxinele, inactiveaza unele proteaze, activitate bacteriostatica si
antifungica
• complementul - există in saliva anumite componente ale complementului, dar acest sistem
nu este activat la nivelul cavitatii orale
• imunoglobulinele secretorii de tip A - au rol foarte important de apărare la nivelul cavitatii
orale, sunt sintetizate de catre celule specializate din glandele salivare numite plasmocite si a
un numeroase roluri antibacteriene, antifungice, antivirale si neutralizeaza diverse toxine
Căile de intrare ale CRP(proteina C reactivă)-proteină serică din ficat
ce apare în sănge în faza acută a inflamaţiilor ,marker al lor cu rol de
mediator între ţesutul implicat în boală şi răspunsul imun
HORMONI depistaţi în salivă
17-OH-Progesteron – steroid precursor ce poate fi convertit spre diferiti hormoni. Folosit ca marker in:
Monitorizarea functiilor ovariene; Monitorizarea functiilor sexuale; Infertilitate; Hirsutism; Pubertate;
Monitorizarea terapiilor cu steroizi
Androstenedionul – hormon precursor al testosteronului si estrogenului. Folosit ca marker in : Deficiente
androgene, Senescenta, Fertilitate masculina, Functia sexuala, Hirsutism, tumori ovariene, Pubertate,
Menopausa, Osteoporoza
Cortisol – hormon steroid cu rol important in multiple procese fiziologice: Folosit ca marker in :
Screening pentru Boala Cushing si Addison, Cercetare in domeniul stresului, Neuroendocrinologie,
Imunologie, Psihobiologie, Metabolismul carbohidratilor, Cercetarea in domeniul somnului, Densitatea
osoasa, Artita reumatoida, Depresie
Estradiol – hormon feminin cu rol foarte important. Se gaseste in cantitati foarte reduse la barbati.
Folosit ca marker in: Probleme legate de functia de reproducere: ovulatie, infertilitate, menopausa,
Cancer, Psihopatologie
Estron: hormon steroid prezent la baieti inainte de pubertate si la femei dupa pubertate. Folosit ca marker
in: Probleme legate de functia de reproducere, Afectiuni ale artelor coronare, Densitatea osoasa, Obezitate
Progesteron: hormon steroid feminin. Folosit ca marker in : Probleme legate de functia de reproducere:
ovulatie, infertilitate, menopausa, Endometrioza, Sindromul Postmenstrual
Testosteron: hormon steroid masculin. Folosit ca marker in: Probleme legate de functia de reproducere:
infertilitate, disfunctii sexuale, Diabet, Integritate musculara, Afectiuni cardiovasculare, Sistemul imun,
Pubertate, Cancer ovarian, Menopauza
Estriol: hormon sexual feminin produs in special in urma interactiei cu placenta in timpul sarcinii. Folosit
ca marker in : Monitorizarea dezvoltarii fetale, Monitorizarea hormonala la femeile neinsarcinate
DHEA si DHEA-S : precursori ai estrogenilor si androgenilor. Folositi ca makeri in : Densitatea osoasa,
Obezitate, Depresie, Schizofrenie, Hirsutism, Sindroame autoimune, Dezvoltarea fizica
FORMAREA SALIVEI
Saliva se formează prin secreţie acinară şi reabsorbţie şi secreţie tubulară
(procese intrucătva asemanatoare cu cele de la nivelul nefronului în formarea
urinei ). Raportată la gram de ţesut glandular , cantitatea de secretie salivară
este cea mai mare din toate secreţiile digestive (1ml/min/g-la flux maximal).
Saliva se formează prin mecanisme de transport activ şi pasiv , cu
participarea acinilor şi segmentelor tubulare ,mai ales segmentul striat.Se
descriu prin urmare două faze ale secreţiei salivare:faza acinara (posibil şi
ductul intercalat)care dă naştere salivei primare şi faza canaliculară(striat)
care modifică secreţia primară transformănd-o în salivă finală.
Formarea Salivei-Modelul în 2 etape(faze)-acinară şi ductală.
S-a demonstrat prin micropuncţii la nivelul ductelor intercalate şi recoltare de salivă
 Celulele acinare sunt specializate pentru sinteza si secreţia unor importante cantităţi de
proteine fiind echipate cu organitelespecifice(REN,ribozomi,RER, complex Golgi)din
care se face un mare trafic de vacuole şi granule de zimogen sau mucinogen care vor fi
exocitate apical în fluidul luminal.Secretia amilazei . Amilaza salivara este sintetizată
stocată şi apoi eliminată prin exocitoză . Secreţia ei este stimulată prin AMPc de
sistemul simpatic , prin noradrenalină şi adrenalină , prin beta-receptori şi mai puţin de

, SNV parasimpatic(ACH-IP3-Ca) . Amilaza salivară este secretată de celulele seroase din

parotide şi de cele seroase similare din submandibulare .Secreţia de amilază este stimulată şi prin
intermediul impulsurilor gustative(reflex VII,IX,X)în NTS-NSS,NSInferior
 Secretia de fluide si electroliti în celula acinară salivară este
asemănătoare cu secreţia pancreatică(Faza acinară a secreţiei salivare)
• Faza acinară. Acinii glandulari şi
posibil ductele intercalate(?) elimină o
salivă primară ce rezultă printr-un
complex ansamblu de transporturi
membranare atăt la polul bazolateral(din
plasmă în interstiţiu şi apoi în celula
salivară acinară)căt şi la polul apical.
.(Figura 6) Saliva primară este izotonică
(cu plasma) şi conţine cantităţi
asemănătoare de
electroliţi(Na,Cl,K+,HCO3,PO4) Sunt 4
transportori bazali şi 2 canale uniporter
apicale de Cl-HCO3(anionic) şi pentru K.
•Joncţiunile strînse lasă Na+,apă,osmotic,para
celular
•Canal anionic electrogen Cl-HCO3
activat de ieşirea bazală de H/Na .La
ambele zone membranare apical şi bazal sunt
multe AQP 1,3,5,8 ce conduc apa
transcelular. Secreţia acinară ionică este
electroneutră.Electronegativitatea
citosolului(canale K)ajută secreţia de Cl,HCO3
• Faza ductelor salivare .Saliva primară este
modificată semnificativ în timpul
parcursului prin ducte (în special în segmentul
striat)Secreţia primară acinară izotonă
asemănătoare plasmei trebuie ajustată spre a
deveni secreţie finală hipotonă-proces
asemănător cu cel realizat la pancreas.Pentru
aceasta celulele ductale absorb sodiu şi
clor(ioni osmotici principali)
din saliva primară- fără apă.(FIG.7) Pentru că
saliva finală va avea concentraţie mai mare
de K şi de HCO3(fiind cu atit mai alcalină cu
căt fluxul salivar este mai mare),ductele
secretă Kaliu,Calciu şi anion carbonat
acid.Sunt 4 proteine de transport la polul
bazal şi 4 la polul apical .În unele tratate
sunt 5 apicale (plus canal de Clor). Citosolul
alcalin(H+iese bazal şi apical)atrage H+ apical
din ducte(KHE)să scoată K şi HCO3-ul alcalin
KHE este numele scurt pt.Kaliu-H-Exchanger
Joncţiunile tight sunt impermeabile.Epiteliul
ductal striat e foarte slab permeabil la
apă,apa NU trece din lumenul tubular în
celule după ioni osmotici sau în interstiţiu.
Faza ductelor salivare(canaliculară)-schemă
.
SECRETIA SALIVARA PRIMARA

 Secretia salivara primara

izotona

 Transportul ionic in celula

acinara

 Secretia amilazei salivare

53
SECRETIA SALIVARA SECUNDARA

 Transport ionic in celula

epiteliala ductala

54
 Reglarea secreţiei salivare(3ml/h somn->30ml/h bazal->400ml/h maximal).Stimuli potenţi
sunt substanţele sapide(citric) masticaţia,văzul,găndul(reflex Pavlov.)Secreţia bazală continuă în
absenţa unor stimuli evidenţi este dată de o stimulare parasimpatică de nivel scăzut dar
constantă prin ramurile SNVPS.Această secreţie bazală este importantă în păstrarea
cavităţii bucale şi faringelui umede.Această secreţie bazală este crescută prin cele 2 tipuri de
reflexe-simple(necondiţionate) şi reflexe salivare dobândite(condiţionate) .Reglarea e nervoasă
Sistemul nervos autonom controlează complet secretia salivară(slide 51)
Hormonii (ADH,Aldosteron,STH,T4)influenţează modest,calitativ saliva
Comparativ cu bila,sucul gastric etc saliva e privată de control hormonal.
Inervaţia glandelor salivare este vegetativă asigurată de simpaticul T1-T3 cu sinapsă în
ganglionul cervical superior şi centrii parasimpatici salivatori din trunchiul cerebral.
Fibrele preggl. ale sistemului PS merg pe nervul VII pt.SM şi SL şi pe IX pt parotidă.
Efectele activării SNV Parasimpatic şi Simpatic sunt ambele stimulatoare(cantitativ)
cu deosebiri calitative.Controlul priveşte 1)secreţia2)fluxul sange3)trofismul4)m.neted
Reflexele salivare simple se produc când chemo şi baroreceptorii din gură răspund la
prezenţa alimentelor.Receptorii iniţiază impulsuri aferente spre centrii salivari din trun-
chi(Bulb, Punte) ca la toţi centrii interesaţi.Centrii dau impulsuri spre glandele salivare
prin nervi extrinseci autonomi.(VII,IX)Procedurile dentare dau salivaţie fără hrană
prin manipularea instrumentală care activează receptorii de presiune în gură.
Centrii salivari controlează secreţia salivară prin intermediul SNVS şi PS , ambele
stimulează secreţia salivară ,nu sunt antagoniste ca în alte teritorii.Mecanismele şi
caracterele cantitative şi calitative diferă.
Inervaţia Glandele salivare sunt inervate de sistemul nervos simpatic şi de
parasimpatic. Toate primesc fibre vasoconstrictoare simpatice pe traiectul
vaselor sanguine de la ganglionul cervical superior(slide 6)
Stimularea simpatica provoaca o salivaţie mai redusă-vasoconstricţie-saliva
vîscoasă,bogată în componente organice(glicoproteine –mucus şi amilază).
Uneori salivaţia simpatică poate fi crescută,dar doar tranzitoriu.În stres, uscare
Este săracă în K şi HCO3dar este bogată în proteine.Acţiune trofică,metabolică
Pe fluxul sanguin SNS are efect bifazic 1-scade (alfa efect-VC),apoi creşte.
Inervaţia parasimpatică este predominantă.Glandele SM si SL primesc fibre PS
prin nervul facial(VII). Fibrele preganglionare au originea în nucleul salivator
superior,trec prin coarda timpanului(nerv VII) şi sinapsează în ggl SM(N2).Glanda
parotidă primeşte fibre de la nucleul salivator inferior;fibrele preganglionare
circulă prin nervul IX pînă la ganglionul otic(N2) Stimularea PS produce prompt
salivă mai abundentă decăt cea simpatică.PS dă vasodilataţie-saliva apoasă cu
enzime , seroasă cu mult sodiu şi clor(NaCl) şi mult bicarbonat , potasiu crescut
,dar proteine (amilază multă) şi mucus crescut. Stimularea PS creşte transportul
în epiteliul canalicular , secreţia proteică acinară, fluxul sanguin în glandă, creşte
metabolismul ,consumul de O2 şi dă “creştere”. De asemenea stimulează ca şi
simpaticul contracţia celulelor mioepiteliale care înconjoară acinul .PS creşte
eliberarea de kalikreină. Secţionarea PS duce la afectarea severă a salivaţiei (plus
atrofie). Pentru SNS – ablaţia nu dă atrofie sau mari modificări.
 Reflexul salivar-gustativ.Gustul stimulează secreţiile salivare dar şi
gastrică şi pancreatică( prin nervul vag).Calea salivară începe cu aferenţe
VII,IX,X de la mugurii gustativi care conduc în gglionii anexaţi(N1),apoi
la NTSolitar(N2),care proiectează în NSS şi NSI ai nervului VII şi IX
care asigură inervaţia glandelor salivare(vezi mai jos)
 Neurotransmiţătorii care activează secreţia salivară sunt numeroşi,dar cei mai
importanţi sunt colinergici(muscarinici - parasimpatic) şi beta adrenergici(SNS).ACH,VIP
substanţa P produc creşterea Calciului celular care prin calmodulina sau singur
deschide canale de clor,creste secretia lichida si exocitarea proteică şi secreţia
stimulată.
 Reflexele necondiţionate salivare ,cele mai solicitate sunt declanşate
de excitarea receptorilor din CB ce merg la centrii din trunchi(BP)şi
provoacă secreţie pe cale PS şi SS,efecte convergente, diferenţe(slide 54)
 Adaptarea selectivă a secreţiei salivare.Introducerea în gură a unor
variate substanţe sapide (sau nu) dau în 2-3 secunde o salivă diferită
calitativ în funcţie de calităţile fizicochimice ale excitantului .
1. Stimulii acizi->creşte componenta proteică,HCO3,mucus↑.
2. Pulberi inerte(nisip,gumă)->saliva apoasă,diluată
3,Alimente uscate(pîine)-salivă abundentă,diluată,enzime↓(tip PS)
4.Alimente semilichide provoacă salivă concentrată.
5. Stimuli amari->creşte secreţia enzimatică
6. Regim bogat HC->determină amilaza crescută
7.Prezenţa lipidelor în gură->stimulează lipazele
8.Stimulii dulci->stimulează enzime,hormoni Glucoreglatori
9.Lapte sau carne provoacă SM,salivă bogată în mucină
SM şi SL-dau o salivă de gustaţie ,din cauza mugurilor gustativi.
Saliva de masticaţie este predominentă din Parotidă ca şi saliva
de deglutiţie.
 Reflexul salivar-gustativ.Gustul stimulează secreţiile salivare dar şi
gastrică şi pancreatică( prin nervul vag).Calea salivară începe cu aferenţe
VII,IX,X de la mugurii gustativi care conduc în gglionii anexaţi(N1),apoi
la NTSolitar(N2),care proiectează în NSS şi NSI ai nervului VII şi IX
care asigură inervaţia glandelor salivare(vezi mai jos)
Deşi receptorii principali (şi căile )sunt gustative au rol şi2) chemoreceptorii bucali(sol.
acide)3)mecanoreceptorii(masticaţie,limba,)sensibili la mişcările mandibulei,4)proprio
receptorii din tendoane şi muşchi(saliva de masticaţie).Distensia eso-gastrică dă reflex
esofago sau gastrosalivar.Nociceptorii diverşi pot provoca salivaţie.Căile ascendente
sunt VII(coarda timpanului)pt.2/3 anterioare ale limbii,X(faringe,laringe)IX(1/3post)
 Reflexele condiţionate,salivare dobăndite se produc şi fără stimulare orală,locală.
Gândul,văzul,mirosul,auzul hranei iniţiază salivaţie prin astfel de reflexe(ex.Salivaţia de
apetit(″gura apă“)în anticiparea unui prânz).Reflexul este un răspuns învăţat.Inputul
vine din afara gurii şi este mental asociat cu plăcerea mâncatului,prin cortex ->NSS,NSI
Deci triggerii pot fi reflexe stimulate de masticatie dar si de reflexe fara alimente orale
Reflexe condiţionate(Pavlov)necesită asocierea unui stimul necondiţionat
(prănz,aliment)cu un stimul indiferent dar care prin repetarea asocierii
devine condiţional,declanşănd singur secreţia.Stimulii indiferenţi pot fi
vizuali,olfactivi sau evocarea ,discuţia,găndul alimentelor.