Chlamydiaceae

Gen Chlamydia – C. trachomatis

Gen Chlamydophila – C. pneumoniae
- C. psittaci

Definiţie
- Minuscule bacterii cocoide
- Intracelulare
- Total dependente energetic de gazdă – parazitism intracelular
- Au ciclu reproductiv deosebit:
CE ( perete rigid multilaminat, forma extracelulară infecţioasă, 300nm)
↓
fagocitat, în fagozom→ CR (d=1,5μm)→diviziuni
repetate→microcolonie( incluziune)→maturare→CE metabolic inerţi
(24-48 ore)
Consecinţele parazitismului
- Patogenetic – sensibilizări de tip IV
- Diagnostic – cultivă doar în sacul intravitelin al embrionului de găină
sau în culturi de celule – tratate înainte de inoculare cu răşini
schimbătoare de ioni, centrifugarea inoculului pe filmul celular,
inactivarea unor inhibitori proteici care inhibă demararea ciclului
evolutiv.
- Terapeutic – antibiotice cu bună penetrabilitate intracelulară.

Structura antigenică
- lipopolizaharidul, termostabil, fixator de complement, specific
familiei.
- antigen proteic (proteina majoră a membranei externe), termolabile,
cu specificitate de specie şi de serovar
 Chlamydia trachomatis

- Bacterie patogenă, găzduită de om, şoareci, porci

- Rezervor – omul, pe mucoase
Factori de virulenţă
- Heat shock protein – hsps – de înveliş
- responsabile de pătrundere în celulă
- stimulează răspunsul imun celular
- Macrophage Infectivity Potentiator protein – MIP – reacţia cu anticorpii
omologi are efect slab neutralizant al infecţiozităţii
3 grupe după bolile pe care le produc:
Serovarurile A,B,Ba,C - trahomul
- Conjunctivită foliculară acută cu evoluţie cronică şi formare de panus
- invadarea corneei cu capilare prelungite din reţeaua conjunctivală
- Cea mai frecventă cauză de orbire în ţările subdezvoltate
- Hiperendemic – Asia, Africa, bazinul Mediteraneean
- Contactată în copilărie prin – mâini murdare, prosop, batistă
contaminate
- În lume 20 mil. ajung la orbire
Serovarurile D,F,G,H,K – transmitere sexuală
- La bărbaţi – uretrită mucopurulentă
- netratată – epididimită sau sdr. Reitter,
artrită+conjunctivită+uretrită
↓
sensibilizare
- La femeie – cervicită sau inaparent
- complicaţii – salpingită acută sau subclinică – sterilitate,
sarcină ectopică
- bărbaţi+femei – conjunctivite foliculare prin autoinoculare, se vindecă
fără sechele
- nou-născut – contaminat în canalul de naştere – conjunctivită
foliculară benignă, pneumonie interstiţială
- Endemice în zone cu promiscuitate sexuală
- Rezervor – persoane cu infecţie genitală manifestă sau inaparentă
- Transmitere – sexual
- mâini contaminate cu secreţii genitale
- Infecţia neonatală – asistenţa gravidei+carenţe ale asistenţei la
naştere
Serovarurile L1-L3 – limfogranulomatoza veneriană inghinală (LGV)
- Transmitere sexuală
- Incubaţie 10-15 zile
- Mic şancru – gland
- labii, vulvă,
- vagin
- anus
- Poliadenopatie care fistulizează
- Rar propagare hematogenă – articulaţii, meninge, pericard
- fără tratament – evoluţie cronică, scleroze, obstrucţie limfatică –
penis, scrot, vulvă
Transmitere – sexuală în condiţii de promiscuitate
Diagnostic de laborator
- Infecţii superficiale – uretrită – tampon endouretral -3-5cm
- cervicite – tampon endocol
- conjunctivita – raclat conjunctival
- nou-născut – tampon nasofaringian
LGV – aspirat ganglionar/ puroi din fistulă
Tehnici rapide – microscopie directă – incluzii intracelulare – IF,
Giemsa, Lugol – utilă doar pentru campaniile de depistare a
trahomului în ţări subdezvoltate
- sonde ADN, PCR – infecţii genitale
Cultivare – tampon imersat în mediu special de transport
- linii celulare – HeLa
- sac vitelin embrion de găină
- Infecţii profunde – serodiagnostic – microimunofluorescenţă - >1/64
dg de specie - ELISA

Tratament
Tetracicline, macrolide/fluorochinolone

Profilaxie
- depistare+tratament corect
- Educaţie sanitară, sexuală
- Creşterea nivelului socio-economic
Genul Chlamydophila
C. pneumoniae
- Gazde om, cai
- Infecţia evoluează asimptomatic sau benign, rar grav
- Manifestările clinice nespecifice
- Infecţii TRS – faringite
- sinuzite
- otite medii
- Infecţii TRI - pneumonie atipică
- 5-20% din tineri
Posibil rol în ateromatoză
Diagnostic de laborator
- Tampon faringian, sânge
- Examen microscopic direct – insuficientă sensibilitate
- Cultivarea dificilă
Serologic – microimunofluorescenţă cea mai sensibilă metodă
- seroconversia după 3 săptămâni – primoinfecţia nu lasă
imunitate durabilă
Titru semnificativ - >1/16 IgM
- >1/512 IgG
Epidemiologie
- Rezervor – om
- Transmitere – aerogenă
- Receptivitate – generală.
Tratament – tetracicline, macrolide, fluorochinolone

Chlamydophila psittaci
Rezervor – păsări – sălbatice – pescăruşi, egrete
- agrement – papagali, canari, porumbei
- domestice – curcani, raţe, găini
- mamifere – ovine, bovine, pisici
La om – infecţie accidentală cu tulpini aviare – psitacoză/ornitoză
Patogenitate
- inhalare→multiplicare în plămân→sânge
- La gravide tulpini ovine - avort prin multiplicarea în placentă
Manifestări clinice
- Infecţii inaparente
- Pseudogripale
- Pneumonie atipică severă
Epidemiologie
- Păsările sunt infectate cronic şi asimptomatic, elimină prin materii
fecale; manifestare în condiţii de stres – diaree
- Transmitere – inhalarea pulberilor de dejecte uscate
- rar interuman
Diagnostic
- Serologic de elecţie – ELISA- probă unică >1/32 sugestiv, certitudine
dinamica semnificativă
- microimunofluorescenţă - specia
Genul Mycoplasma
- Face parte din clasa Mollicutes – eubacterii cu înveliş moale
- familia Mycoplasmataceae – eubacterii cu formă de
fungi
Proprietăţi definitorii
- Delimitate doar de o membrană trilaminată, le lipseşte peretele rigid
şi orice posibilitate de a sintetiza perete celular
- Se deosebesc de formele L bacteriene
- Au dimensiuni foarte reduse, mare polimorfism şi plasticitate
- Au exigenţe nutritive particulare care impun cultivarea pe medii
îmbogăţite cu factori de creştere dintre care colesterolul nu poate
lipsi.
- Anticorpii specifici inhibă cultivarea lor.
- Sunt rezistente la ß-lactamine şi alţi inhibitori ai sintezei peretelui
bacterian
Sursa de carbon – glucoza pentru Mycoplasma - produşi finali pH
acid
- ureea pentru Ureaplasma – produşi finali pH alcalin
Habitat
- Mare afinitate pentru mucoase: orofaringiană, urogenitală
Mycoplasma pneumoniae
- Specie patogenă găzduită în căile respiratorii.
Morfologie şi caractere de cultivare
- Bacterie polimorfă cu forme filamentoase ramificate care se
fragmentează în forme cocoide (< 200nm) de la care porneşte ciclu
evolutiv prin alungirea lor.
- Puţin colorabile, nu pot fi evidenţiate prin coloraţii uzuale, în
microscopia optică doar în contrast de fază
- Cultivă lent 5-21 zile pe medii special îmbogăţite, anaerobă şi
carboxifilă
- Colonii , microcolonii (250-300nm) aspect de “ou prăjit”
- Identificare – caractere biochimice
- proprietatea de hemadsorbţie
- inhibarea creşterii în prezenţa anticorpilor
Structura antigenică
- Antigene proteice – cel mai important proteina P1 – adezină la
receptorii celulari, care e dispusă în aglomerări sub formă de bonetă
pe membrana citoplasmatică la extremitatea formelor filamentoase.

- Antigen glicolipidic – utilizat în RFC, dar nu e strict specific şi

reacţionează şi cu anticorpi faţă de alte micoplasme

- Determinanţi antigenici comuni cu antigene tisulare umane din

muşchi, creier, plămân, limfocite, hematii – leziuni şi complicaţii.
Patogenitate naturală şi patogeneză
- Prin P1 penetrează mucusul şi aderă la epiteliul respirator
↓
ciliostază, cilionecroză, exfolierea celulelor
epiteliale →contaminarea TRI +iritaţie mecanică=tuse persistentă
- Acţionează ca superantigen
↓
stimulează migrarea celulelor inflamatorii + eliberarea de
citokine TNF-α, IL-1, IL-6
stimulează limfocitele T şi B şi induce formarea de
autoanticorpi care reacţionează cu antigenul I eritrocitar –
producerea de aglutinine la rece
- Infecţia rămâne superficială – M. pneumoniae nu invadează ţesuturile,
micoplasma doar se cufundă în membrana citoplasmatică dar prin
efect citotoxic determină infiltrate limfoplasmocitare peribronşice
Manifestări clinice
- Frecvent benigne – angină, traheo-bronşite
- Forma caracteristică dar rară – pneumonia atipică primară
- Extindere prin contiguitate – sinuzite, otite, meningite
- Complicaţii – anemia hemolitică, cutanate, neurologice, cardiace,
pancreatice.
Imunitatea
- Tranzitorie asigurată de IgA secretorii
- Reinfecţii posibile
Diagnostic de laborator
Direct
- Utilitate redusă datorită fragilităţii bacteriei şi a creşterii lente
sputa redusă cantitativ – prelevatul de elecţie – spălătura
bronhoalveolară, periaj endobronşic, acceptabil exsudat
nasofaringian
Mediu selectiv cu acetat de taliu/penicilină
Tehnici biologie moleculară – PCR
Indirect
- Larg folosit
- RFC – 1/64 prezumtiv, certitudine dinamica semnificativă,
seroconversia
- Mai sensibile ELISA, latexaglutinarea – probă unică, diferenţiază
IgM de IgG
Tratament
De elecţie – tetraciclina, macrolide – rezistenţa la macrolide
excepţională
Noile fluorochinolone – utile
Epidemiologie
- endemic, mai frecvent toamna şi iarna, la copii şi adolescenţi
- Nu este foarte contagioasă, trebuie contact strâns pentru
transmitere

Micoplasme genitale
- Habitează tractul urogenital, infecţiile au aceeaşi poartă de intrare
Ureaplasma urealyticum
Mycoplasma genitalium
Mycoplasma hominis
± M. penetrans
M. fermentans
Ureaplasma urealyticum
Mycoplasma genitalium uretrite nongonococice

Ureaplasma urealyticum – sdr.uretral acut la femei

- calculi urinari

Mycoplasma hominis – 5% din pielonefritele acute

- implicată în dismicrobismul vaginozelor
- vaginite prepubertare
- salpingite ( şi M.genitalium)
- septicemii după manipularea chirurgicală a
organelor genitourinare
U. urealyticum+M. hominis - bacteriemii postpartum, postabortum
- infecţii neonatale, prematuri,
subponderali- infecţii pulmonare cronice, meningite
Diagnostic de laborator
- Exclusiv direct – cultura în 24-48 ore
- identificare caractere de cultivare şi biochimice
- semnificaţie clinică izolatele din prelevate
necontaminate
- în urină dacă >104unităţi de virare a pH-ului mediului
de cultură diferenţial
Tratament
- De elecţie tetracicline, macrolide
- U.urealyticum, M. hominis – unele tulpini rezistente la tetraciclină –
noile macrolide
- M. hominis – tulpini rezistente la eritromicină – clindamicina, noile
fluorochinolone
 Familia Rickettsiaceae
Howard Taylor Ricketts, 1911
Stanislas von Prowazek, 1914

Definiţie
- Bacterii mici pleomorfe ( bacili, cocobacili) cu perete de tip gram-
negativ
- Obligat intracelulare – incapabile să fosforileze glucoza, numai
glutamatul
- Se înmulţesc prin diviziune
- Creşterea lor favorizată de sulfamide – sulfamidele agravează
evoluţia rickettsioselor
După multiplicarea în celula gazdă şi rezistenţa în mediul extern:
Genul Rickettsia – fragile în mediul extern, se transmit prin vectori
biologici (artropode hematofage)
- din fagozom→citoplasmă, se înmulţesc
unele invadează şi se înmulţesc în nucleu
Ataşarea Rickettsiei la celula endotelială
Gen Coxiella – produce endospori – se transmite prin aerosoli, pulberi
contaminate, secundar prin artropode hematofage
- rezistă la enzimele lizozomale→se divide în
fagolizozom

Gen Ehrlichia – foarte sensibile în mediul extern, se transmit prin

vectori biologici
- inhibă formarea fagolizozomului→se multiplică în
fagozom→morule

Rickettsia
- Mici bacili nu-i observăm în coloraţia Gram
- Coloraţia Machiavello, Gimenez
- au şi acizi graşi în perete→oarecare acido-rezistenţă la soluţiile
de tampon fosfat→ apar ROŞII pe fond albastru/verde.
- Cultivă doar în gazde vii – ou embrionat, culturi de celule, la 320C-
creşterea temperaturii scade rata de multiplicare
- Gazde – cobai, şoarece
Coloraţia Gimenez
Caracter clinico-epidemiologic+biologice ( localizare în celula gazdă,
structura antigenică) 3 biogrupuri
I. grupul tifosului - R. prowazekii
– tifos epidemic } rezervor
-tifos de recădere } omul

- tifos silvatic- rezervor- veveriţa

zburătoare (SUA)
vectori – Pediculus humanus capitis şi corporis
- păduchii fac toxiinfecţie cu enterită,
transmiterea- prin dejecte – inoculare prin leziunile de grataj
- excepţional prin inhalare de pulberi
- R. typhi – tifos endemic(murin)
-rezervor – rozătoare (şobolani)
- transmitere prin purici de şobolani
Determinanţi antigenici comuni cu Proteus Ox19
Cele 2 specii imunizează încrucişat
II grupul febrelor pătate
- mai mult de 20 specii cu circulaţie limitată în zone cu gazde
vertebrate (rozătoare, canine, marsupiale, păsări)
vectori – căpuşe
-determinanţi antigenici comuni cu Proteus Ox2
R. rickettsii – febra pătată a Munţilor Stâncoşi
R.conorii – febra butonoasă (Dobrogea), escară la locul înţepăturii
d=1cm
- transmitere – căpuşa câinelui
↓
Rhipicephalus
Haemaphisalis
I+II – localizate în citoplasmă, mai ales perinuclear
- au peretele format din peptidoglican
membrană externă
LPS
microcapsulă cu aspect cristalin
- au –un antigen solubil extras cu eter, specificitate de grup
- corpuscular – specific de specie
III grupul tifosului de lăstăriş
R. tsutsugamushi – rezervor – organismul unor rozătoare
- transmiterea prin artropode – Trombiculide – se
hrănesc cu celule ale epidermei din straturile superficiale; la om
accidental
- nu are peptidoglican, LPS, microcapsula cristalină
- inconstant reacţionează încrucişat cu Proteus OX K
- noul gen Orientia - O.tsutsugamushi
Factori de virulenţă. Patogenitate naturală şi patogenie
- Inhibă activitatea enzimelor care inactivează radicalii de oxigen activ
care rezultă din explozia respiratorie
- Leziunile – endotelită trombozantă cu inflamaţie periadventicială a
vaselor mici ( nodulii Frankel) – tegument, miocard, creier, alte
viscere
- diseminarea leziunilor determină simptomatologia bolii şi
formele clinice - mortalitate >50% peste 45 ani
1-2% la copii
Peritoneu şoarece - Rickettsia tsutsugamushi
- Forme cutanate cu erupţie discretă
- Forme grave cu miocardită, afectare cerebrală
- Evoluţie ciclică cu febră, exantem maculo-peteşial, stare tifică
Febrele pătate şi tifosul de lăstăriş – simptomatologie asemănătoare
tifos exantematic
- diferenţe – peteşii mari/mici
- erupţie veziculară
- erupţie la locul de inoculare
Imunitatea
- celulară, menţinută de infecţia latentă, care ocazional se reactivează
↓
tifos exantematic de recădere – Brill-Zinser
↓
rickettsiemie discretă+fără exantem – şi
după 50 ani de la infecţia primară
Diagosticul de laborator
Direct – izolarea dificilă pentru că e periculoasă
- rickettsia prezentă în sânge până în ziua 12 de boală
↓
se injecteazăsânge sau mojarat de cheag
sanguin, intraperitoneal la cobai sau şoareci masculi
↓
febra+ leziuni inflamatorii ale scrotului – peteşii+necroză
dacă doar febră/inaparent – serologie
Serologic
- Reacţie istorică – Weil- Felix – primoinfecţie
- RFC cu antigen solubil cu specificitate de grup
- Reacţie de microaglutinare cu antigen corpuscular –
- Imunofluorescenţă, ELISA – sensibile, diferenţiază anticorpii IgM de
IgG
- Reacţia de hemaglutinare pasivă – foarte sensibilă, anticorpii
hemaglutinanţi ajung la titruri nesemnificative ( sub 1:1000) în 3 luni
Imunohistochimie
Test de elecţie pentru boala Brill-Zinser
Tratament
- tetracicline/cloramfenicol
Epidemiologie
Ciclul biologic al păduchilor
- Păduchii trăiesc 2 luni
- Femela depune 120 ouă →4000-5000 de păduchi
↓
incubare 6 zile la 32-350C
8-10 zile la 25-300C
↓
larvele năpârlesc de 3ori (după 9 zile de la eclozare)
↓
la 10 ore de la ultima năpârlire gata de împerechere
Concluzie
- Un ciclu reproductiv – 15-20 zile
↓
schimbarea, spălarea, fierberea rufelor la 14 zile, tuns,
bărbierit
↓
întreruperea ciclului evolutiv
După 4-6 ore de la prânzul sanguin păduchele se poate îmbolnăvi
↓
transmite boala 14 zile cât supravieţuieşte

Genul Coxiella
- H.R. Cox – izolat şi cultivat în sacul vitelin, SUA
- F.Mac Farlane Burnet- australian C.burnetti
-spre deosebire de celalte rickettsii produce endospori
subcultivată în sacul vitelin al
embrionului de găină suferă o variaţie de fază analogă variaţiei S→R
- tulpinile izolate de la animale infectate sunt în faza I
(~ formeiS)
- prin subcultivare – faza II ~formei R, pierde virulenţa
- cele 2 forme au antigene distincte
Răspândire cosmopolită
Gazde – capre, oi, vite, pisici
- determină o infecţie cronică sau latentă care se reactivează în
cursul gestaţiei – placentă+glanda mamară → eliminare prin urină,
materii fecale, lapte
↓
contaminează sol, vegetale
Transmitere – aerosoli sau pulberi contaminate, consum lapte proaspăt
nefiert, prin căpuşă excepţional la om
Apare sporadic
izbucniri epidemice la veterinari
îngrijitori de animale
lucrători abatoare
Forme clinice
Infecţie inaparentă/manifestă= febra Q (query )
↓
- pneumonie interstiţială + hepato-splenomegalie(tifos
pulmonar)
- boală febrilă asemănătoare gripei, hepatită, encefalită
- exantem maculopapular, peteşial
- la unii pacienţi se cronicizează – persistă luni sau ani
↓
1/3 din ei fac endocardită favorizată de
leziuni valvulare preexistente
- mortalitatea sub1%
Imunitatea
- Eficientă , de durată
- Imunitatea celulară+citotoxicitatea celulară anticorp dependentă
Diagnostic de laborator
Serologic
- ELISA
Endocardita – suspectată la pacienţi cu hemoculturi negative,
confirmare – microaglutinarea cu suspensii de Coxiella în fază I -
titru peste 1/200
Tratament
- Forme manifeste – tetraciclină+rifampicina ( forme grave)
- SXT
Profillaxie
Vaccin – îmbolnăviri profesionale
- corpuscular – incidente la persoane sensibilizate
- componente antigenice purificate – lipsit de riscuri
 Genul Ehrlichia
E. senestu – Extrem Orient
E. chaffeensis - SUA, Europa, Africa – rezervor căprioara cu coadă
albă (SUA), vector căpuşa Amblyoma
- afinitate pentru monocite
- sdr. asemănător febrei pătate a Munţilor Stâncoşi – frisoane, febră,
cefalee, mialgii, greţuri, vărsături, trombocitopenie
- În ehrlichioze însă – leucopenia+anemia
- Unii adenopatii + monocite şi limfocite atipice în periferie
- Mortalitate 2-5%
EUG – Ehrlichioza granulocitară umană
- mortalitate 7-10%
- localizare în polimorfonucleare
- vector – Ixodes, Dermacentor
Diagnostic
Imunofluorescenţă indirectă – dinamica anticorpilor
Tratament - tetracicline
Măduvă osoasă – pacient cu ehrlichioză
E. chaffeensis