METABOLISMUL

NUCLEOTIDELOR

Conf. Dr. Elena Petrescu

Conf.Dr. Cristina Dimitriu
1
 STRUCTURA

BAZE AZOTATE NUCLEOZID= BAZA+PENTOZA

2
3
 STRUCTURA NUCLEOTIDELOR

■ Nucleozid di- şi trifosfaţi (legături fosfo-anhidridice, cu caracter macroergic)

Nomenclatură

Bază Nucleozid Nucleotid

azotată
Adenina Adenozina AMP (acid adenilic)
Deoxi-adenozina dAMP
Guanina Guanozina GMP (acid guanilic)
Deoxi-guanozina dGMP
Citozina Citidina CMP (acid citidilic)
Deoxi-citidina dCMP
Uracil Uridina UMP (acid uridilic)

Timina (Deoxi)-Timidina (d)TMP

(acid timidilic)

4
5
 ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR

 Unităţile structurale ale acizilor nucleici: ADN, ARN

 Rezervă de energie - nucleozid trifosfaţi (ATP, GTP, CTP, UTP)

→ participă ca donori de energie la reacţii de sinteză

 Activarea precursorilor metabolici care participă la reacţii de sinteză:

- UDP-glucoza, UDP-glucuronat
- CDP-colina
- S-adenozil-metionina

 Componente structurale ale unor coenzime:

- NAD+, NADP+, FAD, CoA

 Semnalizarea celulară → nucleotidele ciclice au rol de mesageri secunzi:

- AMPc, GMPc

 Efectori alosterici ai unor enzime

6
 Nucleotide şi nucleozide cu roluri specifice

S-adenozil-metionina
UDP-glucoza

NAD AMP ciclic 7

 I. BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PURINICE

 Sursele de nucleotide - exogenă (alimentară)

- endogenă - catabolismul acizilor nucleici celulari
- sinteza endogenă de nucleotide

8
 Biosinteza nucleotidelor purinice

 2 căi:
 Sinteza de novo - pornind de la precursori simpli
 Calea de salvare - prin reutilizarea bazelor libere

1. Biosinteza de novo

 Localizare subcelulară: citoplasma

 Consumatoare de energie (6 ATP pentru un nucleotid purinic)
 Produce direct nucleotide (bazele azotate nu sunt intermediari în cursul sintezei)
 Se sintetizează mai întâi ribonucleotide → din acestea se obțin deoxiribonucleotide

 Precursori:
 intermediari amfibolici: aminoacizi (Gly, Gln, Asp), CO2, riboză-5-P
 N10-formil tetrahidrofolat = donor a 2 atomi de C

 Porneşte de la riboză-5-P → pe acesta se construieşte nucleul de purină

 Se sintetizează mai întâi IMP (inozin monofosfat) → acesta este precursorul AMP şi GMP

9
Biosinteza de novo – schemă generală

10
 Primele 2 etape ale sintezei de novo

 Riboză-5-P – activat sub formă de PRPP (5-P-ribozil-1-pirofosfat), prin transferul

grupării pirofosfat din ATP, sub acţiunea PRPP sintetazei
 Gruparea amidică a glutaminei dezlocuieşte PPi, sub acţiunea PRPP glutamin amido-
transferazei → 5-P-ribozil-amina (legătură -N-glicozidică): conţine N9 al viitorului
nucleu purinic
 Urmează construcţia pas cu pas a nucleului de purină

11
Biosinteza de novo a nucleotidelor purinice

12
 Biosinteza AMP şi GMP din IMP

■ Sinteza AMP - gruparea –NH2 provine din aspartat

- participă GTP ca donor de energie
- cele două reacții sunt similare reacțiilor de formare și scindare a arginino-succinatului
în ciclul ureei
■ Sinteza GMP - gruparea –NH2 provine din glutamină
- participă ATP ca donor de energie

13
 Reglarea sintezei de purine

Amploarea sintezei de purine depinde de următorii factori:

1. Concentraţia PRPP – depinde de:

 disponibilitatea de riboză-5-P (format în calea pentoz-fosfaţilor)
 activitatea PRPP sintetazei: inhibată alosteric de ADP şi GDP

2. Etapa limitantă de viteză = reacţia catalizată de PRPP glutamin amido-transferaza

 inhibată alosteric de produşii finali: AMP şi GMP (feed-back negativ)

3. Asigurarea unei sinteze echilibrate a nucleotidelor adenilice şi guanilice

 AMP şi GMP inhibă propria lor sinteză din IMP:
- AMP inhibă adenilo-succinat sintetaza
- GMP inhibă IMP-dehidrogenaza
 ATP este necesar pentru transformarea IMP în GMP
GTP este necesar pentru transformarea IMP în AMP

14
Reglarea sintezei de purine

15
 2. Biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor libere
(calea de salvare)

■ Bazele azotate libere rezultate din catabolismul nucleotidelor pot fi reutilizate pentru
sinteza unor noi nucleotide
- are loc în multe țesuturi (importanță particulară în creier, limfocite)

■ Mecanism:

■ Două enzime:
 APRT: adenin fosfo-ribozil transferaza

 HGPRT: hipoxantin-guanin fosfo-ribozil transferaza

16
 Calea de reutilizare a bazelor libere

■ Importanţă:
 cale mult mai economică: prin reutilizarea produşilor de catabolism, se economisesc
intermediari amfibolici şi energie
 AMP şi GMP formate pe această cale → diminuă sinteza de novo (prin inhibiţia
PRPP Gln amido-transferazei)

■ Eficacitate: reutilizarea a 90% din bazele purinice libere

 PRPP = intermediar comun în - biosinteza de novo

- calea de salvare

17
 Defecte enzimatice în calea de salvare

 Sindromul Lesch-Nyhan

 cauza: deficit genetic al HGPRT

 ↓ reutilizării hipoxantinei şi guaninei → ↑ transformării lor în acid uric
 ↓ formării GMP → nu mai inhibă PRPP Gln amido-transferaza → ↑ sinteza de novo a
purinelor → ↑ producţia de acid uric
 => hiperuricemie
 manifestări: retard mental, manifestări neuro-psihice bizare (tendință la automutilare)
 explicație: creierul este dependent, în mare măsură, de calea de salvare pentru a-și
sintetiza nucleotidele purinice

18
  Biosinteza nucleozid di- şi trifosfaţilor

 Prin transferul de grupări fosfat din ATP

▪ Nucleozid monofosfat kinaze: ▪ Nucleozid difosfat kinaze:

 Adenilat kinaza (miokinaza):

ATP + AMP 2 ADP

→ ADP va fi transformat în ATP în procesul fosforilării oxidative sau prin fosforilare la nivel de substrat

19
  Biosinteza deoxiribonucleotidelor

 Prin reducere la C2’ al ribozei

 Porneşte de la ribonucleozid-difosfaţi
 Catalizată de un complex enzimatic - ribonucleotid reductaza:
 Tioredoxina: cofactor proteic care poate exista în formă redusă şi oxidată
 2 enzime: - ribonucleotid reductaza
- tioredoxin reductaza
 O coenzimă: NADPH

 Reglare - alosterică:
ATP (+)
dATP (−)

20
21
Vedere de ansamblu asupra biosintezei NTP și dNTP

22
 II. CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE

 Xantin oxidaza:
- conţine FAD, Mo, 4 centri cu Fe-S
- generează peroxid de hidrogen
23
 Anomalii ale metabolismului purinelor

Hiperuricemii → duc la apariția gutei:

 acidul uric (urat de Na+ la pH fiziologic) → hidrosolubilitate redusă → la concentraţii
crescute precipită → depunere sub formă de cristale în ţesuturi (tofi)
- articulaţii → fenomene inflamatorii (artrită)
- ţesuturi moi
- căile urinare → calculi urinari (litiază urică)

 Hiperuricemii primare (boli genetice)

 cauzate de anomalii ale enzimelor implicate în sinteza purinelor → formare ↑ de

nucleotide purinice → producţie ↑ de acid uric:
- ↑ activităţii PRPP sintetazei (variantă a enzimei cu Km ↓, deci afinitate ↑ pentru substrat)
- ↑ activităţii PRPP Gln amido-transferazei (mutaţie la nivelul situsului alosteric →
sensibilitate ↓ la controlul prin feed-back negativ)

24
Artrita gutoasă

25
 Anomalii ale metabolismului purinelor

 Hiperuricemii secundare

 turnover crescut al acizilor nucleici celulari (leucemii; chimioterapie, radioterapie)

 scăderea excreţiei renale a acidului uric (insuficienţa renală)

■ Tratamentul hiperuricemiilor:

Allopurinol – analog structural al hipoxantinei → inhibă xantin oxidaza

(este substrat pentru xantin oxidază → oxidat la oxipurinol, care rămâne ferm legat în centrul
activ al enzimei → o inactivează) (inhibitor ”sinucigaș”)
=> scade producția de acid uric
→ hipoxantina și xantina devin produșii finali ai catabolismului purinelor → sunt mai
hidrosolubile decât acidul uric și nu precipită în țesuturi

26
 III. BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

 Precursori: acid aspartic, glutamină, CO2, PRPP

 Localizare subcelulară: citoplasma

 Două căi:
 biosinteza de novo
 biosinteza prin reutilizarea bazelor pirimidinice libere (amploare mult mai redusă
decât în cazul purinelor)

 Are loc diferit faţă de sinteza purinelor: mai întâi este sintetizat nucleul de pirimidină
(sub forma acidului orotic) → apoi are loc ataşarea de riboză-5-P (provenită din PRPP)
→ primul nucleotid este OMP → UMP → precursorul CTP şi dTMP

27
 Biosinteza nucleotidelor pirimidinice

 Reacţia iniţială: sinteza carbamil-fosfatului sub acţiunea carbamil-fosfat sintetazei II

(CPS-II ≠ CPS-I din ureogeneză)

CPS-I CPS-II

Localizare celulară Mitocondrie Citosol

Calea metabolică Ciclul ureei Sinteza pirimidinelor
Sursa de azot Amoniac Gruparea amidică a
glutaminei
Reglatori Activator: Inhibitor: UTP
N-acetil-glutamat Activator: PRPP

 Reglarea sintezei de pirimidine:

 CPS-II - inhibată feed-back de UTP
- activată de PRPP
 Aspartat transcarbamilaza - inhibată feed-back de CTP 28
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice

29
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice

30
 Defecte enzimatice în biosinteza pirimidinelor

 Aciduria orotică ereditară

 deficit genetic al orotat fosforibozil-transferazei sau OMP decarboxilazei

 acidul orotic nu mai poate fi transformat în UMP → se acumulează și se elimină prin
urină
 deficit de sinteză a nucleotidelor pirimidinice → afectarea creșterii organismului
 tratament: administrare de uridină → transformată în UMP → precursorul
nucleotidelor cu citozină și timină

31
  Sinteza TMP

 Activă în celulele aflate în diviziune

(sintetizează ADN)
 TMP există numai ca deoxiribonucleotid
 Precursorul său este dUMP
 Gruparea −CH3 provine din N5,N10-CH2-FH4
→ FH4 se oxidează la FH2 în cursul reacției
 Sinteza este catalizată de timidilat sintaza

 Dihidrofolat reductaza regenerează FH4 →

proces esenţial pentru multe reacţii care
utilizează FH4
 N5,N10-CH2-FH4 se reface pe seama serinei

32
 IV. CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR

PIRIMIDINICE

 Bazele azotate rezultate din catabolismul

nucleotidelor pirimidinice → degradate în compuşi
hidrosolubili: -alanină şi -amino-izobutirat (→
eliminaţi pe cale renală), CO2 și NH3

 Spre deosebire de catabolismul purinelor, unde

produsul final (acidul uric) păstrează nucleul purinic
intact, catabolismul pirimidinelor presupune
scindarea nucleului pirimidinic

33