Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Disciplina de
întrebări
42. Pacienții cu hemofilie pot prezenta sângerări oriunde, dar cele mai frecvente localizări
sunt:
A. Genito-urinar
B. Pulmonar
C. Nazo-faringian
D. Intracardiac
E. Cutanat
F. Intracranian
G. Gastro-intestinal
H. Articulații și mușchi
I. Hepatic
J. Testicular
52. Investigațiile paraclinice obligatorii pentru diagnosticul leucemiei acute limfoblastice sunt:
A. Bilanțul metabolic
B. Hemoleucograma
C. Probele funcționale hepato-renale
D. Urocutură
E. Sumar de urină
F. Frotiul de sânge periferic
G. Puncția medulară și lombară
H. Electroforeza hemoglobinei
I. Dozarea proteinei S
J. Testul hemoragiilor oculte în scaun
77. Neuroblastomul :
A. Pacienții cu neuroblastoame nu prezintă anomalii cromosomiale și moleculare
B. Neuroblatomul nediferențiat are aspect microscopic de cellule mici, rotunde, albastre, dispuse în
cuiburi
C. Cem mai important marker biologic este Ki67+
D. În 1% din cazuri tumora primară nu poate fi identificată
E. Sediul primar al tumorii nu variază funcție de vârstă
F. Markerii biologici nu au importanță prognostică în neuroblastomae
G. Face parte din tumorile crestei neurale
H. Este cea mai frecventă tumoră solidă extracraniană care provine din celulele țesutului embrionar
al SN autonom
I. Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lanțurilor ganglionare paravertebrale și la nivelul
glandelor suprarenale
J. Din cadrultumorilor crestei neurale fac parte și: medulobastoamele și retinoblastoamele
78. Neuroblastomul:
A. Adenopatiile nu sunt caracteristice neuroblstoamelor
B. Diareea cronică poate fi simptom al neuroblastomului deoarece tumora secreta peptid vasoactiv
intestinal
C. Localizarea abdominală se manifestă clinic prin sindrom Horner
D. Localizarea paraspinală are drept semne clinic constipația și retenția acută de urină
E. Poate apărea HTA prin compresiunea arterei renale
F. Simptomatologia nespecifică e reprezentată de anorexie, febră persistentă inexplicabilă, dureri
osoase
G. In localizarea abdominală pacientul se prezintă pentru dispnee, compresie limfatică
H. Localizarea orbitară se caracterizează prin areflexie sau hiperreflexie
I. Simtomatologia clinică este data de localizarea tumorii primare
J. Majoritatea tumorilor sunt localizate în abdomen
79. Neuroblastomul: :
A. Examinare CT toraco-abdomino-pelvin
B. Scintigrafiile osoase cu Tc 99 se recomandă doar atunci cînd tumorile au aviditate pentru MIGB
C. Investigațiile paraclinice uzuale: hemoleucograma, sindrom inflamator, bilanț hepato-renal și
fosfocalcic
D. Dozarea acidului vanilmandelic se face din urina recoltată pe 12 ore
E. Pentru stadializarea neuroblastomelor nu sunt necesare: examinarea CT, RMN pentru evaluarea
leziunilor paraspinale și dozarea urinară pe 24 ore a acidului vanilmandelic
F. Imunohistochimia din produsul bioptic este esetnțială pentru diagnsoticul difernțial al
neuroblastomului cu alte tumori cu cellule mici rounde, albastre
G. Oncogena MYCN nu se crelează cu stadiile avansate ale neuroblastoamelor
H. Puncție biopsie dacă localizarea tumorii primare permite, dacă nu din diseminările secundare
I. Stadializarea neuroblastamelor se face numai după criteriile anatomo-patologice
J. Dozarea catecolaminelor urinare (acid vanil-mandelic, acid homovandelic), dozarea enolazei
specific neuronale
80. Neuroblastomul :
A. Esențială este evaluarea prechirugicală de extindere a bolii, imagistica și morfologia măduvei
ososase
B. Chirurgia după chimioterapia preoperatorie cu posibilitatea rezecției complete a tumorii primare
C. Radioterapia este tratamentul de elecție pentru neuroblastom
D. Factorii cu valoare prognostică favorabil în neuroblastom sunt: vârsta la diagnostic sub 18 luni,
feritina sub 92 ng/ml,stadiul histologic al bolii
E. Tratamentul sistemic in histiocioză nu include administrarea de corticosteroizi
F. Neuroblatomul care nu răspunde la prima linie de chimioterapie se consideră a fi depășit din
punct de vedere terapeutic oncologic
G. Interventia chirurgicală are dublu rol: scop diagnostic și terapeutic
H. Managementul neuroblastomuilui presupune: chirurgie, chimioterpie, radioterapiw, +-transplant
de celule stem
I. Radioterapia este indicate la pacienții cu boală progresivă în scop curativ
J. Dacă localizarea primară a neuroblastomului e la nivelul lanțului ganglionar paravertebral și
există si diseminări secundare tratamnetul de elecție este cel chirugical
81. Neuroblastomul:
A. Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza aspectului histologic în microscopia optică
B. Frotiul sangvin periferic poate depista celulele mici rotunde albastre situate în cuiburi
C. Ecografia abdominală stabilește diagnosticul de certitudine
D. Scintigrafia cu I123 MIGB nu depistează metastazele osoase
E. Examenul CT confirm prezența formațiunilor mediastinale/abdominale/ pelvine
F. Prezența metastazelor la distanță nu influentează major protocolul chimioterapic administrat
G. Examinarea RMN confirmă prezența formațiunilor paraspinale
H. Stadiul bolii nu se stabilește după gradul extesiei rezecției chirurgicale sau prin prezența afectării
ganglionilor limfatici
I. Diagnosticul pozitiv este susținut de prezența celulelor tumorale pe medulogramă
J. Diagnosticul pozitiv este susținut de creștrea catecolminelor urinare
82. Nefroblastomul:
A. Stadiul I- reziduu tumoral după intervenția chirurgicala limitată la abdomen
B. Stadiul IV- intresare bilatreala lamomentul diagnosticului
C. Stadiu I – tumoră limitată la rinichi care poate fi complet excizată
D. Stdiul V – interesare bilaterală la momnetul diagnosticului
E. Stadiul V – prezența metastazelor hematogene
F. Stadiul II - tumora limitată larinichi complet excizabilă
G. Stadiul III- tumoră extinsă dincolo de rinichi
H. Stadiul III – reziduu tumoral după chirurgia limitată la abdomen
I. Stadiul IV – prezența metastazelor hematogene
J. Stadiul II – tumoră extinsă dincolo de rinichi
83. Nefroblastomul:
A. Disurie
B. Stadiul bolii nu se stabilește după gradul extensiei rezecției chirurgicale sau prin prezența
afectării ganglionilor limfatici
C. Sindrom Horner
D. HTA este prezentă la aproimativ 25% din pacienți
E. Valori crescute ale catecolaminelor urinare în urina din 24 ore
F. Dureri abdominale
G. Sugestiv pentru nefroblastom este o masa tumorală abdominală
H. Existența unui varicocel homolateral tumorii
I. Hemturie macroscopică
J. Dureri lombare și la nivelul mebrelor inferioare
84. Nefroblastomul:
A. Testiculii necoborâți în scrot pot fi asociați cunefroblastomul
B. Hemihipertrofia poate fi asociată cu nefroblastomul
C. Nefroblastomul se poate transmite autosomal dominant
D. Aniridia poate fi asociată cu nefroblastomul
E. Criptorhidia poate fi asociată cu nefroblastomul
F. Hipospadiasul poate fi asociat cu nefroblastomul
G. Rinichiul unic congenital poate fi ascciat cu nefroblstomul
H. Rinichiul transplantat poate deteremina ăn evolutie apariția nefroblastomului
I. Malformațiile genito-urinare pot fi associate cu nefroblastomul
J. Agenezia renală poate conduce la apariția nefroblastomului
85. Nefroblastomul:
A. Se poate asocial cu sindromul WAGR
B. Se poate ascocia cu insuficineța renală și hipogonaism
C. Se poate asocial cu neuroblastomul localizat la nivelul glandei suprarenale a rinichiului afectat de
tumoră
D. Se poate asocial cu gigantism, visceromegalie, macroglosie, hipoglicemie neonatală
E. Se poate asocial cu boala Letterer -Siewe
F. Se poate asocial cu boala Hashimoto-Pritzker
G. Se poate asocial cu boala Hand-Schuller-Christian
H. Se poate asocial cu sindromul Denys Drash
I. Se poate asocial cu sindomul Beckwith-Widemann
J. Poate coexista cu limfomul Burkitt abdominal
86. Nefroblastomul:
A. Diagnosticul diferențial se face cu nefromul mezoblatic
B. Diagnosticul diferențial se face cu neuroblastomul care invadează rinichiul
C. Diagnosticul diferențial se face cu diseminări secundare ale altor neoplazii
D. Diagnosticul diferențial se face cu nefroblastoza difuză
E. Diagnosticul diferențial se face cu tumora chistică renală
F. Diagnosticul diferențial se face cu chisturile renale unice și mutiloculate
G. Diagnosticul diferențial se face cu hidronefroza
H. Diagnosticul diferențial se face cu tuberculoza renală
I. Diagnosticul diferențial se face cu diferite tipuri de limfoame
J. Diagnosticul diferențial se face cu chistul hidatic renal
97. În rinofaringită:
A. apar vărsături şi scaune diareice datorită co-existenței frecvente cu o enterocolită virală
B. Secrețiile nazale pot irita sau eroda tegumentele perinazale
C. evoluţia este benignă, boala vindecându-se în 5-7 zile.
D. apar frecvent regurgitații si eructații la copilul mare
E. pot apare vărsături şi scaune diareice prin mecanism parenteral
F. evoluţia este recurentă, boala vindecându-se în 7 -10 zile.
G. există risc de apnee
H. există risc de hipotermie
I. narinele şi buza superioară pot fi tumefiate, congestionate, uneori cu escoriaţii
J. există un context epidemiologic de infecție virală
99. În rinofaringită: :
A. Internarea în spital este indicată la copiii mari cu febră peste 39 gr C și debut brusc
B. antibioticele se vor indica în cazurile complicate cu otită medie acută sau sinuzită bacteriană.
C. Antibioticele nu sunt de obicei indicate
D. pneumonia interstițială este o complicație frecventă, ce necesită spitalizare
E. antecedentele de astm bronșic impun spitalizarea
F. majoritatea copiilor pot fi tratați ambulator
G. Tratamentul de primă intenție al complicațiilor este cu amoxicilina 80-90 mg/kg/zi, în 3 prize,
timp de 7-10 zile.
H. copiii mici trebuie de obicei spitalizați având în vedere riscul dat de vârsta mică
I. limfadenita mezenterică impune spitalizare de urgență
J. Internarea în spital este indicată la sugarii cu febră peste 39 gr C și evoluție prelungită peste 10
zile.
115. Complicatiile cele mai frecvente ale etmoiditei acute exteriorizate sunt :
A. tromboflebita sinusului cavernos
B. abces cerebral
C. pneumonie lobară
D. laringită
E. meningită acută
F. celulita orbitară
G. hipoacuzie
H. bronhopneumonie
I. abces dentar
J. abcesul subperiostic
122. Referitor la tratamentul otitei medii seroase sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. miringotomia este o intervenţie eficientă pentru otita seroasă
B. adenoidectomia este rar recomandată, dacă s-a realizat deja insertie de timpanostome
C. tratmentul local se face cu spălături auriculare
D. in cazuri cronice se impune tonsilectomie
E. adenoidectomia este frecvent efectuată ca metodă asociată cu plasarea tubului de
tampanostomie la copiii sub 2 ani
F. tratamentul include antihistaminice, fluidifiante si decongestionante vasoconstrictoare
G. inserţia tubului de timpanostomie în hipoacuzie persistentă la 40 Db
H. tratamentul include plasarea unui tub de timpanostomie şi asocierea de tratament antiinflamator
pe termen lung
I. antihistaminicele sunt ineficiente
J. inserţia tubului de timpanostomie în tulburările de somn asociate şi senzaţie de plenitudine în
ureche
132. Care din urmatoarele afirmatii despre bronsiolita acuta sunt adevarate?:
A. Este caracteristica adolescentului
B. Are etiologie predominant bacteriana
C. Are etiologie predominant virala
D. Reprezinta cea mai frecventa cauza de spitalizare la copilul de varsta scolara
E. Reprezinta cea mai frecventa cauza de spitalizare in primul an de viata
F. Este o afectiune inflamatorie acuta a cailor aeriene superioare
G. Este o afectiune inflamatorie acuta a cailor aeriene inferioare
H. Incidenta maxima este in lunile iunie-septembrie
I. Incidenta maxima este in lunile octombrie-mai
J. Este caracteristica sugarului si copilului mic
133. Care din urmatoarele afirmatii despre bronsiolita acuta sunt adevarate?:
A. Imunitatea postinfectie VSR este permanenta
B. Nu sunt posibile reinfectii cu VSR
C. VSR infecteaza aproximativ 10% din sugarii si copiii cu varsta de pana la 2 ani
D. VSR infecteaza aproximativ 90% din sugarii si copiii cu varsta de pana la 2 ani
E. Exista un singur serotipur VSR patogen pentru om
F. Cel mai frecvent boala este determinata de virusul sincitial respirator
G. Sunt posibile reinfectii cu VSR
H. Exista numeroase serotipuri VSR patogene pentru om
I. Cel mai frecvent boala este determinata de Mycoplasma pneumoniae
J. Imunitatea postinfectie VSR este tranzitorie
147. Cei mai frecvenți agenți patogeni implicați în etiologia bronhopneumoniei sunt:
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Staphilococcus aureus
C. Chlamidia pneumoniae
D. Virusul sincițial respirator
E. Klebsiella pneumoniae
F. Moraxella catarrhalis
G. Haemophilus influenzae
H. Mycoplasma pneumoniae
I. Aspergillus
J. Streptococcus pneumoniae
173. Din simptomatologia clinica in cadrul unei pneumonii virale fac parte urmatoarele:
A. Febra
B. Refuzul alimentatiei
C. Dispnee expiratorie si tahipnee ( copilul mic)
D. Conjunctivita
E. Dispnee inspiratorie si tahipnee (copilul mic)
F. Dispnee expiratorie si polipnee (copilul mic)
G. Junghi toracic (copilul mic)
H. Coriza
I. Stare de apatie
J. Tuse ineficienta
175. In cadrul unei pneumonii virale, urmatoarele decizii terapeutice sunt corecte:
A. Hidratarea intravenoasa este obligatorie in toate cazurile
B. Sugarul cu varsta sub 3 luni si malnutritie protein-calorica nu are recomandare de antibioterapie
C. Aspirare blanda a secretiilor nazofaringiene
D. Oxigenoterapie tuturor copiilor cu SpO2 sub 92%
E. In infectia cu virus herpes simplex se foloseste Aciclovirul
F. In prezenta semnelor de suprainfectie bacteriana se asociaza antibioterapie
G. In infectia cu virusul gripal A durata terapiei este de 14-21 zile
H. In pneumonia determinata de VSR (virusul sincitial respirator) se poate utiliza Ribavirina in
aerosoli
I. Oxigenoterapie copiilor cu SpO2 sub 92% in asociere cu sedare
J. In pneumonia determinata de VSR (virusul sincitial respirator) se poate utiliza Ribavirina
intravenos
183. Principalii factori de risc implicati in aparitia astmului bronsic la copil sunt
urmatorii, cu exceptia:
A. Astmul bronsic este mai frecvent la fete decat la baieti
B. IgA creste anormal la antigene normale
C. Se produc modificari ale simptomatologiei la pubertate, cu exacerbarea premenstruala a
simptomatologiei
D. Virozele respiratorii nu intretin bronhospamsul
E. Alimentele sunt alergenii cei mai importanti implicati
F. Pneumoalergenii sunt cei mai importanti factori cauzali
G. Atopia este un factor predispozant important
H. Factorii microbieni declanseaza bronhospasmul
I. Factorii trigger au un rol putin important
J. Refluxul gastroesofagian face parte dintre factorii trigger
186. In criza de astm bronsic probele functionale respiratorii sunt modificate astfel:
A. VEMS scazut si fara corectare sub bronhodilatatoare
B. Complianta pulmonara normala
C. Indicele Tiffeneau sub 80-85% ( sub 75%)
D. Complianta pulmonara scazuta
E. VEMS scazut si corectabil 25% sub bronhodilatatoare
F. CV valori normale sau usor scazute
G. Debit expirator de varf scazut
H. CV valori crescute
I. Indicele Tiffeneau sub 65%
J. VEMS normal
191. Fac parte din medicatia pentru tratamentul de fond al astmului bronsic urmatoarele:
:
A. Amantadina
B. Ticarcilina
C. Singulair
D. Pentamidina
E. Cotrimoxazol
F. Budesonid
G. Teicoplanin
H. Propionat de fluticazona
I. Seretide
J. Prednison
253. Lichidul articular din Artrita juvenilă idiopatică are următoarele caracteristici
sugestive pentru diagnostic:
A. complement articular scăzut
B. celularitate 5.000-80.000/mm3 PMN (60-90%)
C. purulent și fetid
D. are caractere biochimice de transudat
E. este în cantitate mica de obicei și cu vâscozitate crescută
F. factorul reumatoid este uneori prezent
G. prezența ragocitelor este semn caracteristic
H. hemoragipar în cantitate mare
I. predomină citologia de tip limfocitar
J. cultură negativă
254. Manifestările clinice extraarticulare în artrita juvenilă forma sistemică (Boala Still)
sunt:
A. hipertensiune
B. sindrom Raynaud
C. adenopatie
D. diaree
E. stomatita albicans
F. pericardită
G. epistaxis recurent
H. febră
I. hepato-splenomegalie moderată
J. rash cutanat: macule discrete sau papule de 2-5 mm, în nuanţe de roz, pe trunchi şi la nivelul
extremităţilor, frecvent concomitente vârfului febril, cu caracter migrator și non pruriginoase;
258. Afectarea cutanată din purpura Henoch Schonlein la copil are următoarele
caracteristici:
A. are aspect de purpura palpabilă
B. nu are niciodată caracter echimotic
C. este localizată la nivelul feselor
D. poate imbrăca aspect de peteșii
E. implică întotdeauna fața
F. nu este o trăsătura caracteristică bolii
G. poate avea uneori aspect necrotic
H. nu are niciodată aspect de ulcerații
I. este localizată la nivelul extremităților inferioare
J. nu se poate insoți de edem subcutanat
264. Tratamentul purpurei Henoch Schonlein fără afectare renală la copil cuprinde:
A. repaus la pat
B. corticoterapie scurtă în formele cu afectare articulară
C. corticoterapie sistemică de la început pentru prevenția apariției nefropatiei
D. antibioterapie
E. imunosupresie cu azathioprina/Ciclofosfamida
F. intervenție chirurgicală în cazurile cu complicații severe
G. antiagregante plachetare
H. corticoterapie orală/parenterală în prezența durerilor abdominale colicative
I. antihistaminice
J. antiinflamatorii nonsteroidiene în formele cu manifestări articulare
265. Diagnosticul diferențial al afectării cutanate din purpura Henoch Schonlein se face
cu:
A. leziuni posttraumatice
B. meningococcemie
C. eritemul marginat din reumatismul articular acut
D. deficitul de vitamina K
E. Boala von Willebrand
F. hemofilia
G. purpura trombocitopenică imună
H. boli autoimune
I. septicemie
J. dermatita atopică
278. Semnele clinice la debut în Diabetul zaharat tip 1, forma cu debut rapid sunt:
A. Dureri abdominale
B. Retenție urinară
C. Coma
D. Entezite
E. Febră
F. Exicoză rapid instalată în lipsa vărsăturilor sau diareei
G. Dureri articulare
H. Precoma
I. Sete
J. Constipație
279. Semnele clinice la debut în Diabetul zaharat tip 1, forma cu debut intermediar sunt:
A. Dureri lombare
B. Inapetență
C. Astenie
D. Scădere în greutate
E. Tuse seacă
F. Artralgii
G. Polidipsie
H. Poliurie
I. Polifagie
J. Febră
280. Diabetul zaharat tip 1 la debut, forma cu debut lent se caracterizează prin :
A. Creștere ponderală
B. Hipertensiune arterială
C. Constipație
D. Diaree cronică
E. Slăbire accentuată progresiv(5-10 kg)
F. Poliurie progresivă
G. Rar întâlnit (6% din cazuri)
H. Artralgii
I. Apare la copii mari și adolescenți
J. Semnele clinice se derulează în cateva luni sau 1-2 ani
286. Diagnosticul diferențial al comei inițiale din Diabetul zaharat tip 1 se face cu:
A. Rupturi vasculare
B. Meningoencefalite
C. Coma hipoglicemică
D. Intoxicații accidentale
E. Distrofia musculară
F. Sdr Turner
G. Otomastoidita
H. Abces cerebral
I. Pneumonie lobară
J. Come hiperosmolare
287. Mijloacele terapeutice în Diabetul zaharat tip 1 sunt:
A. Corticoterapia
B. Educația
C. Antibioterapia
D. Autocontrolul glicemiei și al glicozuriei
E. Exercițiul fizic
F. Alimentația
G. Insulinoterapie
H. Tratament cu Vit D
I. Tratament cu Calciu
J. Antipiretice