Examen Previzualizare intrebari Romana

Numărul
Disciplina de
întrebări

O.R.L. 254 Preview

NEUROLOGIE ŞI NEUROCHIRURGIE 792 Preview

OFTALMOLOGIE 153 Preview

PEDIATRIE 296 Preview

MEDICINA MUNCII ŞI BOLI PROFESIONALE 0

Cristalinul este:
A. Organ epitelial inervat de nervul nazociliar
B. Element nesemnificativ pentru formarea imaginii
C. Format din proteine recunoscute de sistemul imunitar propriu
D. Format dintr-un epiteliu și o stromă
E. Ancorat prin ligamentul suspensor de corpul ciliar
F. Organ epitelial inclus intr-o capsulă
G. Structură avasculară
H. Lentilă biconvexă
I. Element principal al dioptrului ocular
J. Organ sferic cu conținut lichidian

Cataracta se caracterizează prin:

A. Reducerea acuității vizuale
B. Tulburarea metabolismului glucidic intracristalinian
C. Opacifierea corneei
D. Alterarea proteinelor cristaliniene
E. Alterarea transparenței cristalinului
F. Alterarea funcției anhidrazei carbonice
G. Modificarea hidratării cristalinului
H. Alterarea formei cristalinului
I. Reducerea densității cristalinului
J. Aplatizarea cristalinului odata cu vârsta

Cataracta poate fi asociată frecvent cu următoarele cauze:

A. Chalazionul
 B. Contuzii oculare
C. Utilizarea excesivă de corticosteroizi
D. Conjunctivita netratată
E. Tulburări de poziție a pleoapelor
F. Expunerea la întuneric
G. Plăgi oculare
H. Consumul excesiv de lichide
I. Utilizarea de amiodaronă
J. Iradiere

Diagnosticul cataractei congenitale include:

A. Pupila albă
B. Testarea simtului cromatic
C. Evaluarea la sinoptofor
D. Identificarea presiunii intraoculare crescute
E. Testul Schirmer
F. Echografia oculară
G. Examenul biomicroscopic al segmentului anterior
H. Examenul fundului de ochi
I. Testul Hirschberg
J. Tulburări la examenul roșului pupilar

Tratamentul cataractei congenitale:

A. Nu este indicat până la vârsta de 2 ani
B. Initial se încearcă tratamentul medicamentos
C. Se instituie funcție de forma clinică
D. Se instituie funcție de impactul asupra funcției vizuale
E. Se face la vârsta preșcolară
F. Se face initial tratamentul ambliopiei
G. Este chirurgical
H. În cataracta totală se indică tratamentul cât mai precoce
I. În cataracta unilaterală se face precoce pentru a preveni ambliopia
J. Se face cât mai precoce indiferent de forma clinică

Tratamentul cataractei congenitale include următoarele:

A. Corecția afakiei cu lentile de contact
B. Excizia cu laser excimer
C. Extracția extracapsulară a cristalinului
D. Recesie sau rezecție musculară
E. Vitrectomie posterioară prin pars-plana
F. Implant de cristalin artificial
G. Crioextracția
H. Extracția intracapsulară – principala tehnică
I. Tratamentul ambliopiei
 J. Capsulectomie posterioară + vitrectomie anterioară

În cataracta adultului sunt adevărate afirmațiile:

A. Factor de risc – expunerea repetată la ultrasunete
B. Este progresivă
C. Factor de risc – hidratarea excesivă
D. Factor de risc incriminat – radiațiile UV
E. Obligatoriu este simetrică
F. Factor de risc incriminat - fumatul
G. Frecvența crește odată cu avansarea în vârstă
H. Este frecvent unilaterală
I. Apare frecvent până la vârsta de 50 ani
J. Este frecvent bilaterală și asimetrică

Cataracta adultului se manifestă prin:

A. Vederea “în tub”
B. Deviație strabică verticală
C. Îmbunătățirea vederii la distanță
D. Scăderea acuității vizuale
E. Aberații cromatice – vederea în albastru
F. Vedere încețoșată în lumina puternică
G. Vederea în galben sau maroniu
H. Îmbunătățirea vederii de aproape în cataracta nucleară
I. Vederea dublă monocular
J. Scotom central

Manifestările cataractei sunt:

A. În cataracta subcapsulara posterioară pacientul vede bine de aproape
B. Cataracta intumescentă apare prin deshidratarea nucleului cristalinian
C. In cataracta intumescentă presiunea intraoculară scade
D. În cataracta hipermatură avem umbre în roșul pupilar
E. În cataracta hipermatură – cortexul se lichefiază și nucleul dens este mobil în sac
F. În cataracta corticală opacitățile au aspect cuneiform în periferia cristalinului
G. În cataracta subcapsulară posterioară pacientul are vederea scăzută la iluminare puternică
H. În cataracta nucleară prin densificarea nucleului pacientul vede de aproape fără ochelari -
“second sight”
I. În catarata în evolutie rosul pupilar este normal
J. În cataracta matură roșul pupilar este absent

Cataracta adultului se operează:

A. În uveita facoantigenică
B. La pacientul cu diabet se indică operația mai tardiv
C. Doar când cristalinul este complet opacifiat
D. Doar după ce vederea scade la ambii ochi
 E. Obligatoriu când acuitatea vizuală scade cu 10%
F. Când opacifierea mediilor împiedică urmărirea adecvată a unor patologii din segmentul posterior
G. Când vederea scăzută afectează activitatea pacientului
H. La pacientul mai tânăr operația se indică mai tardiv
I. În caz de glaucom facomorfic
J. Când apare glaucomul facolitic

Tratamentul cataractei:
A. Initial se inițiază tratamentul medicamentos și apoi cel chirurgical dacă primul nu este eficient
B. Implantul de cristalin artificial de camera posterioară este cel mai folosit
C. Tehnica obișnuită este extracția extracapsulară
D. Singurul tratament eficient este cel chirurgical
E. Implantele monofocale asigură corecția optică pentru vederea la distanță și de aproape
(independența de ochelar)
F. Extracția intracapsulară este tehnica frecventă
G. Modern, corecția afakiei se face prin implantarea per primam a unui implant de cristalin artificial
H. Implantul de cristalin artificial de camera anterioară este cel mai indicat
I. Se face frecvent sub anestezie generală
J. Facoemulsificare este tehnica de extracție extracapsulară modernă utilizând ultrasunetele

Cataractele secundare:
A. Expunerea prelungită la lumina albastră generează secundar cataractă
B. Traumatismele oculare penetrante cu ruperea capsule cristaliniene induc rapid opacifierea
cristalinului
C. Luxația anterioară a cristalinului nu este o urgență imediată
D. Luxația posterioară a cristalinului este mai puțin tolerată decât luxația anterioară
E. Agenții hipolipemianți determină frecvent cataractă secundară
F. Contuziile oculare pot determina opacifierea cristalinului sau dislocarea acestuia
G. Examinările frecvente cu ultrasunete pot genera secundar cataractă
H. Radiațiile ionizante și infraroșii pot determina opacifierea cristalinului
I. Diabetul zaharat dezechilibrat este o cauză frecventă de evoluție mai rapidă a cataractei
J. Hipocalcemia este o cauză de opacifiere a cristalinului

În extracția extracapsulară a cristalinului la adult se face:

A. Este o intervenție chirurgicală puțin frecventă
B. Transplantul de cristalin
C. În tehnica manuală extracția nucleului se face prin luxarea manuală a acestuia printr-o incizie mai
mare
D. Deschiderea capsulei anterioare se face obisnuit cu foarfecele
E. Deschiderea circulară a capsulei anterioară – capsulorexisul – timp important al operației
F. În sacul cristalinului original se introduce implantul de cristalin – frecvent foldabil
G. Cortexul cristalinian restant se îndepărtează prin irigație-aspirație
H. După extracția nucleului se face capsulectomia posterioară și vitrectomia anterioară
I. Nucleul cristalinian este fragmentat prin facoemulsificare
 J. Se utilizează cel mai frecvent implantele de cristalin dure

Aparitia hemoragiei vitreene poate fi legata de urmatoarele patologii:

A. Glaucomul facomorfic
B. Melanomul malign coroidian
C. Traumatisme oculare
D. Ectopia cristaliniana
E. Retinopatia diabetica proliferativa
F. Uveita facoantigenica
G. Pseudotumora inflamatorie orbitara
H. Edemul papilar de staza
I. Hemoglobinopatii
J. Ocluziile venoase retiniene

Complicatiile hemoragiei vitreene sunt:

A. Strabismul paralitic
B. Glaucomul hemolitic
C. Ambliopia
D. Vitrosul organizat
E. Exoftalmia unilaterala
F. Glaucomul facolitic
G. Dezlipirea de retina exsudativa
H. Neuropatia optica toxica
I. Dezlipirea de retina prin tractiune
J. Strabismul secundar

Manifestarile retinoblastomului includ:

A. Pseudouveita
B. Strabismul secundar deprivării senzoriale
C. Neuropatia optica ischemica
D. Sindrom iritativ al segmentului anterior
E. Proptoza
F. Ftizia globului
G. Hemoragia vitreana
H. Edemul papilar de staza
I. Strabismul paralitic
J. Leucocoria

Factorii de prognostic nefavorabil in melanomul malign coroidian includ:

A. Preponderenta histologica a celulelor epitelioide
B. Preponderenta histologica a celulelor fuziforme
C. Dezlipirea de retina exsudativa asociata
D. Localizarea posterioara a tumorii
E. Prezenta zonelor de necroza intratumorala
 F. Dimensiunile mari ale tumorii
G. Extensia extraoculara a tumorii
H. Gradul intens de pigmentare tumorala
I. Pigmentarea tumorala redusa
J. Absenta zonelor de necroza intratumorala

Factorii de risc in aparitia retinopatiei prematuritatii sunt:

A. Presiunea partiala a oxigenului > 80mmHg
B. Sepsisul
C. Vârsta sarcinii sub 34 de săptămâni
D. Vârsta sarcinii intre 38 si 42 de săptămâni
E. Greutatea la naştere sub 1000g
F. Greutatea la nastere mai mare de 1000g
G. Hipoxia cronica fetala
H. Hipertermia
I. Presiunea partiala a oxigenului < 80mmHg
J. Lipsa oxigenoterapiei la nastere

Obstructia trunchiului arterial retinian se manifesta prin:

A. Hemoragii retiniene periferice
B. Deficit pupilar aferent relativ
C. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
D. Artere dilatate
E. Edem papilar
F. Exsudate vatoase centrale
G. Blocajul circulatiei arteriale (la angiografie)
H. Aspect de “cireasa maculara” la examenul retinei centrale
I. Edem retinian ischemic generalizat
J. Ochi rosu

Obstructia trunchiului arterial venos se manifesta prin:

A. Aspect de “cireasa maculara” la examenul retinei centrale
B. Hemoragii retiniene extinse
C. Durere oculara profunda
D. Artere dilatate
E. Anizocorie
F. Ochi rosu
G. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
H. Edem papilar
I. Vene dilatate
J. Deficit pupilar aferent relativ

Care dintre urmatoarele afirmatii caracterizeaza forma non-ischemica de ocluzie venoasa

retiniana:
 A. Edemul papilar si exsudatele vatoase sunt rar intilnite
B. Este forma cea mai frecventa
C. Deficitul pupilar aferent relativ este sever
D. Scaderea de vedere este moderata
E. Deficitul pupilar aferent relativ este usor
F. Se asociaza cu un ochi rosu, dureros
G. Acuitatea vizuala este sever afectata
H. Edemul papilar si exsudatele vatoase sunt frecvent intilnite
I. Exista o buna perfuzie a capilarelor
J. Este forma mai rar intilnita

Care dintre urmatoarele complicatii nu caracterizeaza ocluziile venoase retiniene:

A. Dezlipirea de retina regmatogena
B. Glaucomul neovascular
C. Cataracta
D. Edemul macular cistoid
E. Uveita intermediara
F. Glaucomul facomorfic
G. Afectarea ochiului congener
H. Strabismul paralitic
I. Retinopatia proliferativa
J. Hemoragia vitreana

Care dintre urmatorii factori de risc sunt implicati in progresia mai rapida a retinopatiei
diabetice ? :
A. Insuficienta renala
B. Durata redusa a diabetului
C. Valoarea HbA1c peste 8%
D. Hipercolesterolemia
E. Prezenta cataractei
F. Hipertensiunea arteriala
G. Sarcina
H. Administrarea cronica de antiagregante plachetare
I. Prezenta bilaterala a retinopatiei
J. Valoarea HbA1c sub 7%

Din tabloul clinic al retinopatiei diabetice neproliferative nu fac parte: :

A. Glaucomul neovascular
B. Dezlipirea de retina prin tractiune
C. Exsudatele vatoase
D. Microanevrismele
E. Vasele de neoformatie localizate pe suprafata discului
F. Modificarile de calibru venos
G. Vasele de neoformatie localizate pe suprafata retinei
 H. Hemoragia vitreana
I. Hemoragiile retiniene
J. Edemul retinian

Care dintre urmatorii factori de risc sunt asociati cu aparitia degenerescentei maculare legata
de varsta ? :
A. Glaucomul primitiv cu unghi deschis
B. Diabetul zaharat
C. Factorul ereditar
D. Dieta saraca in carotenoizi
E. Alterarea metabolismului colesterolului
F. Varsta sub 75 de ani
G. Expunerea la lumina albastra si radiatiile UV
H. Sexul masculin
I. Hipertensiunea arteriala
J. Miopia

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice degenerescentei maculare legata de varsta
(DMLV) neovasculare ? :
A. Este caracterizata prin disparitia zonelor de drusen si aparitia atrofiei centrale
B. Reprezinta 10% din totalul formelor de DMLV
C. Conduce la scaderea rapida a vederii, in special de aproape
D. Instalarea brusca a unui scotom central este consecinta aparitiei hemoragiei subretiniene
E. Reprezinta marea majoritate a cazurilor de DMLV
F. Este tratata prin injectarea intravitreana de diversi agenti anti-VEGF
G. Se manifesta prin scaderea lenta a vederii centrale
H. Debuteaza frecvent prin metamorfopsii
I. Nu beneficiaza de un tratament validat
J. Reprezinta forma mai putin grava a DMLV

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice dezlipirii de retina regmatogena ? :

A. Retina decolată are un aspect bulos, o suprafaţă netedă, nu prezintă falduri, iar lichidul
subretinian bombează decliv (“shifting fluid”)
B. Retina decolată are o suprafaţa concavă, netedă si imobilă
C. Datorita progresiei rapide reprezinta o urgenta chirurgicala
D. Retina decolata are un aspect convex si formeaza falduri mobile
E. Reducerea campului vizual este primul simptom al instalarii dezlipirii
F. Se asociaza cu degenerescentele retiniene periferice
G. Apritia lichidului subretinian este consecinţa extravazării de la o leziune a coroidei / retinei,
afectiuni inflamatorii sau afectiuni vasculare
H. Debuteaza prin scaderea acuitatii vizuale
I. Este consecinta aparitiei de rupturi / gauri in periferia retinei
J. Este consecinta forţelor de tracţiune vitreană care ridică retina neurosenzorială
Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice neuropatiei optice ischemice anterioare? :
A. Se manifesta prin scăderea rapidă, nedureroasă şi variabilă a AV unilateral
B. Sunt frecvent non-arteritice
C. Beneficiaza de tratament cu megadoze de corticosteroizi sistemic
D. Examenul câmpului vizual evidenţiază cel mai frecvent un deficit altitudinal
E. Este consecinţa infarctizării nervului optic posterior de lamina cribrosa
F. Se manifesta prin ochi rosu, dureros
G. Nu exista deficit pupilar aferent
H. Sunt frecvent arteritice
I. Scadere AV este mai importantă şi precedată de amaurosis fugax in formele arteritice
J. Examenul câmpului vizual evidenţiază cel mai frecvent scotomul centrocecal şi scotomul arcuat

Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt caracteristice edemului papilar de staza ? :

A. Modificarile caracteristice ale nervului optic sunt unilaterale
B. In faza de edem constituit se asociază simptomele hipertensiunii intracraniene (cefalee, greaţă,
vărsături)
C. Modificarile papilare sunt bilaterale
D. Este consecinţa dezvoltării unei tumori craniene sau reprezintă expresia unui sindrom de
hipertenisune intracraniană idiopatică
E. La debut pacientul este de regula asimptomatic
F. Scaderea AV este concordanta cu instalarea primelor modificari ale nervului optic
G. Reprezinta semnul de debut al unei boli demielinizante
H. Are un prognostic functional bun
I. Modificarile papilare evolueaza in 4 stadii
J. Beneficiaza in special de tratament cu megadoze de corticosteroizi sistemic

Reologia umorii apoase - caracteristici:

A. Secreția umorii apoase este continuă dar cu debit mai scăzut în timpul somnului
B. Cuprinde secreția și eliminarea umorii apoase din globul ocular
C. Secreția umorii apoase este absentă noaptea
D. Mecanismul principal de secreție a umorii apoase este difuziunea
E. Enzimele implicate în secreția umorii apoase sunt Na-K-ATP-ază și anhidraza carbonică
F. Inhibitorii de anhidrază carbonică cresc secreția de umoare apoasă
G. Secreția umorii apoase se realizează la nivelul porțiunii posterioare a corpului ciliar – pars plana
H. Debitul de secreție a umorii apoase scade odată cu vârsta
I. Formarea umorii apoase se realizează în principal prin secreție activă
J. Secreția umorii apoase crește în uveite

Eliminarea umorii apoase:

A. Mioticele cresc drenajul pe calea accesorie
B. Calea accesorie este o cale dependentă de presiune
C. Drenajul prin trabecul reprezintă 5-20% din total
D. Calea trabeculară este o cale dependentă de presiune
E. Derivații prostaglandinici cresc drenajul pe calea trabeculară
 F. Calea accesorie se face din camera anterioară prin mușchiul ciliar și spațiul supracoroidian
G. Calea accesorie de drenaj a umorii apoase – uveosclerală
H. Din camera posterioară umoarea apoasă trece prin pupilă în camera anterioară și de acolo se
scurge radiar spre unghiul camerular
I. Calea principală de drenaj a umorii apoase - trabeculară
J. Drenajul uveoscleral este redus în uveitele anterioare

Presiunea intraoculară (PIO):

A. PIO normală este între 6-15mmHg
B. Variația diurnă a PIO este normală până la 10mmHg
C. Normalul statistic variază între 10-22mmHg
D. Efortul fizic poate reduce pe termen scurt PIO
E. PIO crește odată cu avansarea în vârstă
F. PIO este constantă pe parcursul zilei
G. PIO nu este influențată de exercițiile fizice
H. PIO crește în lunile de iarnă
I. PIO scade odată cu vârsta
J. Variația diurnă normală între 2-6mmHg

Glaucomul primitiv cu unghi deschis – catacteristici:

A. Este o afecțiune cu debut acut
B. Hipermetropia este frecvent asociată
C. Presiunea intraoculară crescută reprezintă principalul factor de risc
D. Rasa neagră și miopia sunt alți factori de risc importanți
E. Nu are determinism genetic
F. Bolile imunitare sunt un factor major de risc
G. Apare mai frecvent la persoanele tinere până în 40 ani
H. Definit prin alterații papilo-perimetrice
I. Este o neuropatie optică cronică
J. Este una dintre cauzele principale de cecitate legală în țările dezvoltate

Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis cuprinde:

A. Deficitul principal de câmp vizual este scotomul central
B. Pacienții sunt frecvent asimptomatici până în stadiile avansate
C. Examenul oftalmoscopic evidențiază edemul papilar
D. Deficite de câmp vizual – scotom paracentral, scotom arcuat
E. Acuitatea vizuală scade în stadiile precoce ale bolii
F. Aspectul nervului optic cu excavație profundă și hemoragii discale
G. Presiunea intraoculară este obligatoriu crescută peste 30 mmHg
H. Presiunea intraoculară crescută este un semn clinic frecvent
I. Frecvent pacieții au vârsta la momentul diagnosticului sub 45 ani
J. Gonioscopia evidențiază unghiul camerular deschis

Tratamentul în glaucomul primitiv cu unghi deschis constă în:

 A. Pilocarpina reprezintă prima linie terapeutică
B. Chirurgia incizională clasică – chirurgia filtrantă - constă în trabeculectomie
C. Iridotomia laser poate fi indicată precoce
D. Tratamentul laser – trabeculoplastia laser – constă în aplicarea unor impacte laser pe rețeaua
trabeculară
E. Betablocantele ameliorează drenajul pe calea uveo-sclerală
F. Tratamentul medicamentos este în principal local, topic - instilații
G. Tratamentul chirurgical reprezintă prima linie terapeutică
H. Dorzolamida face parte din clasa antagoniștilor adrenergici
I. Reducerea presiunii intraoculare reprezintă metoda cea mai eficientă de tratament
J. Derivații prostaglandinici reprezintă clasa cea mai eficientă de medicamente hipotonizante
oculare

Glaucomul cu tensiune normală:

A. Incidență mai mare la sexul feminin
B. Presiunea intraoculară nu depășește 21 mmHg
C. Tulburările circulatorii reprezintă principalul mecanism patogenic
D. Alterarea tipică de câmp vizual constă în “vedere în tub”
E. Afectarea nervului optic are un aspect particular, tipic, diferit de glaucomul cu unghi deschis
hipertensiv
F. Este o formă de glaucom primitiv cu unghi deschis
G. Este mai frecevnt la persoanele tinere și de sex masculin
H. Tratamentul este similar cu glaucomul primitiv cu unghi deschis
I. Gonioscopia evidențiază unghiul camerular îngust
J. Frecvent pacientul asociază hipertensiune arterială sistemică netratată

Glaucoamele secundare cu unghi deschis sunt:

A. Glaucomul pseudoexfoliativ
B. Glaucomul prin blocaj pupilar
C. Glaucomul pigmentar
D. Atacul acut de glaucom
E. Glaucomul posttraumatic
F. Irisul în platou
G. Glaucomul juvenil
H. Glaucomul facomorfic
I. Glaucomul cortizonic
J. Glaucomul postinflamator

Glaucomul primitiv cu unghi închis – se caracterizează prin:

A. Incidența crește cu avansarea în vârstă
B. Este mai rar decât glaucomul cu unghi deschis
C. Se declanșează frecvent în timpul somnului datorită miozei fiziologice
D. Creșterea în volum a cristalinului odată cu vârsta, factor de risc pentru apariție
E. Apare mai frecvent la ochii hipodimensionați (hipermetropi)
 F. Agenții farrmacologici care induc mioza pot declanșa frecvent închiderea unghiului camerular
G. Apare frecvent după ce pacientul a fost operat de cataractă
H. Apare mai frecvent la ochii miopi
I. Este declanșat frecvent de expunerea la lumina puternică
J. Mai frecvent la populația asiatică

În forma acută a glaucomului primitiv cu unghi închis semnele și simptomele sunt:

A. Se observă frecvent hipopion
B. Debutul este brusc cu durere oculară unilaterală
C. Globul ocular este hiperton
D. Congestia conjunctivei bulbare
E. La gonioscopie – unghiul camerular este deschis
F. La fundul de ochi se observă papila nervului optic palidă
G. Pupila în midriază areflexă
H. Pupila este mică
I. Camera anterioară este de profunzime crescută
J. Cefalee, grețuri, vărsături

Tratamentul glaucomului primitiv cu unghi închis forma acută:

A. Goniotomia poate fi eficientă
B. Administrarea locală de miotice
C. Trabeculoplastia laser este adesea eficientă
D. Tratamentul curativ constă în iridotomie laser sau iridectomie chirurgical
E. Tratamentul medicamentos este frecvent suficient
F. Este o urgență majoră oftalmologică
G. Utilizarea derivaților prostaglandinici care cresc drenajul pe calea uveosclerală este cel mai
eficient
H. Administrarea hipotonizantelor oculare sistemice – acetazolamidă, manitol
I. Tratamentul chirurgical cu sistem artificial de drenaj poate fi frecvent indicat
J. La ochiul congener se va indică iridotomie laser profilactică

Glaucomul congenital precoce – caracteristici:

A. Este forma cea mai frecventă de glaucom congenital
B. Are transmitere ereditară
C. Examenul discului optic evidențiază edem papilar
D. Megalocorneea – principalul semn clinic
E. Semnul clinic principal este exoftalmia
F. Corneea prezintă o opacitate centrală care colorează la fluoresceină
G. Apare tardiv după naștere – după vârsta de 2 ani
H. Epifora este un semn clinic frecvent
I. Gonioscopia are aspect normal
J. În stadiile avansate apare mărirea de volum a globului ocular - buftalmia

În glaucomul congenital principiile de tratament sunt:

 A. În glaucomul congenital precoce tratamentul este o urgență
B. În glaucomul juvenil tratamentul principal este cu laserul - iridotomie
C. Lipsa tratamentului duce la orbire
D. Evoluția glaucomului congenital precoce este lent progresivă
E. Derivații prostaglandinici reprezintă prima linie terapeutică în glaucomul congenital precoce
F. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce constă în goniotomie sau
trabeculotomie
G. Glaucomul juvenil debutează în primii 2 ani de viatâ
H. În glaucomul congenital precoce tratamentul este chirurgical
I. Glaucomul juvenil are aspect clinic similar cu glaucomul primitiv cu unghi închis
J. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce poate fi trabeculectomia sau sistemele
artificiale de drenaj

Despre hipermetropie sunt adevărate următoarele : :

A. Corecţia aeriană se face cu cea mai mare lentilă convergentă cu care pacientul vede cel mai bine
B. Corecţia se face cu lentile aeriene convergente
C. Hipermetropia nu are un caracter staţionar
D. Este o ametropie stigmică
E. Ochiul hipermetrop nu are punct remotum
F. Corecţia se face cu lentile aeriene divergente
G. Este o ametropie astigmică
H. Hipermetropia totală reprezintă cantitatea totală de hipermetropie prezentă atunci cand
acomodaţia nu este blocată
I. Corecţia aeriană se face cu cea mai mica lentilă convergentă cu care pacientul vede cel mai bine
J. La adult si la persoanele in vârstă cu hipermetropie axială medie exista riscul inchiderii acute a
unghiului

Următoarele afirmaţii sunt adevarate despre miopie :

A. In miopie, razele de lumină sunt focalizate inaintea retinei
B. In miopie pacientul acuză vedere inceţoşată la aproape
C. Miopia creşte pană in jurul vârstei de 18 ani după care se stabilizează
D. In miopia patologică axul antero-posterior scade progresiv
E. Ca regula generală, in corecţia miopiei simple se recomandă cea mai mare lentila divergentă ce
asigură obţinerea celei mai bune acuităţi vizuale
F. Miopia simplă nu necesită corecţie optică
G. Miopia debutează in jurul vârstei de 5 ani
H. Din punct de vedere clinic distingem o miopie simplă şi o miopie degenerativă
I. In miopia patologică axul antero-posterior creste progresiv
J. Miopia reprezintă un factor de risc in aparitia şi evoluţia glaucomului primitiv cu unghi deschis

In ceea ce priveste utilizarea lentilelor aeriene :

A. Trebuie sa fie rezistente, usoare si estetice
B. Lentilele divergente sunt utilizate in corecţia hipermetropiei
C. Lentilele divergente sunt notate cu semnul plus (+)
 D. Au ca scop corecţia viciilor de refracţie
E. Lentilele cilindrice sunt utilizate in corecţia prezbiopiei
F. Pot fi sferice, astigmice sau prismatice
G. Au ca scop alinierea axelor vizuale
H. Au ca scop protecţia globului ocular de traumatisme mecanice şi de energia radiantă
I. Lentilele divergente sunt utilizate in corecţia prezbiopiei
J. Lentilele convergente sun notate cu semnul minus (-)

Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la portul lentilelor de contact :

A. Portul lentilelor de contact nu asigură o corecţie optimă constantă
B. Sunt utilizate in scop estetic pentru a schimba culoarea ochilor
C. Pot masca diverse anomalii sau cicatrici
D. Au un cost scăzut
E. Sunt recomandate pentru corecţia viciilor de refracţie
F. Pot corecta doar vederea la distanta
G. Pot corecta doar vederea la aproape
H. Au multiple scopuri : optic, terapeutic şi estetic
I. Nu este necesară o intreţinere riguroasă in portul lentilelor de contact
J. Sunt utilizate pentru a favoriza vindecarea unor leziuni

Despre astigmatism se poate afirma : :

A. Primul semn oftalmoscopic in astigmatism il constituie conusul miopic
B. In astigmatism pacientul confundă literele (N in loc de H)
C. Corecţia aeriană a astigmatismelor regulate se realizează cu ajutorul lentilelor cilindrice şi
sferocilindrice
D. Dupa meridianul interesat poate fi : astigmatism regulat şi neregulat
E. Pacientul nu confundă cifrele
F. Nu există simptome specifice acestui viciu de refracţie
G. Astigmatismele importante nu determină scaderea acuitătii vizuale
H. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă mai ales când trebuie sa efectueze
munci de precizie
I. Corecţia aeriană a astigmatismelor regulate se realizează cu lentile divergente
J. Este o ametropie asferică

Despre procesul de acomodaţie se poate afirma :

A. Cand ochiul priveşte un obiect situat aproape, pe langa acomodaţie se realizează un grad de
constricţie pupilară şi de convergenţă
B. Paralel cu avansarea in vârstă, capsula cristaliniana devine mai elastică
C. Persoanele presbioape nu necesită corecţie optică la vederea de aproape
D. Se insoţeşte de două fenomene sincinetice : mioză şi convergenţă
E. Paralel cu avansarea in vârstă , nucleul cristalinian devine mai moale
F. Paralel cu avansarea in vârstă , nucleul cristalinian devine mai dur
G. Paralel cu avansarea in vârstă , capsula cristaliniană devine mai putin elastică
H. Este un proces care işi schimbă parametrii in timp
 I. Este un proces care nu işi schimbă parametrii in timp
J. Cand ochiul priveşte un obiect situat aproape, pe lângă acomodaţie se realizează un grad de
dilatare a pupilei

Referitor la presbiopie sunt adevărate afirmaţiile :

A. Este generată de creşterea elasticităţii capsulei şi a materialului cristalinian
B. Presbiopia reprezintă diminuarea progresivă a raspunsului acomodativ
C. Este generată de pierderea elasticitătii capsulei şi a materialului cristalinian
D. Pacientul cu presbiopie apropie textul şi utilizează o iluminare mai slabă
E. Corecţia presbiopiei la ametropi poate fi recomandată fie pe un ochelar separat, fie pe acelaşi
ochelar utilizând lentile multifocale
F. Se instalează la toţi indivizii, indiferent de existenţa ametropiilor
G. Corecţia presbiopiei se practică cu lentile divergente ce se adaugă la corecţia pentru distanţă
H. Corecţia presbiopiei se practică cu lentile convergente ce se adauga la corecţia pentru distanţă
I. Debutul presbiopiei se traduce prin inceţoşarea vederii la distantă
J. Corecţia presbiopiei se face doar pe un ochelar separat

Despre miopie sunt adevărate urmatoarele aspecte, cu excepţia : :

A. Imaginea este formată in spatele retinei
B. Primul semn oftalmoscopic in miopia simplă este conusul miopic
C. Cu cat debutează mai repede o miopie simplă, cu atât rata progresiei este mai scazută
D. Miopia simplă rareori depaşeste 6 dioptrii
E. In tratamentul miopiei degenerative nu este posibilă reabilitarea optică cu lentile de contact
F. Miopia simpla debutează rar după vârsta de de 25 de ani
G. Poate fi axială, de curbură, de indice
H. Miopia simplă este o tulburare refractivă pură
I. Cu cât debutează mai repede o miopie simpla, cu atât rata progresiei este mai crescută
J. In miopie, acuitatea vizuală este scazută la aproape

Alegeti afirmaţiile corecte cu privire la anizometropie : :

A. In anizometropiile forte se recomandă utilizarea lentilelor de contact care sunt capabile sa
realizeze o corecţie totală
B. In anizometropiile forte nu se recomandă utilizarea lentilelor de contact
C. Asimetria refracţiei nu poate determina o inegalitate a mărimii imaginilor retiniene
D. In anizometropiile axiale slabe (sub 4 dioptrii) corectia optică cu lentile aeriene nu este
satisfacatoare
E. Anizometropia este definită drept diferenţa de presiune dintre cei doi ochi
F. Anizometropia poate fi simplă, compusă, mixtă
G. Anizometropia poate fi axială şi de curbură
H. Anizometropia este definită drept diferenţa de refracţie intre cei doi ochi
I. Anizometropiile sunt doar axiale
J. In anizometropiile axiale slabe (sub 4 dioptrii) corecţia optică cu lentile aeriene este
satisfăcătoare
Intr-o hipermetropie se pot constata următoarele aspecte clinice, cu excepţia:
A. Ax antero-posterior mic
B. Pseudoedem papilar
C. Ectazie sclerală pol posterior (stafilom)
D. Unghi camerular ingust
E. Strabism divergent
F. Semilună temporală alb-galbuie la marginea discului optic
G. Cameră anterioara mică
H. Ax antero-posterior crescut
I. Strabism convergent
J. Cameră anterioară profundă

Complicaţiile portului lentilelor de contact includ : :

A. Vasodilataţie si neovascularizaţie corneo-conjunctivală
B. Eroziuni corneene sub formă de puncte, striuri, hartă geografică
C. Infiltrate corneene doar centrale
D. Conjunctivită papilara gigantă
E. Doar keratite ulcerative fungice
F. Doar keratite ulcerative bacteriene
G. Keratite ulcerative : bacteriene, fungice, cu Acanthamoeba
H. Infiltrate corneene cu topografie variabilă (centrale, marginale)
I. Neovascularizaţie retiniană
J. Keratita cu Acanthomoeba – rară, uşor de diagnosticat

Acomodaţia poate fi apreciată cu ajutorul următorilor parametri cantitativi :

A. Punctul proximum : utilizează acomodaţia maximă
B. Punctum remotum : distanta minimă de la care ochiul vede o imagine clară
C. Punctum remotum : situat la infinit pentru emetrop, real pentru miopi şi virtual pentru
hipermetopi
D. Parcursul acomodativ : distanţa dintre punctum remotum şi punctum proximum
E. Amplitudinea acomodativă : modificarea maxima a refracţiei prin acomodaţie
F. Viteza de acomodaţie : este de aproximativ 0,3 secunde
G. Amplitudinea acomodativă : se măsoară in metri
H. Parcursul acomodativ : se măsoară in dioptrii
I. Viteza de acomodaţie : este de aproximativ 0,5 secunde
J. Punctul proximum : punctul cel mai indepărtat de la care ochiul vede clar un obiect

Despre spasmul acomodativ se poate afirma :

A. Diagnosticul se precizează prin administrarea de cicloplegice şi măsurarea refractiei
B. Se caracterizează prin pierderea tonusului muşchiului ciliar
C. Tratamentul include tratamentul etiologic, corecţia optică şi relaxarea tranzitorie a muşchiului
ciliar
D. Se caracterizează prin vedere inceţoşată, fotofobie, cefalee, diplopie
E. La miopii mici spasmul acomodativ poate induce o uşoară hipermetropie
 F. Se caracterizează prin apariţia unui efort acomodativ in exces fată de necesităţi
G. Nu necesită tratament
H. Prezinta un debut brusc
I. Prezintă un debut insidios
J. Se caracterizează prin diminuarea progresivă a raspunsului acomodativ

Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate :

A. Numim refracţie dinamică atunci cand obiectul este situat aproape de ochi si implica procesul de
acomodaţie
B. Puterea refractivă a cristalinului nu este influenţată de procesul de acomodaţie
C. In condiţii normale corneea si cristalinul reprezintă cei mai importanţi dioptri oculari
D. Numim refracţie dinamică atunci cand obiectul este situat la infinit
E. Numim refracţie statică atunci cand obiectul este situat la infinit
F. Numim refracţie statică atunci cand obiectul este situat aproape de ochi si implică procesul de
acomodaţie
G. Puterea refractivă a cristalinului variază in funcţie de prezenţa sau absenţa acomodaţiei
H. In conditii normale pupila si retina reprezintă cei mai importanti dioptri oculari
I. Ametropiile de corelaţie au un impact sever asupra funcţiei vizuale
J. Orice abatere de la starea de emetropie se numeşte ametropie

Care dintre urmatoarele afirmaţii sunt adevărate despre astigmatism :

A. Astigmatismele neregulate pot fi corectate cu ajutorul lentilelor de contact dure
B. In astigmatism puterea de refractie a ochiului nu este identică in toate meridianele
C. Astigmatismele regulate nu pot fi corectate cu ajutorul chirurgiei refractive
D. Astigmatismele regulate pot fi clasificate in : simple, compuse, mixte
E. In astigmatism puterea de refracţie a ochiului este identică in toate meridianele
F. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă
G. Imaginea formată pe retina unui ochi astigmic este inceţosată
H. Imaginea formată pe retina unui ochi astigmic este clară
I. Astigmatismele regulate nu pot fi corectate cu ajutorul lentilelor aeriene
J. Astigmatismele neregulate nu pot fi corectate cu ajutorul lentilelor de contact dure

Orbita este străbătută de următorii nervi cranieni:

A. II (optic)
B. XII (hipoglos)
C. X (vag )
D. VIII (vestibulocohlear)
E. III (oculomotor)
F. IX (glosofaringian)
G. IV (trohlear)
H. VI (abducens)
I. XI (accesor)
J. V (trigemen)
Peretele inferior (planșeul) orbitei:
A. Fractura planșeului orbitar este cel mai rar tip de fractura de orbită
B. Conține canalul optic
C. Are în structura sa osul palatin
D. Are în structura sa osul zigomatic
E. În urma unui traumatism fractura plașeului duce prolabarea conținutului orbitar în sinusul maxilar
F. Fractura planșeului orbitar prin înfundare apare ca urmare a creșterii marcare a presiunii
introrbitare (lovitura cu o minge de tenis)
G. Are în structura sa osul frontal
H. Are în structura sa osul maxilar
I. Are în structura sa osul etmoid
J. Are în structura sa osul lacrimal

Exoftalmia poate fi de cauză:

A. Ptoza palpebrală
B. Tumorală (gliom de nerv optic)
C. Traumatică (hematom)
D. Inflamatorie (varice)
E. Sclerită
F. Inflamatorie (celulită)
G. Tumorală (fistula carotido-cavernoasă)
H. Vasculară (anevrisme)
I. Endocrină (boală Graves)
J. Astigmatism

Exoftalmia poate fi:

A. Axială (afecțiuni ale glandei lacrimale)
B. Permanentă (tumoră orbitară)
C. În cazul unei distanțe mai mici de 12 mm dintre vertexul corneei și marginea externă a orbitei
D. Mereu bilaterală
E. Acută (emfizem determinat de fractura sinusurilor)
F. Dureroasă (inflamații orbitare)
G. Intermitentă (varice orbitare)
H. Măsurată cu aplanotonometrul Goldmann
I. Reductibilă în cazul tumurilor orbitare dense
J. Pulsatilă (fistula carotido-cavernoasă)

Celulita orbitară:
A. Implică globul ocular
B. Poate fi cazată de infecții exogene (sinuzita)
C. Tratamentul sistemic este exclusiv cu antiinflamatorii
D. Implică infectarea țesururilor orbitare preseptale
E. Tratamentul este o urgență
F. Reprezintă infectarea țesururilor orbitare retroseptale
 G. Poate fi cauzată de infecții exogene (traumatisme orbitare cu retenție de corpi străini)
H. Are debut insidios
I. Afectează cel mai frecvent adulții
J. Poate fi cauzată de infecții endogene (dacriocistita, infecții dentare)

Clinic, celulita orbitară induce:

A. Exoftalmie laterală pulsatilă
B. Edem inflamator palpebral marcat
C. Exoftalmie bilaterală cronică
D. Retracție palpebrală
E. Dezlipite de retină
F. Boala Basedov-Graves
G. Chemozis
H. Exoftalmie axială
I. Durere puternică
J. Diplopie

Oftalmopatia tiroidiană are următoarele semne clinice:

A. Prolapsul glandei lacrimale
B. Miopatie restrictivă
C. Enoftalmie
D. Cataractă
E. Exoftalmie
F. Semnele clinice sunt unilaterale
G. Ptoză palpebrală
H. Afectarea țesutului orbitar moale
I. Neuropatie optică
J. Retracție palpebrală

Afectarea țesutului orbitar moale în oftalmopatia tiroidiană se caracterizează prin :

A. Sindrom de ochi uscat
B. Hipersecreție lacrimală
C. Închiderea acută a unghiului camerular
D. Edem palpebral și periocular
E. Hiperemia conjunctivală în zona de inserție a mușchilor drepți orizontali
F. Osteoliza pereților orbitari
G. Kerato-conjunctivită limbică superioară
H. Nevrită optică
I. Cataractă
J. Chemozis

Despre pseudotumora inflamatorie orbitară sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Se asociază cu enoftalmie
B. Nu se asociază cu exoftalmie
 C. Tratamentul este exclusiv cu antiinflamatorii nesteroidiene
D. Tomografia computerizată evidențiază hipertrofia mușchilor sau a glandei lacrimale
E. Puncția biosie orbitară relevă țesut celular cu infilitrat tumoral
F. Tomografia computerizată evidențiază prezența formațiunii tumorale
G. Puncția biosie orbitară relevă țesut celular cu infilitrat limfoplasmocitar
H. Ecografia decelează mărirea densității țesutului orbitar cu reacție miozitică
I. Se asociază cu exofalmie
J. Tratamentul este cu corticoterapie susținută, radioterapie sau ciclofosfamidă

Este adevărat despre tumorile orbitare:

A. Hemangiomul capilar orbitar este o tumoră malignă slab diferențiată
B. Neurofibromul din boala Rercklinhausen se manifestă cel mai frecvent sub formă de chist
epidermoid
C. Învadarea orbitei de către tumori maligne a sinusurilor este foarte rară
D. Tumorile orbitare determină exoftalmii progresive nereductibile
E. Hemangiomul cavernos orbitar este cea mai frecvetă tumoră a nou-nascutului
F. Tumorile orbitare determină exoftalmii reductibile
G. Hemangiomul cavernos orbitar este o tumoră încapsulată ce conține cavități largi
H. Hemangiomul capilar orbitar este o tumoră benignă care apare frecvent la nou-născut
I. Chistul dermoid conține anexe dermice
J. Neurofibromul din boala Rercklinhausen se manifestă cel mai frecvent sub formă de nevrom
plexiform orbitar

Fracturile plașeului orbitar prin înfundare (blow-out):

A. Se asociază cu prolapsul conținutului orbitar în sinusul maxilar
B. Se asociază cu prolapsul conținutului orbitar în sinusul frontal
C. Zona inervată de nervul trohlear este anesteziată
D. Apare ca rezultat al creșterii marcate a presiunii intraorbitare
E. Se asociză clinic cu enoftalmie, echimoză perioulară, emfizem subcutanat
F. Se asociză clinic cu retracție palpabrală
G. Zona inervată de nervul infraorbitar este anesteziată
H. Apare ca rezultat al creșterii marcate a presiunii intraoculare
I. Diplopia și enoftalmia justifică tratamentul conservator
J. Se asociză clinic cu îngustarea fantei palpabrale

Corpii străini orbitari:

A. Este importantă și asanarea infecției și rezolvarea leziunilor organice orbitare
B. Extracția corpilor străini se realizează doar pentru localizările intraoculare
C. Mereu lezează globul ocular
D. Corpii străini radioopaci se identifică prin radiografie
E. Penetrarea țesutului orbitar induce o inflamație ușoară cronică
F. Localizarea corpilor străini de plastic realizează prin radiografie
G. Penetrarea țesutului orbitar determină inflamație și infecție
H. Tratamentul constă în extracția corpilor străini
 I. Localizarea corpilor străini din lemn realizează prin ecografie sau rezonanță magnetică
J. Extracția corpilor straini poate fi temporizată până la 2 luni după traumatism

Hemangiomul capilar orbitar:

A. Poate avea un segment superficial plan de culoare roșie
B. Leziunile profunde apar ca o masă albastrie
C. Plânsul nu accentuează culoarea leziunilor produnde
D. Radioterapia este prima linie de tratament
E. Tratamentul chirurgical se recomandă frecvent la copiii mici
F. Se produce o resorbție spontană în primii 5-7 ani de viață
G. Tratamentul chirurgical se recomandă la copiii mici doar dacă determină ptoză palpabrală și
ambliopie
H. Evoluția este progresivă în primele luni de viață
I. Tratamentul medicamentos este cu imunosupresoare
J. Este o tumora frecventă a adultului

Mușchi extraoculari ai globilor oculari sunt:

A. Mușchiul drept extern
B. Mușchiul ridicător al pleoapei superioare
C. Mușchiul marele oblic
D. Mușchiul drept intern
E. Mușchiul tarsal superior
F. Mușchiul tarsal inferior
G. Mușchiul oblicul inferior
H. Mușchiul orbicular
I. Mușchiul levator
J. Mușchiul drept superior

Cefalee:
A. Migrenă
B. Diplopie
C. Vertij
D. Oboseală vizuală după 40 ani
E. Poziția reflexului cornean
F. Senzație de ochi încrucișați
G. Vărsături
H. Examenul în lumină difuză
I. Vedere incețoșată
J. Anomalii ale vederii colorate

Testul Krimsky:
A. Tratament pleioptic
B. Test Schirmer
C. Corecția optică a ametropiilor în strabism
 D. Câmpul vizual
E. Pahimetria
F. Testul “Cover test”
G. Examenul vederii binoculare
H. Simț cromatic
I. Tratament ortoptic
J. Tomografia computerizată oculară

Tratament chirurgical:
A. Injecții anti-VEGF
B. Fotocoagulare laser
C. Este cel mai scurt mușchi extraocular
D. Instilații oculare cu antibiotic
E. Chirurgia vitreoretiniană
F. Este singurul care nu are inserție osoasă în vârful orbitei
G. Tratamentul necesită o strânsă colaborare cu familia
H. Acțiunea principală este rotația externă
I. Are originea din unghiul infero-intern al orbitei
J. Enucleația

Este inervat de nervul oculomotor comun:

A. Este cel mai lung mușchi extraocular
B. Acțiunea principală este rotația internă
C. Este inervat motor de nervul trohlear
D. Acțiunea principală este reprezentată de rotația internă a globului ocular
E. Are originea din unghiul supero-intern al orbitei
F. Acțiunea secundară este reprezentată de coborârea si abducția globului ocular
G. Este cel mai lung mușchi extraocular
H. Se mai numește oblicul superior
I. Este singurul care are inserție osoasă în vârful orbitei
J. Realizează adducția globului ocular

Este cel mai scurt mușchi extraocular:

A. La vârsta de 6 luni copilul poate fixa un obiect 1-2 minute
B. Este numit și oblicul inferior
C. Este primul care apare
D. Este dezvoltat de la naștere
E. Face ochiul să îndrepte privirea spre un excitant luminos
F. Acțiunea principală este reprezentată de rotația externă a globului ocular
G. Acțiunea secundară este reprezentată de ridicarea și adducția globului ocular
H. Este inervat motor de nervul oculomotor comun
I. La vârsta de 3 luni copilul urmărește degetul
J. La vârsta de 2 luni copilul urmărește obiectele mici
La vârsta de 4 luni copilul urmărește obiectele mici:
A. Pentru determinare se utilizează sinoptoforul
B. Posibilitatea de percepție în relief a obiectelor tridimensionale din spațiu
C. Se proiectează cele 2 imagini pe zone retiniene corespondente
D. La nivelul retinei imaginea este proiectată bidimensional și nu tridimensional
E. Poate fi motorie
F. La vârsta de 6 luni copilul urmărește degetul
G. Poate fi senzorială
H. Simetria dintre acomodație și convergență se stabilește după vârsta de 3,5 ani
I. La 3 ani copilul are o convergență stabilă și consolidată
J. Este fenomenul cerebral de contopire a imaginilor similare provenite de la cei 2 ochi într-o
imagine unică

Pentru determinare se utilizează autokeratorefractometrul:

A. La nivelul retinei imaginea este proiectată tridimensional
B. Se determină cu sinoptoforul
C. La nivelul retinei imaginea este proiectată tridimensional
D. Se determină cu stereoteste
E. Se proiectează cele 2 imagini pe zone retiniene corespondente
F. Fuziunea motorie reprezintă mișcarea de divergență
G. Se mai numește stereopsis
H. Apreciază înălțimea, lățimea și profunzimea obiectelor
I. Reprezintă posibilitatea de percepție în relief a obiectelor tridimensionale în spațiu
J. Este fenomenul cerebral de contopire a imaginilor similar provenite de la cei 2 ochi într-o
imagine unică

Apreciază forma, mărimea și detaliile:

A. Prezența unui strabism latent
B. Devierea unuia sau ambilor globi oculari
C. Prezența hipermetropiei
D. Prezența astigmatismului
E. Strabism latent –heterotropie
F. Prezența miopiei
G. Heterotropie
H. Prezența unui strabism manifest
I. Poate fi motorie
J. Prezența unui strabism intermitent

Strabism manifest-heteroforie:
A. Mișcările binoculare se numesc ducții
B. Divergența- deplasarea laterală a ochilor
C. Mișcările indirecte opuse: convergența sau divergența
D. Convergența- deplasarea nazală a ochilor
E. Mișcările binoculare se numesc versii
 F. Convergența- deplasarea laterală a ochilor
G. Divergența- deplasarea nazală a ochilor
H. Convergența se mai numește și ambliopie
I. Mișcările monoculare se numesc ducții
J. Mișcările monoculare se numesc versii

Corespondența retiniană anormală:

A. Se produc în cea de a doua decada de viață
B. Absența vederii binoculare
C. Se dezvoltă în prima decadă de viață
D. Stabilește un tip de cooperare binoculară între fovee și o zonă retiniană periferică
E. Stabilește un tip de cooperare monoculară
F. Vederea binoculară deficitară
G. Vederea binoculară constă într-o dezvoltare completă a fuziunii
H. Se produc 2 tipuri de tulburări
I. Este caracterizată de prezența vederii binoculare
J. În funcție de gravitate se produc 3 tipuri de tulburări

Percepția simultană:
A. Reprezintă capacitatea de a percepe dedublat un obiect situat înafara ariei Panum
B. Capacitatea de a percepe un obiect in aria Panum
C. Prezența diplopiei fiziologice
D. Reprezintă gradul 1 al vederii binoculare
E. Reprezintă gradul 3 al vederii binoculare
F. Reprezintă capacitatea de a percepe în același timp 2 imagini diferite
G. Are 2 componente
H. Are 3 componente
I. Este cunoscută și ca diplopie fiziologică
J. Poate fi testată cu ajutorul câmpului vizual

Tratamentul chirurgical al strabismului:

A. Modificarea axelor de inserție
B. Are drept scop refacerea ortopoziției prin acțiunea directă asupra mușchilor extrinseci ai globului
ocular
C. Corecția optică a ametropiilor
D. Avansarea inserției sclerale
E. Avansarea inserției conjunctivale
F. Injecție cu acid hialuronic
G. Are drept scop refacerea ortopoziției prin acțiunea directa asupra mușchilor intrinseci ai globului
ocular
H. Retropoziție
I. Slăbiri musculare
J. Tratament pleioptic
Glanda lacrimlă principală:
A. Porțiunea palpebrală este situată în unghiul supero extern al orbitei
B. Porțiunea orbitară este localizată în foseta lacrimală a osului frontal
C. Vascularizația este asigurată de vasele lacrimale
D. Secreta stratul lipidic al filmului lacrimal
E. Secretă stratul mucos al filmului lacrimal
F. Conține sacul lacrimal
G. Porțiunea orbitară este situată în unghiul supero extern al orbitei
H. Inervația provine din nervul lacrimal
I. Este o glandă endocrină
J. Este o glandă exocrină cu secreție seroasă

Filmul lacrimal:
A. Are rol protector pentru epiteliile subjacente
B. Stratul mucos aderă de epiteliul cornean și conjunctival
C. Stratul mucos conține electroliți și lizozim
D. Stratul lipidic aderă de epiteliul cornean și conjunctival
E. Stratul apos este secretat de glanda lacrimală principală
F. Stratul apos conține mucus
G. Clipitul nu influiențează filmul lacrimal
H. Secreția lacrimală nu este influientată de stimuli psihici emoționali
I. Stratul lipidic este secretat de glandele Meibomius
J. Stratul lipidic este situat la exterior

Următoarele afirmații sunt adevărare cu privire la excreția lacrimală:

A. Succțiunea mecanică în momentul clipitului contribuie la refluxul lacrimilor din sacul lacrimal spre
canaliculi
B. Captarea lacrimilor de către punctele lacrimale se face datorită apoziției lor pe globul ocular
C. Contracția mușchiului orbicular nu influiențează excreția lacrimală
D. Lacrimile sunt drenate spre glanda lacrimală
E. Succțiunea mecanică în momentul deschiderii pleoapelor contribuie la drenajul lacrimilor
F. Punctul lacrimal este localizat în treimea externă a pleoapei
G. Lacrimile sunt drenate spre canalul nazolacrimal
H. Lacrimile sunt drenate spre canaliculii lacrimali
I. La nivelul punctelor lacrimale inferioare se absoarbe aproximativ 60-70% din cantitatea de lacrimi
J. Fiecare clipit împinge lacrimile spre sacul lacrimal

Obstrucția canalului lacrimo-nazal :

A. Este cea mai frecventă anomalie a sistemului de drenaj lacrimal la copil
B. Rezultă dintr-un defect de perforare a parții inferioare a canalului lacrimo-nazal
C. Netratată se poate complica cu ptoză palpebrală
D. Masajul sacului lacrimal este contraindicat
E. Determină epiforă
F. Cateterismul căilor lacrimale se realizează dacă tratamentul conservator este ineficient
 G. Se însoțește de fenomene infecțioase repetate
H. Se însoțește de sindrom de ochi uscat
I. Cateterismul căilor lacrimale este prima atitudine terapeutică recomandată
J. Rezultă dintr-un defect de perforare a punctului lacrimal

Sindromul de ochi uscat:

A. Poate fi determinat de o lacrimală anormală calitativ
B. Este determinat de obstrucția canalului lacrimo-nazal
C. Poate fi determinat de hiposecreție lacrimală
D. Nu determină complicații corneene
E. Conjunctiva este congestionată
F. Examenul obiectiv evidențiază o secreție groas, filamentoasă, uneori aderentă de cornee
G. Debutează prin epiforă
H. Poate fi determinat de hiposecreția unorii apoase
I. Determină reducerea sau absența meniscurilor lacrimale
J. Se poate complica cu dacriocistită acută

Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la testele de evaluate a secreției lacrimale:

A. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se instilează o picătură de fluoresceină
B. Testul Schirmer evaluează lacrimile din punctul de vedere al compoziției
C. Testul Schirmer presupune aplicarea unei hârtii speciale de filtru pe marginea internă a pleoapei
superioare
D. O valoare de peste 25 mm a testului Schirmer este semnificarivă pentru hiposecreție lacrimală
E. Evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal presupune examinarea filmului lacrimal după ce
pacientul clipește o dată apoi rămâne cu ochii deschiși până la ruperea filmului lacrimal
F. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se folosește filtrul de cobalt cu lumină
albastră
G. Fluoresceina nu este utilă în evaluarea timpului de rupere afilmului lacrimal
H. Dispariția meniscurilor lacrimale are loc în hiperlăcrimare
I. Testele de laborator permit dozarea lizozimului din lacrimi
J. Testul Schirmer presupune aplicarea unei hârtii speciale de filtru pe marginea externă a pleoapei
inferioare

Tratamentul sindromului de ochi uscat include:

A. Unguente lubrefiante
B. Antiinflamatorii locale
C. Antibiotice administrate topic sunt prima linie de tratament
D. Blefarorafia temporară în formele usoare
E. Medicație pentru tratament de scurtă durată
F. Ser autolog
G. Ocluzia temporară/permanentă a punctelor lacrimale
H. Ciclosporina administrată topic în formele ușoare
I. Reducerea eveporării lacrimilor prin creșterea temperaturii aerului și a ventilaței
J. Lacrimi artificiale
Insuficiența de drenaj pe căile lacrimale se poate datora:
A. Lagoftalmiei
B. Tulburărilor de statică și dinamică palpabrală precum slăbirea orbicularului pleoapei
C. Ulcerelor corneene
D. Obstrucției congenitale sau dobândit a căilor de drenaj
E. Sindromului de ochi uscat
F. Ptozei palpebrale
G. Eversiei punctului lacrimal
H. Cataractei
I. Conjunctivitei
J. Ectropionului pleoapei inferioare

Dacrioadenita acută:
A. Evoluția este favorabilă în absența tratamentului
B. Clinic se constată edemul pleoapei inferioare în treimea internă
C. Se tratează cu antibiotice și antiinflamatorii
D. Reprezintă inflamația glandei lacrimale
E. La palparea cantusului intern se constată prezența unei formațiuni pseudotumorale
F. Se poate complica prin extinderea infecției spre țesuturile orbitare
G. Se complică cu dacriocistită acută
H. Presupune inflamația canaliculilor lacrimali
I. Clinic se constată edemul pleoapei superioare, tegumente congestionate, chemozis
J. Clinic debutează cu durere în unghiul superoextern al orbitei

Dacriocistita acută:
A. Palparea sacului lacrimal poate determina refluxul puroiului prin sacul lacrimal
B. Se poate complica cu extensia infecției spre orbită
C. Apare frecvent la nou-născuți sau în decada a 5-a de viață
D. Nu este favorizată de staza lacrimală
E. Clinic pacientul prezintă o tumefiere eritematoasă și dureroasă la nivelul cantusului extern
F. Clinic pacientul prezintă o tumefiere eritematoasă și dureroasă sub tendonul cantal intern
G. Este inflamația sacului lacrimal și a ductului lacrimo-nazal
H. Apare frecvent la pacienții vârstnici
I. Se poate complica cu ptoza palpebrală congenitală
J. Este inflamația glandei lacrimale principale

Despre dacriocistita cronică este adevărat faptul că:

A. Este favorizată de stagnarea lacrimilor
B. Presiunea asupra regiunii presaculare determină refluxul prin punctele lacrimale
C. Se asociază cu epiforă
D. Tratamentul de prima intenție este incizia orbitei
E. Reprezintă inflamația glandei lacrimale
F. Este rezultatul obstrucției punctului lacrimal
G. Se poate complica prin conjunctivită
 H. Este rezultatul unei infecții subclinice secundare obstrucției canalului lacrimal
I. Pleoapa superioară este edemațiată
J. Debutează cu durere în unghiul supero-extern al orbitei

Mucocelul:
A. Se tratează de primă intenție cu antifungice
B. Prin compresiunea sa se exprimă prin punctul lacrimal o secreție albicioasă
C. Induce epiforă
D. Este o formă de dacriocistită cronică
E. Are ca tratament intervenția de dacriocistorinostomie
F. Este o inflamație acută a canaliculelor lacrimale
G. Determină bombarea tegumentelor în șanțul nazogenian
H. Se remite spontan, fără tratament
I. Permite realizarea cu succes a cateterismului căilor lacrimale
J. Este o neoplazie a sacului lacrimal

Complicațiile dacriocistitei acute constau în:

A. Cataractă
B. Cronicizare (dacriocistită cronică)
C. Degenerarea malignă a sacului lacrimal
D. Fibroza sacului lacrimal
E. Sclerită posterioară
F. Sindrom de ochi uscat
G. Fistula sacului lacrimal la piele
H. Celulită orbitară
I. Extensia infecției spre craniu (tromboza sinusului cavernos)
J. Inflamația glandei lacrimale principale

Mușchiul orbicular:
A. Are invervație exclusiv prin filete simpatice
B. Acționează ca un sfincter al fantei palpebrale
C. Este responsabil de coborârea pleoapei inferioare
D. Își are originea în apexul orbitei
E. Porțiunea palpebrală a sa intervine în reflexul de clipire
F. Are fibrele musculare cu dispoziție circulară localizat atât la nivelul pleoapei superioare, cât și a
celei inferioare
G. Este inervat de nervul facial
H. Participă și la închiderea forțată a pleoapelor
I. Este responsabil de ridicarea pleoapei superioare
J. Este parte componentă a tarsului

Entropionul:
A. Se poate complica cu cataractă
B. Are drept consecința malpoziția cililor
 C. Reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior
D. Tratamentul constă în intervenții chirurgicale specifice fiecărei etiologii
E. Are drept consecința ptoza palpebrală
F. Reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre interior
G. Se datorează unor anomalii ale mușchiului Muller
H. Se datorează unor anomalii ale mușchiului ridicător al pleoapei superioare
I. Se poate complica cu ulcere corneene
J. Se poate datora hiperlaxității structurilor palpebrale

Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la etiopatogenia entropionului:

A. Entropionul spastic al pleoapei inferioare apare prin contracția excesivă a mușchiului ridicător al
pleoapei superioare
B. Entropionul spastic apare prin contracția excesivă a mușchiului orbicular
C. Entropionul senil (involuțional) se poate datora hiperlaxității tendoanelor cantale
D. Entropionul involuțional se datorează paraliziei ridicător al pleoapei superioare
E. Entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei posterioare (conjunctivă și tars)
F. Entropionul involuțional se produce prin creșterea tonusului tendoanelor cantale
G. Entropionul congenital este indus de defecte congenitale stucturale ale tarsului sau hipogeneziei
retractorilor
H. Entropionul senil (involuțional) se poate datora dehiscenței retractorilor palpebrali
I. Entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei anterioare (piele și orbicular)
J. Entropionul congenital este indus de contracția excesivă a mușchiului orbicular

Ectropionul:
A. Determină îngroșarea și hipertrofia conjunctivei
B. Constă în răsucirea pleoapei spre exterior
C. Reprezintă o inflamație cronică a glandelor Meibomius
D. Se asociază cu epiforă prin malpoziția puctelor lacrimale
E. Determină ulcere corneene prin cilii care irită corneea
F. Determină inocluzie palpebrală
G. Constă în răsucirea pleoapei spre interior
H. Are drept consecință malpoziția cililor spre cornee
I. Se asociază constant cu ptoza pleoapei superioare
J. Induce keratită lagoftalmică

Alegeți afirmațiile corecte despre etiopatogenia blefaroptozei:

A. Blefaroptoza aponevrotică afectează în special copiii
B. Blefaroptoza traumatică poate apărea după dilacerări ale pleoapei superioare
C. Blefaroptoza miogenă este secundară dilacerărilor pleoapelor
D. Blefaroptoza mecanică poate fi determinată de dermatochalazis
E. Blefaroptoza apovenrotică este secundară dezinserției aponevrozei mușchiului ridicător al
pleoapei superioare (la vârstnici)
F. Blefaroptoza poate fi congenitală
G. Blefaroptoza neurogenă se datorează unor tumori ale pleoapei superioare
 H. Blefaroptoza congenitală are mereu afectare bilaterală
I. Blefaroptoza mecanică poate fi determinată de o tumoră palpebrală
J. Blefaroptoza neurogenă este determinată de afectarea nervului hipoglos

Tratamentul ptozelor palpebrale:

A. Previne lagoftalmia
B. Se poate realiza prin suspensia pleoapei la mușchiul frontal
C. Poate consta în întărirea forței mușchiului ridicător al pleoapei superioare
D. Se poate realiza prin reinserarea aponevrozei mușchiului ridicător al pleoapei superioare
E. Este chirurgical în marea majoritate a cazurilor
F. Reprezintă o urgență în cazul adulților
G. Este strict medicamentos
H. Trebuie efectuat urgent la copil când pleoapa obstruează axul vizual
I. Dacă este întarziat determină ambliopie la vârstnici
J. Constă în menținerea unor comprese reci

Orjeletul:
A. Necesită examen anatomopatologic
B. Este o inflamație supurativă a glandelor Zeiss și Moll
C. Induce entropion
D. Poate abceda spontan
E. Poate fi produs de stafilococ
F. Este o tumoră benignă a pleoapelor
G. Poate supura și colecta
H. Este o inflamație supurativă a glandei lacrimale principale
I. În stadiul inițial induce fenomene inflamatorii
J. Este o inflamație cronică a glandelor Meibomius

Alegeți afirmațiile adevărate despre blefarită:

A. Tratamentul topic cu antibiotice este contraindicat
B. Pacientul acuză senzația de prurit
C. Este asimptomaică
D. Nu se poate asocia cu dermatita seboreică
E. Poate induce ingroșarea marginii libere a pleoapelor
F. Scuame pot fi prezente în jurul cililor
G. Tratamentul presupune și toaleta și masajul marginii ciliare a pleoapelor
H. Este o infecție dată de pseudomonas
I. Clinic induce hiperemia marginii libere a pleoapelor
J. Este o inflamație acută supurativă a pleoapelor

Alegeți tumorile benigne palpebrale:

A. Carcinomul spinocelular
B. Angiomul capilar
C. Nevul
 D. Blefarita
E. Carcinomul bazocelular
F. Papilomul
G. Melanomul
H. Ectropionul
I. Xantelasma
J. Angiomul cavernos

Melanomul cutanat:
A. Nu metastasează
B. Tratamentul de elecție este chirurgical, cu limite de siguranță oncologică
C. Este o tumoră benignă pigmentată plată sau proeminentă
D. Potențialul metastazant este ridicat
E. Este o formă de epiteliom palpebral
F. Este o tumoră malignă pigmentată
G. Are extensie rapidă
H. Când tumora invadează țesutul orbitar se impune exenterația orbitei
I. Crioterapia se recomandă în cazul melanoamelor mari inoperabile
J. Nu se poate localiza palpebral

Carcinomul bazocelular:
A. Are progresie lentă
B. Este cea mai gravă agresivă tumoră pigmentată a pleoapelor
C. Este localizată mai frecvent pe pleoapa inferioară și în cantusul intern
D. Determină foarte rar metastaze
E. Poate avea aspect infiltrativ, nodular, vegetant
F. Este cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor
G. Este un papilom palpebral
H. Tratamentul de elecție este chimioterapia
I. Din cauza metastazării precoce este frevent diagnosticat în stadii tardive
J. Dispare spontan

Carcinomul spinocelular:
A. Afectează mai frecvent pleoapa superioară și unghiul extern
B. Nu metastaează
C. Se tratează cu corticosteroizi
D. Afectează mai frecvent unghiul intern
E. Este o formă de epiteliom palpebral
F. Este o formă de melanom malign cutanat
G. Diagnosticul difenețial se face pe baza examenului anatomopatologic
H. Determină metastaze
I. Este mai agresiv decât cel bazocelular
J. Se poate complica cu entropion
Alegeți afirmațiile corecte cu privire la angiomul palpebral:
A. Metastazează frecvent
B. Este o tumoră vasculară
C. Se poate trata prin excizia completă a tumorii
D. Are două tipuri histologice: bazocelular și spinocelular
E. Are forma unei tumori proeminente cu vârful ombilicat
F. Este o tumoră malignă a pleoapelor
G. Angiomul cavernos este de culoare roșie-închis
H. Se poate trata prin injectarea intralezională de corticosteroizi
I. Angiomul capilar dispare la presiune
J. Forma infiltrativă ulcerează

Alegeți afirmațiile corecte cu privire la arsurile chimice palpebrale:

A. Arsurile palpebrale sunt adesea izolate, nu se asociază cu arsurile feței
B. Pot fi sub forma unor pustule
C. Tratamentul implică și aplicarea de pomezi cicatrizante
D. Se vindecă spontan nu necesită tratament
E. Pot fi în stadiul de escare
F. Pot avea ca formă clinică veziculele
G. Pot lăsa ca sechele chalazioane
H. Tratamentul constă în aplicarea de unguente cu antibiotice
I. Se pot complica cu cataracta senilă
J. Pentru arsurile ușoare se pot efectua grefe cutanate

Conjunctiva:
A. Acoperă fața posterioară a sclerei
B. Funcția esentială este cea de protecție
C. Este o membranã mucoasă, subțire
D. Este o structuraă fără vascularizație
E. Acoperă fața posterioară a pleoapelor
F. Este o memmbrană groasă, opacă
G. Membranã subțire, trasparentă
H. Tapetează retina
I. Acoperă corneea
J. Acoperă fața anterioară a sclerei

Despre conjunctivita se poate afirma:

A. În funcție de evoluție pot fi: acute, subacute sau cronice
B. Reprezintă inflamația acută a corneei
C. În funcție de debut pot fi ale nou-nascutului, a copilului si adultului
D. Nu se insoțeste de simptome semnificative
E. Are doar o formă cronică
F. Sunt intâlnite doar la adulți
G. Pot avea doar etiologie bacteriană
 H. Reprezintă inflamația conjunctivei
I. Pot fi papilare și foliculare
J. Se caracterizează prin senzație de corp strain , de nisip și prurit

În funcție de etiologie, conjunctivitele pot fi:

A. Bacteriene
B. Noninfecțioase
C. Cronice
D. Infecțioase
E. Membranoase
F. Virale
G. Mecanice
H. Acute
I. Papilare
J. Seroase

Hiperemia vasculară conjunctivală:

A. Reprezintă o modificare de culoare
B. Se manifestă prin dilatarea ramificațiilor terminale ale papilelor dermului conjunctival
C. Mai puțin pronunțată în fundurile de sac
D. Întodeauna profundă
E. Accentuată în fundurile de sac
F. Se manifestă prin prurit intens
G. Frecventă în zona perilimbică
H. Întodeauna superficială
I. Mai puțin importantă în zona perilimbică
J. Reprezintă o modificare de relief

Despre Foliculii conjunctivali se poate afirma:

A. Pot apare in conjunctivitele foliculare
B. Sunt modificări de culoare
C. Frecvent întâlniți în keratite
D. Ganglioni limfatici moi
E. Înconjurați de vase de sănge
F. Relativ rari
G. Prezintă culoare alb-gri
H. Sunt formațiuni nodulare
I. Aspect perlat
J. Reprezintă modificari de relief

Conjunctivita gonococică a nou-nascutului:

A. Se administrează tratament doar cu lacrimi artificiale
B. Se complică cu endoftalmită
C. Este aproape întodeauna unilaterală
 D. Se administrează sistemic penicilină sau cefriaxon
E. Tratamentul este profilactiv și curativ
F. Ochi roșu cu edem palpebral marcat
G. Secreție verzuie foarte abundentă
H. Chemozis sever conjunctival
I. Debut la 2-3 zile de la naștere
J. Forma hiperacută

Conjunctivita alergică sezonieră:

A. Tratament- antihistaminice topic
B. Afectează bărbații tineri
C. Reactie de hipersensibilitate de tip I mediată de anticorpii Ig E
D. O formă rară
E. Pacient cu teren atopic
F. Apare la purtătorii de lentile de contact
G. Senzație de corp străin, lăcrimare, prurit, rinoree
H. Pacient cu astm, urticarie
I. Reacție la alergenii din aer
J. Tratament cu antibiotic la interval de o oră

Conjunctivită neonatală reprezintă:

A. Accentuată în fundul de sac superior
B. Poate fi produsă de vicii de refracție
C. Absenta secretiilor purulente
D. Cea mai importanta forma este conjunctivita gonococica
E. Diagnostic pozitiv se pune pe baza simptomatologiei si examenului bacteriologic
F. Conjunctivita cu incluzii este determinată de Chlamidia Trahomatis
G. Conjunctivită ce apare în prima lună de viață
H. Frecvent poate fi afectată și corneea
I. O formă clinică este conjunctivite cu incluzii ale nou-nascutului
J. Este absentă congestia și edemul palpebral

Conjunctivita herpetică:
A. Tratament antifungic
B. Majoritatea se rezolvă spontan
C. Apare în zona zoster oftalmică
D. Uneori tratament topic cu antivirale când există vezicule palpebrale sau atingere corneană
E. keratită/ vezicule palpebrale
F. Prezintă pseudo-membrană
G. Recurență secundară
H. Frecvent papilară
I. Determinată de poxvirus
J. De primo-infecție
Despre conjunctivita adenovirală se poate afirma:
A. Însoțită de adenopatie preauriculară
B. Uneori poate prezenta keratită punctată epitelială
C. Conjunctivită foliculară acută
D. Face parte din conjunctivitele virale
E. Una dintre forme poate fi keratoconjunctivită epidemică
F. O afecțiune rară
G. Se mai numeste și boala Apollo
H. Afectează, în general, ambii ochi
I. determinată de poxvirus
J. Nu necesită tratament

Trahomul:
A. Prezentă în zona tropicală a emisferei sudice
B. Prezentă în zona tropicală a emisferei nordice
C. Apanajul lipsei de igiena și educație sanitară
D. Keratoconjunctivită cronică specifică
E. face parte din conjunctivitele bacteriene
F. Keratoconjunctivită acută nespecifică
G. Agentul etiologic este Chlamidia Trahomatis
H. Una dintre cauzele principale de cecitate
I. Forma clinică obișnuită evoluează în 5 faze
J. Serotipurile D-K produc trahomul

Conjunctivita alergică :
A. Prezintă incluziuni intracitoplasmatice
B. Se administreaza crticosteroizi topici
C. Necesită instilarea de antihistaminice topic
D. Foliculi opalescenți, voluminoși în fundurile de sac
E. Prezinta chemozis moderat si reacție papilară difuză
F. Apare la pacientul cu teren atopic
G. Prezintă senzație de corp străin, prurit, lacrimare
H. Panusul cornean poate acoperi centrul corneei
I. Poate determina entropion
J. Prezintă foliculi cicatrizați

Conjunctivita simplă bacteriană:

A. Afecțiunea se vindecă în 10-14 zile
B. Este necesara igiena locala, indepartarea secretiilor si membranelor
C. Hiperemie conjunctivală la nivelul fundurilor de sac
D. Acuitatea vizuală este normală în absența interesării corneene
E. Este aproape întodeauna unilaterală
F. Instilații cu cloramfenicol
G. Poate prezenta adenopatie preauriculară
 H. Pot apărea mici hemoragii
I. Secreție mucopurulentă și cruste la nivelul marginii palpebrale
J. Afecțiune contagioasă ce apare in colectivități

În funcție de aspectul secreției, conjunctivita poate fi:

A. Acută
B. Seroasă
C. Purulentă
D. Cronică
E. Pseudomembranoasă
F. Infecțioasă
G. Mecanică
H. Mucopurulentă
I. Foliculară
J. Membranoasă

Conjunctivita papilară gigantă:

A. Afectează în special bărbații tineri cu dermatită atopică
B. Se mai numește și conjunctivita primavaratică
C. Este o conjunctivită bacteriană
D. apare în caz de anoftalmie protezată
E. Apare ca reacție la alergenii din aer
F. Este o conjunctivită alergică
G. Papile mari, gigante la nivelul conjunctivei tarsale superioare
H. Este o formă rară
I. Instilații cu steroizi
J. Apare la purtătorii de lentile de contact

Ulcerul central cu hipopion:

A. Acuitate vizuală pastrată
B. Etiologie virală frecventă
C. Acuitatea vizuală scade variabil
D. Debut cu un sindrom iritativ important
E. Ulcer periferic cu baza intens infiltrată
F. Apare frecvent după microtraumatisme corneene banale
G. Prezintă congestie perikeratică intensă
H. Hifemă prezentă
I. Hipopion prezent
J. Fără Tyndall al umorii apoase

Ulcerul dendritic:
A. Opacitate corneana discoidală centrală
B. Reacție uveală moderată
C. Evoluție lentă, de câteva săptămâni
 D. Keratita herpetică superficială
E. Placăepitelială opacă cu aspect arborescent
F. Keratita herpetică profundă
G. Poate determina necroza stromală
H. Poate avea aspect în hartă geografică
I. Se poate suprainfecta bacterian
J. Baza ulcerației colorează cu fluoresceină

Despre Keratită fungică se poate afirma:

A. Lentilele de contact sunt un factor de risc frecvent
B. Hipopion prezent în mod constant
C. Debut brusc cu durere oculară
D. Este o keratită punctată superficial
E. Prezintă infiltrat albicios ușor proeminent
F. Natamicina este unul dintre tratamentele de bază
G. Netratată, poate determina perforația corneei
H. Este determinată de Acantamoeba
I. Debut acut sau insidios
J. Keratita este produsă de virusul varicelo-zosterian

Corpii străini corneeni:

A. Pot fi unici sau multipli
B. Sinonimă cu contuzia corneană
C. Sinonimă cu plaga corneaosclerală
D. Fixați în grosimea corneei
E. Determină fenomene iritative imediate sau tardive
F. Corneea are aspect de mozaic
G. Origine variabilă (lemn fier, sticla, ciment)
H. Necesită frecvent intervenție chirurgicală
I. Necesită CT sau RMN
J. Tratamentul constă în extracția corpului străin

Următoarele afirmații despre arsurile chimice sunt adevarate:

A. Prognostic favorabil
B. Determinate prin contact cu un agent termic
C. Pot fi produse de substanțe alcaline sau acide
D. Prezintă un prognostic rezervat
E. Se prezintă constant cu dezepitelizări corneene de tip punctat
F. Afectare palpebrală este constantă
G. Pot fi ușoare, medii sau severe
H. Pot determina reacție iridociliară
I. Pot determina leucom cornean vascularizat
J. Produse de radiațiile ultraviolete
Arsurile termice sunt caracterizate prin:
A. Tratamentul îsi propune sa evite suprainfecțiile
B. Cauza poate fi expunerea accidentală în atmosferă cu temperature ridicata
C. Vizează anexele de suprafață a ochiului
D. Poate fi determinată de radiatii ultraviolete
E. Nu se administreaza cicloplegice si antibiotice
F. Pleoapa nu este deloc implicata
G. Cauza poate fi o substanta chimica
H. Afectarea palpebrala este constantă
I. Cauza poate fi sticla topită
J. Este contraindicata administrarea de corticosteroizi topici

Despre keratitele herpetice sunt adevărate urmatoarele afirmații: :

A. Ulcerul dendritic apare dupa expunerea la ultraviolete
B. Aciclovirul nu face parte din antiviralele cu penetranță corneană
C. Formele tipice ale keratitei herpetice superficiale sunt: keratita disciformă și keratita interstițiala
necrozantă
D. Printre complicațiile ulcerului dendritic se numără: suprainfecția bacteriana și dificultăți în
vindecarea ulcerației
E. Când infecția herpetică interesează întreg segmentul anterior al ochiului, evoluția este gravă prin
riscul crescut al suprainfectiei, perforației, glaucomului secundar
F. Virusul herpetic tip 2 cauzează leziuni faciale, orale, oculare
G. Formele tipice ale keratitei herpetice superficiale sunt ulcerul dendritic și keratită în harta
geografică
H. După infecția primară cu virusul herpetic, acesta se cantonează în ganglionii senzoriali și în
cornee sub formă latentă
I. Ulcerul dendritic debutează sub forma unei plăci epiteliale opace cu aspect arborescent, punctat
sau stelat
J. Tratamentul patogenic al keratitelor virale superficiale constă în administrarea de corticosteroizii

Despre keratitele cu determinism imunoalergic sunt adevărate urmatoarele afirmații:

A. Keratita din acneea rozacee interesează mai frecvent femeile în vârstă de 30-50 ani.
B. Keratoconjunctivita primăvăratică reprezinta o inflamație unilaterală, recidivantă, în special la
adulți
C. Keratoconjuncitivita primaravaratică debutează în jurul vârstei de 5 ani și are un caracter
autolimitativ după pubertate.
D. Ulcerul Mooren este o afecțiune autoimună în care sunt produși autoanticorpi împotriva
antigenelor epiteliului cornean și conjunctival.
E. Clinic, keratoconjunctivita atopică debutează brusc cu chemozis, conjunctivită papilară și uneori
keratită punctată superficială.
F. Ulcerul Mooren evoluează cu un sindrom iritativ ușor și se caracterizează prin apariția unui ulcer
central.
G. Keratoconjunctivita atopică este o reacție de hipersensibilizare mediană de IgA
H. În formele ușoare de keratoconjunctivita atopică, se recomandă corticosteroizi administrați local
 I. Manifestările oculare din keratita din acneea rozacee sunt : blefaroconjunctivită cronică,
episclerită, keratită, irită.
J. Keratoconjunctivita atopică este o afecțiune ce prezintă o exacerbarea sezonieră

Keratitele produse de virusul varicelo-zosterian: :

A. Boala debutează brusc cu hiperemie, vezicule și pustule în teritoriul cutanat la nervului oftalmic
B. Printre formele clinice ale manifestării corneene se numără: keratita punctata superficiala, plăcile
dendritice epiteliale, keratita numulara, keratita disciforma
C. Tratamentul etiologic presupune administrarea sistemică de antivirale
D. Virusul varicelo-zosterian este epItelio-neurotrop ca și virusul herpetic
E. Atingerea corneana poate evolua spre keratita neuroparalitica
F. Primul contact cu virusul produce varicela, după care el se cantonează în ganglionii senzoriali și
în cornee sub formă latentă
G. Când este interesat ramul supraobritar al primei diviziuni (oftalmic) al nervului trigemen,
manifestare clinica poarta numele de Herpes Zoster Oftalmicus
H. Plăcile dendritice epiteliale sunt situate mai frecvent central.
I. Adesea apare o durere ușoară cu caracter nevralgic, ce durează câteva zile.
J. Leziunile oculare, ca și leziunile cutanate, se vindecă în 21 de zile

Despre keratitele bacteriene ulcerative sunt adevărate urmatoarele afirmații:

A. Ulcerul central cu hipopion reprezintă un ulcer cornean cu baza infiltrată și marginile edemațiațe
B. Tratamentul patogenic constă în administrarea de corticosteroizii și are indicații clare.
C. Cicloplegicele și midriaticele previn formarea sinechiilor iriene posterioare și reduc durerea
cauzată de spasmul ciliar
D. Printre agenții etiologici se numără: stafilococ, streptococ, pseudomonas, enterobacteriacee
E. Sub tratament, ulcerul central cu hipopion se vindecă fără cicatrici
F. Diagnosticul diferențial include afecțiunile care determina sindromul ochiului roșu: conjunctivite
acute, iridociclite acute, atacul acut de glaucom
G. Leucoamele corneene centrale care scad acuitatea vizuală necesită keratoplastie penetrantă
efectuată "la cald"
H. Examenul obiectiv la ulcerului central cu hipopion relevă: congestie perikeratică intensa, infiltrat
stromal, edem perilezional, cute descemetice, reactie iridociliara reflexă, Tyndall al umorii apoase,
hipopion și mioză
I. Ulcerul marginal are cel mai frecvent etiologie streptococcică
J. Ulcerul marginal se caracterizează printr-un sindrom iritativ intens, cu prezența unui ulcer central
cu baza intens infiltrată

Din punct de vedere anatomic, sclera:

A. sclera este acoperită de coroidă
B. este acoperită de țesutul episcleral
C. are o rezistență mecanică scăzută
D. se continuă posterior cu cristalinul
E. are o mare rezistență mecanică
F. se continuă anterior cu corneea
 G. este constituită din fibre de colagen
H. țesutul episcleral îi asigură nutriția si protecția
I. formează 5/6 anterioare din stratul extern al peretelui globului ocular
J. formează 2/6 din posterioare din stratul extern al globului ocular

Episclerita:
A. la debutul bolii pacientul are lăcrimare, fotofobie
B. examenul obiectiv relevă congestie conjunctivală difuză
C. formele severe de boală nu necesită tratament
D. este adesea bilaterală
E. are caracter autolimitat
F. are un caracter malign
G. are un caracter beningn
H. formele ușoare de boală necesită tratament cu antiinflamatorii nesteroidiene
I. este adesea recurentă
J. este adesea unilaterală

Sclerita:
A. este mai gravă decât episcleritele
B. este mai frecventă la sexul feminin
C. este mult mai rară decat episcleritele
D. se poate asocia cu sarcoidoza
E. nu evoluează cu fotofobie
F. 50% din cazuri se asociază cu alte boli sistemice
G. in 80% din cazuri se asociază cu poliatrită reumatoidă si colagenoze
H. este mai frecventă la sexul masculin
I. este mult mai frecventă decât episcleritele
J. nu evoluează cu scăderea acuității vizuale

Scleritele anterioare:
A. forma difuză se caracterizează prin congestie conjunctivală sectorială superficială si profundă
B. se prezintă sub formă inflamatorie
C. se prezintă sub formă non-inflamatorie
D. forma non-inflamatorie are caracter necrozant
E. se prezintă sub formă de keratită superficială
F. forma difuză se caracterizează prin prezența unui nodul scleral profund
G. forma nodulară se caracterizează prin congestie conjunctivală sectorială
H. forma non-inflamatorie evoluează fără dureri oculare
I. forma nodulară se caracterizează prin prezența unui nodul scleral profund
J. forma inflamatorie are caracter necrozant

Scleritele posterioare:
A. nu se manifestă prin scăderea acuității vizuale
B. ecografic apare semnul T, caracteristic acestei afecțiuni
 C. oftalmoscopia relevă pliuri coroidiene
D. sunt ușor de diagnosticat
E. examenul obiectiv notează edem palpebral, proptoză si oftalmoplegie
F. în formele ușoare se administrează corticosteroizi administrați local și sistemic
G. în formele corticorezistente se recomandă administrarea de imunosupresive
H. in formele severe se administrează antiinflamatorii nesteroidiene local
I. ecografic apare semnul C, caracteristic acestei afecțiuni
J. se manifestă cu dureri

Cristalinul este:
A. Element nesemnificativ pentru formarea imaginii
B. Organ sferic cu conținut lichidian
C. Format din proteine recunoscute de sistemul imunitar propriu
D. Format dintr-un epiteliu și o stromă
E. Organ epitelial inclus intr-o capsulă
F. Lentilă biconvexă
G. Ancorat prin ligamentul suspensor de corpul ciliar
H. Structură avasculară
I. Organ epitelial inervat de nervul nazociliar
J. Element principal al dioptrului ocular

Cataracta se caracterizează prin:

A. Reducerea acuității vizuale
B. Alterarea transparenței cristalinului
C. Reducerea densității cristalinului
D. Alterarea formei cristalinului
E. Modificarea hidratării cristalinului
F. Alterarea proteinelor cristaliniene
G. Alterarea funcției anhidrazei carbonice
H. Tulburarea metabolismului glucidic intracristalinian
I. Aplatizarea cristalinului odata cu vârsta
J. Opacifierea corneei

Cataracta poate fi asociată frecvent cu următoarele cauze:

A. Iradiere
B. Contuzii ocular
C. Consumul excesiv de lichide
D. Tulburări de poziție a pleoapelor
E. Expunerea la întuneric
F. Utilizarea excesivă de corticosteroizi
G. Utilizarea de amiodaronă
H. Plăgi oculare
I. Chalazionul
J. Conjunctivita netratată
Diagnosticul cataractei congenitale include:
A. Tulburări la examenul roșului pupilar
B. Examenul fundului de ochi
C. Pupila albă
D. Testarea simtului cromatic
E. Examenul biomicroscopic al segmentului anterior
F. Identificarea presiunii intraoculare crescute
G. Testul Schirmer
H. Ecografia oculară
I. Testul Hirschberg
J. Evaluarea la sinoptofor

Tratamentul cataractei congenitale:

A. Nu este indicat până la vârsta de 2 ani
B. Initial se încearcă tratamentul medicamentos
C. Se face inițial tratamentul ambliopiei
D. Se face cât mai precoce indiferent de forma clinică
E. În cataracta totală se indică tratamentul cât mai precoce
F. Se face la vârsta preșcolară
G. În cataracta unilaterală se face precoce pentru a preveni ambliopia
H. Se instituie funcție de impactul asupra funcției vizuale
I. Se instituie funcție de forma clinic
J. Este chirurgical

Tratamentul cataractei congenitale constă în:

A. Implant de cristalin artificial
B. Corecția afakiei cu lentile de contact
C. Tratamentul ambliopiei
D. Recesie sau rezecție musculară
E. Extracția extracapsulară a cristalinului
F. Vitrectomie posterioară prin pars-plana
G. Capsulectomie posterioară + vitrectomie anterioară
H. Crioextracția
I. Excizia cu laser excimer
J. Extracția intracapsulară – principala tehnică

În cataracta adultului sunt adevărate afirmațiile:

A. Factor de risc incriminat - fumatul
B. Apare frecvent până la vârsta de 50 ani
C. Factor de risc – expunerea repetată la ultrasunete
D. Este frecvent bilaterală și asimetrică
E. Factor de risc – hidratarea excesivă
F. Este frecvent unilateral
G. Factor de risc incriminat – radiațiile UV
 H. Este progresivă
I. Frecvența crește odată cu avansarea în vârstă
J. Obligatoriu este simetrică

Cataracta adultului se manifestă prin:

A. Vederea dublă monocular
B. Vederea în galben sau maroniu
C. Scotom central
D. Îmbunătățirea vederii de aproape în cataracta nucleară
E. Îmbunătățirea vederii la distanță
F. Aberații cromatice – vederea în albastru
G. Vedere încețoșată în lumina puternică
H. Deviație strabică vertical
I. Scăderea acuității vizuale
J. Vederea “în tub”

Manifestările cataractei sunt:

A. În catarata în evolutie rosul pupilar este normal
B. În cataracta nucleară prin densificarea nucleului pacientul vede de aproape fără ochelari -
“second sight”
C. Cataracta intumescentă apare prin deshidratarea nucleului cristalinian
D. În cataracta subcapsulara posterioară pacientul vede bine de aproape
E. În cataracta matură roșul pupilar este absent
F. În cataracta subcapsulară posterioară pacientul are vederea scăzută la iluminare puternică
G. În cataracta hipermatură – cortexul se lichefiază și nucleul dens este mobil în sac
H. În cataracta corticală opacitățile au aspect cuneiform în periferia cristalinului
I. În cataracta hipermatură avem umbre în roșul pupilar
J. În cataracta intumescentă presiunea intraoculară scade

Cataracta adultului se operează:

A. Când apare glaucomul facolitic
B. Când opacifierea mediilor împiedică urmărirea adecvată a unor patologii din segmentul posterior
C. La pacientul cu diabet se indică operația mai tardiv
D. La pacientul mai tânăr operația se indică mai tardiv
E. În uveita facoantigenică
F. Doar când cristalinul este complet opacifiat
G. Obligatoriu când acuitatea vizuală scade cu 10%
H. În caz de glaucom facomorfic
I. Doar după ce vederea scade la ambii ochi
J. Când vederea scăzută afectează activitatea pacientului

Tratamentul cataractei:
A. Extracția intracapsulară este tehnica frecventă
B. Implantul de cristalin artificial de camera posterioară este cel mai folosit
 C. Implantele monofocale asigură corecția optică pentru vederea la distanță și de aproape
(independența de ochelar)
D. Singurul tratament eficient este cel chirurgical
E. Initial se inițiază tratamentul medicamentos și apoi cel chirurgical dacă primul nu este efficient
F. Implantul de cristalin artificial de camera anterioară este cel mai indicat
G. Modern, corecția afakiei se face prin implantarea per primam a unui implant de cristalin artificial
H. Facoemulsificare este tehnica de extracție extracapsulară modernă utilizând ultrasunetele
I. Se face frecvent sub anestezie generală
J. Tehnica obișnuită este extracția extracapsulară

Cataractele secundare:
A. Contuziile oculare pot determina opacifierea cristalinului sau dislocarea acestuia
B. Traumatismele oculare penetrante cu ruperea capsule cristaliniene induc rapid opacifierea
cristalinului
C. Hipocalcemia este o cauză de opacifiere a cristalinului
D. Diabetul zaharat dezechilibrat este o cauză frecventă de evoluție mai rapidă a cataractei
E. Agenții hipolipemianți determină frecvent cataractă secundară
F. Examinările frecvente cu ultrasunete pot genera secundar cataractă
G. Radiațiile ionizante și infraroșii pot determina opacifierea cristalinului
H. Expunerea prelungită la lumina albastră generează secundar cataractă
I. Luxația posterioară a cristalinului este mai puțin tolerată decât luxația anterioară
J. Luxația anterioară a cristalinului nu este o urgență imediată

În extracția extracapsulară a cristalinului:

A. Cortexul cristalinian restant se îndepărtează prin irigație-aspirație
B. După extracția nucleului se face capsulectomia posterioară și vitrectomia anterioară
C. În tehnica manuală extracția nucleului se face prin luxarea manuală a acestuia printr-o incizie mai
mare
D. Se utilizează cel mai frecvent implantele de cristalin dure
E. Este o intervenție chirurgicală puțin frecventă
F. Deschiderea circulară a capsulei anterioară – capsulorexisul – timp important al operației
G. Nucleul cristalinian este fragmentat prin facoemulsificare
H. În sacul cristalinului original se introduce implantul de cristalin – frecvent foldabil
I. Deschiderea capsulei anterioare se face obisnuit cu foarfecele
J. Constă în transplantul de cristalin