Sunteți pe pagina 1din 12

VITAMINELE

VITAMINELE LIPOSOLUBILE
VITAMINA A - retinolul este forma principală de vitamină A din hrană şi se
numeşte vitamina A1. Vitamina A2 este 3-dehidroretinolul şi are jumătate din
acţiunea biologică a retinolului. Provitaminele A (de origine vegetală) sunt α, β
şi γ-carotenul. Criptoxantina este, de asemenea, o provitamină A.
Rol în nutriţie şi efectele carenţei
Acţiunea fiziologică se desfăşoară în principal pe trei direcţii: asupra creşterii;
asupra funcţiei normale a vederii; la nivel epitelial.
Vitamina A ia parte la creşterea osoasă. La copii diminuarea creşterii reprezintă
un semn precoce al conţinutului redus de vitamină A în organism.
Cea mai obişnuită funcţie a vitaminei A este asupra vederii. Vitamina are rol în
perceperea luminii la nivelul retinei şi în menţinerea sănătăţii corneii. Când
lumina ajunge la ochi, ea trece prin cornee şi loveşte celulele retinei, decolorând
multe molecule de rodopsină. Rodopsina conţine forma cis a retinalului (aldehida
retinolului), dar la lumină se descompune şi trece în forma trans (aldehidă) şi
opsină. Vitamina se reuneşte cu pigmentul, dar o cantitate de vitamină este
distrusă şi trebuie înlocuită prin aport alimentar.
Deficienţa de vitamină se poate manifesta la nivelul ochiului şi prin acumularea
de cheratină ce întunecă corneea.
In deficienţa de vitamină A celulele epiteliale se aplatizeză, se aglomerează,
suprafaţa devine cheratinizată, epiteliul şi endoteliul se pluristatifică şi apoi se
descuamează. Modificările încep la nivelul mucoasei conjuctivale care se
îngroaşă, se usucă, apar zone de cheratinizare (cheratomalacie).
In lipsa vitaminei tegumentele devin uscate, se îngroaşă, apar descuamaţii.
Celulele cheratinizate astupă glandele sebacee şi se acumulează în jurul
foliculilor piloşi , dând aspect de piele de găină. Uscăciunea tegumentelor se
explică şi prin scăderea sebumului datorită metaplazerii celulelor glandelor
sebacee.
Vitamina contribuie la prevenirea apariţiei cancerelor. O piele sănătoasă este
capabilă să întrerupă procesele prin care s-au declanşat cancerele.
Vitamina A este esenţială pentru funcţia de reproducere, răspunsul la stress,
pentru metabolism, funcţionarea sistemului nervos, imunitate, hematopoieză.

1
Vitamina contribuie la troficitatea epiteliului genital. Deficienţa produce la
femei: moartea embrionului, avortarea lui, naşterea unor feţi cu malformaţii
congenitale ( bucale, oculare, genitale, renale).
Aceeaşi vitamină contribuie la formarea smalţului dentar şi buna funcţionare a
ficatului, tiroidei şi altor organe.
Hipovitaminoza A - carenţa primară de vitamină există doar în ţările
subdezvoltate.
Carenţa secundară apare în ciroză, icter obstructiv, sprue.
Cele mai sensibile la carenţă sunt celulele tractului respirator superior, ale corneei
şi ale pielii. Insuficienţa vitaminei afectează proteino şi osteogeneza, creşterea
animalelor şi, în general, dă perturbări la nivelul întregului organism.

Hipervitaminoza A - se manifestă prin pigmentare galbenă a tegumentelor,


fenomene de intoxicaţie ( cefalee, iritabilitate, anorexie, vărsături, prurit, căderea
părului, fragilitate şi dureri osoase, hepatosplenomegalie).
Necesarul de vitamină A - cantitatea de vitamină A necesară pentru o persoană
este proporţională cu greutatea corporală, iar aporturile în exces sunt depozitate,
în special în ficat.
1 U.I . = 0,3 µg de retinol sau 0,6 µg de β-caroten.
Necesităţile sunt apreciate în felul următor:
-4000 U.I pentru femeia adultă;
-5000U.I pentru bărbaţi şi femeia care alăptează;
-1000 - 2000 U.I. pentru copii şi adolescenţi.
Sursele alimentare - sursele principale sunt reprezentate de ficat ( mai ales cel
de peşte), laptele gras, produsele din lapte gras, gălbenuşul de ou, peştele gras.
Carotenii se găsesc în alimentele de origine vegetală: morcovi, frunze verzi (
spanac, urzici, mărar, pătrunjel), ardei gras, gogoşari, tomate, sfeclă.
VITAMINELE D - în acest grup intră câteva substanţe cu stuctură sterolică, care
au un efect de prevenire şi combatere a rahitismului şi osteomalaciei. Pentru
nutriţia umană sunt importante vitaminele D2 şi D3.

2
Vitamina D poate fi sintetizată la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol,
care sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete se transformă în colecalciferol sau
vitamină D3. Când cantitatea de vitamină D3 endogenă este insuficientă se
recurge la aportul exogen, vitamina D3 fiind prezentă în alimentele de origine
animală.
Organismul foloseşte şi vitamina D2 sau ergocalciferol prezent în alimentele
vegetale.
Rolul în nutriţie şi efectele carenţei
Vitamina D funcţionează ca hormon şi împreună cu hormonul paratiroidian şi
calcitonina contribuie la reglarea metabolismului calciului şi a fosforului.
Promovează absorbţia calciului în intestinul subţire superior, prin inducerea
sintezei unei proteine specifice, care leagă calciul în celulele epiteliale.
Facilitează absorbţia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al
fosfaţilor în celulele epiteliale.
Acţionează asupra osului, pentru a mobiliza calciul în circulaţie ( se cere şi
prezenţa hormonului paratiroidian).
Eliberează fosforul din compuşii organici ( fenomen ce depinde de fosfataza
alcalină, care la rândul său este reglată de vitamina D).
Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului,
intevine în depozitarea fosfatului de calciu în ţesutul osos şi în eliminarea renală
a calciului şi fosforului.
Carenţa de vitamină D duce la absorbţia defectuoasă a calciului şi a fosforului în
intestin, şi deci la lipsă de calcifiere a oaselor şi dinţilor. Apar o serie de semne
clinice ca: întârzieri în dezvoltare, hipotonie musculară, transpiraţii, tendinţă la
convulsii în stări febrile. La copi apare rahitismul, iar la adult osteomalacia (
denumită şi rahitismul adultului).

Vitamina D este cea mai toxică dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaţie
includ: diaree, cefalee, greaţă. Dacă supradozarea persistă se produce depunerea
de calciu în ţesuturile moi (inimă şi alte organe vitale). Dacă depunerea de calciu
se realizează la nivelul aortei consecinţa poate fi fatală.
Raţia - activitatea vitaminei se exprimâ în unităţi internaţionale (U.I.):

3
1 U.I. = 0,025 µg de vitamină D cristalizată.
Nevoile pentru adulţi în climatul nostru sunt de 100 U.I./zi. Se estimează că
adultul care îşi desfăşoară o parte din activitate în aer liber, nu are nevoie de aport
suplimentar de vitamină
Pentru sugari şi copii mici se recomandă un aport de securitate de 400 U.I./zi, în
caz de alimentaţie artificială şi expunere limitată la soare necesarul creşte la 800
U.I./zi.
La copii peste 7 ani şi la adolescenţi sunt suficiente 100 - 200 U.I./zi.
In perioada de sarcină ( mai ales în primele luni) femeia trebuie să primească 600
U.I./zi, iar în timpul alăptării câte 600 - 800 U.I./zi.
Sursele alimentare - cele mai importante surse de vitamină D sunt: uleiul de
peşte, untul, smântâna, gălbenuşul de ou, ficatul şi brânzeturile grase.
Precursorii vitaminei D ( ergosterolii) se găsesc în uleiurile vegetale, putând fi
activaţi prin iradiere cu ultraviolete.
Laptele nu este o sursă bună de vitamină deoarece conţine grăsimi în cantităţi
relativ mici, dar este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conţine în
paralel şi calciul.
VITAMINELE E sau TOCOFEROLI
Vitamina este absorbita în proporţie de 50 - 70%, este transportata prin caile
limfatice si răspândită in toate ţesuturile.
Rolul in organism si efectele carentei
- fiind solubila in grăsime vitamina este prezenta in toate membranele celulare
si participa la prevenirea oxidării destructive neenzimatice a acizilor graşi
polinesaturaţi de către oxigenul molecular; exercita un efect antioxidant
important in plămâni unde celulele sunt supuse la concentraţii ridicate de oxigen;
protejează membranele globulelor roşii de acţiunea oxigenului pe care il
transporta; exercita acelaşi rol asupra globulelor albe sanguine; protejează de
distrugere prin oxidare unele substanţe liposolubile ca vitamina A;
-experimental s-a constata rolul acestei vitamine in menţinerea integrităţii
aparatului genital; in carente se produc modificări degenerative ale celulelor

4
Sertoli din tubii seminiferi, apare reducerea numărului si a motilitatii
spermatozoizilor, ajungându-se la sterilitate; la sexul feminin embrionul moare
fiind rezorbit sau avortat;
-vitamina asigura troficitatea sistemului muscular si a altor ţesuturi si organe;
-participa la unele procese de sinteza cum ar fi cea a acizilor nucleici si la
eritropoieza;
-ar avea un rol esenţial in prevenirea îmbolnăvirii celulelor, a aterosclerozei si in
protecţia hepatica;
-argumentele teoretice susţin rolul anticanceros al vitaminei.
Necesar de vitamina - depinde de aportul de acizi graşi polinesaturaţi:
-aport scăzut 5 - 10 mg;
-aport crescut 20 - 30 mg;
-copii 5 - 10 mg.
Surse alimentare - uleiurile vegetale, in special cele din germene de grâu,
legumele cu frunze verzi (salata verde), laptele, untul, ouăle, ficatul si cerealele.
VITAMINELE K
Este vorba de compuşi ai naftochinonei cu acţiune antihemoragica.
Rol in nutrţie se efectele carentei
-catalizează sinteza in ficat a patru factori ai coagulării: protrombina (II);
proconvertina(VII);factorul Christmas(IX);Stuart(X)
- intervine in carboxilarea acidului glutamic din catena γ-carboxiglutamidului
ce asigura legarea calciului si a fosfolipidelor necesare formarii trombinei;
-acţionează împreuna cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin
ce joaca un rol important in coagularea sângelui;
-intervine in procesele de oxido-reducere tisulara si in fosforilarea oxidativa.
Vitamina se obţine si din sursa nealimentara reprezentata de sinteza intestinala
sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie ( E.coli, Proteus vulgaris, Streptococcus
faecalis). Nou-nascutii al căror tract intestinal nu este populat cu bacterii prezintă
deficiente vitaminice ca si persoanele care au luat antibiotice.
Deficienta primara apare la copii fiind foarte rara la adulţi.
Deficienta secundara apare in anumite situaţii :

5
-in defecte de absorbţie a grăsimilor; in obstrucţia biliara;malabsorbţia face ca
grăsimile sa nu fie absorbite;administrarea de antibiotice care reduc flora
colonului; in bolile severe hepatice când sinteza protrombinei scade; in
administrarea antagoniştilor vitaminei.
Raţia- 2 mg/zi.
Surse alimentare- legumele verzi (salata, spanac, urzici, mărar, ceapa);
varza, conopida, tomatele;
ficatul, carnea, gălbenuşul de ou.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE sunt reprezentate de complexul B si


vitamina C
VITAMINELE B acţionează ca o parte a coenzimelor (molecule mici ce se
combina cu o proteina inactiva devenind o enzima activa) sau stimulează
activitatea celulara .
VITAMINA B1sau tiamina (vitamina antipolinevritica sau aneurina)
Rolul in nutriţie si efectele carente
- sub forma de tiamin-pirofosfat intervine in metabolismul intermediar al
glucidelor
reprezentand cofactorul enzimelor (decarboxilaza) ce produc decarboxilarea
acidului piruvic trecandu-l in acetil-coenzima A si CO2 sau aldehida acetica si
CO2;
- intervine in decarboxilarea oxidativa a acidului α- cetoglutaric produs
intermediar din
ciclul Krebs si-l transforma in acid succinic;
- intervine in decarboxilarea 2- oxiglutaratului, in ciclul acidului citric si a
cetoacizilor;
- vitamina este esenţială pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul
sistemului nervos periferic.
In insuficienta de vitamina se acumulează acidul lactic si piruvic ceea ce
determina tulburarea metabolismului glucidic si apariţia stării de acidoza ce sunt

6
resimţite mai ales la nivelul sistemului nervos ce foloseşte glucoza ca unica sursa
de energie.
Insuficienţa apare in condiţii de:
-consum crescut de zahar si produse zaharoase, de produse cerealiere realizate
din faina alba, conserve sterilizate si băuturi alcoolice distilate;
-omul îşi asigura necesarul de vitamina prin sinteza de către flora microbiana a
colonului, existând specii producătoare de tiamina si altele consumatoare;
Semnele carentei sunt reprezentate de:
-depresie nervoasa, oboseala, iritabilitate, instabilitate emoţională;
-pierderea apetitului, constipaţia atona;
-crampele musculare, nevralgiile, cefalea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze
si paralizii, atrofii ale maselor musculare;
-tahicardia la efort moderat, aritmia, scăderea TA.
In prezent forma clasica de boala a devenit o raritate, frecvent întâlnindu-se o
forma de boala de tip "occidental" datorita consumului crescut de produse
rafinate.
Raţia- depinde de raportul tiamina/energie si se exprima la 1000 kcal totale sau
la 1000 kcal nelipidice.
-adult 0,4 mg/1000 kcal totale sau 0,6 mg/1000 kcal nelipidice;
-copii si femei in perioada de maternitate 0,6 mg/1000 kcal totale.
Surse alimentare- carne, lapte, oua;
cereale, drojdie de bere, legume.
VITAMINA B2 sau riboflavina
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- cea mai mare parte a vitaminei din organism se găseşte esterificata cu acid
fosforic ca flavinmononucleotid(FMN) si flavinadenindinucleotid(FAD) si intra
in structura enzimelor implicate in reacţiile de oxido-reducere; flavoproteinele
preiau ionii de hidrogen de la enzimele niacinice (NAD,NADP) si ii transfera
citocromilor;
- vitamina este o componenta a aminoacidoxidazelor ce oxidează aminoacizii si a
xantinoxidazei ce catalizează oxidarea purinelor;

7
- intra in compoziţia multor enzime fiind implicata in metabolismul glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Carenta de vitamina apare in condiţiile unei denutriţii proteice, fiind asociata cu
avitaminozele B1, B12, PP. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul
depapilat al limbii, coloraţia roşie- purpurie a acesteia, dermatita seboreica a
pielii fetei, leziuni ale corneei, anaclorhidria, diareea, dermatoza scrotală sau
vulvară, vindecarea dificila a rănilor.
Raţia- aportul recomandat este de 0,6 mg/ 1000 kcal;
- in sarcina si alăptare ajunge la 2,5 - 3 mg/zi;
- se recomanda creşterea aportului in hipertiroidii, febra, stres, tratament
medicamentos (sulfamide, antibiotice).
Sursele alimentare- ficat, rinichi de vita, peste;
lapte si brânzeturi;
oua;
drojdia de bere;
unele legume(soia, mazăre, varza).
Vitamina este larg răspândită in alimente, fiind sintetizata si de către
microorganismele tubului digestiv.
VITAMINA B6 sau piridoxina
Vitamina se prezintă sub trei forme active reprezentate de piridoxal, piridoxol si
piridoxamina.
Rolul in nutriţie şi efectul carentei
- vitamina asigura coenzime pentru 60 de reacţii de decarboxilare, dezaminare,
transaminare si transsulfurare a aminoacizilor;
- enzimele piridoxinice formeaza acidul δ-aminolevulinic, convertesc triptofanul
in
niacina, acidul linoleic in acid arahidonic, desfac glicogenul in glucoza-1-fosfat,
determina biosinteza unor hormoni hipofizari si gonadali;
- in prezenta vitaminei glucidele sunt asimilate rapid si este accelerata
metabolizarea
glicogenului hepatic;
- joaca un rol important in metabolismul lipidic favorizând acţiunea acizilor graşi

8
polinesaturaţi de prevenire a aterosclerozei.
Deficienta determina apariţia următoarelor fenomene clinice:
-astenie, cefalee, nervozitate, insomnie, stări depresive, nevrite periferice cu
parestezii;
-anemie rezistenta la tratamentul cu fier, hipoproteinemie.
Raţia- depinde de cantitatea de proteine si acizi graşi polinesaturati prezenta in
alimentaţie:- nevoi zilnice de 2 mg la adult; - in timpul sarcinii cresc la 2,5 mg/zi;
- la copii variază intre 0,2-0,4 mg la copilul mic si 1,5-2 mg la adolescenţi.
Surse alimentare- ficat, carne;
cereale, fructe, legume.
VITAMINA B12 sau cobalamina
Vitamina se găsesc in organism sub mai multe forme reprezentate de
deoxiadenosilcobalamina, metilcobalamina si hidroxicobalamina.
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- participa la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si acizior nucleici;
direct
sau prin intermediul acidului folic participa la formarea si transferul radicalilor
metil, formil si la folosirea lor in sinteza bazelor purinice şi pirimidinice;
- participa la transferul radicalului metil in sinteza colinei, serinei si metioninei;
- in măduva oaselor joaca un rol esenţial in sinteza AND-ului;
- separat joaca un rol biochimic esenţial in menţinerea mielinei la nivelul
sistemului
nervos;
- hidroxicobalamina are afinitate pentru cianura, ceea ce reprezintă un mecanism
de
detoxifiere a persoanelor expuse la cantităţile de cianura prezente in fumul de
ţigară;
Carenta - anemie macrocitară, leucopenie, trombocitopenie, tulburări digestive
si neurologice. La nivelul măduvei osoase apar megaloblastele ce transporta o
concentratie normala de hemoglobina. Aceste celule apar datorita formarii
limitate a ADN-ului, in timp ce sinteza ARN-ului este normala.

9
Raţia - necesarul zilnic al adultului este de 2 - 3 µg; el ajunge la 5 - 6 µg la femeia
gravida si in perioada de alăptare; la copii necesarul este de 1 - 2 µg pe zi.
Sursele alimentare - sunt reprezentate de produsele de origine animala din care
se particularizează ficatul. Alimentele de origine vegetala sunt lipsite de vitamina
sau o au in cantităţi extrem de mici.
VITAMINA C sau acidul ascorbic
Plantele si multe specii de animale o sintetizează pornind de la glucoza si alte
zaharuri simple. Omul, maimuţa si cobaiul nu o pot sintetiza de aceea trebuie sa
o primească din alimente.
Rolul in organism si efectele carentei
- posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic in acid dehidroascorbic
explica
participarea vitaminei la reacţiile de oxidoreducere tisulara deci la procesele
eliberatoare de energie;
- este un agent puternic reducător ce menţine in stare redusa glutationul,
protejează de
oxidare vitaminele A si E, trece fierul trivalent in fier bivalent, protejează
vitaminele din grupul B;
- catalizează hidroxilarea prolinei in hidroxiprolină, a lizinei in hidroxilizină, a
triptofanului in serotonina, a colesterolului in acizi biliari;
- intervine in producerea şi menţinerea colagenului, o substanţă proteica ce
formează
baza pentru toate ţesuturile conjunctive din organism; in deficienta de vitamina
fibroblastul sintetizeaza mai puţin colagen;
- multe substanţe din alimente sunt protejate in schimbul oxidarii vitamiei;
- este importanta pentru producerea tiroxinei;
- participa la sinteza hormonilor steroidici corticosuprarenalieni;
- in stress scade datorita implicarii in eliberarea hormonilor stress-ului de catre
glanda suprarenala;
- inhiba cresterea tumorilor maligne.
Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la san si nu primeste
vitamina: hemoragii gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis.

10
La adulti avitaminoza se manifesta prin astenie, dureri musculare, hemoragii
gingivale si perifoliculare, scaderea rezistentei la infectii si la poluantii chimici
din mediu.
Ratia - 20 mg/zi la copii si adolescenti;
30 mg/zi la adulti.
Sursele de vitamina - sunt reprezentate de fructele si legumele proaspete. Dintre
fructe se particularizeaza coacazele negre, citricele, capsunile, ananasul si
bananele. Dintre legume varza, conopida, spanacul, salata, ridichiile reprezinta o
sursa importanta de vitamina. Laptele, carnea, ouale sunt sarace ca si painea sau
cerealele. Unele legume si fructe (castraveti, dovlecei, mere) prezinta o enzima
denumita ascorbicoxidaza ce are capacitatea de a inactiva vitamina. Acidul
ascorbic este usor de distrus.

VITAMINA PP sau nicotinamida


Vitamina se gaseste sub forma de acid nicotinic si nicotinamida.
Rolul in nutritie si efectele carentei
- sub forma de nicotinamida intra in structura enzimelor niacinice: nicotinamid-
adenin-
dinucleotid(NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat(NADP); prin unire
cu apofermenti proteici coenzimele niacinice formeaza enzime ce participa la
multiple reactii de oxido-reducere prin transfer de hidrogen de pe un substrat pe
altul; in lantul respirator preiau ionii de hidrogen din ciclul Krebs si-i trec
enzimelor flavinice care vor fi oxidate de citocromi si citocromoxidaza; in acest
proces se elibereaza energie si se formeaza molecule de ATP;
- joaca un rol esential in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor si a
alcoolului
etilic prin intermediul enzimelor in structura carora intra.
Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan in prezenta
vitaminelor B2 si B6.

11
Carenta de vitamina determina aparitia pelagrei boala caracterizata prin
dermatoza suprafetelor expuse la soare, diaree cronica cu deshidratare, tulburari
psihice (insomnie, depresie, obseala, cefalee, tulburari de comportament).
Ratia - se exprima in echivalent niacinic sau in miligrame; un echivalent niacinc
este egal cu 1 mg de vitamina sau cu 60 mg triptofan; necesarul zilnic este de
6,6 echivalenti niacinici pentru 1000kcal sau 16 - 20 mg pentru adulti si de 23
mg pentru femeia gravida.
Surse alimentare - ficatul, carnea, pestele, preparatele din carne contin vitamina
si triptofan;
laptele, branzeturile si ouale au cantitati mici de vitamina dar
sunt bogate in triptofan;
leguminoasele uscate, legumele, fructele si cerealele (cu
exceptia porumbului.
Sursele de vitamina sunt alimentare si endogene. Porumbul este pelagrogen
deoarece o parte din vitamina este legata sub forma de niactin, iar zeina este
saraca in triptofan.

12