Despre hipermetropie sunt adevărate următoarele :

B.Este o ametropie stigmică

D.Corecţia aeriană se face cu cea mai mare lentilă convergentă cu care pacientul
vede cel mai bine
G. La adult si la persoanele in vârstă cu hipermetropie axială medie exista riscul
inchiderii acute aunghiului
I. Ochiul hipermetrop nu are punct remotum
J. Corecţia se face cu lentile aeriene convergente

Următoarele afirmaţii sunt adevarate despre miopie:

A. Miopia debutează in jurul vârstei de 5 ani
B. In miopia patologică axul antero-posterior creste progresiv
D. In miopie, razele de lumină sunt focalizate inaintea retinei
E. Miopia creşte pană in jurul vârstei de 18 ani după care se stabilizează
G. Miopia reprezintă un factor de risc in aparitia şi evoluţia glaucomului primitiv cu
unghi deschis

In ceea ce priveste utilizarea lentilelor aeriene :

C. Au ca scop corecţia viciilor de refracţie
D.Au ca scop alinierea axelor vizuale
H.Au ca scop protecţia globului ocular de traumatisme mecanice şi de energia
radiantă
I.Trebuie sa fie rezistente, usoare si estetice
J. Pot fi sferice, astigmice sau prismatice

Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la portul lentilelor de contact :

A Sunt utilizate pentru a favoriza vindecarea unor leziuni
C. Sunt recomandate pentru corecţia viciilor de refracţie
D. Sunt utilizate in scop estetic pentru a schimba culoarea ochilor
E Pot masca diverse anomalii sau cicatrici
F. Au multiple scopuri : optic, terapeutic şi estetic

Despre astigmatism se poate afirma :

A. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă mai ales când
trebuie sa efectuezemunci de precizie
C. In astigmatism pacientul confundă literele (N in loc de H)
D. Dupa meridianul interesat poate fi : astigmatism regulat şi neregulat
G. Este o ametropie asferică
H. Corecţia aeriană a astigmatismelor regulate se realizează cu ajutorul lentilelor
cilindrice şi sferocilindrice

Despre procesul de acomodaţie se poate afirma :

B. Cand ochiul priveşte un obiect situat aproape, pe langa acomodaţie se realizează
un grad de constricţie pupilară şi de convergenţă
D. Paralel cu avansarea in vârstă , nucleul cristalinian devine mai dur
F. Paralel cu avansarea in vârstă , capsula cristaliniană devine mai putin elastică
G. Este un proces care işi schimbă parametrii in timp
H. Se insoţeşte de două fenomene sincinetice : mioză şi convergenţă

Referitor la presbiopie sunt adevărate afirmaţiile :

G Presbiopia reprezintă diminuarea progresivă a raspunsului acomodativ
B. Este generată de pierderea elasticitătii capsulei şi a materialului cristalinian
D. Se instalează la toţi indivizii, indiferent de existenţa ametropiilor
C. Corecţia presbiopiei se practică cu lentile convergente ce se adauga la corecţia
pentru distanţă
I. Corecţia presbiopiei la ametropi poate fi recomandată fie pe un ochelar separat, fie
pe acelaşi ochelar utilizând lentile multifocale

Despre miopie sunt adevărate urmatoarele aspect:

F. Miopia simplă este o tulburare refractivă pură.
E. Miopia simpla debutează rar după vârsta de de 25 de ani.
H. Miopia simplă rareori depaşeste 6 dioptrii.
I. Poate fi axială, de curbură, de indice
B. Cu cât debutează mai repede o miopie simpla, cu atât rata progresiei este mai
crescută.

Alegeti afirmaţiile corecte cu privire la anizometropie :

C. Anizometropia este definită drept diferenţa de refracţie intre cei doi ochi
F . Anizometropia poate fi axială şi de curbură
G. Anizometropia poate fi simplă, compusă, mixtă
B. In anizometropiile axiale slabe (sub 4 dioptrii) corecţia optică cu lentile aeriene
este satisfăcătoare
J. In anizometropiile forte se recomandă utilizarea lentilelor de contact care sunt
capabile sa realizeze o corecţie totală

Intr-o hipermetropie se pot constata următoarele aspecte clinice:

B. Unghi camerular ingust
G. Pseudoedem papilar
H. Ax antero-posterior mic
I. Cameră anterioara mică
J. Strabism divergent

Complicaţiile portului lentilelor de contact includ :

E. Infiltrate corneene cu topografie variabilă (centrale, marginale)
A. Keratite ulcerative : bacteriene, fungice, cu Acanthamoeba
B. Vasodilataţie si neovascularizaţie corneo-conjunctivală
C. Eroziuni corneene sub formă de puncte, striuri, hartă geografică
H. Conjunctivită papilara gigantă

Acomodaţia poate fi apreciată cu ajutorul următorilor parametri cantitativi :

H. Punctul proximum : utilizează acomodaţia maximă
B. Punctum remotum : situat la infinit pentru emetrop, real pentru miopi şi virtual
pentru hipermetopi
C. Parcursul acomodativ : distanţa dintre punctum remotum şi punctum proximum
D. Amplitudinea acomodativă : modificarea maxima a refracţiei prin acomodaţie
J. Viteza de acomodaţie : este de aproximativ 0,5 secunde

Despre spasmul acomodativ se poate afirma :

C. Prezinta un debut brusc
D. Se caracterizează prin apariţia unui efort acomodativ in exces fată de necesităţi
G. Se caracterizează prin vedere inceţoşată, fotofobie, cefalee, diplopie
I. Diagnosticul se precizează prin administrarea de cicloplegice şi măsurarea refractiei
J.Tratamentul include tratamentul etiologic, corecţia optică şi relaxarea tranzitorie a
muşchiului ciliar

Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate :

C. Puterea refractivă a cristalinului variază in funcţie de prezenţa sau absenţa
acomodaţiei
D. In condiţii normale corneea si cristalinul reprezintă cei mai importanţi dioptri
oculari
G. Numim refracţie dinamică atunci cand obiectul este situat aproape de ochi si
implica procesul de acomodaţie
H. Orice abatere de la starea de emetropie se numeşte ametropie
I. Numim refracţie statică atunci cand obiectul este situat la infinit

Care dintre urmatoarele afirmaţii sunt adevărate despre astigmatism :

I. Astigmatismele regulate pot fi clasificate in : simple, compuse, mixte
J. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă
G. Astigmatismele neregulate pot fi corectate cu ajutorul lentilelor de contact dure A.
B. In astigmatism puterea de refractie a ochiului nu este identică in toate meridianele
E. Imaginea formată pe retina unui ochi astigmic este inceţosată

Orbita este străbătută de următorii nervi cranieni:

C. II (optic)
G. III (oculomotor)
H. IV (trohlear)
B. V (trigemen)
J. VI (abducens)

Peretele inferior (planșeul) orbitei:

E. Are în structura sa osul zigomatic
H. Are în structura sa osul palatin
J. Are în structura sa osul maxilar
G. În urma unui traumatism fractura plașeului duce prolabarea conținutului orbitar în
sinusul maxilar
I. Fractura planșeului orbitar prin înfundare apare ca urmare a creșterii marcare a
presiunii introrbitare (lovitura cu o minge de tenis)

Exoftalmia poate fi de cauză:

J. Traumatică (hematom)
C. Inflamatorie (celulită)
G. Vasculară (anevrisme)
H. Endocrină (boală Graves)
E. Tumorală (gliom de nerv optic)

Exoftalmia poate fi:

I. Dureroasă (inflamații orbitare)
E. Permanentă (tumoră orbitară)
H. Intermitentă (varice orbitare)
F. Pulsatilă (fistula carotido-cavernoasă)
C. Acută (emfizem determinat de fractura sinusurilor)

Celulita orbitară:
B. Implică globul ocular
D. Reprezintă infectarea țesururilor orbitare retroseptale
E. Tratamentul este o urgență
A. Poate fi cauzată de infecții exogene (traumatisme orbitare cu retenție de corpi
străini)
G. Poate fi cauzată de infecții endogene (dacriocistita, infecții dentare)

Clinic, celulita orbitară induce:

B. Durere puternică
A. Edem inflamator palpebral marcat
F. Chemozis
I. Exoftalmie axială
J. Diplopie

Oftalmopatia tiroidiană are următoarele semne clinice:

D. Neuropatie optică
E. Exoftalmie
G. Afectarea țesutului orbitar moale
I. Miopatie restrictivă
J. Retracție palpebrală
Alegeți afirmațiile adevărate despre diagnosticul bolilor orbitare:
A. Teste funcționale precum acuitatea vizuală, examinarea fundului de ochi, motilității
oculare sunt neceare
C. Deplasarea anterioară a glubului ocular se numește exoftalmie
H. Deplasarea posterioară a globului ocular se numește enoftalmie
G. Tomografia computerizată oferă informații privind mușchii oculari, vasele,
structurile usoase
E. Examenul neurologic, ORL, endocrinologic poate fi necesar
Afectarea țesutului orbitar moale în oftalmopatia tiroidiană se caracterizează prin:
A. Hiperemia conjunctivală în zona de inserție a mușchilor drepți orizontali
B. Edem palpebral și periocular
D. Chemozis
C. Kerato-conjunctivită limbică superioară
H. Sindrom de ochi uscat

Despre pseudotumora inflamatorie orbitară sunt adevărate următoarele afirmații:

D. Se asociază cu exofalmie
E. Puncția biosie orbitară relevă țesut celular cu infilitrat limfoplasmocitar
G. Tomografia computerizată evidențiază hipertrofia mușchilor sau a glandei
lacrimale
I. Ecografia decelează mărirea densității țesutului orbitar cu reacție miozitică
F. Tratamentul este cu corticoterapie susținută, radioterapie sau ciclofosfamidă

Este adevărat despre tumorile orbitare:

A. Chistul dermoid conține anexe dermice
C. Hemangiomul capilar orbitar este o tumoră benignă care apare frecvent la nou-
născut
D. Tumorile orbitare determină exoftalmii progresive nereductibile
J. Hemangiomul cavernos orbitar este o tumoră încapsulată ce conține cavități largi
H. Neurofibromul din boala Rercklinhausen se manifestă cel mai frecvent sub formă
de nevrom plexiform orbitar

27. Fracturile plașeului orbitar prin înfundare (blow-out):

H. Apare ca rezultat al creșterii marcate a presiunii intraorbitare
J. Se asociză clinic cu îngustarea fantei palpabrale
A. Zona inervată de nervul infraorbitar este anesteziată
B. Se asociază cu prolapsul conținutului orbitar în sinusul maxilar
F. Se asociză clinic cu enoftalmie, echimoză perioulară, emfizem subcutanat

Hemoragiile orbitei:
E. Diagnosticul clinic include exoftalmie, hemoragie subconjunctivală
D. Tratamentul include pansamant compresiv, hemostatice
H. Se pot datora unei fragilități vasculare crescute
J. Se pot datora unei discrazii sanguine (trombocitopenie)
C. Apar din cauza unor traumatisme oculo-orbitare
ocular

28. Corpii străini orbitari:

B. Corpii străini radioopaci se identifică prin radiografie
D. Localizarea corpilor străini din lemn realizează prin ecografie sau rezonanță
magnetică
A. Penetrarea țesutului orbitar determină inflamație și infecție
F. Tratamentul constă în extracția corpilor străini
J. Este importantă și asanarea infecției și rezolvarea leziunilor organice orbitare

Hemangiomul capilar orbitar:

G. Poate avea un segment superficial plan de culoare roșie
B. Leziunile profunde apar ca o masă albastrie
C. Evoluția este progresivă în primele luni de viață
F. Se produce o resorbție spontană în primii 5-7 ani de viață
D. Tratamentul chirurgical se recomandă la copiii mici doar dacă determină ptoză
palpabrală și ambliopie

Mușchi extraoculari ai globilor oculari sunt:

E. Mușchiul drept superior
B. Mușchiul drept intern
H. Mușchiul drept extern
G. Mușchiul marele oblic
A. Mușchiul oblicul inferior

Vederea binoculară deficitară se manifestă prin:

D. Absența steropsisului
C. Absența fuziunii
E. Dezvoltarea incomplete a fuziunii
G. Insuficiența amplitudinii de fuziune
F. Valoari normale determinate de sinoptofor: 5-45

Când amplitudinea de fuziune scade sub 30 apare astenopia acomodativă cu

următoarele simptome:
E. Senzație de ochi încrucișați
F. Oboseală vizuală la cititul prelungit
G. Cefalee
J. Migrenă
B. Diplopie

Metodele de examinare ale deviației oculare sunt:

I. Examenul în lumină difuză
E. Examenul vederii binoculare
D. Poziția reflexului cornean
F. Testul Krimsky
H. Testul “Cover test”

Metode de tratament în strabism:

G. Tratamentul necesită o strânsă colaborare cu familia
H. Corecția optică a ametropiilor în strabism
D. Tratament pleioptic
I. Tratament ortoptic
C. Tratament chirurgical

Oblicul inferior:
I. Este cel mai scurt mușchi extraocular
B. Este singurul care nu are inserție osoasă în vârful orbitei
G. Are originea din unghiul infero-intern al orbitei
E. Acțiunea principală este rotația externă
H. Este inervat de nervul oculomotor comun

Marele oblic:
J. Se mai numește oblicul superior
A. Este cel mai lung mușchi extraocular
D. Acțiunea principală este reprezentată de rotația internă a globului ocular
G. Acțiunea secundară este reprezentată de coborârea si abducția globului ocular
H. Este inervat motor de nervul trohlear

Reflexul de fixare:
I. Este primul care apare
F. Face ochiul să îndrepte privirea spre un excitant luminos
E. La vârsta de 2 luni copilul urmărește obiectele mici
J. La vârsta de 3 luni copilul urmărește degetul
A. La vârsta de 6 luni copilul poate fixa un obiect 1-2 minute

Fuziunea:
J. Este fenomenul cerebral de contopire a imaginilor similare provenite de la cei 2
ochi într-o imagine unică
C. Se proiectează cele 2 imagini pe zone retiniene corespondente
H. Pentru determinare se utilizează sinoptoforul
B. Poate fi motorie
I. Poate fi senzorială
Stereopsisul:
D. Reprezintă posibilitatea de percepție în relief a obiectelor tridimensionale în spațiu
B. Apreciază înălțimea, lățimea și profunzimea obiectelor
J. Se determină cu stereoteste
E. Se determină cu sinoptoforul
I. Apreciază forma, mărimea și detaliile

Examenul clinic în diagnosticul strabismului trebuie să evidențieze:

B. Prezența unui strabism latent
I. Prezența unui strabism manifest
A. Prezența unui strabism intermitent
J. Devierea unuia sau ambilor globi oculari
F. Heterotropie

Mișcările globilor oculari:

F. Mișcările indirecte opuse: convergența sau divergența
B. Convergența- deplasarea nazală a ochilor
E. Divergența- deplasarea laterală a ochilor
H. Mișcările monoculare se numesc ducții
I. Mișcările binoculare se numesc versii

Corespondența retiniană anormală:

C. Se dezvoltă în prima decadă de viață
B. Absența vederii binoculare
A. Vederea binoculară deficitară
I. Stabilește un tip de cooperare binoculară între fovee și o zonă retiniană periferică
D. În funcție de gravitate se produc 3 tipuri de tulburări

Percepția simultană:
F. Reprezintă gradul 1 al vederii binoculare
G. Are 2 componente
E. Reprezintă capacitatea de a percepe în același timp 2 imagini diferite
H. Reprezintă capacitatea de a percepe dedublat un obiect situat înafara ariei Panum
J. Prezența diplopiei fiziologice

Tratamentul chirurgical al strabismului:

H. Are drept scop refacerea ortopoziției prin acțiunea directă asupra mușchilor
extrinseci ai globuluiocular
I. Tratament pleioptic
B. Retropoziție
C. Avansarea inserției sclerale
G. Modificarea axelor de inserție

Glanda lacrimlă principală:

J. Este o glandă exocrină cu secreție seroasă
H. Porțiunea orbitară este situată în unghiul supero extern al orbitei
E. Porțiunea orbitară este localizată în foseta lacrimală a osului frontal
A. Inervația provine din nervul lacrimal
F. Vascularizația este asigurată de vasele lacrimale

Filmul lacrimal:
C. Are rol protector pentru epiteliile subjacente
D. Stratul lipidic este secretat de glandele Meibomius
I. Stratul apos este secretat de glanda lacrimală principală
H. Stratul lipidic este situat la exterior
J. Stratul mucos aderă de epiteliul cornean și conjunctival

Următoarele afirmații sunt adevărare cu privire la excreția lacrimală:

J. La nivelul punctelor lacrimale inferioare se absoarbe aproximativ 60-70% din
cantitatea de lacrimi
C. Fiecare clipit împinge lacrimile spre sacul lacrimal
E. Captarea lacrimilor de către punctele lacrimale se face datorită apoziției lor pe
globul ocular
D. Succțiunea mecanică în momentul deschiderii pleoapelor contribuie la drenajul
lacrimilor
G. Lacrimile sunt drenate spre canalul nazolacrimal

Obstrucția canalului lacrimo-nazal:

A. Este cea mai frecventă anomalie a sistemului de drenaj lacrimal la copil
C. Rezultă dintr-un defect de perforare a parții inferioare a canalului lacrimo-nazal
E. Determină epiforă
G. Cateterismul căilor lacrimale se realizează dacă tratamentul conservator este
ineficient
J. Se însoțește de fenomene infecțioase repetate

Sindromul de ochi uscat:

G. Examenul obiectiv evidențiază o secreție groas, filamentoasă, uneori aderentă de
cornee
D. Determină reducerea sau absența meniscurilor lacrimale
A. Conjunctiva este congestionată
B. Poate fi determinat de o lacrimală anormală calitativ
C. Poate fi determinat de hiposecreție lacrimală

Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la testele de evaluate a secreției lacrimale:

B. Testul Schirmer presupune aplicarea unei hârtii speciale de filtru pe marginea
externă a pleoapei inferioare
J. Testele de laborator permit dozarea lizozimului din lacrimi
F. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se instilează o picătură de
fluoresceină
A. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se folosește filtrul de cobalt
cu lumină albastră
I. Evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal presupune examinarea filmului
lacrimal după cepacientul clipește o dată apoi rămâne cu ochii deschiși până la
ruperea filmului lacrimal

51. Tratamentul sindromului de ochi uscat include:

E. Reducerea eveporării lacrimilor prin creșterea temperaturii aerului și a ventilaței
J. Ocluzia temporară/permanentă a punctelor lacrimale
A. Antiinflamatorii locale
H. Lacrimi artificiale
F. Ser autolog

52. Insuficiența de drenaj pe căile lacrimale se poate datora:

H. Tulburărilor de statică și dinamică palpabrală precum slăbirea orbicularului
pleoapei
F. Ectropionului pleoapei inferioare
B. Lagoftalmiei
I. Eversiei punctului lacrimal
D. Obstrucției congenitale sau dobândit a căilor de drenaj

Dacrioadenita acută:
H. Reprezintă inflamația glandei lacrimale
F. Clinic debutează cu durere în unghiul superoextern al orbitei
D. Clinic se constată edemul pleoapei superioare, tegumente congestionate,
chemozis
C. Se tratează cu antibiotice și antiinflamatorii
I. Se poate complica prin extinderea infecției spre țesuturile orbitare

Dacriocistita acută:
I. Este inflamația sacului lacrimal și a ductului lacrimo-nazal
G. Apare frecvent la nou-născuți sau în decada a 5-a de viață
A. Clinic pacientul prezintă o tumefiere eritematoasă și dureroasă sub tendonul
cantal intern
E. Se poate complica cu extensia infecției spre orbită
C. Palparea sacului lacrimal poate determina refluxul puroiului prin sacul lacrimal

Despre dacriocistita cronică este adevărat faptul că:

F. Este rezultatul unei infecții subclinice secundare obstrucției canalului lacrimal
H. Se poate complica prin conjunctivită
J. Este favorizată de stagnarea lacrimilor
D. Presiunea asupra regiunii presaculare determină refluxul prin punctele lacrimale
I. Se asociază cu epiforă

Alegeți afirmațiile corecte despre canaliculită:

J. Reprezintă inflamația canaliculilor lacrimali
F. Determină durere în 1/3 internă a pleoapei
A. Induce epiforă
D. Este însoțită de tumefierea tegumentelor marginii palpabrale
E. Compresiunea pe canalicul exprima puroi prin punctul lacrimal
I. Tratamentul constă în cateterism și irigare cu antibiotice

Mucocelul:
C. Este o formă de dacriocistită cronică
E. Prin compresiunea sa se exprimă prin punctul lacrimal o secreție albicioasă
I. Determină bombarea tegumentelor în șanțul nazogenian
B. Induce epiforă
D. Are ca tratament intervenția de dacriocistorinostomie

Complicațiile dacriocistitei acute constau în:

F. Fibroza sacului lacrimal
J. Fistula sacului lacrimal la piele
G. Celulită orbitară
B. Cronicizare (dacriocistită cronică)
H. Extensia infecției spre craniu (tromboza sinusului cavernos)

Mușchiul orbicular:
B. Participă și la închiderea forțată a pleoapelor
F. Porțiunea palpebrală a sa intervine în reflexul de clipire
G. Acționează ca un sfincter al fantei palpebrale
J. Este inervat de nervul facial
C. Are fibrele musculare cu dispoziție circulară localizat atât la nivelul pleoapei
superioare, cât și acelei inferioare

Entropionul:
D. Reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre interior
F. Se poate datora hiperlaxității structurilor palpebrale
E. Se poate complica cu ulcere corneene
B. Are drept consecința malpoziția cililor
G. Tratamentul constă în intervenții chirurgicale specifice fiecărei etiologii

Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la etiopatogenia entropionului:

F. Entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei posterioare (conjunctivă și
tars)
A. Entropionul senil (involuțional) se poate datora dehiscenței retractorilor palpebrali
B. Entropionul senil (involuțional) se poate datora hiperlaxității tendoanelor cantale
I. Entropionul congenital este indus de defecte congenitale stucturale ale tarsului sau
hipogeneziei retractorilor
C. Entropionul spastic apare prin contracția excesivă a mușchiului orbicular

Ectropionul:
J. Constă în răsucirea pleoapei spre exterior
D. Se asociază cu epiforă prin malpoziția puctelor lacrimale
A. Induce keratită lagoftalmică
H. Determină îngroșarea și hipertrofia conjunctivei
B. Determină inocluzie palpebrală

Alegeți afirmațiile corecte despre etiopatogenia blefaroptozei:

D. Blefaroptoza poate fi congenitală
G. Blefaroptoza apovenrotică este secundară dezinserției aponevrozei mușchiului
ridicător alpleoapei superioare (la vârstnici)
B. Blefaroptoza traumatică poate apărea după dilacerări ale pleoapei superioare
J. Blefaroptoza mecanică poate fi determinată de o tumoră palpebrală

Tratamentul ptozelor palpebrale:

I. Este chirurgical în marea majoritate a cazurilor
A. Poate consta în întărirea forței mușchiului ridicător al pleoapei superioare
B. Se poate realiza prin suspensia pleoapei la mușchiul frontal
C. Se poate realiza prin reinserarea aponevrozei mușchiului ridicător al pleoapei
superioare
J. Trebuie efectuat urgent la copil când pleoapa obstruează axul vizual

65. Orjeletul:
A. Poate supura și colecta
G. Poate abceda spontan
F. Poate fi produs de stafilococ
B. Este o inflamație supurativă a glandelor Zeiss și Moll
C. În stadiul inițial induce fenomene inflamatorii

66. Alegeți afirmațiile adevărate despre blefarită:

I. Scuame pot fi prezente în jurul cililor
J. Pacientul acuză senzația de prurit
G. Clinic induce hiperemia marginii libere a pleoapelor
D. Poate induce ingroșarea marginii libere a pleoapelor
F. Tratamentul presupune și toaleta și masajul marginii ciliare a pleoapelor

Alegeți tumorile benigne palpebrale:

E. Papilomul
A. Angiomul capilar
I. Angiomul cavernos
J. Xantelasma
D. Nevul

Melanomul cutanat:
A. Este o tumoră malignă pigmentată
B. Are extensie rapidă
J. Când tumora invadează țesutul orbitar se impune exenterația orbitei
G. Potențialul metastazant este ridicat
H. Tratamentul de elecție este chirurgical, cu limite de siguranță oncologică

Carcinomul bazocelular:
E. Este cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor
A. Este localizată mai frecvent pe pleoapa inferioară și în cantusul intern
C. Determină foarte rar metastaze
B. Are progresie lentă
D. Poate avea aspect infiltrativ, nodular, vegetant

Carcinomul spinocelular:
F. Este o formă de epiteliom palpebral
D. Afectează mai frecvent pleoapa superioară și unghiul extern
A. Determină metastaze
J. Este mai agresiv decât cel bazocelular
C. Diagnosticul difenețial se face pe baza examenului anatomopatologic

Alegeți afirmațiile corecte cu privire la angiomul palpebral:

E. Este o tumoră vasculară
H. Angiomul capilar dispare la presiune
G. Angiomul cavernos este de culoare roșie-închis
D. Se poate trata prin excizia completă a tumorii
J. Se poate trata prin injectarea intralezională de corticosteroizi

Alegeți afirmațiile corecte cu privire la arsurile chimice palpebrale:

B. Pot avea ca formă clinică veziculele
H. Pot fi sub forma unor pustule
A. Pot fi în stadiul de escare
F. Tratamentul constă în aplicarea de unguente cu antibiotice
J. Tratamentul implică și aplicarea de pomezi cicatrizante

Conjunctiva:
D. Membranã subțire, trasparentă
J. Este o membranã mucoasă, subțire
C. Acoperă fața anterioară a sclerei
G. Acoperă fața posterioară a pleoapelor
H. Funcția esentială este cea de protecție

Despre conjunctivita se poate afirma:

E. Reprezintă inflamația conjunctivei
B. În funcție de debut pot fi ale nou-nascutului, a copilului si adultului
C. În funcție de evoluție pot fi: acute, subacute sau cronice
A. Pot fi papilare și foliculare
J. Se caracterizează prin senzație de corp strain , de nisip și prurit

În funcție de etiologie, conjunctivitele pot fi:

H. Infecțioase
E. Virale
D. Bacteriene
A. Noninfecțioase
J. Mecanice

Hiperemia vasculară conjunctivală:

J. Reprezintă o modificare de culoare
G. Întodeauna superficială
B. Accentuată în fundurile de sac
A. Mai puțin importantă în zona perilimbică
I. Se manifestă prin dilatarea ramificațiilor terminale ale papilelor dermului
conjunctival

Despre Foliculii conjunctivali se poate afirma:

E. Reprezintă modificari de relief
D. Sunt formațiuni nodulare
B. Prezintă culoare alb-gri
F. Înconjurați de vase de sănge
H. Pot apare in conjunctivitele foliculare

Conjunctivita gonococică a nou-nascutului:

I. Debut la 2-3 zile de la naștere
A. Secreție verzuie foarte abundentă
G. Ochi roșu cu edem palpebral marcat
F. Se administrează sistemic penicilină sau cefriaxon
C. Tratamentul este profilactiv și curativ

Conjunctivita alergică sezonieră:

F. Pacient cu teren atopic
G. Reacție la alergenii din aer
C. Senzație de corp străin, lăcrimare, prurit, rinoree
H. Reactie de hipersensibilitate de tip I mediată de anticorpii Ig E
D. Tratament- antihistaminice topic

Conjunctivită neonatală reprezintă:

H. Conjunctivită ce apare în prima lună de viață
E. Diagnostic pozitiv se pune pe baza simptomatologiei si examenului bacteriologic
I. O formă clinică este conjunctivite cu incluzii ale nou-nascutului
D. Cea mai importanta forma este conjunctivita gonococica
G. Conjunctivita cu incluzii este determinată de Chlamidia Trahomatis

Conjunctivita herpetică:
J. Recurență secundară
F. De primo-infecție
I. keratită/ vezicule palpebrale
G. Majoritatea se rezolvă spontan
E. Uneori tratament topic cu antivirale când există vezicule palpebrale sau atingere
corneană

Despre conjunctivita adenovirală se poate afirma:

G. Face parte din conjunctivitele virale
F. Afectează, în general, ambii ochi
J. Însoțită de adenopatie preauriculară
C. Conjunctivită foliculară acută
H. Una dintre forme poate fi keratoconjunctivită epidemică

Trahomul:
G. Una dintre cauzele principale de cecitate
H. Keratoconjunctivită cronică specifică
A. Prezentă în zona tropicală a emisferei sudice
C. Apanajul lipsei de igiena și educație sanitară
B. Agentul etiologic este Chlamidia Trahomatis

Conjunctivita alergică :
C. Apare la pacientul cu teren atopic
D. Prezintă senzație de corp străin, prurit, lacrimare
F. Prezinta chemozis moderat si reacție papilară difuză
J. Se administreaza crticosteroizi topici
B. Necesită instilarea de antihistaminice topic

Conjunctivita simplă bacteriană:

D. Hiperemie conjunctivală la nivelul fundurilor de sac
F. Acuitatea vizuală este normală în absența interesării corneene
B. Pot apărea mici hemoragii
H. Este necesara igiena locala, indepartarea secretiilor si membranelor
C. Afecțiunea se vindecă în 10-14 zile

În funcție de aspectul secreției, conjunctivita poate fi:

G. Seroasă
E. Purulentă
J. Mucopurulentă
A. Pseudomembranoasă
I. Membranoasă

Conjunctivita papilară gigantă:

B. Este o conjunctivită alergică
G. apare în caz de anoftalmie protezată
F. Apare la purtătorii de lentile de contact
E. Papile mari, gigante la nivelul conjunctivei tarsale superioare
A. Instilații cu steroizi

Ulcerul central cu hipopion:

F. Apare frecvent după microtraumatisme corneene banale
B. Debut cu un sindrom iritativ important
E. Acuitatea vizuală scade variabil
J. Prezintă congestie perikeratică intensă
C. Hipopion prezent

Ulcerul dendritic:
A. Keratita herpetică superficială
B. Placă epitelială opacă cu aspect arborescent
E. Poate avea aspect în hartă geografică
C. Baza ulcerației colorează cu fluoresceină
I. Se poate suprainfecta bacterian

Despre Keratită fungică se poate afirma:

B. Debut acut sau insidios
I. Lentilele de contact sunt un factor de risc frecvent
E. Prezintă infiltrat albicios ușor proeminent
F. Netratată, poate determina perforația corneei
C. Natamicina este unul dintre tratamentele de bază

Corpii străini corneeni:

B. Origine variabilă (lemn fier, sticla, ciment)
A. Pot fi unici sau multipli
H. Fixați în grosimea corneei
G. Determină fenomene iritative imediate sau tardive
D. Tratamentul constă în extracția corpului străin

Următoarele afirmații despre arsurile chimice sunt adevarate:

E. Pot fi ușoare, medii sau severe
F. Pot fi produse de substanțe alcaline sau acide
J. Prezintă un prognostic rezervat
G. Pot determina reacție iridociliară
D. Pot determina leucom cornean vascularizat

Arsurile termice sunt caracterizate prin:

E. Afectarea palpebrala este constantă
A. Vizează anexele de suprafață a ochiului
C. Cauza poate fi expunerea accidentală în atmosferă cu temperature ridicata
H. Cauza poate fi sticla topită
B. Tratamentul îsi propune sa evite suprainfecțiile

Despre keratitele herpetice sunt adevărate urmatoarele afirmații:

B. Ulcerul dendritic debutează sub forma unei plăci epiteliale opace cu aspect
arborescent, punctat sau stelat
F. După infecția primară cu virusul herpetic, acesta se cantonează în ganglionii
senzoriali și în cornee sub formă latentă
G. Când infecția herpetică interesează întreg segmentul anterior al ochiului, evoluția
este gravă prin riscul crescut al suprainfectiei, perforației, glaucomului secundar
H. Formele tipice ale keratitei herpetice superficiale sunt ulcerul dendritic și keratită
în harta geografică
I. Printre complicațiile ulcerului dendritic se numără: suprainfecția bacteriana și
dificultăți în vindecarea ulcerației

Despre keratitele cu determinism imunoalergic sunt adevărate urmatoarele afirmații:

E. Clinic, keratoconjunctivita atopică debutează brusc cu chemozis, conjunctivită
papilară și uneori keratită punctată superficială.
H. Ulcerul Mooren este o afecțiune autoimună în care sunt produși autoanticorpi
împotriva antigenelor epiteliului cornean și conjunctival.
D. Keratita din acneea rozacee interesează mai frecvent femeile în vârstă de 30-50
ani.
I. Manifestările oculare din keratita din acneea rozacee sunt : blefaroconjunctivită
cronică,episclerită, keratită, irită.
F. Keratoconjuncitivita primaravaratică debutează în jurul vârstei de 5 ani și are un
caracter autolimitativ după pubertate.

Keratitele produse de virusul varicelo-zosterian:

H. Virusul varicelo-zosterian este epItelio-neurotrop ca și virusul herpetic
F. Când este interesat ramul supraobritar al primei diviziuni (oftalmic) al nervului
trigemen,manifestare clinica poarta numele de Herpes Zoster Oftalmicus
B. Printre formele clinice ale manifestării corneene se numără: keratita punctata
superficiala, plăcile dendritice epiteliale, keratita numulara, keratita disciforma
A. Atingerea corneana poate evolua spre keratita neuroparalitica
G. Tratamentul etiologic presupune administrarea sistemică de antivirale
.

Despre keratitele bacteriene ulcerative sunt adevărate urmatoarele afirmații:

H. Printre agenții etiologici se numără: stafilococ, streptococ, pseudomonas,
enterobacteriacee
E. Examenul obiectiv la ulcerului central cu hipopion relevă: congestie perikeratică
intensa, infiltratstromal, edem perilezional, cute descemetice, reactie iridociliara
reflexă, Tyndall al umorii apoase, hipopion și mioză
G. Ulcerul marginal se caracterizează printr-un sindrom iritativ intens, cu prezența
unui ulcer central cu baza intens infiltrată
I. Cicloplegicele și midriaticele previn formarea sinechiilor iriene posterioare și reduc
durerea cauzată de spasmul ciliar
A. Diagnosticul diferențial include afecțiunile care determina sindromul ochiului roșu:
conjunctivite acute, iridociclite acute, atacul acut de glaucom

Din punct de vedere anatomic, sclera:

B. se continuă anterior cu corneea
E. este constituită din fibre de colagen
H. este acoperită de țesutul episcleral
J. țesutul episcleral îi asigură nutriția si protecția
A. are o mare rezistență mecanică

Episclerita:
F. are un caracter beningn
B. este adesea bilaterală
G. are caracter autolimitat
D. este adesea recurentă
J. la debutul bolii pacientul are lăcrimare, fotofobie

100. Sclerita:
H. este mult mai rară decat episcleritele
C. este mai gravă decât episcleritele
F. se poate asocia cu sarcoidoza
B. este mai frecventă la sexul feminin
I. 50% din cazuri se asociază cu alte boli sistemice

101. Scleritele anterioare:

E. se prezintă sub formă inflamatorie
G. se prezintă sub formă non-inflamatorie
I. forma non-inflamatorie are caracter necrozant
D. forma nodulară se caracterizează prin prezența unui nodul scleral profund
B. forma difuză se caracterizează prin congestie conjunctivală sectorială superficială si
profundă

102. Scleritele posterioare:

H. se manifestă cu dureri
J. examenul obiectiv notează edem palpebral, proptoză si oftalmoplegie
B. oftalmoscopia relevă pliuri coroidiene
E. ecografic apare semnul T, caracteristic acestei afecțiuni
D. în formele corticorezistente se recomandă administrarea de imunosupresive

103. Referitor la uveita anterioară, sunt false afirmațiile:

D. Pacientii sunt asimptomatici
G. Debutul afecţiunii este insidios
B. Pupila este in midriază fixă
A. Caracteristic uveitelor anterioare sunt sinechiile iriene anterioare
J. Se observă sindrom exsudativ al camerei anterioare (precipitate keratice, Tyndall al
umorii apoase, hipopion, scăderea acuitatii vizuale)

104. Care dintre afirmaţii caracterizează uveitele :

J. Uveitele sunt inflamaţii intraoculare care includ uveea şi structurile adiacente
B. Conform criteriului anatomic, uveitele se impart in anterioare, intermediare,
posterioare şi panuveite
A. In uveitele intermediare locul primar al inflamaţiei este camera anterioară
F. Din punct de vedere etiologic, se impart in uveite endogene şi exogene
G. In funcţie de severitate, se impart in uveite severe şi uveite usoare

105. Despre uveita anterioară se poate afirma :

A. Uveita anterioara acută idiopatică reprezintă forma cea mai frecventă de uveita
anterioara acută
I. Uveita anterioara acută idiopatică are un prognostic bun
J. Caracteristic uveitelor anterioare sunt sinechiile iriene posterioare
H. Cand sinechiile sunt pe 360 grade realizează secluzia pupilară
B. Pe suprafaţa corneei se pot observa noduli Koeppe sau Busacca

106. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul uveitelor anterioare

sunt corecte :
E. Tratamentul este etiologic atunci când se cunoaşte cauza.
I. Pot fi administraţi corticosteroizi local.
C. Cea mai importantă si accesibilă metodă de tratament o reprezintă instilaţiile
oculare de corticosteroizi,
H. Pot fi administrati corticosteroizi sistemic
G. Injecţiile subconjunctivale si administrarea sistemică a corticosteroizilor se
recomandă doar informele severe ce nu raspund la tratament topic.

107. despre toxoplasmoza ocular se pot afirma următoarele:

J. Este cea mai rară uveită posterioară prezentă la pacienții imunocompetenți
B. Boala are trei forme clinic congenitală, pseudocongenitală și dobândită
H. Primoinfecția nu este în general sesizată
I. Sunt remarcate mai frecvent recurențele și consecințele bolii
G. cel mai frecvent toxoplasmoza este secundară contaminării în viața intrauterine
prin transmisia transplacentară a Toxoplasmei gondi

108. Referitor la oftalmia simpatică sunt adevărate afirmațiile:

E. Este o panuveită granulomatoasă
H. Apare secundar unor traumatisme penetrante
C. Examenul clinic evidențiază o panuveită severă în ochiul afectat și o atingere
uveală variabilă în ochiul neafectat
J. Are un prognostic sever
G. Tratamentul preventiv constă în tratamentul corect al plăgilor oculare

109. Alegeți răspunsurile corecte referitor la uveita intermediară:

G. Repezintă o inflamație idiopatică și insidioasă
D. Este adesea bilaterală.
A. Prezintă adesea evoluție asimetrică.
J. Tratamentul este de lungă durată
I. Se utilizează corticosteroizi subconjunctival, sistemic și imunosupresoare

110. Referitor la tratamentul uveitelor anterioare sunt adevărate următoarele

cu excepția:
A. Rolul corticosteroizilor este de a rupe sinechiile posterioare
B. Tratamentul simptomatic constă în administrarea antibioticelor cu spectru larg
C. Dacă pupila se dilată se practică injecțiile subconjunctivale cu atropină
H. Catarcata complicată nu necesită operație după calmarea procesului uveitic
J. În tratamentul cataractei complicate, implantarea de cristalin artificial reprezintă o
contraindicație

111. Următoarele afirmații depre uveita anterioară cronică sunt false:

A. semnele clinice sunt întodeauna însoțite de ochi roș
E. În artrita juvenilă reumatoidă uveita este unilaterală
J. În artrita juvenilă reumatoidă uveita prezintă un debut acut
I. Evoluția bolii este mai scurtă de 3 luni
B. Nu sunt prezente principatele keratice

112. Care din afirmațiile următoarele nu caracterizează uveita anterioară

cronică:
I. Forma oligoartritică din artrita juvenilă reumatoidă se însoțește în proporție de 50%
de iridociclite, mai ales la băieței
H. Iridociclita din hetrrocromatina Fuchs este frecvent bilaterală
F. Iridociclita din heterocromatina Fuchs apare la vârstnici cu heterocroomie iriană
D. Hetrerocrimia iriana apare la pacienții cu artrită juvelilă reumatoidă
E. Iridociclita din heterocromatina Fuchs interesează în mod obișnuit ochiul cu irisul
mai închis la culoare

113. Referitor la toxoplasmoza congenitală sunt adevărate afirmațiile

A. Patognomonic toxoplasmozei oculare este aspectul fundului de ochi, cu prezenta
focarellor corioretiniene ,, în rozetă,,
C. Un test ELISA pozitiv nu implică automat diagnosticul de toxoplasmoză
D. Infecția în trimestru II de sarcină determină cel mai frecvent malformații
congenitale
F. Preventiv se administrează tratament cu Spiramicină gravidelor în trimestrele II și III
de sarcină
E. Forma pseudocongenitală este diagnosticată tradiv la 6-10ani

114. În pars planite pot apărea următoarele complicații:

I. Edem macular cistoid
J. Cataractă
E. Edem papilar
H. Neovascularizație retiniană
A. Dezlipire de retină de tip tracțional

115. Semne carcateristice iridociclitei din heterocromatina Fuchs sunt:

I. Atrofie difuză iriană
E. Precipiate keratice mici pe endoteliul cornean
B. Opacități în vitrosul anterior
G. Neovascularizație în unghiul camerular
D. Lipsa sinechiilor iriene posterioare

116. referitor la uveita din artrita juvenilă reumatoidă anterioară sunt adevărate
afirmațiile:
B. Din punt de vedere clinic, uveita are debut insidios, fără durere sau congestie perikeratică
D. Afecțiunea se complica cu keratopatie în bandeletă, cataractă, glaucom
H. Forma pauciarticulară necesită un consult oftalomologic trimestrial
C. Forma poliarticulară necesită un consult oftalomologic la fiecare 9 luni
I. Se recomandă consult consult oftalmologic copiilor cu reumatism articular acut

117. Care dinte următoarele afirmații caracterizează uveitele intermediare?

J. Reprezintă aproximativ 8-15% din uveite
H. Afectază pars plant, vitrosul, retina periferică și coroida adiacentă
E. Frecvent reprezintă debutul unei scleroze multiple sau a unor afecțiuni autoimune
C. Ciclicitele posterioare sunt cel mai frecvent unilaterale
G. Ciclicitele posterioare sunt cel mai frecvent unilaterale
F. Rareori se recomandă criocoagularea pars planei sau a virectomie

118. Cristalinul este:

A. Organ epitelial inclus intr-o capsulă
I. Structură avasculară
E. Ancorat prin ligamentul suspensor de corpul ciliar
G. Lentilă biconvexă
B. Element principal al dioptrului ocular

Cataracta se caracterizează prin:

I. Reducerea acuității vizuale
G. Alterarea transparenței cristalinului
D. Modificarea hidratării cristalinului
F. Alterarea proteinelor cristaliniene
B. Tulburarea metabolismului glucidic intracristalinian

Cataracta poate fi asociată frecvent cu următoarele cauze:

G.Utilizarea de amiodaronă
C. Utilizarea excesivă de corticosteroizi
E. Iradiere
H. Plăgi oculare
A. Contuzii oculare
Diagnosticul cataractei congenitale include:
J. Examenul fundului de ochi
I. Pupila albă
F. Tulburări la examenul roșului pupilar
A. Examenul biomicroscopic al segmentului anterior
G. Echografia oculară

Tratamentul cataractei congenitale:

F. Se instituie funcție de impactul asupra funcției vizuale
I. În cataracta totală se indică tratamentul cât mai precoce
J. Este chirurgical
B. Se face cât mai precoce indiferent de forma clinică
A. Se instituie funcție de forma clinică

Tratamentul cataractei congenitale include următoarele:

A. Extracția extracapsulară a cristalinului
C. Capsulectomie posterioară + vitrectomie anterioară
F. Corecția afakiei cu lentile de contact
E. Implant de cristalin artificial
I. Crioextracția
B. Excizia cu laser excimer

În cataracta adultului sunt adevărate afirmațiile:

I. Este frecvent bilaterală și asimetrică
B. Este progresivă
G. Factor de risc incriminat - fumatul
H Factor de risc incriminat – radiațiile UV
D. Frecvența crește odată cu avansarea în vârstă

Cataracta adultului se manifestă prin:

D. Scăderea acuității vizuale
J. Îmbunătățirea vederii de aproape în cataracta nucleară
C. Vederea în galben sau maroniu
H. Scotom central
I. Vedere încețoșată în lumina puternică

Manifestările cataractei sunt:

B. În cataracta nucleară prin densificarea nucleului pacientul vede de aproape fără
ochelari -“second sight”
J. În cataracta matură roșul pupilar este absent
G. În cataracta hipermatură – cortexul se lichefiază și nucleul dens este mobil în sac
A. În cataracta corticală opacitățile au aspect cuneiform în periferia cristalinului
I. În cataracta subcapsulară posterioară pacientul are vederea scăzută la iluminare
puternică

Cataracta adultului se operează:

I. Când opacifierea mediilor împiedică urmărirea adecvată a unor patologii din
segmentul posterior
H. Când vederea scăzută afectează activitatea pacientului
J. Când apare glaucomul facolitic
C. În caz de glaucom facomorfic
B. În uveita facoantigenică
Tratamentul cataractei:
E. Singurul tratament eficient este cel chirurgical
I. Tehnica obișnuită este extracția extracapsulară
F. Facoemulsificare este tehnica de extracție extracapsulară modernă utilizând
ultrasunetele
G. Implantul de cristalin artificial de camera anterioară este cel mai indicat
H. Modern, corecția afakiei se face prin implantarea per primam a unui implant de
cristalin artificial

Cataractele secundare:
I. Diabetul zaharat dezechilibrat este o cauză frecventă de evoluție mai rapidă a
cataractei
A. Hipocalcemia este o cauză de opacifiere a cristalinului
H. Radiațiile ionizante și infraroșii pot determina opacifierea cristalinului
G. Contuziile oculare pot determina opacifierea cristalinului sau dislocarea acestuia
B. Traumatismele oculare penetrante cu ruperea capsule cristaliniene induc rapid
opacifierea cristalinului

În extracția extracapsulară a cristalinului la adult se face:

H. Transplantul de cristalin
B. Deschiderea circulară a capsulei anterioară – capsulorexisul – timp important al
operației
J. Nucleul cristalinian este fragmentat prin facoemulsificare
A. Cortexul cristalinian restant se îndepărtează prin irigație-aspirație
D. În sacul cristalinului original se introduce implantul de cristalin – frecvent foldabil

Aparitia hemoragiei vitreene poate fi legata de urmatoarele patologii:

F. Traumatisme oculare
B. Hemoglobinopatii
C Ocluziile venoase retiniene
G. Retinopatia diabetica proliferativa
D. Melanomul malign coroidian

Complicatiile hemoragiei vitreene sunt:

G. Strabismul secundar
F. Glaucomul hemolitic
I. Vitrosul organizat
A Dezlipirea de retina prin tractiune
D. Ambliopia

Manifestarile retinoblastomului includ:

G Pseudouveita
J. Leucocoria
A. Sindrom iritativ al segmentului anterior
C. Strabismul secundar deprivării senzoriale
Factorii de prognostic nefavorabil in melanomul malign coroidian includ:
C. Dezlipirea de retina exsudativa asociata
D. Localizarea posterioara a tumorii
J. Prezenta zonelor de necroza intratumorala
H. Preponderenta histologica a celulelor epitelioide
A. Dimensiunile mari ale tumorii

Factorii de risc in aparitia retinopatiei prematuritatii sunt:

B. Vârsta sarcinii sub 34 de săptămâni
F. Sepsisul
E. Hipoxia cronica fetala
D. Presiunea partiala a oxigenului > 80mmHg
H. Greutatea la naştere sub 1000g

Obstructia trunchiului arterial retinian se manifesta prin:

E. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
A. Deficit pupilar aferent relativ
J. Edem retinian ischemic generalizat
C. Blocajul circulatiei arteriale (la angiografie)
F. Aspect de “cireasa maculara” la examenul retinei centrale

Obstructia trunchiului arterial venos se manifesta prin:

E. Hemoragii retiniene extinse
F. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
H. Edem papilar
I. Vene dilatate

Care dintre urmatoarele afirmatii caracterizeaza forma non-ischemica de ocluzie

venoasa retiniana:
A. Este forma cea mai frecventa
B. Deficitul pupilar aferent relativ este usor
F. Scaderea de vedere este moderata
G. Exista o buna perfuzie a capilarelor
E. Edemul papilar si exsudatele vatoase sunt rar intilnite

Care dintre urmatoarele complicatii nu caracterizeaza ocluziile venoase retiniene:

B. Cataracta
F. Uveita intermediara
J. Glaucomul facomorfic
A. Strabismul paralitic
C. Afectarea ochiului congener
Care dintre urmatorii factori de risc sunt implicati in progresia mai rapida a
retinopatiei diabetice ?
D. Insuficienta renala
F. Prezenta cataractei
I. Valoarea HbA1c peste 8%
A. Sarcina
C. Hipertensiunea arteriala

Din tabloul clinic al retinopatiei diabetice neproliferative nu fac parte:

E. Vasele de neoformatie localizate pe suprafata discului
G. Hemoragia vitreana
C. Exsudatele vatoase
H. Glaucomul neovascular
B. Dezlipirea de retina prin tractiune

Care dintre urmatorii factori de risc sunt asociati cu aparitia degenerescentei maculare
legatade varsta ?
C. Dieta saraca in carotenoizi
J Factorul ereditar
D. Alterarea metabolismului colesterolului
H. Hipertensiunea arteriala
A. Expunerea la lumina albastra si radiatiile UV

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice degenerescentei maculare legata

de varsta(DMLV) neovasculare ?
D. Conduce la scaderea rapida a vederii, in special de aproape
F. Debuteaza frecvent prin metamorfopsii
I. Reprezinta 10% din totalul formelor de DMLV
C. Instalarea brusca a unui scotom central este consecinta aparitiei hemoragiei
subretiniene
A. Este tratata prin injectarea intravitreana de diversi agenti anti-VEGF

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice dezlipirii de retina regmatogena ?

A. Se asociaza cu degenerescentele retiniene periferice
H. Este consecinta aparitiei de rupturi / gauri in periferia retinei
B. Reducerea campului vizual este primul simptom al instalarii dezlipirii
I. Este consecinta forţelor de tracţiune vitreană care ridică retina neurosenzorială
G. Retina decolata are un aspect convex si formeaza falduri mobile

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice neuropatiei optice ischemice

anterioare?
G. Se manifesta prin scăderea rapidă, nedureroasă şi variabilă a AV unilateral
J. Beneficiaza de tratament cu megadoze de corticosteroizi sistemic
H. Sunt frecvent non-arteritice
C. Examenul câmpului vizual evidenţiază cel mai frecvent un deficit altitudinal
F. Scadere AV este mai importantă şi precedată de amaurosis fugax in formele
arteritice

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice edemului papilar de staza ?

G. Reprezinta semnul de debut al unei boli demielinizante
H. Are un prognostic functional bun
J. In faza de edem constituit se asociază simptomele hipertensiunii intracraniene
(cefalee, greaţă,vărsături)
E. Modificarile papilare evolueaza in 4 stadii
B Modificarile papilare sunt bilaterale

Reologia umorii apoase - caracteristici:

A. Cuprinde secreția și eliminarea umorii apoase din globul ocular
D. Secreția umorii apoase este continuă dar cu debit mai scăzut în timpul somnului
E. Formarea umorii apoase se realizează în principal prin secreție activă
G. Debitul de secreție a umorii apoase scade odată cu vârsta
H. Enzimele implicate în secreția umorii apoase sunt Na-K-ATP-ază și anhidraza
carbonică

Eliminarea umorii apoase:

J. Calea accesorie de drenaj a umorii apoase – uveosclerală
I. Calea trabeculară este o cale dependentă de presiune
B. Din camera posterioară umoarea apoasă trece prin pupilă în camera anterioară și
de acolo sescurge radiar spre unghiul camerular
E. Calea principală de drenaj a umorii apoase - trabeculară

Presiunea intraoculară (PIO):

J. PIO crește în lunile de iarnă
E. Efortul fizic poate reduce pe termen scurt PIO
H. Variația diurnă normală între 2-6mmHg
G. PIO scade odată cu vârsta
B. PIO crește odată cu avansarea în vârstă

Glaucomul primitiv cu unghi deschis – catacteristici:

G. Presiunea intraoculară crescută reprezintă principalul factor de risc
B. Rasa neagră și miopia sunt alți factori de risc importanți
H. Este o neuropatie optică cronică
I. Definit prin alterații papilo-perimetrice
A. Este una dintre cauzele principale de cecitate legală în țările dezvoltate
Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis cuprinde:
J. Gonioscopia evidențiază unghiul camerular deschis
E. Pacienții sunt frecvent asimptomatici până în stadiile avansate
H. Presiunea intraoculară crescută este un semn clinic frecvent
F. Deficite de câmp vizual – scotom paracentral, scotom arcuat

Tratamentul în glaucomul primitiv cu unghi deschis constă în:

I. Reducerea presiunii intraoculare reprezintă metoda cea mai eficientă de tratament
J. Tratamentul medicamentos este în principal local, topic - instilații
D. Chirurgia incizională clasică – chirurgia filtrantă - constă în trabeculectomie
H.Derivații prostaglandinici reprezintă clasa cea mai eficientă de medicamente
hipotonizante oculare
B. Tratamentul laser – trabeculoplastia laser – constă în aplicarea unor impacte laser
pe rețeaua trabeculară

Glaucomul cu tensiune normală:

G. Este o formă de glaucom primitiv cu unghi deschis
D. Tratamentul este similar cu glaucomul primitiv cu unghi deschis
I. Tulburările circulatorii reprezintă principalul mecanism patogenic
A. Incidență mai mare la sexul feminin
E. Presiunea intraoculară nu depășește 21 mmHg

Glaucoamele secundare cu unghi deschis sunt:

H. Glaucomul postinflamator
J. Glaucomul posttraumatic
B. Glaucomul pigmentar
A. Glaucomul pseudoexfoliativ
F. Glaucomul cortizonic

Glaucomul primitiv cu unghi închis – se caracterizează prin:

H. Este mai rar decât glaucomul cu unghi deschis
D. Mai frecvent la populația asiatică
B. Creșterea în volum a cristalinului odată cu vârsta, factor de risc pentru apariție
C. Incidența crește cu avansarea în vârstă
A. Apare mai frecvent la ochii hipodimensionați (hipermetropi)

În forma acută a glaucomului primitiv cu unghi închis semnele și simptomele sunt:

A. Debutul este brusc cu durere oculară unilaterală
E. Pupila în midriază areflexă
H. Globul ocular este hiperton
D. Congestia conjunctivei bulbare
J. Cefalee, grețuri, vărsături

Tratamentul glaucomului primitiv cu unghi închis forma acută:

E. Este o urgență majoră oftalmologică
C. Trabeculoplastia laser este adesea eficientă
J. Administrarea hipotonizantelor oculare sistemice – acetazolamidă, manitol
A. La ochiul congener se va indică iridotomie laser profilactică
F. Administrarea locală de miotice

Glaucomul congenital precoce – caracteristici:

E. Epifora este un semn clinic frecvent
J. Este forma cea mai frecventă de glaucom congenital
C. În stadiile avansate apare mărirea de volum a globului ocular - buftalmia
H. Are transmitere ereditară
B. Megalocorneea – principalul semn clinic

159. În glaucomul congenital principiile de tratament sunt:

D. Evoluția glaucomului congenital precoce este lent progresivă
E. În glaucomul congenital precoce tratamentul este chirurgical
B. Lipsa tratamentului duce la orbire
C. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce constă în goniotomie sau
trabeculotomie
I. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce poate fi trabeculectomia
sau sistemele artificiale de drenaj