Grile – Medicina interna 2023

1.Despre litiaza biliară se poate afirma că:

B. Este mai frecventă la vârste înaintate și la sexul feminin
D. Este o afecțiune frecventă
E. Localizarea calculilor poate fi la nivelul căilor biliare intrahepatice
G. Localizarea calculilor poate fi la nivelul veziculei biliare
J. Localizarea calculilor poate fi la nivelul căilor biliare extrahepatice
A. Nu include localizarea calculilor la nivelul căilor biliare intra- și extrahepatice
C. Este o afecțiune rară
F. Este mai frecventă la sexul masculin
H. Este mai frecventă la vârste tinere
I. Calculii sunt localizați exclusiv la nivelul veziculei biliare

2.Despre vezicula biliară și bilă se pot afirma:

B. Bila este evacuată din vezicula biliară prin canalul cistic în canalul hepatic comun, iar ulterior încoledoc care
se varsă în duoden
D. În 24 de ore se secretă aproximativ 1.200 de ml de bilă
E. Capacitatea maximă de depozitare a veziculei biliare este de 70 de ml
F. Bila are rol în procesele de emulsionare şi absorbţie a lipidelor
J. Bila este produsul de secreție al hepatocitelor
A. Bila sintetizată inițial nu suferă procese intense de concentrare prin absorbția apei
C. Bila are rol în procesele de degradare și absorbție a proteinelor
G. Bila are rol în procesele de degradare și absorbție a glucidelor
H. In 24 ore se secretă o cantitate de aproximativ 120 ml de bilă
I. Bila este evacuată din vezicula biliară prin canalul cistic în canalul hepatic comun, iar ulterior încoledoc care
se varsă în stomac

3.Factorii care favorizează formarea calculilor pot fi:

C. Metabolici: obezitate, regimuri de slăbire, diabet zaharat, hiperlipoproteinemie
E. Neinfluenţabili: vârsta înaintată, sexul feminin, factori genetici, sarcina
F. Alţi factori: terapia cu estrogeni, hipolipemiante, alimentaţie parenterală, anemie hemolitică
G. Afecţiuni digestive: boala Crohn, rezecţii de intestin subţire, anomalii anatomice ale veziculei biliare,ciroza
hepatică
I. Alimentari: regimul hipercaloric, aport crescut de grăsimi şi zaharuri rafinate, aport redus de fibrevegetale
A. Factorii genetici nu contribuie la riscul de formare a calculilor biliari
B. Neinfluenţabili: vârsta înaintată, sexul feminin, regimul hipercaloric, aport crescut de grăsimi şizaharuri
rafinate
D. Obezitatea și diabetul zaharat nu influențează formarea calculilor biliari
H. Alimentari: regimul hipocaloric, aport redus de grăsimi şi zaharuri rafinate, aport crescut de fibrevegetale
J. Terapie cu estrogeni scade riscul de apariție a litiazei biliare

Calculii biliari:
A. Calculii biliari pot fi unici sau multipli
D. Calculii bruni sunt formaţi din bilirubinat de calciu și aproape întodeauna bacterii
E. Calculii negri sunt formaţi din bilirubină
H. După compoziție pot fi: de colesterol și pigmentari
J. Calculii pigmentari sunt negri și bruni
B. Calculii pigmentari negri apar când sunt prezente leziuni stenozante ale căilor biliare
C. Calculii bruni sunt formați din bilirubină
F. Calculii negri sunt formați din bilirubinat de calciu
G. Calculii pigmentari bruni apar frecvent în ciroze și anemii hemolitice
I. Calculii pigmentari au o cantitate mare de colesterol în compoziție: >30% colesterol

Din punct de vedere clinic, litiaza biliară:

B. Forma simptomatică are ca manifestare sindromul dispeptic
C. Forma simptomatică are ca manifestare colica biliară
E. Forma asimptomatică este cea mai frecventă, fiind descoperită fortuit ecografic
F. Poate determina prezența semnului Murphy: abdomenul dureros la palparea superficială sauprofundă
J. Poate fi asimptomatică și simptomatică
A. Nu include ca manifestare sindromul dispeptic
D. Colica biliară durează de obicei 5 minute
în hipocondrul drept şi punctul colecistic
G. Semnul Murphy reprezintă abdomen dureros la palparea superficială sau profundă în hipocondrulstâng
H. Colica biliară este o durere de intensitate scăzută
I. Este întotdeauna simptomatică

Sindromul dispeptic care însoțește litiaza biliară include:

A. Intoleranţă la grăsimi, migrenă biliară
B. Meteorism postprandial, flatulenţă, tulburări de tranzit
E. Senzaţie de plenitudine
F. Greţuri, eructaţii, gust amar
G. Durere în epigastru sau hipocondrul drept
C. Durere în mezogastru și flanc drept
D. Greţurile, eructaţiile și gustul amar nu sunt manifestări tipice
H. Pacientul nu asociază alterarea toleranței la grăsimi
I. Nu se asociază cu tulburări de tranzit
J. Nu reprezintă o manifestare a litiazei biliare

Colica biliară:
A. Este declanşată de alimente grase, stres, premenstrual
C. Este o durere intensă, cu debut brusc de obicei nocturn
D. Durează cel puţin 30 de minute
I. Este localizată în epigastru sau hipocondrul drept
J. Este cauzată de migrarea calculului
B. Nu iradiază
E. Episodul colicativ se sfârșește lent
F. Nu se însoțește de abdomen dureros la palpare
G. Administrarea de antispastice este ineficientă
H. Manifestările digestive de tip grețuri, vărsături bilioase, meteorism abdominal nu însoțesc colicabiliară

În ceea ce privește diagnosticul litiazei biliare:

A. Semnul caracteristic la ecografie abdominală este imaginea reflectogenă cu con de umbrăposterior
B. Colangiografia este o metodă sensibilă pentru litiaza de căi biliare
D. Examenul CT abdominal ste util pentru caracterizarea procentului de calciu din calculi în vedereastabilirii
indicației de tratament prin disoluție
I. Ecografia abdominală este investigaţia de primă linie
J. Radiografia abdominală pe gol poate evidenția doar calculii radioopaci, vezicula biliară de porţelan,prezenţa
aerului în căile biliare
C. Colangiografia endoscopică retrogradă nu permite extragerea calculilor coledocieni
E. Semnul caracteristic de imagine reflectogenă cu con de umbră posterior se obiectivează lacolangiografie
F. Radiografia abdominală pe gol poate identifica toate tipurile de calculi biliari
G. Ecoendoscopia se utilizează frecvent
H. Colangiografia este investigaţia de primă linie
Diagnosticul diferențial al colicii biliare include:
B. Criza ulceroasă
C. Colica renală dreaptă
D. Pancreatita acută
H. Pleurezie sau pneumonie bazală dreaptă
I. Apendicita acută
A. Colica renală stângă
E. Boala de reflux gastro-esofagian
F. Pancreatita cronică
G. Nu include angina pectorală
J. Nu include infarctul miocardic acut postero-inferior

Următoarele sunt adevărate despre evoluția și complicațiile litiazei biliare:

B. Complicațiile litiazei biliare survin ca urmare a migrării calculilor
C. Evoluţia este adeseori imprevizibilă
D. Complicațiile litiazei biliare survin ca urmare a afectării peretelui vezicular
I. Când devine manifestă clinic prin colici biliare, acestea au mare probabilitate de a se repeta
J. Poate rămâne asimptomatică toată viaţa, cu prognostic favorabil
A. Litiaza biliară devine întotdeauna simptomatică
E. Pancreatita acută este o consecinţă a afectării peretelui vezicular
F. Hidropsul vezicular este o consecinţă a afectării peretelui vezicular
G. Apariția colicii biliare se asociază cu probabilitate mică de a se repeta
H. Fistule bilio-biliare sau bilio-digestive, ileusul biliar (pareză intestinală prin inflamaţie de vecinătatesau
fistule), cancerul veziculei biliare sunt consecinţa migrării calculilor

În ceea ce privește tratamentul litiazei biliare, despre profilaxie sunt adevărate:

A. Pentru litiaza colesterolică implică dietă hipolipidică, normocalorică, fracţionarea prânzurilor.
E. Pentru litiaza colesterolică implică combaterea obezităţii.
J. Pentru litiaza colesterolică implică medicaţie colecistochinetică.
B. Se adresează factorilor favorizanţi ai litogenezei.
F. Pentru litiaza pigmentară implică colecistectomie profilactică în anemii hemolitice.
C. Pentru litiaza colesterolică implică colecistectomie profilactică în anemii hemolitice
D. Pentru litiaza colesterolică implică tratamentul cirozei hepatice
G. Pentru litiaza pigmentară implică combaterea obezităţii
H. Nu există măsuri de profilaxie a litiazei biliare
I. Pentru litiaza pigmentară implică dietă hipolipidică, normocalorică, fracţionarea prânzurilor

Despre tratamentul curativ al litiazei biliare, următoarele sunt adevărate:

A. Litiaza biliară asimptomatică se supraveghează şi nu se intervine chirurgical (strategie tip "wait andsee").
D. Litiaza biliară simptomatică se tratează în funcţie de prezenţa sau absenţa complicaţiilor.
G. Este condiţionat de tabloul clinic și localizarea litiazei biliare.
I. În litiaza biliară simptomatică complicată, regula este iniţierea tratamentului medical urmat obligatoriu de
tratament chirurgical în funcţie de tipul complicaţiei.
J. În litiaza biliară simptomatică necomplicată se indică colecistectomia.
B. În litiaza biliară simptomatică necomplicată se preferă colecistectomia clasică
C. În litiaza biliară simptomatică necomplicată nu se indică colecistectomia
E. În litiaza biliară asimptomatică se intervine întotdeauna chirurgical
F. În litiaza biliară simptomatică complicată se indică strategia tip "wait and see"
H. În litiaza biliară simptomatică complicată se indică colecistectomia imediată, tratmentulmedicamentos
nefiind util
Tratamentul litiazei biliare simptomatice necomplicate:
B. Colecistectomia laparoscopică este varianta preferată în prezent deoarece are eficienţă similarăcelei clasice.
C. Include tratament non-chirurgical, medical.
F. Tratamentul chirurgical nu modifică digestia și nu sunt necesare modificări ale dietei postoperator.
H. Se recomandă colecistectomie datorită recidivei frecvente a colicilor biliare şi a riscului decomplicaţii.
I. Include tratament chirurgical: colecistectomia laparoscopică sau clasică.
A. Tratamentul chirurgical nu înlătură riscul de cancer
D. Colecistectomia laparoscopică este mai puțin eficientă decât cea clasică
E. Include exclusiv tratament chirurgical, și anume colecistectomia
G. Tratamentul chirurgical are complicaţii frecvente
J. Postcolecistectomie, sunt necesare modificări ale dietei și apar modificări ale digestiei

Tratamentul medical al litiazei biliare simptomatice necomplicate:

A. În afara colicii se recomandă măsuri de proxilaxie secundară: dietă selectivă, cure hidrominerale,medicație
pentru disoluția calculilor (acid chenodeoxicolic sau ursodeoxicolic sau combinația lor -Ursofalk).
C. Tratamentul simptomatic include antialgice: Algocalmin, Piafen.
D. În episodul de colică biliară se recomandă repaus alimentar complet cel puţin 24 de ore, ulterior cureluarea
treptată a dietei.
G. Tratamentul simptomatic include antispastice: Algocalmin, Piafen
H. Tratamentul simptomatic include antispastice, administrate intravenos sau în perfuzii: scobutil,papaverină.
I. Greţurile şi vărsăturile se combat cu antiemetice: ex. Metoclopramid.
B. Dieta selectivă ca măsură de profilaxie secundară nu implică restricții ale aportului de alimentegrase
E. Tratamentul medical se recomandă la pacienți cu calculi mari, multipli, radioopaci
F. În colica biliară se administrază morfină pentru ameliorarea durerii
J. Metodă de dizolvare a calculilor prin litotripsie extracorporeală este frecvent utilizată în practicaclinică

Despre tratamentul litiazei biliare simptomatice complicate:

B. În complicațiile infecțioase (angiocolită), se administrează tratament antibiotic parenteral .
F. Complicațiile mecanice necesită tratement chirugical.
H. Principiul de bază este iniţierea tratamentului medical urmat obligatoriu de tratament chirurgical înfuncţie de
tipul complicaţiei.
I. În pancreatita acută nu se administrează niciodată morfină deoarece provoacă spasm oddian.
J. Pancreatita acută necesită reechilibrare hidroelectrolitică și tratamentul durerii (antialgice,
AINS,antisecretorii de tipul IPP).
A. Tratamentul este exclusiv chirurgical
C. Malignizarea nu impune tratament chirurgical
D. Complicațiile mecanice pot fi tratate exclusiv medicamentos
E. În complicațiile infecțioase (angiocolită), se administrează antibiotice per os
G. În pancreatita acută, se recomandă tratament antalgic cu morfină

Cancerul gastric:
A. Forma histopatologică cea mai frecventă este adenocarcinomul.
B. Este de două ori mai frecvent la bărbați.
H. Este o tumoră malignă localizată la nivelul stomacului.
I. Incidenţa variază mult în funcţie de zona geografică.
J. Este mai frecvent peste vârsta de 60 ani.
C. Este mai frecvent la vârste tinere
D. Incidența nu variază în funcție de zona geografică
E. Adenocarcinomul este o formă histopatologică rară
F. În Japonia și Coreea de Sud are o incidență scăzută
G. Este mai frecvent la femei
Despre infecția Helicobacter Pylori în etiopatogenia cancerului gastric se poate afirma:
A. Infecţia cu Helicobacter Pylori este considerată cauza majorităţii cazurilor de cancer gastric.
B. Infecția cu Helicobacter Pylori este încadrată ca și carcinogen de ordinul I.
E. Secvența carcinogenezei gastrice este gastrită superficială–gastrită cronică–atrofia glandelorgastrice–
metaplazie intestinală–displazie–cancer.
F. Peste 75% din cazurile de cancer gastric prezintă Ac anti-HP.
J. Riscul de cancer creşte de 3-8 ori în prezenţa infecţiei.
C. Infecţia cu Helicobacter Pylori este considerată un carcinogen slab asociat cu cancerul gastric
D. Infecţia cu Helicobacter Pylori nu are rol în carcinogeneza gastrică
G. Secvența carcinogenezei gastrice este gastrită superficială– displazie- metaplazie intestinală-gastrită
cronică–atrofia glandelor gastrice–––cancer
H. Pacienții cu neoplasm gastric rareori prezintă Ac anti-HP
I. Riscul de cancer creşte de 2 ori în prezenţa infecţiei cu Helicobacter Pylori

Factori de risc adiționali infecţiei cu Helicobacter Pylori implicați în apariția cancerului gastricsunt:
D. Fumatul, consumul de etanol.
E. Stările precanceroase, care sunt afecțiuni asociate cu risc crescut de cancer gastric comparativ cupopulația
generală.
G. Factorul genetic.
H. Alimentația săracă în fructe și legume.
J. Dieta, mai ales prin modul de preparare (alimente sărate, conservate, afumate).
A. Rudele de gradul I ale pacienților cu cancer gastric au același risc de a dezvolta neoplazia ca șipopulația
generală
B. Dieta mediteraneană nu a demonstrat beneficii privind scăderea riscului de cancer gastric
C. Alimente sărate, conservate, afumate nu influențează carcinogeneza gastrică
F. Gastrita acută este o leziune precanceroasă
I. Nu sunt descrise forme familiale de cancer gastric

Din punct de vedere morfopatologic, cancerul gastric:

A. Este localizat cel mai frecvent la nivelul antrului piloric și cardiei.
B. Stadiul incipient este limitat la mucoasă ± submucoasă.
D. La evaluare endoscopică, stadiul incipient este: protruziv, superficial şi excavat.
H. Stadiul avansat are 4 tipuri (I-IV): polipoid, vegetant, ulcerat, infiltrativ (numit schir sau linităplastică).
J. Macroscopic există un stadiu incipient şi un stadiu avansat.
C. Metastazarea se face cel mai frecvent la nivel osos și cerebral
E. Este localizat cel mai frecvent la nivelul micii curburi
F. Extensia la organele vecine şi pe cale limfatică se realizează lent sau deloc
G. La evaluare endoscopică, stadiul incipient este: polipoid, vegetant, ulcerat, infiltrativ (numit schirsau linită
plastică)
I. Stadiul avansat poate fi: protruziv, superficial şi excavat

Tabloul clinic în cancerul gastric:

A. Disfagia atrage atenţia asupra localizării înalte (cardia) cu extensie spre esofag.
E. În stadiul avansat domină scăderea ponderală şi durerea abdominală apărută postprandial precoce.
F. La pacienții peste 40 de ani cu sindrom dispeptic/pseudoulceros trebuie să existe suspiciunea înaltăde cancer
gastric și să se efectueze endoscopie digestivă superioară.
G. Manifestările pot fi de tip dispeptic – anorexie accentuată, greţuri, vărsături, senzaţie deplenitudine, tulburări
de tranzit.
H. În stadiul incipient poate fi complet asimptomatic, sau apar tulburări dispeptice, anorexie selectivăpentru
carne şi grăsimi.
B. Debutul simptomatoogiei poate fi direct prin apariția complicațiilor: hemoragie digestivă inferioară,sau
perforație gastrică
C. Stadiul avansat nu se asociază cu scădere ponderală importantă
D. În cazul simptomatologiei de tip ulceros, durerea cedează frecvent la antiacide și după alimentație
I. Stenoza pilorică sugerează localizarea înaltă cu extensie spre esofag
J. Disfagia sugerează localizare antrală

Examenul fizic la pacientul cu neoplasm gastric evidențiază:

A. Pot apărea manifestări paraneoplazice: acanthosis nigricans – înalt sugestiv, tromboflebită migratorie.
C. Scădere ponderală.
D. Apar semne determinate de metastaze: hepatomegalie, adenopatie supraclaviculară/axilară
stângă,tumora Kruckenberg – metastaze ovariene, tumoră în fundul de sac Douglas, infiltrare ombilicală.
H. Paloarea tegumentelor secundară anemiei.
I. Se poate palpa o masă tumorală în epigastru.
B. Febra/subfebrilitate neexplicate nu se regăsesc la pacientul cu neoplasm gastric
E. Acanthosis nigricans se asociază rar cu neoplasmul gastric
F. Tegumentele sunt mereu normal colorate
G. Tumora Kruckenberg este o metastază supraclaviculară stângă
J. Nu se întâlnesc manifestări paraneoplazice

Diagnosticul cancerului gastric:

A. Endoscopia digestivă superioară permite evidențierea, caracterizarea leziunii și permite prelevareade biopsii
multiple şi repetate și de probe citologice (prin periaj).
B. Endoscopia digestivă superioară este singura metodă sigură de diagnostic în stadiul incipient.
G. Endoscopia digestivă superioară este metoda de elecţie pentru diagnostic.
H. La examenul histopatologic, 90% din cancerele gastrice sunt adenocarcinoame, restul fiindcarcinoame
(adenoscuamos, epidermoid, nediferențiat, cu celule mici).
I. După prelevarea biopsiei, se efectuează examenul histopatologic.
C. La examenul histopatologic, 10% din cancerele gastrice sunt adenocarcinoame
D. Examenul radiologic baritat este metoda de elecţie pentru diagnostic
E. Examenul radiologic baritat este o metodă frecvent utilizată în prezent pentru stabilireadiagnosticului
F. Pentru a evalua extensia ganglionară şi prezenţa metastazelor se utilizează ecoendoscopia
J. Examenul radiologic baritat este inferior endoscopiei digestive superioară în diagnosticul formeiinfiltrative
(aspect de tub inextensibil)

Referitor la diagnosticul și evoluția cancerului gastric, se pot afirma:

A. Diagnosticul în stadiul precoce este posibil prin screening activ după protocoale standardizate.
C. Suspiciunea este ridicată clinic și confirmată prin endoscopie digestivă superioară și examen
anatomopatologic.
D. Boala evoluează asimptomatic o lungă perioadă de timp.
G. Cancerul gastric trebuie diferențiat de ulcerul gastric benign.
J. În majoritatea situațiilor cancerul gastric este diagnosticat tardiv, în stadii avansate.
B. În majoritatea cazurilor, cancerul gastric este diagnosticat precoce, în stadii incipiente
E. Ulcerul gastric benign nu face parte din diagnosticul diferențial al cancerului gastric
F. Supravieţuirea la 5 ani este de 95%
H. Diagnosticul în stadiul precoce poate fi pus prin examen computer tomografic
I. Boala este frecvent simptomatică din stadii incipiente

Screeningul, supravegherea și tratamentul leziunilor precanceroase în cancerul gastric, includ:

C. EDS periodică în stomacul operat după 15 de ani de la rezecţie.
G. Screeningul activ în masă include EDS cu biopsie la populația asimptomatică.
H. EDS periodică în gastrita cronică atrofică (de ex. anual la pacienţii cu anemie Biermer).
I. Polipectomie endoscopică a polipilor gastrici.
J. Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la categoriile cu risc (ulcer gastric, descendenţiipacienţilor cu
cancer gastric, pacienţii cu rezecţie gastrică).
A. Nu se recomandă eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la categoriile cu risc (UG,
descendenţiipacienţilor cu cancer gastric, pacienţii cu rezecţie gastrică)
B. Screeningul activ în masă include EDS cu biopsie la populația simptomatică
D. Screeningul activ în masă include EDS, fără biopsie la populația asimptomatică
E. Screeningul activ în masă este indicat în toate zonele geografice, indiferent de incidența canceruluigastric
specifică fiecărei zone
F. Screeningul activ în masă nu este utilizat în prevenția cancerului gastric

Referitor la tratamentul cancerului gastric:

C. Tratamentul chirurgical constă în gastrectomie în limite oncologice cu limfadenectomie.
G. Postoperator în formele avansate se poate utiliza chimio- şi radioterapia.
H. Tratamentul chirurgical este metoda de elecție în formele avansate.
I. Tratamentul endoscopic este util în stadiul incipient in situ.
J. Tratamentul endoscopic în stadiul incipient in situ constă în rezecţie (mucosectomie) endoscopică,injectarea
de ser fiziologic la nivelul submucoasei, transformarea leziunii supraiacente într-un"pseudopolip sesil" ulterior
îndepărtat prin polipectomie.
A. Tratamentul endoscopic (mucosectomie) este metoda de elecție în formele avansate
B. Utilizarea protezele endogastrice (stenturi) sau realizarea unei gastrostome se realizează la paciențicu cancer
gastric operabil
D. Tratamentul chirurgical constă în gastrectomie fără limfadenectomie
E. În cancerul gastric nu se utilizează chimio- și radioterapie
F. Tratamentul endoscopic nu este util în stadiul incipient in situ

Cancerul colorectal:
A. Este a 3-a cauză de cancer la ambele sexe.
D. Cancerul rectal este situat până la 15 cm deasupra marginii anale.
E. Este a 4-a cauză de mortalitate prin cancer după localizarea pulmonară, gastrică şi hepatică.
G. În România este cel mai frecvent cancer cu localizare digestivă.
I. Cancerul colorectal reprezintă totalitatea tumorilor maligne cu origine în mucoasa colică.
B. În România este cel mai rar întâlnit cancer cu localizare digestivă
C. Prevalența scade peste vârsta de 50 de ani
F. Este mai rar în ţările dezvoltate
H. Cancerul rectal este situat la peste 15 cm deasupra marginii anale
J. Prevalența este maximă la vârsta de 50 de ani

Privind etiopatogenia CCR:

A. Factori de risc mare sunt: vârstă > 50 de ani, sindroame erditare (polipoză familială adenomatoasă,sindrom
Lynch), boli inflamatorii intestinale cu vechime peste 8-10 ani.
B. Activitatea fizică, utilizarea de AINS și aspirină, dieta bogată în fibre, folaţi şi vitamine sunt factoricu rol
protector.
E. Factori de risc moderat sunt: dietă bogată roşie carne, excesul de grăsimi animale, aportul caloricexcesiv,
dieta săracă în fibre; istoric de polipi adenomatoşi sau CCR.
F. Factori de risc mic sunt: fumatul, alcoolul, obezitatea, diabetul zaharat, antecedente decolecistectomie,
sedentarismul, vârsta înaintată.
I. Include factori genetici și factori de mediu.
C. Factori de risc mare sunt: dietă bogată roşie carne, excesul de grăsimi animale, aportul caloricexcesiv, dieta
săracă în fibre; istoric de polipi adenomatoşi sau CCR
D. Factori de risc mic sunt : vârstă > 50 de ani, sindroame erditare (polipoză familială adenomatoasă,sindrom
Lynch), boli inflamatorii intestinale cu vechime peste 8-10 ani
G. Terapia de substituția hormonală, utilizarea de AINS și aspirină se utilizează de rutină pentruprevenția
cancerului colorectal
H. Activitatea fizică, utilizarea de AINS și aspirină sunt factori de risc moderat
J. Factori de risc moderat sunt : fumatul, alcoolul, obezitatea, diabetul zaharat, antecedente decolecistectomie,
sedentarismul, vârsta înaintată
Din punct de vedere morfopatologic, cancerul colorectal (CCR):
B. Localizarea preferenţială este recto-sigmoidiană (75% din cazuri).
C. Cancerul de colon metastează în ficat.
D. Cancerul rectal metastasează în plămân.
I. Microscopic, 95% din CCR sunt adenocarcinoame.
J. Prezintă 3 tipuri macroscopice: ulcero-vegetant, ulcerat și infiltrativ .
A. Stadializarea în CCR utilizează clasificarea Dukes care are 2 stadii (notate A și B) şi stadializareaTNM
E. Tipul infiltrativ (stenozant), este mai frecvent la nivelul colonului ascendent
F. Microscopic, CCR este majoritar de tip „în inel cu pecete”
G. Localizarea preferenţială este la nivelul colonului ascendent (75% din cazuri)
H. Tipul ulcero-vegetant este dezvoltat mai frecvent la nivelul colonului transvers

Tabloul clinic al cancerului colorectal include:

C. În stadiile precoce pot exista manifestări nespecifice precum febră, scădere în greutate, lipsaapetitului,
greţuri, vărsături.
D. Cancerul localizat la colonul stâng poate evolua către sindrom subocluziv sau chiar ocluzie,abcedare și
peritonită.
E. În cazul cancerul localizat la colonul drept, se poate decela o formaţiune în fosa iliacă dreaptă.
G. În cancerul rectal apar rectoragii, tendinţa la diaree şi scaune "rubanate" (în panglică), tenesmerectale,
senzaţia de defecaţie incompletă.
H. În cazul cancerul localizat la colonul stâng apar frecvent constipaţie sau alternanţă diaree-constipaţie și
rectoragii.
A. Pentru cancerul colonului transvers este caracteristic sindromul de obstrucție joasă manifest pringreţuri,
vărsături
B. Tumorile colonului stâng sunt în principal vegetante, astfel încât nu evoluează către sindromsubocluziv
F. Cancerul localizat la nivelul colonului drept nu determină sindrom anemic, tumora neavândtendință la
hemoragie
I. Scaune "rubanate" (în panglică) apar în cancerul colonului ascendent
J. În cancerul colonului transvers manifestările apar precoce

Polipoza adenomatoasă familială:

A. Diagnosticul este facilitat de antecedentele familiale (pot lipsi în 30% din cazuri).
B. O manifestare clinică extradigestivă este hipertrofia congenitală a epiteliului pigmentar, care apareînaintea
polipilor.
E. Media de vârstă pentru diagnostic este de 24 ani.
H. Rata de malignizare este de 100%.
J. Este o afecţiune ereditară caracterizată prin prezenţa la nivelul colonului a peste 100 de polipiadenomatoşi.
C. Media de vârstă pentru diagnostic este de 50 ani
D. Este o afecţiune ereditară cu transmitere autosomal recesivă
F. Sindromul Turcot asociază multiple anomalii extradigestive: tumorete cutanate, anomalii osoase șidentare,
anomalii retiniene
G. Sindromul Gardner care se asociază în mod tipic cu tumori ale sistemului nervos central
I. Rata de malignizare este de 10%

Despre colonoscopie în diagnosticul cancerului colorectal se poate afirma:

A. Permite vizualizarea întregului colon.
B. Evidenţiază stări precanceroase ca bolile inflamatorii şi polipii care pot fi şi rezecaţi endoscopic.
H. Este metoda standard de diagnostic.
I. Permite recoltarea de biopsii ţintite.
J. Necesită pregătire cu 24 de ore înainte cu substanțe neresorbabile (ex. Fortrans) pentru curățareacolonului.
C. Este o procedură ușor tolerată de pacient
D. Permite vizualizarea colonului doar până la unghiul splenic
E. Pregătirea cu substanțe neresorbabile (ex. Fortrans) pentru curățarea colonului se face cu 48 de oreînainte de
procedură
F. Recoltarea de biopsii ţintite nu este posibilă în cadrul colonoscopiei
G. Nu se poate efectua cu sedare

Alte explorări endoscopice, pe lângă colonoscopie, utilizate în diagnosticul cancerului colorectalsunt:

B. Colonoscopia virtuală (colonoscopia CT).
D. Capsula videoendoscopică.
E. Rectoscopia rigidă, care permite examinarea primilor 20-25 cm din rectosigmoid.
F. Ecoendoscopia, care este utilă în cancerul rectal pentru studierea invaziei locoregionale.
J. Rectosigmoidoscopia flexibilă, care permite explorarea doar a primilor 25-30 de cm de la marginea anală.
A. Rectoscopia rigidă permite examinarea inclusiv a colonului transvers
C. Capsula videoendoscopică permite prelevarea de biopsii
G. Rectosigmoidoscopia flexibilă, care necesită sedare
H. Ecoendoscopia, care este utilă în cancerul rectal pentru studierea invaziei la distanță
I. Colonoscopia virtuală (colonoscopia CT), care este o metodă performantă ce permite inclusivprelevarea de
biopsii
.
În cadrul diagnosticului cancerului colorectal :
A. Irigografia (clisma baritată) cu dublu contrast vizualizează colonul deasupra stenozei și permite localizarea
exactă a tumorii.
C. Metodele utile pentru stadializarea extensiei sunt ecografia abdominală, examenul CT, radiografiatoracică,
IRM și ecoendoscopia (pentru cancerul rectal).
D. PET este o metodă utilă pentru stadializare şi depistarea metastazelor.
E. Examenul CT este utilizat şi pentru urmărirea postoperatorie în primii 3 ani.
G. Examenul anatomopatologic din biopsie este obligatoriu pentru diagnosticul pozitiv de certitudine şi
precizarea tipului de tumoră.
B. Irigografia (clisma baritată) cu dublu contrast are avantajul că nu necesită pregătire cu dietă hidrică,clisme
evacuatorii şi lavaj cu substanţe neresorbabile
F. Stadializarea completă necesită laparoscopie și analiza a cel puțin 4 grupe ganglionare
H. Irigografia (clisma baritată) cu dublu contrast are sensibilitate diagnostică similară colonoscopiei
I. Antigenul carcinoembrionar (ACE) nu este util în urmărirea evoluţiei postoperatorie
J. Testul rapid Hemocult care evaluează prezența sângerărior oculte are randament diagnostic mare șirareori
asociază rezultate fals pozitive

Screeningul în cancerul colorectal:

B. În populaţia cu risc crescut (antecedente familiale de polipoză și sindrom Lynch) se recomandăteste genetice
și colonoscopie la 1-2 ani.
D. În populaţia cu risc moderat (rectocolită ulcero-hemoragică cu evoluţie mai lungă de 15 ani,CCR/polip
adenomatos la rude de gradul I, antecedente personale de polipi sau CCR rezecat) serecomandă colonoscopie la
3-5 ani.
H. În populaţia generală cu vârsta peste 45-50 ani (risc general) se recomandă o colonoscopie totalăla 10 ani.
I. În populaţia generală cu vârsta peste 45-50 ani (risc general) se recomandă FOBT (test Hemocult)anual şi
recto-sigmoidoscopie la 5 ani.
J. În stadiul simptomatic, rectoragia este cel mai fidel semn de cancercolorectal și impune colonoscopie.
A. În populaţia generală cu vârsta peste 60-70 ani (risc general) se recomandă o colonoscopie totalăla 1-2 ani
C. În populaţia cu risc crescut (antecedente familiale de polipoză și sindrom Lynch) se recomandăteste genetice
și colonoscopie la 5 ani
E. În populaţia generală cu vârsta peste 45-50 ani (risc general) se recomandă o colonoscopie totalăla 5 ani
F. În populaţia cu risc moderat (antecedente familiale de polipoză și sindrom Lynch) se
recomandăcolonoscopie la 5 ani
G. În populaţia cu risc moderat (rectocolită ulcero-hemoragică cu evoluţie mai lungă de 15 ani,CCR/polip
adenomatos la rude de gradul I, antecedente personale de polipi sau CCR rezecat) serecomandă colonoscopie la
10 ani

Tratamentul cancerului colorectal (CCR) implică:

A. În stadiile Dukes A, B se recomandă doar intervenție chirurgicală.
B. Profilaxia este baza tratamentului și include screeningul pentru depistare precoce, polipectomiaendoscopică,
și dieta bogată în fibre alimentare şi vitamine.
C. Tratamentul chirurgical constă în rezecţia tumorii în limite oncologice (cel puţin 5 cm proximal şidistal de
tumoră și îndepărtarea ganglionilor loco-regionali).
G. Tratamentul curativ este chirurgical, dar este fezabil numai pentru CCR localizat sau cu metastazarelimitată
hepatică.
J. Chimioterapia este rezervată tumorilor în stadiile avansate (stadiul Dukes C, D).
D. Radioterapia se utilizează în toate tipurile de CCR
E. Pacientul tratat intră în program de supraveghere prin colonoscopie, ecografie abdominală sau CTla intervale
bine definite în primii 3 ani, apoi la 3 ani pentru CT/ ecografie abdominală și anualpentru colonoscopie
F. Tratamentul curativ este chirurgical și se poate realiza în CCR localizat sau cu metastazare
multiplă,sistemică
H. Chimioterapia se asociază în toate stadiile Dukes
I. Tratamentul chirurgical constă în rezecţia tumorii în limite oncologice (câte 1 cm proximal şi distalde tumoră
și îndepărtarea ganglionilor loco-regionali)

36.Boala de reflux gastroesofagian (BRGE):

B. BRGE fără esofagită poarta denumirea de BRGE nonerozivă
C. BRGE fără esofagită se caracterizează endoscopic prin absenţa leziunilor vizibile ale esofagului
E. BRGE cu esofagită se caracterizează prin leziuni mucoase esofagiene vizibile endoscopic
H. Trebuie diferenţiată de refluxul gastroesofagian care este un fenomen fiziologic
I. BRGE fără esofagită este tipul cel mai frecvent
A. În BRGE fără esofagită se evidențiază endoscopic leziuni la nivelul esofagului
D. BRGE cu esofagită este tipul cel mai frecvent
F. BRGE cu esofagită poarta denumirea de “boală de reflux negativă endoscopic”
G. Refluxul gastroesofagian care este un fenomen fiziologic, produs intermitent înainte de mese
J. BRGE fără esofagită este tipul cel mai rar întâlnit

Urmatoarele afirmaţii despre boala de reflux gastroesofagian sunt adevărate:

A. Este influențată de fumat
D. Este influențată de consumul de AINS şi alcool
E. Este mai frecventă peste 40 de ani
F. Este mai frecventă la bărbați
J. Este mai frecventă în țările dezvoltate
B. Este mai frecventă sub 40 de ani
C. BRGE clinică manifestă prin pirozis este mult mai rară
G. Nu se asociază herniei hiatale
H. Este mai rară în țările dezvoltate
I. Este mai frecventă la femei

Următoarele afirmaţii despre simptomele tipice în boala de reflux gastroesofagian suntadevărate:

D. Apar după prânzuri bogate în grăsimi
F. Se accentuează cu decubitul
G. Apar după prânzuri abundente
H. Se ameliorează după antiacide
I. Pirozisul este simptomul cel mai frecvent și tipic pentru diagnostic
A. Se accentuează după antiacide
B. Nu sunt simptome tipice regurgitaţiile acide
C. Nu sunt simptome tipice eructaţiile
E. Apar după prânzuri sărace în grăsimi
J. Din simptomele tipice face parte durerea toracică anterioară retrosternală

Simptomele atipice in boala de reflux gastroesofagian:

A. Pot fi reprezentate de durere toracică anterioară retrosternală
B. Pot fi reprezentate de disfagie
C. Sunt numite şi "supraesofagiene/extraesofagiene"
E. Nu sunt reprezentate de pirozis
H. Pot fi reprezentare de manifestări din sfera ORL
J. Pot fi reprezentate de tuse
D. Apar la 90% din pacienţi
F. Pot fi reprezentate de pirozis
G. Pot fi reprezentate de regurgitaţii acide
I. Nu pot fi reprezentate de manifestări din sfera ORL

Testul terapeutic empiric cu inhibitori de pompă de protoni (IPP):

B. Este un test uşor de efectuat
C. Este un test neinvaziv
E. Dispariţia sau ameliorarea netă a simptomelor pledează pentru diagnosticul de BRGE
H. Constă în administrarea unei doze duble maxime de IPP timp de 7 zile
I. Este cea mai bună metodă de diagnostic în BRGE
A. Are contribuţie diagnostică redusă
D. Este un test dificil de efectuat
F. Este un test invaziv
G. Persistenţa simptomelor pledează pentru diagnosticul de BRGE
J. Nu este un test specific si sensibil

Explorările paraclinice în BRGE:

B. Sunt necesare în caz de simptome atipice
D. Nu sunt necesare când BRGE se manifestă tipic cu pirozis și regurgitații acide
H. Examenul baritat eso-gastro-duodenal poate evidenţia hernia hiatală
I. Sunt necesare în caz de diagnostic incert
J. Sunt necesare în caz de simptome recurente, persistente
A. Nu sunt necesare în caz de simptome de alarmă
C. Sunt necesare în caz de pirozis și regurgitații acide
E. Examenul baritat eso-gastro-duodenal nu este explorarea iniţială în prezenţa disfagiei
F. Endoscopia digestivă superioară nu este indicată dacă apar simptome de alarmă
G. Nu sunt necesare în caz de răspuns inadecvat la tratament

Diagnosticul diferenţial al bolii de reflux gastroesofagiene:

B. Se realizează cu ulcerul gastric
E. Se realizează cu diverticulii esofagieni
F. Se realizează cu afecţiuni biliare
H. În caz de simptome atipice investigaţiile sunt extinse pentru afirmarea sau infirmarea angineipectorale
J. Se realizează cu esofagitele
A. În caz de simptome atipice nu sunt necesare investigaţii extinse pentru afirmarea sau infirmareaafecţiunilor
respiratorii
C. Nu se realizează cu neoplasmul esofagian
D. Nu se realizează cu ulcerul duodenal
G. Nu se realizează cu tulburări de motilitate
I. Se realizează cu neoplasmul gastric

Următoarele afirmaţii legate de complicaţiile BRGE sunt adevărate:

A. Diagnosticul de stenoză esofagiană peptică este confirmat prin examen radiologic baritat
B. Se pot manifesta ca esofag Barret
C. Esofagul Barrett constă în metaplazia epiteliului normal esofagian din cauza agresiunii acide delungă durată
G. Se pot manifesta ca HDS exteriorizată prin hematemeză sau melenă
H. Apar în cazurile cu evoluţie îndelungată
D. Esofagul Barret are risc redus de malignitate
E. HDS poate fi consecinţa unui ulcer gastric
F. Din complicaţiile BRGE nu face parte adenocarcinomul esofagian
I. Esofagul Barrett constă în metaplazia epiteliului normal esofagian din cauza agresiunii acide descurtă durată
J. Stenoza esofagiană peptică se caracterizează prin instalarea progresivă a disfagiei pentru lichide,ulterior
pentru solide

Măsurile generale în BRGE:

A. Cuprind recomandări alimentare: prânzuri mici, cu evitarea alimentelor care favorizează RGE
C. Cuprind recomandări posturale: mese cu cel puţin 3 ore înainte de culcare
D. Implică evitarea fumatului
F. Se referă la schimbarea stilului de viaţă
G. Sunt adjuvante pentru terapia medicamentoasă
B. Nu implică evitarea băuturilor carbo-gazoase şi alcoolului
E. Nu presupun scăderea în greutate la obezi/supraponderali
H. Nu se asociază terapiei medicamentoase
I. Alte măsuri cuprind evitarea articolelor vestimentare largi
J. Cuprind recomandări alimentare: prânzuri mici, cu evitarea alimentelor care scad secreţia gastricăacidă

Medicaţia antisecretorie în BRGE:

B. Blocanţii receptorilor de histamină H2 au efect net inferior IPP
D. Blocanţii receptorilor de histamină H2 cuprind preparate de tipul cimetidină, ranitidină, famotidină
E. Cuprinde inhibitorii de pompă de protoni (IPP)
H. Inhibitorii de pompă de protoni cuprind preparate de tipul omeprazol, pantoprazol, esomeprazol,lansoprazol
I. Cuprinde blocanţi ai receptorilor de histamină H2
A. Blocanţii receptorilor de histamină H2 cuprind preparate de tipul omeprazol, pantoprazol,esomeprazol,
lansoprazol
C. Inhibitorii de pompă de protoni cuprind preparate de tipul cimetidină, ranitidină, famotidină
F. Blocanţii receptorilor de histamină H2 au efect net superior IPP
G. Cuprinde săruri de Al (Sucralfat)
J. Cuprinde alginatul de sodiu

Inhibitorii de pompă de protoni (IPP):

A. În BRGE cu simptome extraesofagiene se administrează doza maximă dublă (testul terapeutic).
C. Sunt reprezentati de omeprazol, pantoprazol, esomeprazol, lansoprazol
E. Sunt bine toleraţi
F. Terapia "on-demand" (la nevoie) este cea mai folosită în practică în formele uşoare şi moderate
G. Sunt blocanţi ai pompei H+/K+-ATP-ază
B. Nu reprezintă prima opţiune datorită efectului lent şi nesusţinut
D. Au efecte adverse notabile
H. În formele uşoare de BRGE se administrează doza maximă dublă (testul terapeutic).
I. Nu sunt eficienți în BRGE cu manifestări extraesofagiene și în stenoza esofagiană peptică
J. Terapia "on-demand" (la nevoie) este cea mai folosită în practică în formele severe

Medicația antiacidă în BRGE:

A. Sărurile de magneziu şi aluminiu au dezavantajul tulburărilor de tranzit
B. Sunt inactivate rapid de secreţia gastrică acidă
C. Acționează și pe refluxul alcalin (chelator pe sărurile biliare)
F. Acționează prin neutralizarea HCl și inactivarea pepsinei
G. Este utilă doar în formele ușoare sau cu simptome sporadice
D. Este utilă doar în formele severe
E. Sunt inactivate lent de secreţia gastrică acidă
H. Alginatul de sodiu se administrează înainte de mesele principale
I. Au avantajul unei acțiuni de lungă durată
J. Nu acționează pe refluxul alcalin

Următoarele afirmaţii referitoare la strategia de tratament în BRGE sunt adevărate:

A. Formele cu simptome sporadice răspund la stil de viață modificat și antiacide/prokinetice
B. Presupune terapie medicală în trepte
E. Strategiile “step-down” si “step-up” sunt considerate echivalente ca eficienţă
G. Formele severe necesită de la început IPP 8 săptămâni
H. Cea mai acceptată este strategia "step-down”
C. Cea mai acceptată este strategia "step-up”
D. Cea mai acceptată este strategia "step-in”
F. Formele ușoare/moderate necesită de la început IPP 8 săptămâni
I. Formele severe necesită blocanţi ai receptorilor de histamină H
J. Formele cu simptome sporadice necesită de la început IPP 8 săptămâni

Următoarele afirmaţii despre tratamentul BRGE sunt adevărate:

B. Tratamentul chirurgical este rar necesar
C. Tratamentul intervenţional este indicat în BRGE cu complicaţii
F. În caz de intervenţie chirurgicală nereuşită este indicat tratamentul interventional
G. Tratamentul farmacologic are ca ţintă inhibiţia secreţiei acide
J. Măsurile generale sunt adjuvante pentru terapia medicamentoasă
A. Din clasele de medicamente disponibile în BRGE nu face parte medicația prokinetică
D. Tratamentul chirurgical este frecvent necesar
E. Tratamentul farmacologic are ca ţintă stimularea secreţiei acide
H. Tratamentul intervenţional este indicat în caz de răspuns adecvat la tratament
I. Tratamentul chirurgical este necesar în cazurile fără complicaţii

Tabloul clinic în boala de reflux gastroesofagian:

B. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele orientează către afectarea organelor din sferaORL
C. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele orientează către afecțiuni respiratorii
E. Majoritatea cazurilor de BRGE se manifestă prin simptomele tipice
F. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele orientează către angină pectorală
G. În BRGE cu manifestări extraesofagiene simptomele sunt "de împrumut"
A. Majoritatea cazurilor de BRGE se manifestă prin simptome atipice
D. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele orientează către afecțiuni tiroidiene
H. Majoritatea cazurilor de BRGE sunt cu manifestări extraesofagiene
I. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele sunt tipice
J. În BRGE cu manifestări extraesofagiene, simptomele orientează către afecțiuni hepatice

Următoarele afirmaţii despre cauzele pancreatitei acute sunt adevărate:

B. Cauzele majore sunt consumul de alcool şi litiaza biliară
C. Alte cauze de pancreatită acută sunt traumatismele abdominale
D. Alte cauze de pancreatită acută sunt iatrogene (colangiopancreatografia endoscopică retrogradă)
F. Anomalii anatomice pancreatice sunt cauze rare de pancreatită acută
I. Litiaza biliară cauzează pancreatita acută prin pasajul calculilor în coledoc şi obstrucţia permanentăa
sfincterului Oddi
A. Anomalii anatomice pancreatice sunt cauze frecvente de pancreatită acută
E. Infecţiile sunt cauze frecvente ale pancreatitei acute
G. Hipocalcemia este o cauză rară de pancreatită acută
H. Microlitiaza ocultă este considerată cauză a majorităţii pancreatitelor acute idiopatice
J. Hipertrigliceridemia nu este o cauză de pancreatită acută

Următoarele afirmaţii referitoare la pancreatita acută sunt adevărate:

C. O formă severă de pancreatită acută este cea necrotico-hemoragică
E. Pancreatita acută edematoasă are evoluţie benignă
G. Pancreatita acută necrotico-hemoragică poate conduce la pseudochist acut, abces, flegmonpancreatic
H. In pancreatita acută edematoasă vindecarea este fără sechele
I. Morfopatologic în pancreatita acută există două forme cu evoluţie distinctă
A. Pancreatita acută edematoasă poate conduce la flegmon pancreatic
B. Pancreatita acută edematoasă poate conduce la pseudochist acut
D. O formă severă de pancreatită acută este pancreatita acută edematoasă
F. In pancreatita acută necrotico-hemoragică vindecarea este fără sechele
J. Pancreatita acută edematoasă are evoluţie malignă

Durerea abdominală în pancreatita acută:

A. Se poate ameliora în ortostatism sau în poziţia ghemuit
B. Iradiază în mod tipic posterior ("durere în bară")
C. Reprezintă simptomul dominant
F. Este localizată iniţial în epigastru
G. Se însoţeşte de greţuri, vărsături incoercibile, anorexie
D. Este localizată iniţial în hipocondrul drept
E. Durează în general mai puţin de 24 de ore
H. Este localizată iniţial în hipocondrul stâng
I. Se ameliorează la administrarea de antalgice
J. Este o durere de intensitate mică

La examenul clinic in pancreatita acută:

B. În formele severe apar distensie abdominală, apărare musculară mai ales în etajul abdominalsuperior
C. În formele severe apar semne legate de complicaţii infecţioase
D. În formele uşoare abdomenul este sensibil la palpare în epigastru
E. În formele severe apar febră, frison
H. În formele severe apar semne legate de complicaţii pleuro-pulmonare
A. În formele uşoare apar semne legate de complicaţii infecţioase
F. În formele uşoare evoluţia poate fi spre stare de şoc
G. În formele uşoare apar semne cutanate
I. În formele severe apar distensie abdominală, apărare musculară mai ales în etajul abdominalinferior
J. În formele uşoare apar semne legate de complicaţii pleuro-pulmonare

Diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute se realizează cu:

A. Ulcerul perforat
B. Disecţia de aortă
C. Colica biliară
E. Infarctul miocardic acut inferior
H. Colecistita acută
D. Colecistita cronică
F. Pleurezie/pneumonie bazală dreaptă
G. Infarctul miocardic acut anterior
I. Coarctaţia de aortă
J. Hepatită

Clasificarea în funcție de severitate (Atlanta 2013) a pancreatitei acute:

A. Pancreatita acută moderat-severă se caracterizează prin complicații locale și/sau insuficiențe deorgan
tranzitorii (< 48 ore)
D. Cuprinde 3 forme: ușoară, moderat-severă şi severă
G. Pancreatita acută severă se caracterizează prin insuficiențe de organ persistente (> 48 ore)
H. Pancreatita acută ușoară se caracterizează prin absența complicațiilor locale
I. Pancreatita acută ușoară se caracterizează prin absența insuficiențelor de organ
B. Cuprinde 2 forme: ușoară şi severă
C. Pancreatita acută moderat-severă se caracterizează prin absența complicațiilor locale
E. Pancreatita acută ușoară caracterizează prin complicații locale și/sau insuficiențe de organtranzitorii (< 48
ore)
F. Pancreatita acută severă se caracterizează prin complicații locale și/sau insuficiențe de organtranzitorii (< 48
ore)
J. Pancreatita acută ușoară se caracterizează prin insuficiențe de organ persistente (> 48 ore)

Complicaţiile în pancreatita acută:

B. Pot fi extrapancreatice (HDS)
E. Pot fi locale (pseudochist de pancreas)
F. Pot fi locale (abces)
G. Pot fi sistemice (encefalopatie pancreatică)
J. Pot fi sistemice (detresă respiratorie)
A. Pot fi sistemice (ascită)
C. Pot fi extrapancreatice (flegmon)
D. Pot fi sistemice (pericardită)
H. Pot fi locale (pleurezie)
I. Pot fi extrapancreatice (IRA)

Tratamentul medical în pancreatita acută urmăreşte:

A. Calmarea durerii cu antalgice
C. Aspiraţie gastrică continuă pe sondă naso-gastrică în formele severe
D. Prevenirea hipoxiei prin administrare de oxigen pe sondă nazală
E. Antibiotice doar în cazuri selecționate
H. Reechilibrare hidro-electrolitică prin aport masiv de lichide i.v. în formele severe
B. Prevenirea hipoxiei doar în formele severe
F. Calmarea durerii cu morfina
G. Antibiotice în toate cazurile
I. Reechilibrare hidro-electrolitică prin aport masiv de lichide i.v. în formele uşoare
J. Aspiraţie gastrică continuă pe sondă naso-gastrică în formele uşoare

În formele severe de pancreatită acută pot fi prezente următoarele semne legate de complicaţii:
C. Pleuro-pulmonare
D. Infecţioase
E. Encefalopatie pancreatică
F. IRA
H. Coagulare diseminată intravasculară
A. IRC
B. HDI
G. Icter
I. Distensie abdominală
J. Encefalopatie hepatică

Următoarele afirmaţii despre tratamentul pancreatitei acute sunt adevărate:

A. Măsurile generale se aplică precoce
B. Tratamentul medical urmăreşte prevenirea hipoxiei prin administrare de oxigen pe sondă nazală
D. Tratamentul chirurgical/endoscopic este util în complicaţiile locale pancreatice
G. Tratamentul medical urmăreşte calmarea durerii cu antalgice
J. În cazul etiologiei litiazice se impune colecistectomie
C. Tratamentul chirurgical/endoscopic este util în complicaţiile extrapancreatice
E. Măsurile generale implică sfincterotomie endoscopică
F. Măsurile generale implică colecistectomie
H. Măsurile generale se aplică tardiv
I. Măsurile generale urmăresc prevenirea hipoxiei prin administrare de oxigen pe sondă nazală

Următoarele afirmaţii despre pancreatita cronică sunt adevărate:

A. Alcoolul este cea mai frecventă cauză (peste 90% din cazuri)
E. Pancreatita cronică indusă de alcool este mai frecventă la sexul masculin
G. Pancreatita cronică indusă de alcool rămâne pe primul loc ca incidenţă
H. Afecțiunea apare la consumatorii de alcool care sunt și fumători sau au alimentație
hiperproteică,hiperlipidică
I. Afecțiunea apare la consumatorii de alcool care au și alimentație hiperproteică, hiperlipidică
B. Afecțiunea apare la consumatorii de alcool care au și alimentație hipoproteică, hipolipidică
C. Alcoolul este suficient pentru a determina pancreatită cronică
D. Pancreatita cronică indusă de alcool este mai frecventă la sexul feminin
F. Pancreatita cronică idiopatică rămâne pe primul loc ca incidenţă
J. Pancreatita cronică indusă de alcool rămâne pe al doilea loc ca incidenţă

Durerea abdominală în pancreatita cronică:

E. Este simptomul dominant (la 85% din cazuri)
F. Este ameliorată de întreruperea consumului de alcool în pancreatita cronică alcoolică
G. Este localizată în epigastru sau periombilical cu iradiere posterioară în bară sau pe flancuri
H. Este declanşată variabil de alimentaţie (prânzuri bogate în grăsimi)
I. Este declanşată variabil de alimentaţie (abuz de alcool)
A. Nu este ameliorată de întreruperea consumului de alcool în pancreatita cronică alcoolică
B. Este cel mai frecvent intermitentă, sub formă de puseuri acute (forma persistentă) sau cronică(forma
recidivantă)
C. Are durată de minute în forma recidivantă
D. Este declanşată variabil de alimentaţie (prânzuri sărace în grăsimi)
J. Apare in doar 10% din cazuri

Sindromul de malabsorbţie în pancreatita cronică:

A. Se manifestă prin diaree cronică cu scaune grăsoase (steatoree)
B. Se manifestă prin pierdere în greutate cauzată de insuficienţa pancreatică
C. Apare prin insuficiența pancreatică exocrină
F. Se manifestă prin pierdere în greutate cauzată de frica de alimentaţie
H. Apare după 15-20 ani de evoluție
D. Apare prin insuficiența pancreatică endocrină
E. Se manifestă prin diaree cronică cu scaune apoase
G. Se manifestă prin creştere în greutate cauzată de frica de alimentaţie
I. Apare după 1 an de evoluție
J. Se manifestă prin creştere în greutate cauzată de insuficienţa pancreatică

Următoarele afirmaţii despre testele funcţionale pancreatice sunt adevărate:

B. Testele directe sunt utile în fazele incipiente
D. Testele indirecte utilizează dozarea tripsinogenul fecal, nivelul elastazei fecale şi chimotripsineifecale
E. Nivelul elastazei fecale este cel mai utilizat
F. Testele indirecte sunt utile în fazele mai avansate de boală
G. Testele directe necesită colectarea endoscopică a sucului pancreatic înainte şi după stimulare cusecretină şi
colecistokinină
A. Tripsinogenul fecal este cel mai utilizat
C. Testele indirecte sunt utile în fazele incipiente
H. Testele indirecte necesită colectarea endoscopică a sucului pancreatic înainte şi după stimulare cusecretină şi
colecistokinină
I. Testele directe sunt utile în fazele mai avansate de boală
J. Testele directe utilizează dozarea tripsinogenul fecal, nivelul elastazei fecale şi chimotripsinei fecale

Complicaţiile pancreatitei cronice sunt:

A. Chist de pancreas
B. Pseudoanevrism de artera pancreatică
G. Neoplasm de pancreas
I. HDS
J. Diabet zaharat
C. Diabet insipid
D. HDI
E. Coagulare diseminată intravasculară
F. Detresă respiratorie
H. Neoplasm pulmonar

Tratamentul medical în pancreatita cronică cuprinde:

B. Dietă săracă în grăsimi, bogată în proteine şi carbohidraţi
C. Tratament de substituţie cu preparate care conţin enzime pancreatice în paralel cu reducereasecreţiei gastrice
acide
F. Inhibitori ai secreţiei pancreatice cu acțiune citoprotectoare şi de ameliorare a durerii
G. Întreruperea consumului de alcool şi a fumatului
H. Tratamentul diabetului zaharat cu insulină sau antidiabetice orale (metforminul scade riscul decancer de
pancreas)
A. Dietă bogată în grăsimi, săracă în proteine şi carbohidraţi
D. Stimulatori ai secreţiei pancreatice cu acțiune citoprotectoare şi de ameliorare a durerii
E. Tratament de substituţie presupune utilizarea de preparate cu eliberare intestinală, cu conţinutredus de lipază
I. Tratamentul diabetului zaharat cu insulină sau antidiabetice orale (metforminul creşte riscul decancer de
pancreas)
J. Tratament de substituţie cu preparate care conţin enzime pancreatice în paralel cu creştereasecreţiei gastrice
acide

Următoarele afirmaţii despre tratamentul pancreatitei cronice sunt adevărate:

B. Tratamentul chirurgical este indicat în pseudochist de pancreas
C. Tratamentul chirurgical este indicat în abcese, fistule
D. Tratamentul chirurgical este indicat în ascită
E. Tratamentul chirurgical este indicat în pseudochistul de pancreas
H. Tratamentul intervenţional este indicat în obstrucţia ductului pancreatic prin stricturi sau calculi
J. Tratamentul intervenţional este indicat în pseudochist de pancreas
A. Tratamentul intervenţional este indicat în abcese, fistule
F. Tratamentul chirurgical este indicat în obstrucţia ductului pancreatic prin stricturi sau calculi
G. Tratamentul intervenţional este indicat în ascită
I. Tratamentul intervenţional constă în pancreatectomie subtotală sau totală

În pancreatita cronică:
A. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (CPRE) este metoda standard pentru diagnostic
B. Simptomul dominant este durerea abdominală
H. Durerea poate fi declanşată variabil de alimentaţie (prânzuri bogate în grăsimi, abuz de alcool)
I. Există o lungă perioadă asimptomatică, de ani de zile, până la debutul simptomelor
C. În stadii precoce apar semnele malnutriţiei
D. Există o scurtă perioadă asimptomatică, de zile, până la debutul simptomelor
E. Diagnosticul cert rămâne evidenţierea calcificărilor pancreatice
F. Radiografia abdominală pe gol este metoda standard pentru diagnostic
G. Durerea poate fi declanşată variabil de alimentaţie (prânzuri bogate în carbohidraţi, abuz de alcool)
J. Durerea abdominală este un simptom de însoţire

Morfopatologic în pancreatita cronică:

B. Pancreasul este dur, cu calcificări
C. Există trei forme anatomopatologice: obstructivă (dilatarea canalului Wirsung), calcifiantă şi mixtă
E. Pancreasul are dimensiuni reduse
H. Rar aspectul este pseudotumoral
J. Microscopic elementele definitorii sunt fibroză, calcificări/calculi ductali, ducte dilatate neuniformcu secreţii
proteice.
A. Pancreasul are dimensiuni crescute
D. Pancreasul este dur, fără calcificări
F. Frecvent aspectul este pseudotumoral
G. Există două forme anatomopatologice: obstructivă (dilatarea canalului Wirsung) şi calcifiantă
I. Macroscopic elementele definitorii sunt fibroză, calcificări/calculi ductali, ducte dilatate neuniformcu secreţii
proteice.

Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (CPRE):

A. Vizualizează modificărie precoce ale ductelor pancreatice
B. Este costisitoare
C. Nu permite vizualizarea parenchimului
F. Este invazivă
H. Este metoda standard pentru diagnosticul pancreatitei cronice
D. Vizualizează modificările tardive ale ductelor pancreatice
E. Permite vizualizarea parenchimului
G. Este metoda standard pentru diagnosticul pancreatitei acute
I. Este neinvazivă
J. Poate evidenţia calcificări pe aria de proiecţie a pancresului

Masurile de tratament in hepatita cronica autoimuna sunt:

A. Azatioprina
B. Transplant hepatic
E. Nu sunt necesari glicocorticoizii
I. Prednison
J. Prednison si azatioprina
C. Nu este necesar tratamentul
D. Nu este necesara azatioprina
F. Nu este necesar prednisonul
G. Nu este necesar transplantul hepatic
H. Glicocorticoizi

Efectele alcoolului in boala alcoolica hepatica sunt influentate de urmatoarele elemente:

A. Hepatotoxicitate
B. Cantitatea de alcool consumata
C. Tare genetice si metabolice
E. Starea nutritionala a persoanei
J. Durata consumului de alcool
D. Factorul genetic nu are importanta
F. Nu are importanta strea de nutritie a persoanei
G. Nu are importanta cantitatea de alcool consumata
H. Nu are importanta cantitatea de alcool
I. Alcool-dehidrogenaza nu este implicata

Elemente clinice si morfologice in boala hepatica alcoolica sunt:

A. Hepatomegalie
D. Hepatita alcoolica
G. Steatoza hepatica
H. Ciroza hepatica alcoolica
I. Manifestari clinice de afectare hepatica
B. Manifestari clinice de afectare renala
C. Stenoza tricuspidiana
E. Disectia de aorta
F. Stenoza mitrala
J. Stenoza pulmonara

Printre cauzele cirozei hepatice putem enumera:

A. Alcoolica
B. Cardiaca
C. Posthepatita virala
F. Biliara
I. Hemocromatoza
D. Pielonefrita
E. Boala renala cronica
G. Angiodisplazia de colon
H. Disectia de aorta
J. Glomerulonefrita

Urmatoarele manifestari clinice pot fi intalnite in ciroza hepatica:

A. Degete hipocratice
B. Icter
C. Abdomen destins de volum
E. Fatigabilitate
H. Debut insidios
D. Suflu sistolic mitral
F. Suflu diastolic aortic
G. Suflu sistolic aortic
I. Suflu diastolic mitral
J. Abdomen suplu

Printre manifestarile clinice ale cirozei hepatice putem enumera:

B. Carotenoza palmara
D. Teleangiectazii
G. Ginecomastie
I. Eritem palmar
J. Alopecie
A. Abdomen plat
C. Suflu sistolic mitral
E. Suflu sistolic aortic
F. Suflu diastolic mitral
H. Suflu diastolic aortic

Posibile complicatii ale cirozei hepatice pot fi:

C. Hipertensiune portala
D. Peritonita bacteriana spontana
E. Encefalopatie portala
I. C+ancer hepatic
J. Ascita
A. Peritonita posttraumatica
B. Glomerulonefrita
F. Pielonefrita
G. Endocardita infectioasa
H. Nu are complicatii

Datele de laborator in ciroza hepatica includ:

A. Hipoalbuminemie
B. Sindrom de colestaza
G. Sindrom de citoliza hepatica
H. Sindrom de inflamatie
J. Sindrom hepatopriv
C. Retentie azotata
D. Titrul ASLO crescut
E. Hipofosfatemie
F. C+resterea CK-MB
I. Hipocalcemie

Formele etiopatogenice de ciroza hepatica sunt:

A. Biliara primitiva
B. Alcoolica
D. Postnecrotica
H. Cardiaca
J. Biliara secundara
C. Nu poate fi de cauza postnecrotica
E. In cadrul glomerulonefritei acute
F. Nu poate fi de cauza cardiaca
G. In cadrul disectiei de aorta
I. Nu poate fi de cauza biliara

Garacteristicile cirozei hepatice cardiace sunt:

A. Hepatomegalie sub tensiune
C. Apare in insuficienta cardiaca dreapta prelungita
F. Hepatomegalie cu caracter de armonica
H. Determinata de debitul cardiac mic
I. Determinata de staza hepatica
B. Necesita balon balon de cotrapulsatie aortica
D. Nu apare in afectiuni cardiace
E. Determinata de debitul cardiac crescut
G. Nu exista staza hepatica
J. Nu este necesar tratamentul

Caracteristicile cirozei biliare primitive sunt:

A. Sunt foarte frecvent prezenti anticorpii antimitocondriali
E. Sunt prezente frecvent Complexe imune circulante
F. Are cauze necunoscute
I. Se asociaza frecvent cu boli autoimune
J. Este prezenta obliterarea fibroasa a ductelor biliare intrahepatice
B. Valva mitrala este normala morfologic
C. Nu are elemente caracteristice
D. Se vindeca spontan
G. Pacientii au risc de insuficienta mitrala severa
H. Pacientii au risc de endocardita infectioasa

Elemente clinice si paraclinice intalnite in ciroza biliara primitiva sunt:

B. Melanoza
D. Hipercolesterolemie
G. Icter
H. Afecteaza frecvent sexul feminin
I. Steatoree
A. Hipocolesterolemie
C. Nu determina steatoree
E. Nu poate determina icter
F. Nu dtermina malabsorbtie
J. Afecteaza frecvent sexul masculin

Masurile igieno-dietetice de tratament in ciroza hepatica necomplicata sunt reprezentate de:

C. Sevraj de alcool
D. Aport corect de calorii
E. Repaus prelungit
G. Prudenta in administrarea medicamentelor cu eliminare hepato-biliara
I. Medicatie hepatoprotectoare
A. Nu este necesar repausul prelungit
B. Este permis excesul de diuretice
F. Restrictie calorica
H. Alcoolul este permis
J. Este permis excesul de sedative

Hipertensiunea portala are urmatoarele semne clinice si consecinte:

A. Circulatie colaterala toraco-abdominala
C. Splenomegalie
D. Varice esofagiene
I. Encefalopatie hepatica
J. Ascita
B. Nu determina hemoragie digestiva superioara
E. Nu determina varice esofagiene
F. Nu determina ascita
G. Nu determina splenomegalie
H. Varice ale membrelor inferioare

Tratamentul hipertensiunii portale include urmatoarele masuri:

B. Decompresie chirurgicala
C. Vizeaza scaderea presiunii portale
H. Vizeaza o complicatie specifica
I. Propranolol
J. Transplant hepatic
A. Nu vizeaza complicatiile
D. Nu urmareste scaderea presiunii portale
E. Nu are tratament
F. Nu este util propranololul
G. Nu este necesar tratamentul

Caracteristicile varicelor esofagiene din ciroza hepatica sunt:

B. Poate fi necesara endoscopia digestiva superioara pentru diagnostic
C. Hemoragia indusa poate fi importanta
E. Se datoreaza hipertensiunii portale
J. Apar la jonctiunea cardio-esofageala
A. Nu apar in ciroza hepatica
D. Nu au complicatii
F. Nu determina hemoragii
G. Endoscopia digestiva superioara nu este necesara
H. Nu au legatura cu hipertensiunea portala
I. Se pot complica cu hemoragie digestiva superioara
Tratamentul hemoragiei prin varice esofagiene in ciroza hepatica include urmatoarele masuri:
C. Somatostatin
D. Propranolol administrat profilactic
E. Transfuzii de sange
H. Ligatura varicelor mari
A. Nu are tratament
B. Nu este necesar un tratament
F. Sunturi portosistemice
G. Nu se administreaza propranolol
I. Administrare de digoxin
J. Nu sunt necesrae transfuziile de sange

Ascita din ciroza hepatica se caracterizeaza prin:

A. Abdomen crescut de volum
E. Acumulare de lichid in cavitatea peritoneala
F. Semnul valului
G. Dispnee
J. Hernie ombilicala
B. Abdomen plat
C. Nu se acumuleaza lichid in cavitatea peritoneala
D. Nu apare hernia ombilicala
H. Nu este depistata ecografic
I. Semnul valului nu este prezent

Tratamentul ascitei din ciroza hepatica cuprinde urmatoarele masuri:

B. Diuretice de ansa.
C. Restrictie de sare.
F. Diuretice economisitoare de potasiu.
G. Paracenteza.
J. Albumina umana desodata.
A. Nu are tratament
D. Nu este necesara restrictia de sare
E. Paracenteza nu este utila
H. Nu se administreaza diuretice economisitoare de potasiu
I. Nu se administreaza diuretice de ansa

90.Caracteristicile peritonitei bacteriene spontane din ciroza hepatica sunt:

B. Lichidul de ascita este tulbure.
C. Reprezinta infectia lichidului de ascita.
E. Poate determina encefalopatie hepatica.
F. Necesita tratament antibiotic.
I. Lichidul de ascita contine multe polinucleare.
A. Nu necesita tratament antibiotic
D. Nu necesita tratament
G. Lichidul de ascita este steril
H. Nu agraveaza evolutia cirozei hepatice
J. Lichidul de ascita are celularitate scazuta

In patogeneza encefalopatiei hepatice din ciroza hepatica pot fi implicate urmatoarelemecanisme:

A. Existenta unui sunt portosistemic
D. Creste permeabilitatea barierei hematoencefalice
E. Disfunctie hepatica severa
G. Falsi neurotransmitatori
J. Absorbtia intestinala a unor substante toxice
B. Nu este o complicatie a cirozei hepatice
C. Nu sunt implicati falsi neurotransmitatori
F. Disfunctia hepatica nu este severa
H. Nu este favorizata de sunturi portosistemice
I. Nu se absorb substante intestinale toxice

Encefalopatia hepatica din ciroza hepatica poate avea ca factori precipitanti:

A. Infectii
B. Exces de diuretice
D. Constipatia
H. Sedative
I. Hemoragii digestive
C. Nu are factori precipitanti
E. Infectiile nu constituie un risc
F. Nu are factori agravanti
G. Sedativele nu constituie un risc
J. Diureticele in exces nu constituie un risc

Encefalopatia hepatica din ciroza hepatica poate avea urmatoarele caracteristici clinice siparaclinice:
A. Sindrom extrapiramidal
C. Perturbari de atentie
G. Tulburari de vorbire
H. Coma
I. Tremor caracteristic
B. Pacientii nu au tulburari de somn
D. Nu este afectata atentia
E. Pacientii nu au tulburari de scris
F. Pacientii nu au tulburari de memorie
J. Pacientii nu au amnezie

Printre cauzele insuficientei aortice cronice putem enumera:

D. Hipertensiunea arteriala
E. Ectazia anuloaortica
F. Anevrismele aortei ascendente
G. Disectia de aorta
I. Sindrom Marfan
A. Boli mitrale
B. Stenoza mitrala
C. Stenoza aortica
H. Angiodisplazie de colon
J. Dilatarea aortei abdominale

Masurile de tratament in encefalopatia hepatica din ciroza hepatica sunt:

A. Imbunatatirea neurotransmiterii
B. Administrarea de lactuloza
E. Eliminarea factorilor precipitanti
I. Scaderea amoniogenezei
J. Scaderea hiperamonemiei
C. Nu are tratament
D. Nu necesita tratament
F. Cresterea amoniogenezei
G. Nu este necesara eliminarea factorilor precipitanti
H. Cresterea amonemiei
Splenomegalia din ciroza hepatica are urmatoarele caracteristici:
A. Determina trombocitopenie
C. Este congestiva
F. Determina risc crescut de infectii
H. Determina anemie
J. Se datoreaza hipertensiunii portale
B. Este indicata splenectomia
D. Nu determina trombocitopenie
E. Nu se datoreaza hipertensiunii portale
G. Nu determina pancitopenie
I. Nu determina anemie

Indicatiile paracentezei sunt:

A. Terapeutic
B. Evacuator
C. Diagnostic si terapeutic
G. Diagnostic
I. Diagnostic si evacuator
D. Nu are scop diagnostic
E. Nu are indicatii
F. Nu are scop evacuator
H. Nu are scop terapeutic
J. Nu este necesara

98.Contraindicatiile paracentezei sunt:

A. Meteorism abdominal.
C. INR > 2.
F. Abdomen acut chirurgical.
H. Aderente peritoneale.
I. Trombocitopenie severa.
B. Nu are contraindicatii
D. Nu este contraindicata daca exista aderente peritoneale
E. Nu are importanta INR
G. Nu are importanta numarul de trombocite
J. Se poate efectua pe meteorism abdominal

Masurile de tratament in encefalopatia hepatica din ciroza hepatica sunt:

A. Imbunatatirea neurotransmiterii.
B. Administrarea de lactuloza.
E. Eliminarea factorilor precipitanti.
I. Scaderea amoniogenezei.
J. Scaderea hiperamonemiei.
C. Nu are tratament
D. Nu necesita tratament
F. Cresterea amoniogenezei
G. Nu este necesara eliminarea factorilor precipitanti
H. Cresterea amonemiei
Splenomegalia din ciroza hepatica are urmatoarele caracteristici:
A. Determina trombocitopenie.
C. Este congestiva.
F. Determina risc crescut de infectii.
H. Determina anemie.
J. Se datoreaza hipertensiunii portale.
B. Este indicata splenectomia
D. Nu determina trombocitopenie
E. Nu se datoreaza hipertensiunii portale
G. Nu determina pancitopenie
I. Nu determina anemie

Indicatiile paracentezei sunt:

A. Terapeutic
B. Evacuator
C. Diagnostic si terapeutic
G. Diagnostic
I. Diagnostic si evacuator
D. Nu are scop diagnostic
E. Nu are indicatii
F. Nu are scop evacuator
H. Nu are scop terapeutic
J. Nu este necesara

Contraindicatiile paracentezei sunt:

A. Meteorism abdominal .
C. INR > 2 .
F. Abdomen acut chirurgical.
H. Aderente peritoneale .
I. Trombocitopenie severa .
B. Nu are contraindicatii
D. Nu este contraindicata daca exista aderente peritoneale
E. Nu are importanta INR
G. Nu are importanta numarul de trombocite
J. Se poate efectua pe meteorism abdominal
Analiza lichidului de ascita se realizeaza pe baza urmatoarelor elemente:
B. Proteine
D. Glucoza
E. Amilaze
H. Aspect macroscopic
J. Citologie
A. Aspectul macroscopic nu este relevant
C. Dozarea proteinelor nu este relevanta
F. Nu este necesara analiza lichidului de ascita
G. Examenul microbiologic nu este necesar
I. Nu este relevanta analiza lichidului de ascita

Complicatiile paracentezei sunt:

A. Infectarea lichidului de ascita.
C. Punctia alba.
D. Sincopa.
G. Acoperirea cu epiploon.
I. Lezarea intestinului.
B. Nu exista risc de infectare a lichidului de ascita
E. Nu exista risc de punctie alba
F. Nu exista risc de sincopa
H. Nu sunt posibile complicatii
J. Hematurie

In etiopatogenia colecistitei acute sunt implicate urmatoarele mecanisme si cauze:

B. Staza biliara.
C. Neoplazii.
G. Infectia bacteriana.
H. Boli cardiace.
J. Calculii biliari.
A. Infectia bacteriana nu este un factor etiopatogenic
D. Neoplaziile nu pot fi un factor etiopatogenic
E. Calculii biliari nu pot reprezenta o cauza
F. Staza biliara nu este un factor etiopatogenic
I. Insuficienta cardiaca severa nu poate fi o cauza
Cauze de colecistita acuta alitiazica pot fi:
C. Infectii bacteriene.
D. Insuficienta cardiaca severa.
F. Ischemia peretelui vezicular.
H. Interventii chirurgicale abdominale.
J. Neoplazii.
A. Infectiile bacteriene nu pot fi o cauza
B. Insuficienta cardiaca severa nu poate fi o cauza
E. Ischemia peretelui vezicular nu poate fi o cauza
G. Interventiile chirurgicale abdominale nu pot fi o cauza
I. Neoplaziile nu pot fi o cauza

Manifestarile clinice ale colecistitei acute pot fi:

A. Debut acut.
B. Durere epigastrica.
C. Varsaturi.
E. Aparare musculara in hipocondrul drept.
F. Febra.
D. Febra nu poate fi prezenta
G. Durere in hipogastru
H. Pacientul nu poate prezenta varsaturi
I. Hematurie
J. Debut insidios

Angiocolita acuta se caracterizeaza prin:

A. Frisoane.
B. Icter.
D. Obstructie la nivel de canal coledoc.
E. Febra.
J. Cel mai frecvent are cauza litiazica.
C. Pacientii nu pot prezenta febra
F. Pacientii nu pot prezenta frisoane
G. Cauza litiazica este rara
H. Nu exista obstructie coledociana
I. Pacientii nu pot prezenta icter
Explorarile paraclinice din colecistita acuta se caracterizeaza prin:
A. Crestere de bilirubina.
D. Leucocitoza.
F. Crestere de transaminaze.
I. Amilaze crescute.
J. Ecografia abdominala ajuta diagnosticul.
B. Ecografia abdominala nu este utila
C. Pacientii nu au leucocitoza
E. Examenele paraclinice nu sunt necesare
G. Nu este posibila cresterea de transaminaze
H. Nu este posibila cresterea amilazelor

Tratamentul colecistitei acute cuprinde urmatoarele masuri:

B. Colecistectomie laparoscopica.
C. Tratament antibiotic.
D. Reechilibrare hidroelectrolitica.
I. Repaus digestiv.
J. Colecistectomie deschisa.
A. Colecistectomia endoscopica nu este o optiune
E. Nu este necesara reechilibrarea hidroelectrolitica
F. Nu este necesar tratamentul
G. Nu este necesar repausul digestiv
H. Nu este necesar tratamentul antibiotic

Manifestarile clinice intalnite in colica biliara pot fi:

B. Semn Murphy pozitiv.
D. Iradierea durerii catre omoplatul drept.
F. Varsaturi bilioase.
H. Aparare musculara in hipocondrul drept.
J. Durere in hipocondrul drept sau epigastru.
A. Hematurie
C. Disurie
E. Aparare musculara hipogastrica
G. Polakiurie
I. Durere hipogastrica
Explorari paraclinice utile in litiaza biliara sunt:
A. RMN.
D. Ecografia abdominala.
F. Colangiografie endoscopica retrograda.
H. CT.
J. Radiografia abdominala pe gol.
B. Ecografia de parti moi
C. Ecocardiografia
E. Explorarile paraclinice nu sunt utile
G. Radiografia toracica
I. Electromiograma

Complicatiile posibile ale litiazei biliare sunt:

A. Peritonita.
B. Pericolecistita.
E. Angiocolita acuta
H. Pancreatita.
J. Colecistita.
C. Pacientii nu au risc de pancreatita
D. Pacientii nu au risc de peritonita
F. Pacientii nu au risc de angiocolita
G. Nu sunt posibile complicatii
I. Pacientii nu au risc de pericolecistita

Tratamentul litiazei biliare cuprinde urmatoarele masuri:

B. Litotritie extracorporeala.
C. Endoscopic retrograd
E. Colecistectomie laparoscopica.
F. Tratament medicamentos de dizolvare a calculilor.
G. Colecistectomie deschisa.
A. Nu este necesar tratamentul
D. Nu are tratament
H. Colecistectomie deschisa nu este o optiune
I. Tratamentul endoscopic retrograd nu este o optiune
J. Colecistectomie laparoscopica nu este o optiune
Printre cauzele pancreatitei acute putem enumera:
A. Litiaza biliara.
B. Idiopatica.
E. Cauze infectioase.
G. Cauze metabolice.
I. Alcoolism.
C. Nu poate fi idiopatica
D. Litiaza renala
F. Alcoolismul nu este implicat
H. Nu poate avea cauze metabolice
J. Nu poate avea cauze infectioase

Urmatoarele cauze pot provoca pancreatita acuta:

A. Hipotensiunea arteriala.
F. Starile de soc.
G. Postchirurgical.
H. Cauze toxice.
I. Traumatisme abdominale.
B. Nu are cauze metabolice
C. Nu poate fi idiopatica
D. Alcoolismul nu este implicat
E. Nu are cauze traumatice
J. Litiaza renala

Tabloul clinic al pancreatitei acute poate cuprinde:

B. Varsaturi.
E. Durere epigastrica cu iradiere posterioara.
F. Echimoze abdominale.
G. Sensibilitate la palparea epigastrica.
H. Anxietate.
A. Durerile epigastrice nu sunt o caracteristica
C. Lombalgii
D. Este asimptomatica in formele severe
I. Poliurie
J. Nu este posibila aparitia icterului
Printre manifestarile clinice ale pancreatitei acute putem intalni:
B. Febra.
C. Ascita.
E. Tahipnee.
I. Durere epigastrica.
J. Tahicardie.
A. Suflu diastolic aortic
D. Hipertensiune arteriala
F. Hipersfigmie
G. Dureri hipogastrice
H. Presiune arteriala diferentiala divergenta

Explorari paraclinice utile in pancreatita acuta sunt:

B. Amilazuria.
C. Ecografia abdominala.
D. Amilazemia.
E. Lipaza serica.
J. Computer tomografia.
A. Urografia intravenoasa
F. Aortografia
G. Electromiograma
H. Radiografia renala simpla
I. Nu sunt necesare explorari paraclinice

Printre explorarile paraclinice din pancreatita acuta putem enumera:

A. Leucocitoza.
C. Hiperglicemie tranzitorie.
D. Lipaza serica.
E. Amilazemia serica si urinara.
H. Ecografia abdominala.
B. Nu sunt necesare explorari
F. Radiografia renala simpla
G. Aortografia
I. Leucopenie
J. Urografia intravenoasa
Complicatiile pancreatitei acute includ:
C. Insuficienta multipla de organe.
E. Pleurezii.
G. Hemoragie digestiva.
H. Abces pancreatic
I. Pseudochist pancreatic.
A. Boala renala cronica
B. Nu are complicatii
D. Hipertensiune arteriala
F. Stenoza aortica
J. Stenoza mitrala

118.Printre complicatiile pancreatitei acute putem enumera:

B. Stare de soc.
D. Pericardita.
H. Insuficienta renala acuta.
I. Pericardita.
J. Flegmon pancreatic.
A. Disectia de aorta
C. Stenoza mitrala
E. Nu are complicatii
F. Stenoza aortica
G. Boala renala cronica

Masurile de tratament din pancreatita acuta includ:

A. Tratament chirurgical.
B. Aspirarea secretiilor digestive.
C. Antalgice.
I. Reechilibrare hidroelectrolitica.
J. Suprimarea alimentatiei orale.
D. Alimentatia orala este permisa
E. Nu sunt necesare antalgicele
F. Se poate administra morfina
G. Nu are tratament
H. Nu este necesara reechilibrarea hidroelectrolitica
Tratamentul chirurgical in pancreatita acuta are urmatoarele indicatii:
B. Litiaza biliara
C. Complicatii
D. Infectia ariilor necrotice
G. Tratament medical ineficient
J. Infectia colectiilor
A. Tratamentul chirurgical este contraindicat
E. Formele care raspund la tratament medicamentos
F. Nu are tratament
H. Litiaza renala
I. Nu este necesar tratamentul chirurgical

Despre infectia cu Helicobacter pylori sunt adevarate urmatoarele:

A. Calea de transmitere este fecal-orala.
B. Infectia nu se vindeca fara tratament.
D. Este cea mai frecventa infectie intalnita la om.
E. 2-6% dezvolta UG
J. Calea de transmitere este oral-orala.
C. Creste riscul de cancer colo-rectal
F. Afecteaza 90% din populatie
G. Creste riscul de cancer gastric
H. Persoanele infectate nu dezvolta ulcer duodenal
I. Riscul de sangerare este scazut

Cauza aparitiei bolii ulceroase este:

C. Infectia cu H.pylori
F. Consum de AINS.
G. Administrare de corticosteroizi.
H. Factori genetici.
J. Factori de mediu.
A. Hiposecretie acida
B. Scaderea secretiei de gastrina
D. Administrarea de Naloxona
E. Activarea enzimelor COX1 si 2
I. Cresterea sintezei de prostaglandine
Caracterele durerii din ulcer:
B. Caracterizata uneori ca senzatie de foame
D. Periodicitate sezoniera.
E. Consumul de bauturi carbogazoase precipita aparitia sa.
F. Epigastrica, fara iradiere.
G. Se amelioreaza odata cu alimentatia.
A. Hipogastrica
C. Se amelioreaza la administrarea de antiemetice
H. Iradiaza interscapular
I. Se insoteste de senzatie de foame
J. Apare la trezire

Factorii de mediu care predispun la aparitia ulcerului sunt:

B. Fumatul
E. AINS
G. Consum de cafea
I. Stres
J. Consum cronic de etanol
A. Expunerea la frig
C. Infectia cu H.pylori
D. Medicatie antiemetica
F. Consum de ciocolata
H. Administrare de IPP

Consumul de AINS favorizeaza aparitia ulcerului prin:

B. Inhiba secretia de PG
E. Asocierea cu antiagregante plachetare
H. Eliberarea de H+
I. Inhibitia COX 1 si 2
J. Stimularea secretiei acide
A. Interactiunea cu IPP
C. Inhibitia de acid clorhidric
D. Inhiba secretia de gastrina
F. Stimuleaza secretia de PG
G. Nu afecteaza COX
Afectiuni asociate cu UGD pot fi:
A. Boala cronica de rinichi
C. Pancreatita cronica
D. Boala Crohn
I. Forme de bronhopneumopatie obstructiva cronica
J. Boala Cushing
B. Boala coronariana
E. Bronhopneumonie
F. Peritonite cronice
G. Hipotensiunea arteriala
H. Insuficienta renala acuta

Ulcerele gastrice pot fi localizate:

A. Subcardial.
D. Pe mica curbura.
F. Prepiloric.
G. Asociate cu ulcerul duodenal.
H. Pe marea curbura.
B. Pe peretele anterior al stomacului
C. Niciodata pe mica curbura
E. La jonctiunea cu duodenul
I. Pe duoden
J. Cel mai frecvent supracardial

Descrierea subiectiva a ulcerului poate fi:

A. Senzatie de foame.
B. Intensa.
D. Profunda.
F. Roadere.
G. Senzatie de arsura.
C. Iradiere in mandibula
E. Senzatie de constrictie
H. Nelocalizabila
I. Caracter de junghi epigastric
J. Suportabila
Durerea din ulcer se poate insoti de urmatoarele:
A. Eructatii
C. Varsaturi
D. Meteorism abdominal
F. Pirozis
I. Greata
B. Ileus paralitic
E. Hipertensiune arteriala
G. Palpitatii
H. Sindrom diareic
J. Constipatie

Semnele de alarma ce pot aparea la pacientii cu ulcer:

A. Varsaturi persistente
B. Scadere ponderala
C. Tumora palpabila
F. HDS
J. Disfagie
D. Eructatii
E. Disparitia durerilor
G. Constipatie
H. Cresterea apetitului
I. Disfonie

Printre formele particulare de UGD se numara:

A. Ulcere HP negative
D. Ulcere HP pozitive
C. Ulcere induse de AINS
F. Ulcerul Curling
I. Sindromul Zollinger-Ellison:
B. Ulcerul Valsalva
E. Sindromul Cushing
G. Sindromul Eisenmenger
H. Ulcere induse de amiodarona
J. Ulcere induse de adenozina
Tipuri de complicatii ale UGD:
D. Malignizarea
F. Perforatia
G. Stenoza pilorica
H. Penetratia
I. Hemoragia digestiva superioara
A. Hemoptizia
B. Pneumotorax
C. Rectoragia
E. Stenoza aortica
J. Icterul

Despre HDS sunt adevarate urmatoarele:

A. Prezinta hematemeza
C. Prezinta hemoragii oculte
E. Prezinta melena
F. Reprezinta pierderea de sange prin varsatura
H. Reprezinta pierderea de sange prin scaun
B. Prezinta hemoptizie
D. Consumul de AINS scade riscul de HDS
G. Reprezinta pierderea de sange doar prin varsatura
I. Prezinta epistaxis
J. Reprezinta pierderea de sange doar prin scaun

Urmatoarele afirmatii despre perforatia din UGD sunt adevarate:

B. La palpare abdomenul este rigid.
F. Se poate produce in peritoneul liber.
G. La examenul fizic pacientul este in stare de soc.
J. Diagnosticul este confirmat de radiografia abdominala pe gol.
E. Perforatia libera se manifesta prin durere brusca localizata in epigastru
A. Diagnosticul este confirmat de ecografia de stres
C. Perforatia libera se manifesta prin durere brusca localizata in hipogastru
D. La palpare abdomenul este moale, depresibil
H. Pacientul prezinta soc cardiogen
I. EDS este indicata in diagnostic
Obiectivele tratamentului sunt reprezentate de:
A. Prevenirea recurentelor
C. Vindecarea ulcerului
F. Ameliorare rapida clinica
I. Eradicarea infectiei HP
J. Prevenirea complicatiilor
B. Ameliorarea complicatiilor
D. Contraindicarea tratamentului AINS
E. Interzicerea alimentelor favorizante aparitiei ulcerului
G. Combaterea fumatului
H. Tratamentul cu IPP

Despre stenoza pilorica sunt adevarate urmatoarele:

A. Apar semne de deshidratare
E. Varsaturile au miros neplacut
G. Este o complicatie rara
H. Apar varsaturi abundente
I. Este insotita de meteorism
B. Cresterea apetitului
C. Diagnosticul este pus prin colonoscopie
D. Durere in hipogastru
F. Varsaturile apar precoce
J. Varsaturile sunt in cantitate mica

Masurile igieno-dietetice pentru combaterea ulcerului sunt:

A. Dieta adaptata tolerantei individuale
C. Evitarea consumului de alimente acide
E. Medicatie antisecretorie
G. Evitarea consumului de alcool
H. Evitarea administrarii prelungite de AINS
B. Consum de corticosteroizi
D. Dieta hiposodata
F. Eradicarea HP
I. Administrare prelungita de AINS
J. Combaterea fumatului
Tratamentul farmacologic al ulcerului cuprinde:
A. Inhibitori de pompa de protoni
B. Medicatie citoprotectoare
E. Antagonisti de receptori histaminici H2
I. Tratament de eradicare a HP
J. Antiacide
C. Antiemetice
D. Antagonisti ai receptorilor histaminici M2
F. Medicatie citoreductoare
G. Bicarbonat de sodiu
H. Inhibitori de fosfodiesteraza

Antagonistii de receptori histaminici H2 sunt:

C. Ranitidina
F. Cimetidina
I. Famotidina
J. Nizatidina
H. Roxatidina
A. Histidina
B. Liraglutide
D. Omeprazol
E. Adenozina
G. Pantoprazol

Tratamentul endoscopic al ulcerului:

A. Utilizat in caz de complicatii
C. Foloseste coagulare cu laser
F. Presupune injectare de substante sclerozante
G. Dilatare cu balonas pneumatic pentur hemostaza
I. Presupune plasare de hemoclipsuri
B. Poate fi folosit de rutina
D. Presupune injectare de substante anticoagulante
E. Se pot folosi mai mult de 2 metode de hemostaza
H. Realizeaza hemostaza
J. Plasare de stent farmacologic activ
Despre medicatia citoprotectoare sunt adevarate urmatoarele:
C. Stimuleaza mijloacele de aparare ale mucoasei gastro duodenale
D. Inactiveaza pepsina
F. Stimuleaza producerea de prostaglandine
I. Formeaza un strat protector la suprafata mucoasei
J. Inactiveaza acizii biliari
A. Activeaza pepsina
B. Inhiba producerea de prostaglangine
E. Neutralizeaza secretia acida
G. Inactiveaza gastrina
H. Formeaza un strat protector la nivelul submucoasei

Diagnosticul diferential al ulcerului se poate face cu:

B. Cancer gastric
D. Dispepsie functionala
G. Litiaza biliara
H. Afectiuni pancreatice
J. Durere neuromusculara
A. Boala Chron
C. Litiaza renala
E. Sindromul Tietze
F. Cancer esofagian
I. Rectocolita ulcerohemoragica

Despre identificarea infectiei cu Helicobacter Pylori sunt adevarate urmatoarele:

C. Metodele invazive presupun preluarea de biopsii
E. Testele neinvazive reprezinta teste imunologice
F. Optionala daca nu exista istoric recent de consum cu AINS
H. Exista doua tipuri de metode de determinare
I. Este optional in UD
A. Testul respirator cu uree marcata presupune masurarea concentratiei de carbon
B. Este obligatorie in UD
D. Obligatoriu la pacientii care auconsumat AINS recent
G. Testul ureazei este o metoda neinvaziva
J. Exista o singura metoda de identificare a infectiei
Despre examenul radiologic baritat sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
C. Se efectueaza cand se suspicioneaza o tulburare de evacuare gastrica
D. 1-8% din UG care par benigne sunt maligne dupa biopsie
E. Imaginea radiologica elementara este nisa
H. Nu detecteaza ulcerele superficiale
J. Este complementar endoscopiei
G. In cancerul gastric nisa are caractere bine definite
A. In UG nisa benigna nu are caractere bine definite
B. Detecteaza ulcerele superficiale
F. Este recomandat de rutina
I. 15% din UG care par benigne sunt maligne dupa biopsie

Endoscopia digestiva superioara:

C. Permite identificarea leziunilor superficiale nedetectate radiologic.
D. Este metoda principala de diagnostic.
F. Poate caracteriza complet si corect dupa criterii standardizate.
I. Permite prelevarea de biopsii.
J. Poate evalua evolutia si complicatiile ulcerului.
A. Este inferioara tratamentului chirurgical
B. Nu permite prelevarea de biopsii
E. Este o metoda neinvaziva
G. Se realizeaza doar incazul aparitiei complicatiilor
H. Poate identifica infectia cu HP

Tabloul clinic al ulcerului duodenal cuprinde:

A. Durerea poate aparea noaptea.
B. In ulcerul piloric alimentele agraveaza durerea,
C. Caracterizata ca senzatie de foame.
F. Ingestia de alimente calmeaza durerea.
H. Reaparitia durerii la ½-3 ore de la ingestia alimentelor.
D. Durerile sunt mai frecvente vara si iarna
E. Durere in epigastru cu iradiere in hipogastru
G. Caracterizata ca senzatie de satietate
I. Ingestia de alimente cauzeaza durere
J. Durerea apare doar ziua
Despre epidemiologia ulcerului sunt adevarate urmatoarele:
A. UD apare mai frecvent la barbatii tineri.
D. Mortalitatea este in scadere.
H. UG apare mai frecvent la femei >50 ani.
I. Prevalenta UGD este determinata de cele 2 cauze majore AINS si Helicobacter pylori.
J. Ulcerul duodenal este de 3 ori mai frecvent decat ulcerul gastric.
B. Transmitere pe cale sangvina
C. Mortalitatea este in crestere
E. Ulcerul gastric este de 3 ori mai frecvent decat ulcerul duodenal
F. UD apare mai frecvent la femei >50 ani
G. UG apare mai frecvent la barbatii tineri

Despre morfopatologia ulcerului sunt adevarate urmatoarele:

A. Leziunea elementara este nisa.
C. Eroziunea nu depaseste mucoasa.
D. Ca si localizare poate fi prepilorica.
G. Ca si localizare poate fi pe mica curbura.
I. Ulcerul este o pierdere de substanta care depaseste muscularis mucosae.
B. UD este localizat cel mai frecvent pe peretele posterior al bulbului duodenal
E. Leziunea elementara nu este nisa
F. Eroziunea depaseste mucoasa
H. In ulcer pierderea de substanta nu depaseste muscularis mucosae
J. Ca si localizare poate fi pe curbura mijlocie

Stopul cardio-respirator se manifestă prin:

A. Pierderea stării de conștiență
E. Absența pulsului
F. Respirații agonice
H. Prezența reacțiilor la stimuli
I. Cianoză
B. Tensiunea arterială măsurabilă
C. Respirații normale
D. Prezența pulsului
G. Păstrarea stării de conștiență
J. Absența reacțiilor la stimuli
Suportul vital de bază cuprinde:
A. Asigurarea liberă a căilor aeriene
B. Alertarea serviciilor de urgență
E. Verificarea respirației
F. Verificarea răspunsului victimei
H. Compresiile toracice
C. Efectuarea ecocardiografiei
D. Administrarea medicației
G. Recotlarea de analize
I. Efectuarea radiografiei toracice
J. Efectuarea electrocardiogramei

Suportul vital de bază cuprinde:

A. Efectuarea ventinației
B. Defibrilarea
D. Compresiile toracice
E. Verificarea respirației
H. Verificarea conștienței victimei
I. Alertarea serviciilor de urgență
C. Terapia medicamentoasă
F. Monitorizarea tensiunii arteriale
G. Efectuarea electrocardiogramei
J. Efectuarea radiografiei toracice

Măsurile avansate de suport vital cuprind:

A. Administarea medicației.
C. Evaluarea electrocardiografică.
J. Defibrilarea
B. Determinarea ritmurilor șocabile
I. Determinarea ritmurilor neșocabile
D. Asigurarea circulației
E. Asigurarea respirației
G. Asigurarea permeabilității căilor aeriene
F. Asigurarea ventilației
H. Efectuarea endoscopiei digestive inferioare
Sunt adevărate următoarele afirmații despre esuscitarea cardio-respiratorie la pacienții din spital:
A. Se asigură o linie venoasă
C. Patența căilor aeriene va fi menținută prin intubația oro-traheală
F. Se solicită echipa de RCR
G. Patența căilor aeriene va fi menținută cu masca de oxigen cu rezevor
H. Patența căilor aeriene va fi menținută cu masca laringiană
B. Nu se asigură o linie venoasă
D. Vor fi aplicate 30 ventilații/minut
E. Vor fi aplicate 20 ventilații/minut
I. După ce pacientul este intubat, MCE se va opri
J. Se recomandă hiperventilația

Sunt adevărate următoarele afirmații despre manevrele de BLS:

A. Pentru aplicarea a 2 ventilații, nu se întrerupe masajul cardiac mai mult de 10 secunde
F. În cazul în care pacientul răspunde, se va încerca depistarea etiologiei
G. Raportul optim compresie toracică-ventilație este 30:2
I. Asigurarea liberă a căilor aeriene se realizeaza prin hiperextensia capului și ridicarea mandibulei
J. Verificarea pulsului nu se recomandă în evaluarea inițială a pacientului inconștient
B. Verificarea pulsului se recomandă în evaluarea inițială a pacientului inconștient
C. Raportul optim compresie toracică-ventilație este 30:4
D. Nu se realizeaza niciodata subluxația mandibulei
E. Nu se tentează niciodata dezobstrucția căilor aeriene
H. Nu este necesar ca victima să fie reevaluată periodic

Sunt adevărate următoarele afirmații despre manevrele de BLS:

C. Pentru verificarea resirației de poate utiliza protocolul PAS
E. Victima va fi reevaluată periodic
G. Raportul optim compresie toracică-ventilație este 30:2
I. Se vor alerta serviciile de urgență prin apelarea la 112
J. În cazul obstrucției căilor aeriene, se va tenta dezobstrucția
A. Compresiile toracice nu sunt primordiale la adult
B. Depistarea etiologiei nu este necesară în nicio situație
D. Protocolul PAS se utilizează pentru verificcarea conștienței victimei
F. La adulți, probabilitatea pentru o cauză cardiacă primară de stop-cardiorespirator este mică
H. Nu este necesară asigurarea eliberării căilor aeriene
Pentru maximizarea succesului compresiilor toracice, există următoarele reguli:
A. Se vor realiza din lateral, cu salvatorul în genunchi în cazul în care victima este întinsă pe jos
B. Adâncimea compresiilor toracelui este de 5-6 cm
C. Locul de plasare a mâinilor este în jumătatea inferioara a sternului
D. Locul de plasare a mâinilor este în jumătatea inferioara a sternului
H. Rate este de 100-120 compresii/minut
J. Suprafața pe care se efectuează masajul cardiac trebuie să fie fermă
E. Adâncimea compresiilor toracelui este de 6-8 cm
F. Locul de plasare a mâinilor este în mijlocul sternului
G. Adâncimea compresiilor toracelui este de 4-5 cm
I. Rate este de 80-100 compresii/minut

Pentru maximizarea succesului compresiilor toracice, există următoarele reguli:

B. Adâncimea compresiilor toracelui este de 5-6 cm
F. Rate este de 100-120 compresii/minut
H. Ideal este ca la fiecare 2-3 minute să se schimbe resuscitatorul
I. Suprafața pe care se realizează masajul cardiac trebuie să fie fermă
J. Revenirea toracelui după fiecare compresie trebuie să fie totală
A. Pot exita pauze nelimitate între compresiuni
C. Se realizează de la capul victimei
D. Revenirea toracelui după fiecare compresie trebuie să fie pațială
E. Resuscitatorul nu trebuie schimbat
G. Locul de plasare a mâinilor este în mijlocul sternului

Sunt false următoarele afirmații despre compresiile toracice:

A. Adâncimea compresiilor toracelui este de 6-7 cm
B. Adâncimea compresiilor toracelui este de 4-5 cm
F. Rate este de 80-100 compresii/minut
G. Se realizează de la capul victimei
J. Locul de plasare a mâinilor este în mijlocul sternului
C. Rate este de 100-120 compresii/minut
D. Locul de plasare a mâinilor este în jumătatea inferioara a sternului
E. Adâncimea compresiilor toracelui este de 5-6 cm
H. Suprafața pe care se realizează masajul cardiac trebuie să fie fermă
I. Pauzele între compresiuni trebuie să fie limitate
Următoarele afirmații despre ventilații sunt adevărate:
B. Se vor evita ventilațiile cu volum de aer foarte crescut
C. Masajul cardiac trebuie contrinuat imediat după ventilație
D. Se vor evita ventilațiile rapide
I. Durata unei ventilații va fi de aproximativ 1 secundă
J. Pentru aplicarea unei ventilații, nu se va întrerupe masajul cardiac pentru mai mult de 10 secunde
A. Pot fi efectuate și ventilații rapide, dacă situația o impune
E. Masajul cardiac nu trebuie întrerupt în timpul ventilației
F. Masajul cardiac poate fi întrerupt pentru mai mult de 20 de secunde
G. Se pot efectual ventilații cu volum de aer foarte crescut
H. Durata unei ventilații va fi de aproximativ 2 secunde

Următoarele afirmații despre ventialții sunt false:

A. Pot fi efectuate și ventilații foarte rapide
B. Se pot efectual ventilații cu volum de aer foarte crescut
D. Masajul cardiac poate fi întrerupt pentru mai mult de 10 de secunde
H. Durata unei ventilații va fi de aproximativ 3 secunde
J. Masajul cardiac nu trebuie întrerupt în timpul ventilației
C. Se vor evita ventilațiile cu volum de aer foarte crescut
E. Pentru aplicarea unei ventilații, nu se va întrerupe masajul cardiac pentru mai mult de 10 secunde
F. Durata unei ventilații va fi de aproximativ 1 secundă
G. Se vor evita ventilațiile rapide
I. Masajul cardiac trebuie contrinuat imediat după ventilație

Următoarele afirmații despre defibrilare sunt adevărate:

A. Odată cuplat AED, acesta poate aplica șoc
B. Odată cuplat AED, acesta poate detecta ritmul
F. Până la aducerea unui AED, se indică continuarea MCE
G. La fiecare 2 minute se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
J. Până la aducerea unui AED, se indică începerea MCE
C. La fiecare 3 minute se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
D. AED nu poate aplica șoc
E. Nu se realizeaza MCE până la aducerea AED
H. La fiecare 1 minut se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
I. AED nu poate detecta ritmul
Următoarele afirmații despre defibrilare sunt adevărate:
B. La fiecare 2 minute se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
C. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 360 J bifazic
D. Până la aducerea unui AED, se indică începerea MCE
E. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 150-200 J bifazic
I. Odată cuplat AED, acesta poate aplica șoc
A. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 160 J bifazic
F. AED nu poate aplica șoc
G. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 260 J bifazic
H. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 200-250 J bifazic
J. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 300 J bifazic

Următoarele afirmații despre măsurile avansate de suport vital (ASL) sunt adevărate:
A. Algoritmul ASL distinge ritmurile neșocabile
B. Asistolia este un ritm non-șocabil
D. Fibrilația ventriculară este un ritm șocabil
E. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm șocabil
I. Algoritmul ASL distinge ritmurile șocabile
C. Algoritmul ASL nu distinge ritmurile șocabile
F. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm non-șocabil
G. Asistolia este un ritm șocabil
H. Algoritmul ASL nu distinge ritmurile neșocabile
J. Fibrilația ventriculară este un ritm non-șocabil

Următoarele afirmații despre măsurile avansate de suport vital (ASL) sunt adevărate:
A. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm șocabil
B. Adrenalină 1mg se injectează la fiecare 3-5 minute
G. În FV/pTV, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
H. În FV/pTV, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
I. Fiecare ciclu este relativ similar, cu 2 minute de RCR înainte de evaluarea ritmului
C. Adrenalină 1mg se injectează la fiecare 1-2 minute
D. În asistolă, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
E. Adrenalină 2mg se injectează la fiecare 3-5 minute
F. După al cincilea SEE, se adaugă 150mg amiodaronă
J. În FV/pTV, o doză unică de 100mg de amiodaronă se indică dupa 1SEE
Următoarele afirmații despre măsurile avansate de suport vital (ASL) sunt adevărate:
B. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm șocabil
C. Administrarea de atropină nu se mai indică în protocolul resuscitării ritmurilol non-șocabile
D. După injectarea medicației, se indică ridicarea membrului resprectiv timp de 10-20 secunde
H. Medicația injectată intravenos trebuie să fie urmată de un flush de 20ml fluid
J. Dacă accesul intravenos este dificil, se va considera administrarea intratraheală
A. În asistolă, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
E. După injectarea medicației, se indică ridicarea membrului contralateral timp de 10-20 secunde
F. Medicația se administrează în toate cazurile doar intravenos
G. Administrarea de atropină este indicată în continuare
I. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm non-șocabil

Următoarele afirmații despre măsurile avansate de suport vital (ASL) sunt false:
A. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 260 J bifazic
B. La fiecare 3 minute se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
D. În asistolă, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
G. În FV/pTV, o doză unică de 100mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
H. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm non-șocabil
I. Fibrilația ventriculară este un ritm non-șocabil
J. Adrenalină 2mg se injectează la fiecare 3-5 minute
C. Tahicardia ventriculară fără puls este un ritm șocabil
E. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 150-200 J bifazic
F. Asistolia este un ritm non-șocabil

Următoarele afirmații despre măsurile avansate de suport vital (ASL) sunt false:
A. Algoritmul ASL nu distinge ritmurile șocabile
C. În FV/pTV, o doză unică de 100mg de amiodaronă se indică dupa 1SEE
D. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 260 J bifazic
E. La fiecare 3 minute se va întrerupe MCE pentru evaluarea ritmului cardiac
J. În asistolă, o doză unică de 300mg de amiodaronă se indică dupa 3SEE
B. În cazul defibrilatoarelor cu setare manuală, se va administra SEE 150-200 J bifazic
F. Fiecare ciclu este relativ similar, cu 2 minute de RCR înainte de evaluarea ritmului
G. Asistolia este un ritm non-șocabil
H. Fibrilația ventriculară este un ritm non-șocabil
I. Dacă accesul intravenos este dificil, se va considera administrarea intratraheală
Următoarele afirmații sunt incluse în monitorizarea pacientului în timpul ASL:
B. Prezența semnelor clinice necesită verificarea ritmului și a pulsului
C. Monitorizarea ritmului cardiac prin intermediul padelelorsau electrozilor ECG este o componentă obligatorie
a ASL
F. Semne clinice precum eforturi de respirație
G. Semnele clinice pot indica revenirea circulației eficiente
H. Semne clinice precum deschiderea ochilor
A. Evaluarea pulsului este întotdeauna concludent la pacienții cu debit cardiac scăzut
D. Prezența semnelor clinice nu necesită verificarea ritmului și a pulsului
E. Monitorizarea ritmului cardiac prin intermediul padelelor nu este necesară
I. Evaluarea pulsului este întotdeauna concludent la pacienții cu tensiune arterială scăzută
J. Semnele clinice nu sunt necesare a fi urmărite

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Boală cronică de rinichi
C. Adenom Conn
E. Hipertiroidie
F. Nefropatii glomerulare
H. Rinichi polichistic
B. Ulcer gastro-duodenal
D. Tromboza venoasa profunda
G. Tromboembolismul pulmonar
I. Fibroza pulmonara
J. Hemoragia digestiva inferioara

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Poliglobulie
B. Coarctaţia de aortă
D. Bloc atrioventricular total
E. Insuficienţa aortică
H. Sarcina
C. Leucemia limfatica cronica
F. Hemoragia digestiva superioara
G. Spasmul esofagian
I. Steatoza hepatica
J. Tratamentul cu blocante de calciu

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Tratament cu eritropoetina
B. Tumora cerebrala cu sindrom de hipertensiune intracraniana
C. Consum de contraceptive orale
H. Sindromul de apnee în somn
I. Fistule arterio-venoase
D. Litiaza renala
E. Tratament cu anticoagulante
F. Tratament cu antidepresive
G. Colon iritabil
J. Fibroza pulmonara

Cauzele HTA secundare sunt:

C. Stenoza de artera renala
D. Consumul de AINS
F. Sindrom de apnee in somn
I. Rinichi polichistic
J. Insuficienta aortica
A. Ciroza hepatica
B. Hipertrofia benigna de prostata
E. Hemoragia digestiva superioara
G. Tratamentul cu blocante de calciu
H. Tratamentul cu beta-blocante

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Poliglobulia
E. Adenomul Conn
G. Sindromul hiperkinetic β-adrenergic
H. Coarctatia de aorta
I. Boala Cushing
B. Tromboembolismul pulmonar
C. Hemoragia digestiva superioara
D. Hemoragia digestiva inferioara
F. Tromboza venoasa profunda
J. Socul septic

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Acromegalia
D. Sindromul hiperkinetic β-adrenergic
E. Sindromul Cushing
H. Boala cronica de rinichi
J. Bloc atrioventricular total
B. Fibroza pulmonara
C. Spasmul esofagian
F. Litiaza urinara
G. Colon iritabil
I. Steatoza hepatica

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Coarctatia de aorta
C. Hipertiroidia
E. Rinichi polichistic
F. Stenoza de artera renala
J. Nefropatii glomerulare
B. Colelitiaza
D. Ulcer duodenal
G. Steatoza hepatica
H. Ciroza hepatica
I. Tromboza venoasa profunda

Cauzele HTA secundare sunt:

B. HTA din sarcina
D. Tratamentul cu eritropoetina
G. Consumul de corticoizi
H. Consumul de contraceptive orale
I. Sindrom de apnee in somn
A. Stenoza carotidiana
C. Pareza faciala
E. Litiaza coledociana
F. Boala Crohn
J. Astm bronsic

Cauzele HTA secundare sunt:

C. Acromegalia
D. Poliglobulia
G. Hipertiroidia
H. Adenom Conn
I. Fistula arterio-venoasa
A. Boala de reflux gastroesofagian
B. Ciroza hepatica
E. Neoplasm colon sigmoid
F. Hemoragia digestiva superioara
J. Rectocolita ulcero-hemoragica

Cauzele HTA secundare sunt:

A. Hipertiroidia
B. Consumul de corticoizi
E. Insuficienta aortica
I. Poliglobulia
J. Feocromocitom
C. Steatoza hepatica
D. Litiaza urinara
F. Fibroza pulmonara
G. Alveolite alergice extrinseci
H. Spondiloza cervicala

Mecanismele patogenice implicate în producerea HTA sunt:

A. Hiperinsulinemia şi insulinorezistenţa
C. Homeostazia sodiului
E. Sistemele vasodepresoare
F. Sistemul endotelinelor
J. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRRA)
B. Metabolismul aminoacizilor esentiali
D. Bariera hemato-encefalica
G. Ciclul Krebs
H. Membrana alveolo-capilara
I. Secretia de gastrina

Organele afectate de HTA(organele “tinta”) sunt:

B. Vasul arterial
D. Retina
F. Creier
G. Cord
J. Rinichi
A. Stomacul
C. Ficatul
E. Sectorul venos periferic
H. Tiroida
I. Plamanul

Factorii de risc implicati in evaluarea riscului cardiovascular global la un pacient cu HTA, sunt:
A. Diabetul zaharat
C. Obezitatea
E. Fumatul
H. Varsta
I. Menopauza precoce
B. Efortul fizic sustinut
D. Anemia
F. HDL-colesterol >50mg%
G. Antecedente de neoplasm colon
J. Consumul de fructe si vegetale

Factorii de risc implicati in evaluarea riscului cardiovascular global la un pacient cu HTA, sunt:
A. Sedentarismul
C. Sexul
F. Diabetul zaharat tip I
H. Acud uric
I. HDL-colesterol <40mg%
B. Saturatia oxigenului
D. Frecventa cardiaca de repaus <80/min
E. Normoponderabilitatea
G. Hiperpotasemia
J. Hipopotasemia

Factorii de risc implicati in evaluarea riscului cardiovascular global la un pacient cu HTA, sunt:
B. Istoric familial de HTA precoce
C. Diabet zaharat tip II
F. Factori socio-economici
G. Factori psiho-sociali
J. Diabet zaharat tip I
A. Hiperbilirubinemia
D. Hiperpotasemia
E. HDL-colesterol >60mg%
H. HDL-colesterol >70mg%
I. Efortul fizic sustinut

Afectare de organ mediată de HTA se poate manifesta prin urmatoarele:

A. Microalbuminurie (30-300 mg/24 ore) prezentă
B. Retinopatie avansată
D. BCR moderată sau severă
I. HVS (ECG şi ecocardiografic)
J. Grosime intimă-medie carotidiană > 0,9 mm
C. Hiperbiluribinemie
E. Retinopatie absenta
F. Gusa nodulara
G. Hepatomegalie
H. Indice gleznă-braţ 0,9 – 1,2

Afectarea de organ mediată de HTA se poate manifesta prin urmatoarele:

C. BCR moderată sau severă
F. Microalbuminurie (30-300 mg/24 ore) prezentă
G. HVS (ecocardiografic)
I. Velocitatea undei pulsatile > 10 m/s
J. Grosime intimă-medie carotidiană > 0,9 mm
A. Microalbuminurie (<30mg/24 ore)
B. Hiperbiluribinemie
D. Hepatomegalie
E. Gusa nodulara
H. Grosime intimă-medie carotidiană < 0,9 mm

Factorii de risc care definesc sindromul metabolic sunt următorii:

A. Scăderea HDL-colesterol
C. Modificarea glicemiei à jeun
E. Creşterea trigliceridelor > 150 mg%
H. TA > 130/85 mmHg
I. Obezitate abdominală
B. Cresterea LDL-colesterol
D. Hiperpotasemia
F. Hipertensiunea arteriala pulmonara
G. Hipercolesterolemia
J. Anemia

Factorii de risc care definesc sindromul metabolic sunt următorii:

A. Scăderea HDL-colesterol
B. Creşterea trigliceridelor > 150 mg%
C. Modificarea glicemiei à jeun
G. Obezitate abdominală
I. TA > 130/85 mmHg
D. Cresterea HDL-colesterol
E. Trigliceride <150mg%
F. Cresterea LDL-colesterol
H. VSH crescut
J. Hiperbilirubinemia

Factorii de risc care definesc sindromul metabolic sunt următorii:

A. TA > 130/85 mmHg
E. Creşterea trigliceridelor > 150 mg%
G. Modificarea glicemiei à jeun
I. Scăderea HDL-colesterol
J. Obezitate abdominală
B. Cresterea HDL-colesterol
C. Hiperuricemia
D. Sedentarismul
F. Anemia
H. Fumatul

Factorii de risc care definesc sindromul metabolic sunt următorii:

A. TA > 130/85 mmHg
C. Obezitate abdominală
H. Creşterea trigliceridelor > 150 mg%
I. Modificarea glicemiei à jeun
J. Scăderea HDL-colesterol
B. Microalbuminurie (<30mg/24 ore)
D. Obezitatea ginoida
E. Grosime intimă-medie carotidiană < 0,9 mm
F. Indice gleznă-braţ 0,9 – 1,2
G. Hiperbiluribinemie

Clasele de medicatie antihipertensiva sunt:

B. Inhibitori ai enzimei de conversie a Ag II (IECA)
F. Antagonişti de receptori ai Ag (sartani)
G. Diuretice
I. Blocante ale canalelor de calciu
J. Betablocante
A. Digoxin
C. Eritropoetina
D. Inhibitori de pompa de protoni
E. Aminofilina
H. Beta 2 mimetice

Clasele de medicatie antihipertensiva sunt:

A. Inhibitori ai enzimei de conversie a Ag II (IECA)
D. Antagonişti de receptori ai Ag (sartani)
E. Betablocante
G. Diuretice
H. Blocante ale canalelor de calciu
B. Antiemetice
C. Probiotice
F. Laxative
I. Antispastice
J. Prokinetice

Clasele de medicatie antihipertensiva sunt:

B. Diuretice
C. Inhibitori ai enzimei de conversie a Ag II (IECA)
E. Antagonişti de receptori ai Ag (sartani)
F. Betablocante
H. Blocante ale canalelor de calciu
A. Probiotice
D. Prokinetice
G. Beta 2 mimetice
I. Anticoagulante
J. Antiagregante

Clasele de medicatie antihipertensiva sunt:

B. Inhibitori ai enzimei de conversie a Ag II (IECA)
C. Antagonişti de receptori ai Ag (sartani)
F. Blocante ale canalelor de calciu
G. Diuretice
I. Betablocante
A. Inhibitori de pompa de protoni
D. Antiagregante
E. Neuroleptice
H. Antivertiginoase
J. Probiotice

Urmatorii sunt factori de risc pentru boala arteriala periferica:

A. Diabetul zaharat
B. Hipertensiunea
E. Dislipidemia
I. Boala cronica de rinichi
J. Fumatul
C. Ulcerul duodenal
D. Endocardita
F. Hepatita cu virus B
G. Boala de reflux gastroesofagian
H. Steatoza hepatica

Urmatoarele sunt artere ale membrelor inferioare:

A. Artera femurala comuna
C. Artera femurala superficiala
E. Artera femurala profunda
G. Artera poplitee
H. Artera tibiala posterioara
B. Artera temporala
D. Artera mezenterica superioara
F. Artera gastro-epiploica
I. Artera carotida comuna
J. Artera mezenterica inferioara

Stadializarea Leriche-Fontaine a bolii arteriale periferice:

A. Stadiul I este asimptomatic
D. Stadiul IIB are claudicatie <200 metri de mers
E. Stadiul IIA are claudicatie >200 metri de mers
B. Stadiul III are durere de repaus
I. Stadiul IV are tulburari trofice locale
C. Stadiul III este asimptomatic
F. Stadiul IV nu are durere
G. Stadiul IIA are tulburari trofice locale
H. Stadiul I are durere de repaus
J. Stadiul IIB este asimptomatic

La examenul local al tegumentelor, pacientul cu boala arteriala periferica poate prezenta:

B. Pilozitate redusa
C. Gangrena uscata
D. Tegumente marmorate
I. Tegumente palide
J. Unghii friabile
A. Placarde keratozice
E. Melanom
F. Temperatura locala crescuta
G. Eruptie buloasa
H. Psoriazis

Metodele de diagnostic paraclinic (de prima linie) in boala arteriala periferica sunt:
A. Angio-RMN artere membre inferioare
B. Angio-CT artere membre inferioare
F. Indicele glezna-brat
H. Ultrasonografia Duplex asistata color a membrelor inferioare
J. Angiografia arterelor membrelor inferioare
C. Ph metria esofagiana
D. Endoscopia digestiva superioara
E. Spirometria
G. Monitorizarea Holter ECG
I. Colonoscopia

Directiile de tratament in boala arteriala periferica sunt:

A. Tratamentul medicamentos complet
D. Controlul factorilor de risc, indiferent de stadiul bolii
G. Tratamentul de revascularizare
I. Tratamentul de preventie cu antiagregante plachetare + statine
J. Directii viitoare de tratament
B. Recomandarea de a continua fumatul
C. Dispozitive intracardiace
E. Tratamentul naturist
F. Repausul absolut la pat
H. Tratamentul cu substante pro-coagulante

Grile paginile 57-85

1. Caracteristicile terapiei fizice in boala arteriala periferica sunt:
A. Rezultate: 100%–150% îmbunătățire în ceea ce privește distanța maximă de mers și creșterea calității vieții
F. Frecvența: 3–5 sesiuni/săptămână
G. Durata programului: ≥6-12 luni
H. Durata exercitiului: 35–50 minute de exercițiu/sesiune
I. Tipul exercitiului: banda sau covor rulant până la limita suportabilității claudicației
B. Durata exercitiului: 1minut
C. Frecvența: 1 sesiune/la 5 ani
D. Frecvența: 1 sesiune/an
E. Durata programului: 1 zi
J. Tipul exercitiului: alergare maraton

2. Tratamentul de revascularizatie in boala arteriala periferica:

C. Este interventional si chirurgical
E. Este chirurgical (amputatie)
F. Este recomandat stadiilor III si IV
G. Este interventional (APTL ± stent)
H. Este chirurgical (by-pass)
A. Are rol de preventie a bolii
B. Este doar medicamentos
D. Este recomandat stadiului I
I. Se efectueaza zilnic, timp indelungat
J. Nu este indicat in boala arteriala periferica

3. Ischemia arteriala acuta periferica:

A. Este o urgenta medico-chirurgicala
E. Reprezinta intreruperea rapida/brusca a perfuziei intr-un teritoriu arterial, care ameninta viabilitatea tisulara
G. Are evolutie clinica rapida
I. Are potential crescut de ireversibilitate
J. Are morbi-mortalitate crescuta
B. Nu are potential crescut de ireversibilitate
C. Are morbi-mortalitate zero
D. Nu este o urgenta medico-chirurgicala
F. Nu are evolutie clinica rapida
H. Reprezinta intreruperea lenta a perfuziei intr-un teritoriu arterial

4. Manifestarile simptomatice si clinice in ischemia acuta arteriala periferica sunt:

A. Tegumente reci
B. Paloare
D. Lipsa pulsului
H. Parestezii locale
J. Durere
C. Tahicardie
E. Febra
F. Puls prezent, bine batut
G. Tegumente bine colorate, fara modificari locale
I. Tegumente calde

5. Semnele de gravitate in ischemia acuta arteriala periferica sunt:

B. Pete eritro-cianotice
D. Tegumente reci, marmorate
E. Anestezie
F. Cianoza “in soseta”
J. Rigor
A. Puls prezent, bine batut
C. Sindromul “picioarelor nelinistite”
G. Lombalgii cu iradiere pe partea posterioara a coapsei
H. Hipertensiune arteriala
I. Tegumente calde, colorate normal

6. Masurile urgente de luat in ischemia arteriala acuta periferica sunt:

B. Dirijarea urgenta si adecvata a pacientului in functie de clasificarea Rutherford
C. Pozitie decliva membru afectat
F. Asigurarea temperaturii optime
H. Calmarea durerii (frecvent opiacee)
I. Heparinoterapie
A. Tratament cu antispastice
D. Gheata local
E. Pozitie ridicata la 45 grade a membrului afectat
G. Fizioterapie locala
J. Unguente locale

7. Intre masurile urgente de luat in ischemia arteriala acuta periferica, minimul bilant functionale
cuprinde:
B. Ecocardiografie transtoracica
D. Teste coagulare
F. Electrocardiograma
I. Functie renala
J. Recoltare glicemie, colesterol
A. IRM cranio-cerebral
C. Spirometrie
E. Ecocardiografie de stress
G. Teste imonologice
H. Markeri tumorali hepatici

8. Gesturile proscrise in ischemia arteriala acuta periferica sunt:

E. Chirurgical - nu se folosesc venele segmentului afectat pentru revascularizare
F. Sprijin prelungit
I. Aplicarea caldurii locale
J. Pozitia ridicata a extremitatii afectate
A. Continuarea fumatului
B. Pozitia decliva a membrului afectat
C. Calmarea durerii
D. Asigurarea temperaturii optime
G. Heparinoterapie
H. Dirijarea urgenta si adecvata a pacientului in functie de clasificarea Rutherford

9. Conduita post-revascularizare in ischemia arteriala acuta periferica cuprinde:

A. Continuarea planului de tratament al ischemiei cronice
D. Controlul factorilor de risc cardiovasculari
E. Controlul cauzei ischemiei arteriale acute periferice
I. Anticoagularea orala
J. Revascularizarea leziunilor cronice pre-existente
B. Continuarea fumatului
C. Mentinerea valorii LDL-colesterolului > 200mg%
F. Repausul prelungit la pat
G. Evaluare gastro-enterologica periodica
H. Cresterea in greutate

10. Urmatoarele afirmatii despre revascularizarea endovasculara sunt ADEVARATE:

E. Tromboliza pe cateter poate fi intratrombus
F. Tratamentul optim este tromboliza pe cateter + îndepărtare mecanică a trombului
G. Tromboliza sistemica nu are nici un rol
H. Tromboliza pe cateter poate fi regionala
J. Trombectomia mecanica percutana este o parte a revascularizarii endovasculare
A. Trombul local ramane intotdeauna pe loc
B. Se folosesc substante pro-coagulante administrate sistemic si local
C. In cele mai multe cazuri, foloseste grefon venos
D. Tromboliza sistemica joaca un rol foarte important
I. In cele mai multe cazuri, foloseste grefon sintetic

11. Stadiul III a clasificarii Rutherford din ischemia arteriala acuta periferica:
D. Anestezia locala este profunda
E. Pierderea de tesut este definitiva
G. Ischemia locala este ireversibila
H. Paralizia este profunda cu rigor
I. La examenul Doppler pulsul arterial si venos este inaudibil
A. La examenul Doppler pulsul arterial este audibil
B. Nu exista modificari motorii
C. Nu exista modificari senzitive
F. Tesutul local este normal
J. La examenul Doppler pulsul venos este audibil

12. Stadiul II B a clasificarii Rutherford din ischemia arteriala acuta periferica:

B. Pacientul are parestezii pana la durere locala
D. Ischemia locala poate fi amenintatoare vital
E. Pareza este usoara-moderata
I. Membrul poate fi salvat prin revascularizare imediata
J. La examenul Doppler pulsul arterial este inaudibil si cel venos este audibil
A. Ischemia locala este ireversibila
C. Paralizia este profunda cu rigor
F. Anestezia locala este profunda
G. Nu exista modificari senzitive
H. La examenul Doppler pulsul arterial este audibil
13. Stadiul II A a clasificarii Rutherford din ischemia arteriala acuta periferica:
A. Pacientul nu prezinta pareza locala
E. Membrul poate fi salvat prin tratament prompt
F. La examenul Doppler pulsul arterial este inaudibil si cel venos este audibil
G. Ischemia locala poate fi potential amenintatoare vital
I. Pacientul are parestezii minime
B. Ischemia locala este ireversibila
C. Anestezia locala este profunda
D. Paralizia este profunda cu rigor
H. La examenul Doppler pulsul arterial este audibil
J. Pierderea de tesut este definitiva

14. Stadiul I a clasificarii Rutherford din ischemia arteriala acuta periferica:

B. La examenul Doppler pulsul arterial si cel venos este audibil
C. Tesutul afectat este viabil
E. Modificarile motorii sunt absente
I. Prognosticul nu este amentiat imediat
J. Modificarile senzitive sunt absente
A. Ischemia locala este ireversibila
D. Pierderea de tesut este definitiva
F. La examenul Doppler pulsul arterial si venos este inaudibil
G. Anestezia locala este profunda
H. Paralizia este profunda cu rigor

15. În funcţie de localizare şi structura pe care apare, EI afectează:

A. Protezele valvulare
C. Valvele afectate anterior (EI subacută)
F. Sonde de pacemaker
G. Valvele native normale (EI acută)
J. Defibrilator implantabil
B. Vena cava inferioara
D. Vena poplitee
E. Vena femurala comuna
H. Vena cava superioara
I. Vena jugulara

16. Endocardita poate fi neinfecţioasă în:

C. Endocardita Libman Sachs
E. Reumatismul articular acut
G. Lupusul eritematos sistemic
I. Neoplazii
J. Adenocarcinom pancreatic
A. Colon iritabil
B. Ulcer gastric
D. Ulcer duodenal
F. Pareza faciala
H. Steatoza hepatica

17. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

D. Streptococul fecalis
E. Streptococul viridans
G. Stafilococul auriu
H. Germeni gram negativi din grupul HACEK
I. Stafilococul epidermidis
A. Brucella
B. Vibrio cholerae
C. Bartonella
F. Helicobacter
J. Legionella

18. Agenţii infecţioşi din grupul HACEK pentru EI sunt:

A. Actinobacillus
B. Kingella
E. Haemophilus
H. Cardiobacterium hominis
J. Eikenella
C. Brucella
D. Legionella
F. Helicobacter
G. Vibrio cholerae
I. Bartonella

19. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

B. Kingella
C. Stafilococul epidermidis
F. Cardiobacterium hominis
G. Stafilococul auriu
I. Streptococul fecalis
A. Bacillus anthracis
D. Clostridium difficile
E. Mycobacterium bovis
H. Clostridium botulinum
J. Treponema pallidum

20. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

D. Stafilococul epidermidis
F. Stafilococul auriu
G. Actinobacillus
H. Eikenella
I. Cardiobacterium hominis
A. Shigella dysenteriae
B. Lactobacillus acidophilus
C. Corynebacterium diphtheriae
E. Bacteroides fragilis
J. Chlamydophila psittaci

21. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

B. Streptococul viridans
F. Kingella
G. Stafilococul auriu
I. Stafilococul epidermidis
J. Eikenella
A. Bordetella parapertussis
C. Legionella pneumophila
D. Helicobacter pylori
E. Campylobacter jejuni
H. Rickettsia

22. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

B. Actinobacillus
D. Kingella
E. Stafilococul auriu
F. Stafilococul epidermidis
G. Haemophilus
A. Lactococcus
C. Yersinia pseudotuberculosis
H. Mycobacterium leprae
I. Shigella dysenteriae
J. Paracoccus denitrificans

23. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

A. Stafilococul epidermidis
E. Actinobacillus
G. Streptococul fecalis
H. Haemophilus
I. Stafilococul auriu
B. Helicobacter hepaticus
C. Bifidobacterium
D. Mycobacterium paratuberculosis
F. Mycobacterium avium
J. Treponema pallidum

24. Leziunile care apar în EI ca si consecinţa directă a infecţiei sunt:

A. Ruptură de sept interventricular
C. Perforaţii de valve
E. Rupturi de cordaje
F. Abcese perivalvulare
G. Abcese valvulare
B. Rectoragii
D. Hipertensiune arteriala
H. Steatoza hepatica
I. Pareza faciala
J. Ulcer gastro-duodenal

25. Explorarile paraclinice din endocardita infectioasa sunt:

A. Hemoculturile
B. Teste biochmice şi hematologice care evidenţiază sindrom biologic de inflamaţie, anemie, afectarea
testelor funcţionale renale sau hepatice
D. Tehnici speciale de evidenţiere a agentului etiologic
E. Metode imagistice efectuate ţintit pentru evidenţierea unor complicaţii extracardiace
I. Ecocardiografia transtoracica
C. Testul de efort
F. Arteriografia membrelor inferioare
G. Colonoscopia
H. Electromiograma
J. Spirometrie

26. Criteriile minore pentru diagnosticul pozitiv al endocarditei infectioase sunt:

B. Condiţie cardiacă predispozantă sau consum de droguri administrate i.v
C. Fenomene imunologice (glomerulonefrită, noduli Osler, Ac specifici)
D. Fenomene vasculare (embolii arteriale, anevrisme micotice, infarcte pulmonare, leziuni cutanate)
H. Hemoculturi pozitive cu un germene compatibil cu endocardita infecţioasă, dar nu din cei specifici
J. Febră
A. Fumatul
E. Boala aterosclerotica cerebrala
F. Boala hemoroidala sangeranda
G. Hipertensiune brusc instalata
I. Ulcer gastric
27. Diagnosticul cert de EI va fi stabilit dacă există următoarele asocieri de criterii:
I. Hemoculturi pozitive + abces aortic
D. Hemoculturi pozitive + dehiscenta de proteza mitrala
E. 2 criterii majore
F. 1 criteriu major si 3 criterii minore
G. 5 criterii minore
A. 1 criteriu major
C. 3 criterii minore
B. 1 criteriu major si 2 criterii minore
H. 4 criterii minore
J. 1 criteriu major si 1 criteriu minor

28. Complicaţiile endocarditei infectioase pot fi:

B. Infarct renal
D. Insuficienţa cardiacă
F. Abcese cerebrale
G. Abces miocardic
H. Ruptura unui anevrism micotic
A. Boala hemoroidala
C. Ulcer gastric
E. Hipertensiune
I. Steatoza hepatica
J. Neoplasm bronhopulmonar

29. Complicaţiile endocarditei infectioase pot fi:

C. Tulburari de conducere
G. Meningoencefalită
H. Abces miocardic
I. Infarct renal
J. Embolii periferice
A. Fibroza pulmonara
B. Steatoza hepatica
D. Colon iritabil
E. Boala Crohn
F. Spondiloza cervicala

30. Complicaţiile endocarditei infectioase pot fi:

A. Abces miocardic
E. Insuficienta renala
F. Tulburari de ritm
H. Anevrism micotic
J. Meningoencefalită
B. Sindrom Gilbert
C. Mucoviscidoza
D. Hipertensiune
G. Boala Fabry
I. Rinichi polichistic

31. Complicaţiile endocarditei infectioase pot fi:

A. Anevrism micotic rupt
E. Insuficienta cardiaca
F. Trombocitopenie
H. Infarct renal
J. Embolii cerebrale
B. Colon iritabil
C. Hipertensiune
D. BPOC
G. Poliglobulie
I. Fibroza pulmonara

32. Tratamentul anti-infecţios in endocardita infectioasa se bazează pe următoarele reguli:

A. Durata tratamentului este de minim 4-6 săptămâni în funcţie de agentul etiologic şi tipul de EI
C. In cazul EI cu hemoculturi negative, există scheme care acoperă tot spectrul etiologic bacterian
implicat în EI
F. In formele severe, tratamentul este iniţiat cu antibiotice alese empiric pentru a acoperi un spectru cât mai
larg, până la rezultatul hemoculturilor
H. Se face după scheme prestabilite, standardizate, adaptate germenelui şi tipului de valvă afectată
(nativă sau protetică)
J. Eficienţa tratamentului este evaluată bacteriologic, clinic si paraclinic
B. Tratamentul EI pe valva nativa sau protetica este acelasi ca tip de antibiotic si durata
D. Durata tratamentului este 3 zile
E. In formele severe, pacientul este externat cat mai rapid, de preferat la 5-7 zile
G. Durata tratamentului este 5 zile
I. In cazul EI cu hemoculturi negative, se utilizeaza doar Penicilina

33. Persistenţa febrei la o EI tratată sugerează:

A. Embolii septice
D. Abces valvular
E. Diagnostic incorect
G. Alergia medicamentoasă
J. Flebita de cateter
B. Boala hemoroidala sangeranda
C. Regim terapeutic eficient
F. Criza ulceroasa
H. Instalarea hipertensiunii arteriale
I. Instalarea sindromului depresiv

34. Agenţii infecţioşi consideraţi specifici pentru EI sunt:

C. Kingella
D. Actinobacillus
E. Haemophilus
F. Streptococul viridans
H. Streptococul fecalis
A. Helicobacter hepaticus
B. Bordetella parapertussis
G. Burkholderia
I. Vibrio cholerae
J. Legionella pneumophila

35. Principalele funcții ale pericardului sunt:

C. Hemodinamică, prin care pericardul influențează umplerea ventriculară
D. Anatomică, prin rolul de ligament care fixează cordul
F. Mecanică, cu rol în limitarea mișcărilor excesive și a dilatației acute a cordului
G. Mecanică, cu rol de reducere a fricțiunii inimii față de organele din jur
J. Hemodinamică, prin care pericardul influențează întoarcerea venoasă
A. Hemodinamică, cu rol în limitarea mișcărilor excesive și a dilatației acute a cordului
B. Anatomică, cu rol în limitarea mișcărilor excesive și a dilatației acute a cordului
E. Mecanică, prin rolul de ligament care fixează cordul
H. Mecanică, prin care pericardul influențează întoarcerea venoasă
I. Anatomică, cu rol de reducere a fricțiunii inimii față de organele din jur

36. Următoarele fac parte din etiologiile infecțioase ale pericarditei:

C. Virală
D. Bacteriană
F. Tuberculoasă
G. Fungică
H. Parazitară
A. Reumatism articular acut
B. Disecție de aortă
E. Infarct miocardic acut
I. Traumatism toracic
J. Mixedem

37.Următoarele fac parte din etiologiile neinfecțioase ale pericarditei:

A. Postiradiere
D. Mixedem
G. Uremie
H. Infarct miocardic acut
J. Disecție de aortă
B. Virală
C. Tuberculoasă
E. Parazitară
F. Fungică
I. Bacteriană
38.Următoarele afirmații despre fiziopatologia pericarditei sunt adevărate:
C. Acumularea de lichid determină creșterea presiunii intrapericardice
D. Exudația reprezintă acumularea de lichid
G. Sindromul de restricție pericardică este caracterizat prin reducerea umplerii diastolice
H. Agentul etiologic implicat determină inițial inflamație
J. Cantitățile mari de lichid acumulate lent sunt bine tolerate
A. Cantitățile de lichid acumulate brust sunt bine tolerate
B. Agentul etiologic implicat determină inițial exudația
E. Cantitățile mari de lichid acumulate lent sunt prost tolerate
F. Acumularea de lichid determină scăderea presiunii intrapericardice
I. Agentul etiologic implicat determină inițial sindromul de restricție cardiacă

39. Următoarele afirmații despre tabloul clinic al pericarditei lichidiene sunt adevărate:
D. Semnele sunt reprezentate de semne de compresiune
E. Simptomul asociat este tusea
G. Semnele sunt reprezentare de: asurzirea zgomotelor cardiace, creșterea matității ariei cardiace
H. Simptomul dominant este dispneea
I. Simptomul asociat este durerea toracică
A. Simptomul asociat este dispneea
B. Simptomul dominant este durerea toracică
C. Simptomul dominant este tusea
F. Semnul este reprezentat de frcătura pericardică
J. Simptomul dominant este durerea toracică

40. Următoarele afirmații despre tabloul clinic al pericarditei sunt adevărate:

A. Durearea în pericardită se accentuează în inspir
B. Dispneea este moderată inițial, devine intensă în acumularea de lichid
D. Durerea toracică este mai accentuată în pericardita uscată
H. Tusea este comună în evoluție, are caracter uscat, iritativ
E. Caracterul durerii imită durerea anginoasă
G. Semnele generale variază în funcție de etiologia pericarditei
C. Tusea este productivă
F. Pacientul nu poate prezenta cianoză
I. Durerea crește în momentul acumulării de lichid
J. Durerea toracică este minimă în pericardita uscată

41. Următoarele afirmații despre tabloul clinic al pericarditei sunt adevărate:

B. Semnele de compresiune sunt reprezentate de tuse (compresiune traheo-bronșică)
C. Semnele de compresiune apar doar în pericarditele cu cantitate mare de lichid
E. Semnele de compresiune sunt reprezentate de sughiț (compresiunea nervului frenic)
F. Semnele de compresiune sunt reprezentate de răgușeală (compresiunea nervului recurent)
H. Semnele de compresiune sunt rare
A. Semnele de compresiune sunt reprezentate de disfagie (compresiunea nervului frenic)
D. Semnele de compresiune sunt reprezentate de răgușeală (compresiune traheo-bronșică)
G. Semnele de compresiune sunt reprezentate de disfagie (compresiune traheo-bronșică)
I. Semnele de compresiune sunt reprezentate de tuse (compresiunea nervului recurent)
J. Semnele de compresiune sunt reprezentate de sughiț (compresiunea nervului recurent)

42. Următoarele afirmații despre explorările paraclinice în pericardita infecțioasă sunt adevărate:
A. Ecocardiografia este metoda decisivă pentru diagnostic, deoarece obiectivează prezența lichidului,
distribuția și cantitatea sa
B. Radiografia toracică este foarte sugestivă pentru diagnostic
F. Examenele de laborator nu sunt specifice pentru diagnostic, dar pot fi adjuvante în stabilirea
etiologiei
G. Electrocardigorama este modificată în 90% din cazuri
J. Aspectul cordului pe radiografia toracică este caracteristic triunghiular (cord în carafă)
C. Radiografia toracică nu este sugestivă pentru diagnostic
D. Metodele imagistice (CT, RMN) nu sunt niciodată utilizate
E. Radiografia toracică nu este sugestivă pentru diagnostic
H. Examenele de laborator sunt specifice pentru diagnostic
I. Ecocardiografia nu este o metodă utilizată

43. Următoarele afirmații despre examenul citologic al lichidului pericardic sunt adevărate:
A. Celulele mezoteliale sunt celule normale din structura pericardului
B. Limfocitele >50% semnifică pericardită TBC, malignă, virală
C. Celulele mezoteliale apar în transudate vechi
D. Hematiile în număr mare definesc lichidul franc hemoragic
E. Celulele mezoteliale trebuie diferențiate de celulele maligne, cu care pot fi confundate
F. Limfocitele <50% semnifică pericardită TBC
G. Limfocitele <50% semnifică pericardită malignă
H. Celulele mezoteliale apar în transudate noi
I. Celulele mezoteliale nu necesită diagnostic diferențial
J. Celulele mezoteliale sunt celule anormale din structura pericardului

44. Următoarele afirmații despre principiile de tratament în pericardită sunt adevărate:

A. Este necesar repaus în perioada febrilă/dureroasă
E. Tratamentul este adaptat etiologiei și evoluției
F. În pericarditele neoplazice se indică chimioterapie sistemică si locală, radioterapie, pericardiotomie
percutană cu balon
G. Spitalizarea este necesară pentru stabilirea etiologiei
J. În pericarditele traumatice sau din disecția de aortă se indică chirurgie de urgență
B. În pericarditele purulente se indică chirurgie de urgență
C. În pericarditele purulente se indică imunosupresoare+AINS/corticoterapie
D. În pericarditele autoimune se indică chirurgie de urgență
H. În pericarditele neoplazice se indică chirurgie de urgență
I. În pericardite, spitalizarea nu este necesară

45. Următoarele afirmații despre principiile de tratament în pericardită recurentă sunt adevărate:
A. Pericardiectomia în formele rezistente la tratament medical
B. Pericardiotomia percutană cu balon în formele rezistente la tratament medical
C. Corticoterapie sistemică numai în boli autoimune
F. Corticoterapia intrapericardică este o alternativă eficientă
J. Asociere AINS+colchicină
D. Nu se efectueaza niciodata corticoterapie intrapericardică
E. Pericardiectomia se realizează înaintea tratamentului medical
G. Corticoterapia sistemică trebuie utilizată tot timpul
H. Nu se asociaza AINS+colchicină
I. Pericardiotomia percutană cu balon se realizează înaintea tratamentului medical

46. Următoarele afirmații despre tabloul clinic în tamponada cardiacă sunt adevărate:
A. Semne de debit cardiac scăzut: tegumente reci și umede
D. Semne de stază venoasă sistemică: hepatomegalie dureroasă
F. Semne de stază venoasă sistemică: jugulare turgescente
G. Semne de debit cardiac scăzut: hipotensiune arterială
J. Semne de debit cardiac scăzut: stare de agitație
B. Semne de debit cardiac scăzut: jugulare turgescente
C. Semne de stază venoasă sistemică: tahicardie
E. Semne de debit cardiac scăzut: hepatomegalie dureroasă
H. Semne de stază venoasă sistemică: hipotensiune arterială
I. Semne de stază venoasă sistemică: tegumente reci și umede

47. Triada de compresiune Beck este compusă din:

A. Presiune venoasă periferică crescută
C. Scăderea cu peste 30mmHg față de valorile anterioare ale tensiunii arteriale
E. Cord liniștit la radioscopia toracică
F. Presiune venoasă centrală crescută
G. Tensiune arterială sistolică scăzută (sub 100mmHg)
B. Presiune venoasă periferică scăzută
D. Tensiune arteriala sistolică crescută (peste 120mmHg)
H. Creșterea cu peste 30mmHg față de valorile anterioare ale tensiunii arteriale
I. Tensiune arteriala sistolică crescută (peste 140mmHg)
J. Presiune venoasă centrală scăzută

48. Următoarele afirmații despre explorările paraclinice în tamponada cardiacă sunt adevărate:
D. Radiografia toracică nu este utilă în situații de urgență
E. Ecocardiografia evidențiază aspectul sugestiv în balansoar (swinging heart)
F. Ecocardiografia este metoda de primă linie pentru diagnosticul precoce
I. Ecocardiografia este metoda de primă linie pentru ghidarea pericardiocentezei
J. Electrocardiograma evidențiază microvoltaj
A. Radiografia toracică este utilă în situații de urgență
B. Ecocardiografia nu este utilă
C. Electrocardiograma este fără modificări
G. Semnele ecocardiografice de tamponadă succed semnele clinice
H. Ecocardiografia nu este utilă în ghidarea pericardiocentezei
49. Următoarele afirmații despre pericardita constrictivă sunt adevărate:
A. Tratamentul chirurgical este de elecție deoarece are viză curativă
C. Este un proces de inflamație cronică, fibroză, calcificare și aderare la nivelul pericardului visceral și parietal,
cu efect compresiv asupra cordului
E. Tensiunea arterială este normală sau scăzută
F. Semnele sunt: jugulare turgescente, ascită, hepatomegalie, reflux hepato-jugular, edeme periferice, revărsat
pleural, icter
J. Simptomele sunt: distensie, dureri abdominale, hepatalgii, dispnee de efort, ortopnee, tuse,
fatigabilitate
B. Semnele sunt: distensie, dureri abdominale, hepatalgii, dispnee de efort, ortopnee, tuse,
fatigabilitate
D. Tensiunea arterială este crescută
G. Simptomele sunt: jugulare turgescente, ascită, hepatomegalie, reflux hepato-jugular, edeme
periferice, revărsat pleural, icter
H. Tratamentul chirurgical nu este indicat
I. Ecocardiografia permite tot timpul diagnosticul

50. Următoarele sunt indicații ale pericardiocentezei:

B. Electivă:revărsate mai reduse cantitativ, în scop diagnostic
C. În urgență: frecvență respiratorie >30/min
F. Electivă: revărsate pericardice >20mm
H. În urgență: Scăderea tensiunii arteriale sistolice <90-100mmHg
I. În urgență: Tamponadă cardiacă
A. Electivă: Scăderea tensiunii arteriale sistolice cu >30mmHg față de valoarea cunoscută anterior
D. În urgență: revărsate pericardice >20mm
E. Electivă: Scăderea tensiunii arteriale sistolice <90-100mmHg
G. Electivă: Tamponadă cardiacă
J. În urgență: revărsate mai reduse cantitativ, în scop diagnostic

51. Contraindicațiile pericardiocentezei sunt:

C. Tramtamentul anticoagulant este o contraindicație relativă
F. În tamponada cardiacă nu există contraindicație
G. Tulburările de coagulare necorectate reprezintă o contraindicație relativă
I. Disecția de aortă reprezintă o contraindicație majoră
J. Trombocitopenia este o contraindicație relativă
A. Tramtamentul anticoagulant este o contraindicație absolută
B. Trombocitopenia este o contraindicație absolută
D. Tulburările de coagulare necorectate reprezintă o contraindicație absolută
E. Tamponada cardiacă este o contraindicație pentru puncția pericardică
H. Se poate realiza în disecția de aortă

52. Fac parte din echipamentul necesar pentru puncția pericardică:

A. Cateter pentru drenaj și ghid metalic
B. Soluție antiseptică
D. Robinet cu 3 căi
F. Ac de puncție
H. Seringi (10ml, 20ml)
C. Endoscop
E. Foarfec
G. Seringi (2ml)
I. Pensă Pean
J. Robinet cu 6 căi

53. Următoarele afirmații despre abordurile principale în pericardiocenteză sunt adevărate:

A. Parasternal-spațiul V intercostal stâng, aproape de marginea sternală
B. Procedeu Marfan-la nivelul unghiului dintre apendicele xifoid și rebordul costal stâng
C. Parasternal-riscul de pneumotorax și de puncție a vaselor toracice interne este crescut
G. Procedeu Dieulafoy-spațiile V-VII intercostal stâng
J. În procedeul Dieulafoy distanța până la pericard este mai scurtă
D. Există 5 aborduri principale care pot fi folosite în pericardiocenteză
E. Procedeu Dieulafoy- spațiul V intercostal stâng, aproape de marginea sternală
F. Procedeu Dieulafoy -la nivelul unghiului dintre apendicele xifoid și rebordul costal stâng
H. Procedeu Marfan- spațiile V-VII intercostal stâng
I. Procedeu Marfan- spațiul V intercostal stâng, aproape de marginea sternală

54. Următoarele afirmații despre puncția pericardică sunt adevărate:

B. După stabilirea abordului, se realizează anestezie locală
C. În cazul procedeului Marfan, acul este orientat către umărul stâng
E. Evaluarea ecocardiografică a locului ideal de puncție pentru drenaj este fundamentala
G. În mod clasic, abordul subxifoidian a fost preferat, fiind condiserat calea cea mai sigură fără
ghidare ecografică
J. Se puncționează cu un ac lung si ușor curb, cu bizoul în sus
A. Este de preferat să rămână cateterul mai mult de 72 de ore
D. Nu există complicații ale pericardiocentezei
F. Nu este necesară anestezie locală
H. În cazul procedeului Dieulafoy, acul este orientat către umărul stâng
I. Evaluarea ecocardiografică nu este necesară

55. Factorii predispozanți cu risc moderat pentru tromboembolismul venos sunt următorii:
A. Neoplazii
D. Episod de TVP anterior
F. Cateter venos central
H. Chimioterapie
J. Trombofilie
B. Vârsta înaintată
C. Afectiuni coloană vertebrală
E. Obezitate
G. Fractură membru inferior
I. Traumatisme majore

56. Factorii predispozanți cu risc scăzut pentru tromboembolismul venos sunt următorii:
D. Imobilizare în călătorii prelungite
E. Varice
G. Vârsta înaintată
H. Imobilizare la pat > 3 zile
J. Obezitatea
A. Traumatisme majore
B. Chimioterapie
C. Cateter venos central
F. Neoplazii
I. Fractură membru inferior
57. Următoarele fac parte din mecanismele responsabile pentru producerea TVP:
B. Leziunea endoteliului venos
F. Leziunea endoteliului venos favorizeaza aderarea si agregarea trombocitară
E. Hipercoagulabilitatea
H. Staza veanoasă este cauza cea mai frecventă
J. Staza venoasă
A. Hipocoagulabilitatea
C. Poliglobulia
D. Endoteliu venos intact
G. Staza venoasă este cauza cea mai rară
I. Anemia

58. Următoarele afirmații despre anatomia sistemului venos sunt adevărate:

A. Ambele vene cave se varsă in atriul drept
C. Venele superficiale sunt importante pentru că permit introducerea fluidelor și a medicației
parenterale
D. În organismul uman există 2 sisteme venoase: superficial și profund
E. Venele profunde ale membrelor inferioare, venele din abdomen și pelvis sunt colectate de vena
cavă inferioară
G. Pentru fiecare arteră există una sau doua vene cu același traiect
B. Cateterizarea venoasă utilizează de obicei vena safenă
F. Sistemul venos superficial și profund nu comunică între ele
H. Ambele vene cave se varsă in atriul stâng
I. Venele profunde ale membrelor inferioare, venele din abdomen și pelvis sunt colectate de vena
cavă superioară
J. În organismul uman există 3 sisteme venoase: superficial, intermediar și profund

59.Tabloulc clinic al trombozei venoase profunde cuprinde:

C. Modificări ale tegumentelor
D. Edeme
E. Manifestări generale
F. Modificări ale rețelei venoase superficiale
I. Durere
A. Hepatomegalie
B. Dispnee
G. Ortopnee
H. Absența pulsului
J. Tegumente reci

60. Următoarele afirmații despre diagnosticul clinic al trombozei venoase profunde sunt adevărate:
B. Forma cea mai gravă de TVP este phlegmasia caerulea dolens
C. Diagnosticul de TVP este sugerat de edemul unilateral insoțit de durere
D. În absența tratamentului, flebita albastră evolueaza către gangrenă venoasă, embolie pulmonară și deces
F. Forma proximală are risc emboligen crescut
J. În practică se folosește manevra de dorsiflexie a piciorului cu genunchiul menținut întins
A. Nu se folosește manevra de hiperextensie pasivă a piciorului
E. Forma proximală are risc emboligen scăzut
G. Flebita albastră este o forma ușoară
H. Este contraindicată presiunea în anumite puncte pe traseul venos
I. Diagnosticul de TVP este sugerat de edemul bilateral insoțit de durere

61.Următoarele afirmații despre tromboflebită sunt adevărate:

B. Tabloul clinic este reprezentat de prezența unui cordon venos ferm
D. Apare de obicei pe teren varicos
G. Este o afecțiune inflamatorie abacteriană a pereților venelor subcutanate
I. Edemul este strict localizat
J. În general are tendința la vindecare spontană
A. Este determinată de bacterii
C. Se însoțește de edem bilateral
E. Semnul Homans este pozitiv
F. Este însoțită de dispnee
H. Este o afectiune foarte gravă

62.Diagnosticul paraclinic al trombozei venoase profunde cuprinde:

J. Flebografia
G. Venografia
C. Ultrasonografia de copresie
D. Venografia CT
E. Testarea D-dimerilor
A. CT cranio-cerebral
B. Electrocardiograma
F. Ecocardiografia
H. Endoscopia digestivă superioară
I. Endoscopia digestivă inferioară

63. Următoarele afirmații despre evoluția si complicațiile trombozei venoase profunde sunt
adevărate:
A. În sindromul post-trombotic apare aspect de celulită infiltrativă
C. Sindromul post-trombotic se caracterizează prin edem cu extensie proximală, voluminos, dur
F. Toate TVP proximale au risc de evoluție spre sindrom posttrombotic
H. Sindromul post-trombotic apare la interval de luni-ani după TVP
I. Toate TVP proximale au risc de evoluție spre insuficiența venoasă cronică
B. TVP proximale sunt fără risc
D. Insuficiența venoasă cronică nu este o complicație a TVP
E. TVP netratată nu prezintă complicații
G. Sindromul post-trombotic nu este o complicație a TVP
J. Foarte rar TVP proximale se însoțesc de embolie pulmonară

64. Următoarele afirmații despre tratamentul profilactic în tromboza venoasă profundă sunt
adevărate:
B. Sunt necesare mișcări active sau pasive ale membrelor inferioare
D. Sunt indicate compresiile externe prin ciorap elastic
E. Este indicată mobilizarea precoce dacă imobilizarea va dura mai mult de 3 zile
G. Sprijinul membrului inferior trebuie să fie pe un plan moale
J. Este indicată ridicarea membrului inferior deasupra orizontalei cu 15-30 grade
A. Membrul inferior nu trebuie sa fie ridicat
C. Nu sunt indicați ciorapii elastici
F. Nu este indicată compresia pneumatică externă
H. Sprijinul membrului inferior trebuie sa fie pe un plan dur
I. Nu este indicată anticoagularea în doze profilactice
65. Următoarele afirmații despre tratamentul curativ în tromboza venoasă profundă sunt adevărate:
A. Exista riscul potențial de accidente hemoragice
C. Durata tratamentului este de cel puțin 5 zile pentru trombozele distale
D. Anticoagularea este metoda obligatorie de tratament
F. Anticoagularea orală cu antivitamine K se aplică după faza acută
J. Anticoagularea este metoda inițială de tratament
B. Anticoagularea orală cu anitivitamina K se aplică de la început
E. Heparina nu are antidot
G. Nu există risc de accidente hemoragice
H. Tratamentul anticoagulant nu este obligatoriu
I. Durata tratamentului este de maxim 5 zile pentru trombozele proximale

66. Următoarele afirmații despre tratamentul curativ în tromboza venoasă profundă sunt adevărate:
A. Anticoagularea nu dizolvă trombul deja format
C. Pentru heparina nefracționată, dozele se ajustează în funcție de aPTT
D. Pnetru heparinele fracționate, nu este necesar controlul coagulării
H. Antidotul heparinei este sulfatul de protamină
B. Dozele anticoagulării orale cu antivitamine K se ajustează în funcție de aPTT
E. Durata tratamentului este de o lună
F. Anticoagulare previne instalarea sindromului post-trombotic
G. Heparinele nefracționate sunt administrate subcutanat în priză unică sau la 12 ore în funcție de
preparat
I. DOACs se suprapun cu heparina
J. DOACs nu sunt aprobați pentru tratamentul fazei acute

67.Următoarele afirmații despre tratamentul curativ în tromboza venoasă profundă sunt adevărate:
B. Se evită puncțiile intramusculare în timpul tratamentului anticoagulant
C. În formele complicate, administrarea tratamentului se face pe termen lung
F. Pentru antivitamina K, dozele se ajustează în funcție de INR
H. Durata tratamentului anticoagulant este de 3 luni în TVP distale necomplicate
J. Antivitaminele K se opresc înainte de o manevră sângerândă cu 48-72 ore
A. DOACs se suprapune cu heparina
D. Anticoagulantele se reiau la mai multe zile după o manevră sângerândă
E. În Românis nu sunt disponibile preparate cumarinice
G. Pentru DOACs este necesar controlul coagulării
I. Nu este necesară ajustarea dozelor dacă există disfuncție renală

68. Următoarele afirmații despre tromboliză sunt adevărate:

C. Streptokinaza este un tip de trombolitic
D. Urokinaza este un tip de trombolitic
E. Tromboliza determină liza trombului nou format
F. Se administrează numai în formele proximale și complicate
J. Se obține rapid remisia semnelor si simptromelor de TVP acută
A. Tromboliza poate fi doar sistemică
B. În caz de hemoragii masive, tromboliza se continuă
G. Tromboliza nu este urmată de anticoagularea cu heparină
H. Tromboliza nu are un risc hemoragic crescut
I. Nu este necesară administrarea transfuziilor de sânge

69.Următoarele afirmații drespre embolia pulmonară sunt adevărate:

A. Reprezintă obstrucția arterei pulmonare
B. Reprezintă o cauză majoră de mortalitate
D. Poate fi determinată și de lichid amniotic
E. Cel mai frecvent materialul este reprezentat de emboli proveniți din trombi
G. Poate fi determinată și de embol septic
C. Este întotdeauna determinată de emboli proveniți din trombi
F. Nu poate fi determinată de particule grăsoase
H. Nu reprezintă o cauza majoră de mortalitate
I. Nu poate fi determinată de lichid amniotic
J. Nu poate fi determinată de embol septic

70. Următoarele afirmații despre embolia pulmonară sunt adevărate:

A. Tromboza pulmonară poate fi și in situ
C. Poate fi cauzată de trombofilii
D. Cauza majoră de embolie pulmonară este TVP a membrelor inferioare
H. Când factorii nu pot fi identificați, embolia pulmonară se numește idiopatică
J. Embolia pulmonară poate fi prezentă după intervenții chirurgicale
B. Nu poate fi cauzată de neoplazii
E. Embolia pulmonară nu poate fi idiopatică
F. Nu este necesar tratament anticoagulant profilactic înaintea intervențiilor chirurgicale
G. Tromboza pulmonară nu se poate forma in situ
I. Chirurgia ortopedică nu reprezintă un risc crescut de embolie pulmonară

71. Următoarele afirmații despre fiziopatologia emboliei pulmonare sunt adevărate:

A. Poate determina HTP acută
C. Evoluția este spre hipotensiune arterială
F. Poate detemina cord pulmonar acut
I. Evoluția este spre șoc cardiogen
J. Poate determina hipoxemie
B. Evoluția este spre hipertensiune arterială
D. Tensiunea arterială este întotdeauna normală
E. Nu paote determina cord pulmonar acut
G. Nu poate determina moarte subită cardiacă
H. Nu poate determina infarct pulmonar

72. Tabloul clinic al emboliei pulmonare este reprezentat de:

C. Dispnee
D. Sincopă
E. Tahipnee
H. Durere toracică de tip pleuritic
I. Tahicardie
A. Cefalee
B. Durere anginoasă
F. Bradipnee
G. Bradicardie
J. Vertij

73. Următoarele afirmații despre tabloul clinic al emboliei pulmonare sunt adevărate:
A. Asocierea junghi toracic+febra+spute hemoptoice este sugestivă pentru infarct pulmonar
B. Embolia pulmonară masivă poate determina moarte subită
D. Există scoruri de predicție standardizate (Wells, Geneva)
I. În formele severe apare hipotensiunea arterială
J. În formele severe apare șocul cardiogen
C. Tulburările de ritm supraventriculare apar frecvent
E. Asocierea junghi toracic+febra+dispnee este sugestivă pentru infarct pulmonar
F. Asocierea junghi toracic+febra+spute hemoptoice este sugestivă pentru embolia pulmonară
G. Nu poate conduce niciodată la HTP cronică
H. Nu pot fi prezente semne ale TVP

74. Următoarele explorări paraclinice sunt utilizate în algoritmul diagnostic al emboliei pulmonare:
B. Testarea D-dimerilor plasmatici
D. Angio-Ct spiral
E. Ultrasonografia cu copresie
F. Scintigrafia pulmonară de ventilație-perfuzie
J. Ecocardiografia
A. CT cranio-cerebral
C. Spirometria
G. Testul de efort
H. Scintigrafia cardiacă
I. Coronarografia

75. Nu sunt utilizate în algoritmul diagnostic al emboliei pulmonare:

A. Coronarografia
C. Scintigrafia cardiacă
F. CT cranio-cerebral
H. Testul de efort
I. Endoscopia digestiva superioară
B. Dozarea troponinelor
D. Ecocardiografia
E. Gazometria arterială
G. Radiografia toracică
J. ECG

76. Următoarele afirmatii despre algoritmul de diagnostic în embolia pulmonară sunt adevărate:
B. Riscul înalt: hipotensiune arterială+semne de șoc+troponină crescută
A. Riscul intermediar: pacient stabil hemodinamic
E. Riscul intermediar: pacient stabil hemodinamic
F. Riscul înalt: hipotensiune arterială+semne de disfuncție VD+troponină crescută
H. Riscul scăzut: pacient stabil hemodinamic
J. Riscul intermediar: semne de disfuncție VD+troponină crescută
C. Riscul scăzut: pacient instabil hemodinamic
D. Riscul intermediar: hipotensiune arterială+semne de disfuncție VD+troponină crescută
G. Riscul înalt: pacient stabil hemodinamic
I. Riscul scăzut: semne de disfuncție VD+troponină crescută

77. Următoarele afirmații despre evoluția naturală a emboliei pulmonare sunt adevărate:
C. Forma masivă este rară
E. Evaluare prognosticului se face utilizând scorul PESI
F. În caz de recurența, riscul de TEP fatal este mai mare
I. Forma masivă este frecvent fatală în absența tratamentului prompt
J. Forma non-masivă este cea mai frecventă
A. Nu este necesară evaluarea prognosticului
B. Forma masivă este frecventă
D. Nu exista recurență pentru TEP
G. Forma non-masivă este rară
H. În caz de recurența, riscul de TEP fatal este mai mic

78. Următoarele afirmații despre tratamentul profilactic în embolia pulmonară sunt adevărate:
A. Anticoagularea este indefinită în caz de TEP recurent
C. Profilaxia secundară este obligatorie la orice pacient care a avut un episod de TEP
G. Dacă factorul de risc este tranzitor durata tratamentului este de 3 luni
H. Dacă factorul de risc nu a fost identificat durata tratamentului este de cel puțin 3 luni
J. Baza tratamentului sunt anticoagulantele
B. Dacă factorul de risc este tranzitor durata tratamentului este de 12 luni
D. Dabigatran este o antivitaminaK
E. Tratamentul anticoagulant nu este obligatoriu
F. Dacă factorul de risc este tranzitor durata tratamentului este de 6 luni
I. Rivaroxaban este o antivitaminaK
79. Următoarele afirmații despre tratamentul curativ în embolia pulmonară sunt adevărate:
B. Filtrele permanente asigură protecția pe terment lung, dar sunt grevate de complicații
C. Tromboliza este tratamentul de elecție al TEP cu șoc cardiogen
D. Embolectomia pulmonară este o alternativă la tromboliză, atunci când aceasta este contraindicată
G. Anticoagularea parenterală este urmată de anticoagulare orală
H. Rivaroxaban si Apixaban sunt acceptate ca alternativă la anitcoagularea parenterală
A. Nu este indicată niciodată tromboliza
E. Embolectomia pulmonară este contraindicată
F. Ventilația noninvazivă cu presiune pozitivă este contraindicată
I. Oxigenoterapia este contraindicată
J. Nu este necesar niciodata suport hemodinamic și respirator

80. Despre boala cardiacă ischemică sunt adevarate urmatoarele:

B. Reuneşte boli caracterizate prin afectarea circulaţiei coronariene
C. Poate fi clasificat în funcţie de absenţa sau prezenţa durerii anginoase
F. Este sinonim cu boala coronariană ischemică
H. Este sinonim cu cardiopatia ischemică
G. Apare prin dezechilibru între fluxul sanguin coronarian şi necesitaţile miocardice
E. Este clasificată doar în funcţie de prezenţa durerii anginoase
A. Reuneşte boli care afectează circulaţia cerebrală
D. Se caracterizează întotdeauna prin absenţa durerii
I. Reuneşte boli care afectează aorta
J. Apare prin dezechilibru între consumul şi necesitatea de alimente

81. Boala cardiacă ischemică nedureroasă se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Include tulburari de ritm, de conducere şi insuficienţa cardiacă
B. Clasificarea este în parte arbitrară, deoarece durerea este un element subiectiv, puţin specific, care apare în
mod variabil
D. Presupune dovedirea etiologiei ischemice
H. Include moartea subită coronariană
J. O forma particulară este ischemia miocardică silenţioasă
C. Nu include ischemia miocardică silenţioasă
E. Nu include moartea subită cardiacă
F. Nu necesita dovedirea etiologiei ischemice
G. Durerea anginoasă este obligatorie pentru diagnostic
I. Apare doar la pacienţii tineri

82. Boala cardiacă ischemică:

A. Factorii de risc cardiovasculari majori sunt colesterolul total şi LDL-colesterolul
B. Este principala cauza de deces în toată lumea
E. Factorii de risc cardiovasculari majori sunt HTA şi diabetul zaharat
H. Incidenţa bolii coronariene ischemice este în creştere
J. Noţiunea de factor de risc este esenţiala în boala cardiacă ischemică
C. Vârsta tânără este un factor de risc cardiovascular major
D. Incidenţa bolii coronariene ischemice este în scădere
F. Toţi factorii de risc cardiovascular sunt nemodificabili
G. Factorii de risc cardiovascular nu sunt importanţi în boala cardiacă ischemică
I. Consumul de cafea este un factor de risc cardiovascular major

83. Boala cardiacă ischemică:

B. Este cel mai frecvent aterosclerotică
E. Placa de aterom poate fi necomplicata sau complicata
F. Placa de aterom complicata se numeşte instabilă şi determină sindroamele coronariene acute
G. Ateroscleroza afectează arterele coronare epicardice
H. Stenoza este numită critică când determină reducerea lumenului arterial cu 75%
A. Stenoza este numită critică când determină reducerea lumenului arterial cu 50%
C. Ateroscleroza afectează aorta
D. Nu are legatură cu procesul de ateroscleroză
I. Placa de aterom necomplicată determină sindroamele coronariene acute
J. Este cel mai frecvent de cauza nonaterosclerotică

84.Despre circulaţia coronariană sunt adevarate urmatoarele:

E. Inima este un organ care necesită aport adecvat de oxigen pentru o funcţionare corespunzătoare
G. Fluxul sanguin coronarian are un caracter intermitent
H. Circulatia coronarian include artera coronara stanga si dreapta
I. Fluxul coronarian se adaptează în funcţie de necesităţi
J. Fluxul sanguin coronarian se realizează predominant în diastolă
A. Circulaţia coronariană include o singură artera
B. Fluxul sanguin coronarian se realizeaza predominant în sistolă
C. Fluxul sanguin coronarian are un caracter continuu
D. Fluxul coronarian scade la efort
F. Inima este un organ care nu are nevoie de oxigen pentru funcţionare

85. Angina pectorală stabilă:

C. Se descrie ca “o senzaţie de strangulare şi anxietate în piept, asociată în special cu efortul”
E. Este forma cea mai frecventă şi mai comună de boală cardiacă ischemică dureroasă
F. Este un sindrom clinic caracterizat prin durere toracică anterioară cu caracter specific
G. Prevalenţa bolii creşte cu vârsta
H. Sediul durerii anginoase este retrosternal
A. Sediul durerii anginoase este abdominal
B. Este mai frecventă la tineri
D. Se descrie ca “o senzaţie de strangulare şi anxietate în piept, asociată în special cu repausul”
I. Sediul durerii anginoase retrosternale este retroperitoneal
J. Este forma cea mai frecventa şi mai comună de boală cardiacă ischemică nedureroasă

86. Durerea anginoasa are urmatoarele caractere majore:

C. Are sediul retrosternal
D. Iradiază tipic în membrul superior stâng pe faţa interna a antebraţului şi marginea cubitală a mâinii (“ mâna
de violinist”)
E. Apare la efort fizic sau la echivalenţe de efort şi dispare în repaus sau dupa administrarea de
nitroglicerina
F. Este descrisă întotdeauna cu întreaga palmă aplicată pe stern (diagnosticul nonverbal al durerii)
I. Durata crizei este de ordinul minutelor, în general 2-5 minute, rareori pana la 15 minute
A. Dureaza peste 20 de minute
B. Iradiaza tipic în membrul superior stâng pe faţa internă a antebraţului şi marginea cubitală a mâinii
(“ mână de pianist”)
G. Iradiaza tipic în membrul superior drept pe faţa internă a antebraţului şi marginea cubitala a mâinii
(“ mână de violinist”)
H. Este o durere în punct fix
J. Este aratată cu degetul de către pacient

87. Durerea anginoasă se caracterizează prin următoarele:

A. Durata crizei este de ordinul minutelor, în general 2-5 minute, rareori pana la 15 minute
C. Este percepută ca apăsare, constricţie, greutate, arsură cu caracter profund
D. Cedează după administrarea de nitroglicerina
H. Apare la efort fizic sau la echivalenţe de efort
J. Dispare în rapaus
B. Dispare la efort
E. Durata crizei este în general peste 20 de minute
F. Cedează dupa administrarea de ibuprofen
G. Apare în repaus
I. Cedează dupa administrarea de paracetamol

88.Din punct de vedere clinic angina pectorală stabilă atipică poate fi:
B. Cu artere coronare normale (sindromul X coronarian)
D. Vasospastică- produsă prin spasm coronarian
E. Cu caracter imprevizibil (de repaus dar şi la efort)
F. Funcţională- apare în situaţii care cresc consumul miocardic de oxigen (febra, tulburări de ritm,
hipertiroidie, etc) la pacienţi fără/cu leziuni coronariene
J. Nocturnă- produsă în ultima fază a somnului, care are variaţii accentuate ale frecvenţei cardiace şi TA
A. Cu artere coronare bolnave (sindromul X croronarian)
C. Nocturnă – produsa în cursul dimineţii
G. Doar la efort
H. Vasospastică- produsă prin aterotromboză coronariană
I. Funcţională- apare în situaţii care scad consumul miocardic de oxigen (febra, tulburări de ritm,
hipertiroidie, etc) la pacienţi fără/cu leziuni coronariene

89. Despre electrocardiograma pacienţilor cu angina pectorală stabilă sunt adevarate urmatoarele:
A. Modificările ecg apar într-un set de derivaţii care corespund teritoriului miocardic irigat de artera coronară
afectată
E. Este necesară şi electroardiograma în cursul durerii
F. Poate să apară subdenivelare orizontală/descendentă de segment ST sau supradenivelarea de
segment ST
H. Între crize poate fi normală
J. Modificările undei T constau clasic în unde T negative, ascuţite şi simetrice
B. Nu efectuăm ecg la un pacient cu angină pectorală
C. Modificările ecg apar într-o singură derivaţie
D. Poate sa apară subdenivelarea oblic ascendentă de segment ST
G. Nu este necesară electrocardiograma în cursul durerii
I. Unda T nu se modifică niciodată

90. Despre metodele de diagnostic în angina pectorală sunt adevarate urmatoarele:

B. Coronarografia este standardul de aur
E. Coronarografia localizează şi caracterizează leziunile coronariene
F. Testul de efort se utilizează când durerile sunt atipice la pacienţi cu factori de risc coronarian
G. Testul de efort se face la cicloergometru sau banda rulantă
H. Testul de efort se efectuează sub supraveghere clinica şi ECG
A. Nu este necesar diagnosticul de angină pectorală
C. Coronarografia nu poate localiza şi caracteriza leziunile coronariene
D. Testul de efort se efectuează fără supraveghere clinică şi ECG
I. Scintigrafia miocardica este stadardul de aur
J. Testul de efort se face şi la pacienţii cu contraindicaţii

91. Diagnosticul diferenţial al anginei pestorale se poate face cu:

C. Condiţii psihogene
E. Afecţiuni ale peretelui toracic/osteo-articulare
F. Alte afecţiuni cardio-vasculare
G. Afecţiuni digestive
H. Afecţiuni pleuro-pulmonare
A. Dureri de la nivelul articulaţiei genunghiului
B. Afecţiuni urologice
D. Senzaţia de foame
I. Dureri de la nivelul articulaţiei soldului
J. Afecţiuni genitale

92. Diagnosticul diferenţial al anginei pectorale se poate face cu:

B. Pericardita acută
D. Pneumotorax
F. Pneumonie
I. Ulcerul gastro-duodenal
J. Disecţie de aorta
A. Cistita
C. Dureri de la nivelul articulaţiei genunghiului
E. Senzaţia de foame
G. Dureri de la nivelul articulaţiei şoldului
H. Cefaleea

93. Tratamentul profilactic al anginei pectorale include urmatoarele:

D. Controlul HTA
F. Evaluarea periodică a profilului glicemic
H. Evaluarea periodică a factorilor majori de risc cardiovascular
I. Evaluarea periodică a profilului lipidic
J. Măsuri de schimbare a stilului de viaţă
A. Nu include evaluarea profilului lipidic
B. Nu include evaluarea profilului glicemic
C. Menţinearea valorilor tensionale mari
E. Continuarea fumatului
G. Schimbarea stilului de viaţă nu e important

94. Despre tratamentul curativ al anginei pectorale sunt adevarate urmatoarele:

A. Este medical şi de revascularizare miocardică
B. Are ca scop ameliorarea prognosticului
E. Are ca scop controlul simptomelor şi a ischemiei miocardice
G. Revascularizarea miocardică se poate face prin by-pass aortocoronarian
J. Revascularizarea miocardică se poate face prin APTL
C. Nu există tratament curativ
D. Nu se poate face revascularizare miocardica
F. Pacienţii nu necesita tratament
H. Boala trece de la sine
I. Nu se pot ameliora simptomele

95. Pentru controlul simptomelor şi a ischemiei miocardice în angina pectorală se pot folosi
urmatoarele clase de medicamente:
A. Betablocantele
B. Nitraţii cu acţiune lungă
C. Blocantele canalolor de calciu
E. Medicaţia metabolică intracelulară (trimetazidina)
J. Nitroglicerina
D. Decongestionante nazale
F. Paracetamol
G. Antiinflamatoare nesteroidiene
H. Antibiotice
I. Antiinflamatoare steroidiene

96. Despre sindroamele coronariene acute sunt adevarate urmatoarele:

B. Durerea toracică este elementul central pentru diagnostic
E. Clasificarea pacienţilor se face în funcţie de ECG
F. Nivelul de troponine cardiace defineşte necroza miocardică şi este criteriul esenţial pentru definirea
infarctului miocardic
G. Include sindroamele coronariene acute cu supradenivelare de segment ST
H. Include sindroamele coronariene acute fără supradenivelare de segment ST
A. Nu este important stabilirea diagnosticului de sindrom coronarian acut
C. Durerea abdominală este elementul central pentru diagnostic
D. Clasificarea pacienţilor se face în funcţie de ecografia abdomnală
I. Clasificarea pacienţilor se face în funcţie de radiografia toracică
J. Nivelul de hemoglobină defineşte necroza miocardică şi este criteriu esenţial pentru definirea
infarctului miocardic

97. În cazul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, durerea anginoasă
poate avea urmatoarele tipuri de manifestari clinice:
B. Durerea anginoasă poate fi tipică şi este insoţită de transpiraţii, greţuri, dureri abdominale, dispnee şi sincopă
C. Angină post IMA
D. Agravată sau crescendo – durerile anginoase devin mai frecvente , mai intense sau au durată mai
lungă, apar la eforturi mai mici, iar raspunsul al NTG este inconstant
E. Prelungită – durerea depaşeşte 20 de minute şi apare în repaus
F. Nou aparută (“de novo”) – durere severă cu debut recent, aparută în ultimele 4-8 saptămâni
A. Agravată sau crescendo – durerile anginoase devin mai rare , mai putin intense sau cu durată mai
scurtă
G. Nu există durere
H. Nou aparută ( “de novo”) – durere severa cu debut în urmă cu o oră
I. Angina înainte de IMA
J. Prelungită - durerea depăşeşte 2 minute

98. Despre explorările paraclinice în sindroamele coronariene acute fără supradenivelare de segment ST
sunt adevarate urmatoarele:
B. O ECG normală la prezentare nu exclude diagnosticul
C. Este necesar evaluarea factorilor de risc clasici pentru boala coronariana (glicemie, lipidograma,
funcţie renală, acid uric)
D. Coronarografia rămâne standardul de aur
I. ECG în 12 derivatii este investigaţia de primă linie
J. Markerul biologic standard de injurie miocardica este cTn-hs T şi I
G. Nu există marker biologic de injurie miocardica
A. Nu este necesar efectuarea ECG
E. ECG este contraindicată
F. Nu ne interesează factorii de risc cardiovascular
H. Nu se efectuează coronarografie

99. Măsurile generale de fază acută la pacienţii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de
segment ST include:
B. Prinderea unei linii venoase
C. Monitorizare ECG şi hemodinamică
F. Calamarea durerii cu antialgice sau doze mici de opiacee
I. Spitalizare obligatorie în USTACC şi repaus la pat
J. Administrarea de oxigen pe masca
A. Efectuarea testului de efort
D. Pacientul nu necesită internare
E. Pacientul nu necesită tratament
G. Spitalizare obligatorie în secţia de chirurgie cardiovasculară
H. Pacientul nu trebuie monitorizat

100. Despre tratamentul în fază acută la pacienţii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de
segment ST sunt adevarate urmatoarele:
B. Administrarea de anticoagulante se face după excluderea contraindicaţiilor (situaţii cu risc de
sângerare)
D. În etapa iniţială se utilizează asociere de aspirină şi clopidogrel în doză de încarcare apoi în doză de
intreţinere
G. Se administrează nitraţi iniţial pe cale venoasa
H. Medicaţia antiagregantă se administrează imediat după diagnostic
I. Se administrează tratament anticoagulant pe cale parenterală
A. Ca şi antiagregant se utilizează doar clopidogrelul
C. Ca şi antiagregant se administrează doar aspirina
E. Anticoagulantele se administrează chiar şi în prezenţa contraindicaţiilor
F. Nu necesită administrarea de anticoagulante
J. Nu necesită administrarea de tratament antiagregant

101. Referitor la tratamentul antiagregant plachetar în sindromul coronarian acut fără

supradenivelare de segment ST sunt adevarate urmatoarele:
D. Clopidogrel şi ticagrelor inhibă agregarea plachetara mediată de ADP
F. Sunt necesare imediat după diagnostic
H. În etapa iniţială se utilizează asociere de aspirina şi clopidogrel sau mai nou ticagrelor
I. Doza de încărcare pentru clopidogrel este dublă în caz de adresare a pacientului la coronarografie
J. Iniţial se administrează doze de încărcare şi ulterior de menţinere
A. Se administrează doar ticagrelor
B. Se administrează doar clopidogrel
C. Se administrează doar aspirina
E. Nu este necesar andministrarea antiagregantelor plachetare
G. Nu necesita doză de încarcare

102. Despre taratamentul anticoagulant în sindromul coronarian acut fără supradenivelare de

segment ST sunt adevarate urmatoarele:
D. Heparinele fracţionate se administrează în injecţii subcutanate la 12 ore sau în doza unică
E. Heparina nefraţionată se administrează iniţial în bolus de 5000 UI apoi în perfuzie continuă
F. Se poate administra heparină fracţionată
H. Se poate administra bivalirudin
J. Se poate administra heparină nefracţionată
A. Se poate utiliza doar bivalirudin
B. Se poate administra doar heparină fracţionată
C. Se poate administra doar heparină nefracţionată
G. Nu este necesar administrarea de tratament anticoagulant
I. Se administrează chiar în prezenţa contraindicaţiilor

103. Despre tratamentul anticoagulant în sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment
ST sunt adevarate următoarele:
B. Heparinele fracţionate se administrează în injecţii subcutanate la 12 ore sau în doză unică
D. Principalul efect advers este riscul de sângerare şi trombocitopenia la heparina
E. Avantajul heparinelor fracţionate este că nu necesită controlul coagulării
G. Heparina nefracţionată se administrează ca bolus iniţial de 5000 UI urmat de perfuzie continuă, cu doze
ajustate sub controlul coagularii prin aPTT
I. Se poate administra atât heparina nefracţionată cât şi fracţionată
A. Heparina nefracţionată nu necesită ajustarea dozei în funcţie de aPTT
C. Avantajul heparinelor fracţionate este că nu au risc de sângerare
F. Tratamentul anticoagulant se administrează în prezenţa contraindicaţiilor
H. Heparinele fracţionate se administrează în perfuzie continuă
J. Heparina fracţionată necesită ajustarea dozei în funcţie de aPTT

104. Strategia de tratament în sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST

cuprinde:
A. În funcţie de evaluarea riscului iniţial al pacientului se va decide cât de urgentă este indicaţia de
coronarografie ( < 2 ore sau în primele 72 de ore)
B. Tratamentul de fază acută presupune spitalizare obligatorie în USTACC
C. În urma evaluării iniţiale a pacientului strategia este dirijata de evaluarea riscului
F. Tratamentul este individualizat şi poate fi medical sau invaziv
G. În funcţie de evaluarea riscului iniţial al pacientului se va decide dacă pacientul va face sau nu
coronarografie
D. Pacieţii nu necesită spitalizare
E. Nu este necesara stratificarea riscului
H. Toţi pacienţii vor efectua cronarografie în primele 12 ore
I. Toţi pacienţii vor efectua coronarografie indiferent de risc
J. Toţi pacienţii vor efectua coronarografie în primele 2 ore

105. Despre tratamentul pacienţilor cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST şi
risc scăzut sunt adevarate urmatoarele:
A. Măsurile de tratament se referă la schimbarea stilului de viaţa şi tratamentul factorilor de risc
D. Înainte de externare se face un test de stres pentru decizia ulterioară de tratament
E. Se va alege tratamentul conservator
F. Tratamentul va cuprinde obligator statine, antiagregante plachetare şi betablocante
G. Se tratează în continuare ca angina pectorală stabilă
B. Nu există pacienţi cu risc scăzut
C. Se va efectua coronarografie în primele 2 ore
H. Se va efectua coronarografie în urgenţă
I. Nu necesită controlul factorilor de risc
J. Nu necesită schimbarea stilului de viaţă

 Despre tratamentul pacienţilor cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST

sunt adevarate următoarele:
C. Atiagregantele plachetare se vor administra în doza de intreţinere, toata viaţa pentru aspirina şi cel puţin 1 an
pentru clopidogel/ticagrelor
D. IECA sunt obligatorii dacă FE este scăzută, se asociază HTA, diabet zaharat sau boală renală cronică
E. Măsurile de tratament se referă la schimbarea stilului de viaţă şi tratamentul factorilor de risc
F. Statinele sunt obligatorii în absenţa contraindicaţiilor
H. Betablocantele sunt obligatorii în caz de afectare a funcţiei VS
A. Nu necesită controlul factorilor de risc
B. Nu necesită administrarea de statine
G. Nu necesită schimbarea stilului de viaţă
I. Nu necesită administrarea de antiagregante plachetare
J. Nu necesită administrarea de betablocante

 In sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, despre strategia invazivă sunt
adevarate următoarele:
A. Explorarea invazivă necesită administrarea de aspirina + clopidogrel/ticagrelor
B. Se referă la revascularizarea miocardică dirijată de coronarografie
C. Explorarea invazivă necesită administrarea de tratament anticoagulant
E. Cel mai frecvent pacienţii necesită APTL cu stent, mai rar chirurgie de by-pass (10%)
G. Explorarea invaziva poate fi urgentă (<2 ore) sau precoce (primele 72 de ore)
D. Se referă la revascularizarea miocardică dirijată de scintigrafie miocardică
F. Cel mai frecvent pacienţii necesită chirurgie de by-pass
H. Explorarea invazivă nu necesită administrare de tratament anticoagulant
I. Explorarea invazivă nu necesită administrarea de tratament antiagregant
J. Nu este necesară explorarea invazivă niciodată

 In sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, despre strategia invazivă
urgentă sunt adevarate următoarele:
B. Se face la pacienţii cu semne de insuficienţă cardiacă
C. Trebuie aplicată imediat dupa internare (< 2 ore)
D. Se face la pacienţii cu modificări ECG de ischemie severă
G. Se face la pacienţii cu dureri recurente în ciuda tratamentului intensiv antianginos
I. Se face la pacienţii cu aritmii ameninţătoare vital (tahicardie/fibrilaţie ventriculară)
A. Se face doar la pacientul stabil hemodinamic
E. Trebuie aplcată la > 2 ore de la internare
F. Trebuie aplicată la > 12 ore de la internare
H. Trebuie aplicată la < 12 ore de la internare
J. Trebuia aplicată la > 72 ore de la internare

 In sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, despre strategia invazivă
precoce sunt adevarate următoarele:
B. Include pacienţii cu troponină pozitivă
C. Include pacienţii cu modificări dinamice de segment ST/ unda T
F. Se aplică în primele 72 de ore la pacienţii ce raspund la tratament conservator dar care au cel puţin un factor
de risc
G. Include pacienţii instabili hemodinamic
H. Include pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală
J. Include pacienţii cu FE < 40%, angina precoce post IMA sau cu revascularizare anterioara
A. Se aplică în primele 72 de ore la pacienţii ce nu raspund la tratament conservator
D. Se aplică în primele 2 ore de la internare
E. Include pacienţii cu aritmii ameninţătoare de viaţă
I. Se aplică în primele 72 de ore la pacienţii ce raspund la tratamentul conservator fără factori de risc

 Despre infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST sunt adevarate următoarele:

A. Definiţia actuala se bazează pe creşterea cTn-hs ca marker de necroza miocardică
C. Infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST rămâne principala cauza de mortalitate
cardiovasculara
E. Se remarcă o tendinţă de a fi mai frecvent la tineri şi la bărbaţi
G. Se remarcă scăderea incidenţei la nivel global
H. Definiţia actuală se bazează pe existenţa unui context clinic sugestiv ( durere toracica anterioară tipică şi
modificări ECG)
B. Nu există infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST
D. Nu este o cauza de mortalitate cardiovasculară
F. Definiţia actuală nu se bazează pe creşterea cTn-hs ca marker de necroză miocardică
I. Este mai frecvent la femeile tinere
J. Nu este important contextul clinic

 Despre infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST sunt adevarate următoarele:

B. Instabilitatea placii de aterom este cea mai frecventă cauză de STEMI
C. În funcţie de caracteristicile clinico-prognostice, mecanismul de producere şi strategia de tratament se
detaşează 5 tipuri de STEMI
E. Definiţia actuala a STEMI se bazează pe cresterea cTn-hs ca marker de necroza miocardica in context clinic
sugestiv ( durere toracică tipică şi modificări ECG)
G. STEMI de tip 1 este numit şi spontan
H. STEMI de tip 1 este produs prin instabilitatea plăcii de aterom
A. Stabilitatea placii de aterom este cea mai frecventă cauză de STEMI
D. Instablitatea plăcii de aterom este cea mai rară cauza de STEMI
F. Nu se caracterizează prin creşterea cTn-hs ca marker de necroză miocardică
I. Nu contează contextul clinic
J. Instabilitatea placii de aterom este singura cauză de STEMI

 Infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST se caracterizează prin următoarele:

A. Durerea toracica anterioara este prelungită, foarte intensă
B. Unde Q patologice şi supradenivelare de segment ST pe ECG
D. Creştere marcată a biomarkerilor de necroză miocardică
E. Durerea toracica anterioara este fără răspuns la NTG
H. Dovezi imagistice şi modificări anatomopatologice caracteristice
C. Durerea toracică anterioară este scurtă, sub un minut
F. Nu produce creşterea biomarkerilor de necroză miocardică
G. Nu produce modificări imagistice sau anatomopatologice
I. Nu produce modificări ECG
J. Durerea toracică anterioară este de intensitate mică
  Din punct de vedere patogenic şi morfologic infarctul miocardic acut cu supradenivelare de
segment ST se caracterizează prin următoarele:
A. Necroza interesează toate straturile miocardice, adică este transmurala
C. Mecanismul principal este ocluzia unei artere coronare principale, prin ruptura plăcii de aterom
F. Necroza miocardică se dezvoltă dupa 15-30 de minute
H. Riscul de ruptură nu este în relaţie cu gradul stenozei ci cu compoziţia plăcii (plăcile moi, cu capsulă subţire
şi conţinut lipidic crescut)
I. Majoritatea infarctelor se produc pe plăcile care realizează stenoze usoare-moderate
B. Necroza nu este transmurală
D. Riscul de ruptură nu depinde de compoziţia plăcii de aterom
E. Mecanismul principal este ocluzia unei artere coronare foarte mici
G. Majoritatea infarctelor se produc pe plăcile care realizează stenoze severe
J. Mecanismul principal este deschiderea unei artere coronare principale, prin ruptura plăcii de aterom

 Din punct de vedere patogenic şi morfologic infarctul miocardic acut cu supradenivelare de

segment ST se caracterizează prin următoarele:
C. Necroza interesează toate straturile miocardului, adică este transmurală
D. Topografia şi întinderea necrozei depind de artera coronara obstruata şi de eficienţa circulaţiei colaterale
F. Cel mai frecvent este afectat ventriculul stang
G. La periferia zonei de necroza se găseşte întotdeauna o cantitate variabilă de miocard nefuncţional dar viabil
care poate evolua spre necroza sau recuperare lenta
J. Necroza miocardică se dezvolta dupa 15-30 de minute de ishemie severa
A. Necroza nu este transmurală
B. Cel mai frecvent este afectat ventriculul drept
E. Cel mai frecvent este afectat atriul stang
H. Necroza miocardică se dezvoltă după 3 luni
I. Topografia necrozei miocardice nu depinde de artera coronară obstruată

 Din punct de vedere al tabloului clinic infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST se

caracterizează prin următoarele:
B. Simptomul cardinal este durerea toracică anterioară
E. Durerea torcică anterioară poate lipsi (STEMI silenţios) sau este atipică la diabetici, vârstnici, pacienţi cu
sechele de AVC sau demenţa senilă
F. Poate fi precedat de manifestări prodromale de angină pectorală agravată sau de novo, adeseori neglijate de
pacient
G. Durerea toracică anterioară este intensă, cu durată prelungită (peste 20 de minute), fără raspuns la NTG
J. Survine fără factori precipitanţi evidenţi ( 50% din cazuri) sau după efort fizic intens sau stres psihic intens
A. Durerea toracică anterioară raspunde rapid la NTG
C. Simptomul cardinal este durerea abdominală
D. Durerea toracică anterioară este de intensitate slabă
H. Durerea toracică anterioară este scurtă ( sub 20 de minte)
I. Durerea toracică anterioară este prezentă întotdeauna, mai ales la pacienţii diabetici

 Din punct de vedere al tabloului clinic infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST se

caracterizează prin următoarele:
A. Pot exista semne de hipersimpaticotonie: transpiraţii reci, paloare, tahicardie, tahipnee
D. Pot exista semne de hiperparasimpaticotonie: hipotensiune, bradicardie, fenomene digestive
F. În STEMI necomplicat examenul fizic este sărac
I. Prezenţa unor modificări patologice atrage atenţia asupra complicaţiilor sau a unei afecţiuni cardiace
preexistente
J. Pacientul este agitat, işi caută o poziţie antalgică
B. Pacientul este de obicei asimptomatic
C. Pacientul are o stare generală foarte bună
E. Tensiunea arterială este întotdeauna normală
G. Durerea se calmează dacă pacientul sta linistit şi nu se mişcă
H. Examenul fizic este întotdeauna patologic

 Ca şi semne fizice în infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST complicat pot fi

prezente următoarele:
A. Raluri umede de stază în formele complicate cu insuficienţă ventriculară stângă
C. Şocul cardiogen nu este considerat o complicaţie a STEMI
D. Hepatomegalie de stază dureroasă, cu reflux hepato-jugular prezent în formele complicate cu ruptura de SIV
G. Hepatomegalie de stază dureroasă, cu reflux hepato-jugular prezent în infarctul de VD
H. Semne de şoc cardiogen: TA< 90 mmHg, oligo-anurie, tegumente reci, umede, palide, confuzie, obnubilare
I. Foarte rar semne de AVC ichemic prin hipotensiune prelungită sau hemoragii cerebrale secundare
tratamentului trombolitic/anticoagulant
B. Semnele de AVC sunt frecvent prezente
E. Ralurile de stază apar în caz de insuficienţă cardiacă dreaptă
F. Evoluează întotdeauna fără complicaţii
J. În caz de şoc cardiogen TA este > 90 mmHg
  Despre ECG în STEMI sunt adevarate următoarele:
A. Trebuie repetată în evoluţie
E. Trebuie efectuată cât mai rapid după prezentare
F. Evidenţiază modificările de ischemie-leziune asociate obligatoriu cu necroza
H. Este o explorare obligatorie
I. Este explorarea de prima intenţie la un pacient cu durere toracică anterioară
B. Nu se efectuează niciodată la pacienţii cu suspiciune de STEMI
C. Nu este obligatorie
D. Nu evidenţiază modificări de necroză miocardică
G. Se efectuează doar după internarea pacientului
J. Se efectuează doar în momentul externării

 Despre ECG în STEMI sunt adevarate următoarele:

B. Este o explorare obligatorie, de prima intenţie la un pacient cu durere toracică anterioară
E. Modificările de ischemie sunt definite prin unde T simetrice, ascuţite
G. Se efectuează în dinamică
H. Modificările de necroza sunt definite prin prezenţa undei Q patologice
J. Modificările de leziune sunt definite prin supradenivelare ST cu aspect tipic concav în jos
A. Se efectuează doar dupa coronarografie
C. Nu se efectuează niciodată la pacienţii cu suspiciune de STEMI
D. Se efectuează doar în momentul externării
F. Nu evidenţiază modificări de necroză miocardică
I. Nu este obligatorie

 Despre evoluţia aspectului ECG- stadiul electric, infarctul miocardic cu supradenivelare de

segment ST sunt adevarate următoarele afirmaţii:
A. Stadiul subacut- se reduce amplitudinea spradenivelarii ST, unda T devine negativă, ascuţită, este prezentă
unda Q patologică
C. Stadiul acut- supradenivelare de segment ST concavă în jos, amplă, care înglobează unda T
F. Stadiul acut- “unda monofazică Pardee”
G. Stadiul supraacut- unde T ample, pozitive, simetrice şi ascuţite
I. Stadiul cronic- unda Q patologică, segment ST pe linia izoelectrica, unda T negativă
B. Stadiul supraacut- unde Q ample
D. Stadiul acut- supradenivelare de segment ST concavă în sus difuză
E. Stadiul cronic- unde T ample, ascuţite şi simetrice
H. Stadiul cronic- “unda monofazică Pardee”
J. Stadiul acut- subdenivelare de segment ST

 Despre localizarea (topografia) pe ECG a infarctului miocardic acut cu supradenivelare de

segment ST sunt adevărate următoarele:
F. Antero-septal: V1-V3
H. Posterior: V8-V9 (V1-V3 imagine indirectă)
I. Ventricul drept: V3r-V4r (V1)
J. Antero-extensiv: V1-V5 (V6
A. Inferior: DII, DIII, aVF
B. Antero-septal: DII, DIII, aVF
C. Posterior: V1-V6
D. Ventricul drept: V1-V6
E. Antero-extensiv: DII, DIII, aVF
G. Inferior: V1-V3

 Despre aspectul ECG în STEMI sunt adevarate următoarele:

B. Pentru surprinderea imaginii directe sunt uneori necesare derivaţii suplimentare: posterioare sau precordiale
drepte
E. Aspectul de infarct poate fi mascat de tulburări de conducere (bloc de ramură)
G. Poate fi normală în 10% din cazuri în fază acută
H. Pe ECG se va înregistra imaginea directa în derivaţiile tributare teritoriului afectat
J. Pe ECG se va înregistra imaginea indirecta (în oglindă) în derivaţiile opuse teritoriului afectat
A. Pe ECG se va înregistra imaginea indirectă (în oglindă) în derivaţiile tributare teritoriului afectat
C. Pe ECG se va înregistra imaginea directă în derivaţiile opuse teritoriului afectat
D. Nu este necesar efectuarea ECG
F. Este întotdeauna normală
I. Poate fi anormala în 10% din cazuri în fază acută

 Diagnosticul diferential al durerii din STEMI necesită diferenţiere de următoarele:

B. Angina pectorala vasospastică
F. Embolie pulmonară
G. Urgenţe noncardiace ( pneumotorax, pancreatita acuta, ulcer gastro-duodenal complicat)
I. Disecţie de aortă
J. Pericardita acută
A. Cistită
C. Gonartroză
D. Gastroenterită
E. Apendicită
H. Coxartroză

 Complicatiile electrice ale infarctului miocardic acut cu supradenivelare de segment ST includ:

A. Tulburări de conducere atrioventriculare
F. Bradiaritmii
H. Tulburări de conducere intraventriculare
I. Aritmii supraventriculare
J. Aritmii ventriculare
B. Ruptura de perete liber VS
C. Ruptura de sept interventricular
D. Pericardita tardivă postinfarct
E. Pericardita precoce postinfarct
G. Şocul cardiogen

 Referitor la clasificarea Killip pentru caracterizarea clinică hemodinamică a STEMI sunt

adevarate următoarele afirmaţii:
B. Killip III raluri > 50% din fiecare câmp pulmonar
E. Killip IV- şoc cardiogen asociat cu necroză întinsă a masei VS (peste 40%)
G. Killip II- raluri < 50% din câmpurile pulmonare
H. Killip I- fără raluri de stază
A. Killip IV- şoc cardiogen prin complicaţii mecanice
C. Killip I- şoc cardiogen
D. Killip III-fără raluri de stază
F. Killip V- şoc cardiogen
I. Killip II- şoc cardiogen
J. Killip IV- fără şoc cardiogen

 Despre tratamentul STEMI sunt adevarate urmatoarele:

C. Obiectivul major este aplicarea rapidă a unei metode de revascularizare pentru restabilirea fluxului
coronarian
D. Tratamentul se continuă la externare şi pe termen lung
F. Tratamentul este o urgenţă
H. Revascularizarea este piatra de temelie a tratamentului STEMI şi se aplică în primele 12 ore de la debut
J. În faza acută are doua etape obligatorii: prespital şi în spital în unitaţi specializate pentru coronarieni
A. Tratamentul nu este o urgenţă
B. Obiectivul major este aplicarea rapida a unei metode de obstrucţie a arterei coronare afectate
E. Obiectivul major este oprirea sângerării
G. Dupa externare pacientul nu urmeaza tratament cronic la domiciliu
I. Revascularizarea nu este o urgenţă, se face în general a 12 zi de la debut

 Despre infarctul miocardic acut de ventricul drept sunt adevarate următoarele:

E. Diagnosticul necesită ECG cu precordiale drepte
F. Gestul terapeutic esenţial este umplerea volemica cu fluide i.v.
H. Pate fi suspectat cand există: hipotensiune, absenţa ralurilor de stază, clinic jugulare turgescente
I. Se asociază de obicei unui IMA inferior sau posterior
J. Se poate manifesta ca şoc cardiogen
A. Diagnosticul necesita ECG cu precordiale stângi
B. Gestul terapeutic esenţial este administrarea de diuretice
C. Se asociaza de obicei unui IMA anterior
D. Poate fi suspectat când există hipertensiune arterială severă
G. Gestul terapeutic esenţial este administrarea de vasodilatatoare

 La externare pacientul cu STEMI primeste următoarele recomandări:

A. Dieta hiposodată, reducerea grăsimilor saturate
D. Consum moderat de alcool
E. Întreruperea fumatului, sfaturi pentru oprirea fumatului
F. Tratament specific pentru controlul factorilor de risc cardiovascular
I. Exerciţiu fizic moderat, aerob, 30 minute/zi, cel puţin de 5 ori /saptămână
B. Consum crescut de alcool
C. Continuarea fumatului
G. Se recomandă sedentarismul
H. Începerea fumatului
J. Consum crescut de grăsimi şi sare
 La externare pacientul cu STEMI primeste următoarele recomandări:
F. Aspirina 75-100 mg/zi toata viaţa, clopidogrel 75 mg/zi cel puţin 12 luni/ ticagrelor 180 mg/zi
G. IECA/sartani şi antialdosteronice se administreaza obligatoriu în IMA cu insuficienţă cardiacă (FE< 40%),
HTA, diabet zaharat
J. Statine tuturor pacienţilor pe temen nedefinit cu menţinerea LDL optim < 70 mg%
C. Betablocantele sunt indicate în disfuncţia sistolică de VS
D. IECA/sartani şi antialdosteronice se administreaza obligatoriu în IMA anterior întins
A. IECA/sartani şi antialdosteronice sunt contraindicate în IMA anterior întins
E. Betamimeticele sunt indicate în disfuncţie sistolică de VS
B. Statine tuturor pacienţilor timp de 6 luni
H. Aspirina 75-100 mg/zi o lună
I. Clopidogrel 75 mg/zi/ ticagrelor 180 mg/zi o lună

 Următoarele afirmații despre insuficiența cardiacă sunt adevărate, cu excepția:

B. În insuficiența cardiacă stângă predomină edemele și jugularele turgescente
C. Hepatomegalia reprezintă un semn de congestie sistemică
F. În insuficiența cardiacă dreapta predomină dispneea de diferite grade
G. Edemul pulmonar acut este o forma de insuficiență cardiacă dreaptă
J. IC acută este cea mai frecventă formă responsabilă de majoritatea internărilor
A. Dispneea de efort, astenia și oboseala sunt semne ale insuficienței cardiace .
D. În insuficiența cardiacă dreaptă predomină semne de congestie sistemică .
E. IC congestivă este o formă care semnifică supraîncărcarea volemică .
H. Însuficiența cardiacă globală întrunește semne de afectare stângă și dreaptă .
I. În insuficiența cardiacă stângă predomină semne de congestie pulmonară .

 Urmatoarele afirmații despre clasificarea insuficienței cardiace sunt adevărate:

B. IC sistolică prezintă afectarea funcției contractile a VS
C. În clasa II NYHA apare o limitare usoară a activității fizice
F. IC diastolică apare în cazul hipertrofiei pereților cardiaci
G. IC diastolică se mai numeste și IC cu fracție de ejecție păstrată
I. IC sistolică prezintă fracția de ejecție <40%
H. IC sistolică prezintă fracția de ejecție >50%
A. În clasa III NYHA apar simptome în repaus
D. În cazul IC cu fracție de ejecție intermediară FE este <40%
E. IC sistolică prezintă funcție contractilă păstrată, cu afectarea capacității de umplere ventriculară
J. În IC diastolică capacitatea de a asigura un debit sistolic eficient este scăzută

 Următoarele afirmații despre etiopatogenia insuficienței cardiace sunt adevărate, cu excepția:

A. Suprasolicitarea ventriculară cu rezistențe crescute apare în regurgitările valvulare
D. În pericardita constrictivă este prezentă predominant disfuncția sistolică
E. Disfuncția diastolică este specifică în miocardite
F. Medicamentele care cresc forța de contracție pot fi factori precipitanți
H. Suprasolicitarea ventriculară cu volum crescut apare în HTA
B. Suprasolicitarea ventriculară cu volum crescut apare în cardiopatii congenitale
C. Factorii precipitanți cardiaci sunt inflamația, tulburările de ritm și de conducere
G. Disfuncția sistolică apare în ischemia miocardică acută sau cronică
I. Suprasolicitarea ventriculară cu rezistențe crescute apare în stenozele valvulare
J. Factorii precipitanți extracardiaci sunt anemia, tireotoxicoza, infecțiile

 Următoarele afirmații despre dispnee sunt adevarate:

C. Dispneea de repaus se caracterizează prin creșterea bruscă a presiunii a presiunii venoase pulmonare
D. Ortopneea este o formă de dispnee de repaus
E. Dispneea apare inițial la efort, cu scăderea progresivă a toleranței
H. Dispneea de repaus poate fi paroxistică sau permanentă
I. În cazul ortopneei pacientul adoptă poziția cu capul și trunchiul ridicat
A. Dispneea de repaus se însoțește frecvent prin bradipnee
B. Ortopneea este o formă de dispnee ce apare la efort moderat
F. Dispneea de repaus se caracterizează prin scăderea bruscă a presiunii a presiunii venoase pulmonare
G. În ortopnee pacientul adoptă o poziție de decubit dorsal
J. Dispneea de repaus apare în clasa III NYHA

 Următoarele afirmații despre dispneea paroxistică sunt adevărate, cu excepția:

B. Astmul cardiac se ameliorează rapid la ridicarea pacientului în șezut
D. Edemul pulmonar acut se caracterizează prin congestia mucoasei bronșice și edemul interstițial
F. În cazul astmului cardiac se impune diagnosticul diferențial cu pneumonia interstițială
H. În edemul pulmonar acut ralurile au caracter descendent
A. Se caracterizează prin presiune capilară pulmonară sub 25-30mmHg
C. În cazul astmului cardiac se impune diagnosticul diferențial cu astmul bronșic
E. În edemul pulmonar acut pacientul prezintă spută aerată, rozată
G. Se caracterizează prin presiune capilară pulmonară >25-30mmHg
I. În edemul pulmonar acut ralurile au caracter ascendent
J. Se manifestă sub formă de astm cardiac sau edem pulmonar acut

 Insuficiența cardiaca dreaptă se caracterizează prin următoarele elemente, cu excepția:

A. Sunt prezente pulsații apicale, suflu de regurgitare mitrală
G. Predomină stază în circulația pulmonară
I. Hepatomegalia este dură, nedureroasă și regresează sub tratament
J. Hepatomegalia este moale, nedureroasă și nu regresează sub tratament
H. Sunt prezente simptome specifice ca hepatalgii, grețuri, balonare
B. Poate fi prezentă turgescența jugularelor
C. Sunt prezente pulsații la nivel subxifoidian, suflu de regurgitare tricuspidiană
D. Predomină stază în circulația sistemică
E. Sunt prezente semne de stază viscerală
F. Hepatomegalia este moale, dureroasă și regresează sub tratament

 Următoarele afirmații despre explorările de primă linie în insuficiența cardiacă sunt adevărate:
A. Valorile diagnostice în IC- BNP > 35 pg/ml și/sau NT-proBNP > 125 pg/mL
D. Ecocardiografia permite evaluare mecanismului de producere
F. Sunt reprezentate de ecocardiografia transtoracică și peptide natriuretice
G. Ecocardiografia oferă informații asupra etiologiei cardiace
I. Valori normale ale peptidelor natriretice exclud insuficiența cardiaca drept cauză a dispneei
B. Valorile diagnostice sunt BNP < 35 pg/ml și/sau NT-proBNP > 125 pg/mL
C. Valori normale ale peptidelor natriuretice nu pot exclude dispneea de origine cardiacă
E. Valorile diagnostice sunt BNP > 35 pg/ml și/sau NT-proBNP <125/pl/ml
H. Peptidele natriuretice nu au valoare prognostică în insuficiența cardiacă
J. Este reprezentată de radiografia toracică

 Următoarele afirmații despre explorările de a doua linie în insuficiența cardiacă sunt adevărate,
cu excepția:
B. ECG oferă informații specifice în insuficiența cardiacă
D. Aspectul radiologic în EPA este de “geam mat”
I. Aspectul radiologic în EPA este de “cord în carafă”
F. Cardiomegalia este de obicei prezentă în IC acută
H. Rx toracic obiectivează cardiomegalie- ICT sub 0,5
A. EKC poate prezenta tulburări de ritm sau de conducere
C. Aspectul radiologic în EPA este de “aripi de fluture”
E. Rx toracic obiectivează cardiomegalie- ICT>0,5
G. EKG poate prezenta semne de ischemie miocardică
J. Sunt reprezentate de electrocardiogramă și radiografia toracică

 Despre radiografia toracică în insuficiența cardiacă sunt adevărate următoarele, cu excepția:

A. Cardiomegalia este mereu prezentă în IC acută
B. Prezintă aspect radiologic tipic de atelectazie pulmonară
C. Obiectivează cardiomegalia cu ICT sub 0,5
F. Prezintă aspect radiologic tipic de opacitate cu vârful în hil și baza în periferie
H. Cardiomegalia este mereu prezentă în IC diastolică
D. Prezintă semne de stază sistemică
E. Poate evidenția cardiomegalia
G. Poate prezenta aspect de “aripi de fluture”
I. Poate indentifica factorii precipitanți-infecții pulmonare
J. Prezintă semne de stază pulmonară

 Următoarele afirmații despre explorările imagistice în insuficiența cardiacă sunt adevărate:

A. CT cardiac-de elecție pentru evaluarea coronariană non-invazivă
B. IRM reprezintă standardul de aur în evaluarea structurii și funcției cardiace
C. IRM cardiac este indicat în pericardita constrictivă
D. IRM cardiac este indicat în miocardite, cardiomiopatii
E. Coronarografia se utilizează în cazul etiologiei ischemice, în vederea revascularizării miocardice
F. IRM cardiac-de elecție pentru evaluarea coronariană non-invazivă
G. CT-cardiac reprezintă standardul de aur în evaluarea structurii și funcției cardiace
H. CT-cardiac este indicat în miocardite, pericardite constrictive
I. CT-cardiac este indicat pentru a cuantifica gradul de fibroză miocardică
J. Imagistica nucleară este indicată în cardiomiopatii

 Următoarele afirmații despre clasificarea insuficienței cardiace sunt adevărate, cu excepția:

A. Clasificarea NYHA apreciază scăderea fracției de ejecție a ventriculului stâng
B. Clasificarea NYHA prezintă 5 clase de severitate
C. În clasa I NYHA pacientul prezintă simptome la activitățile curente
D. În clasa II apare limitare marcată a activității fizice
E. În clasa III NYHA apar simptome de repaus
F. Poate fi tranzitorie
G. Forma acută este cea mai frecventă
H. Poate fi nou instalată acut
I. Poate fi instalată progresiv sau cronică
J. Poate fi stângă sau dreaptă

 Următoarele afirmații despre reglarea neuroendocrină în insuficiența cardiacă sunt adevărate:

A. Vasodilatația este determinată de oxdul nitric
B. Vasoconstricția este determinată de SRAA
C. Vsoconstricția este determinată de endotelină
D. Vasodilatația este determinată de hormonul natriuretic
E. Vasodilatația este determinată de prostaglandine
F. Hormonul natriuretic determină retenție hidro-salină
G. Vasoconstricția este determinată de oxidul nitric
H. Vasodilatația este determinată de SRAA
I. Vasodilatația este determinată de sistemul nervos simpatic
J. Vasodilatația este determinată de endotelină

 Următoarele caracteristici despre patogenia insuficienței cardiace sunt adevărate, cu excepția:

A. Scăderea presarcinii
B. bradicardie
C. vasodilatație sistemică
D. scăderea rezistenței vasculare periferice
E. scăderea consumului miocardic de oxigen
F. vasoconstricție sistemică
G. Retenție hidro-salina
H. tahicardie
I. creșterea presarcinii
J. creșterea rezistenței vasculare periferice

 Umătoarele afirmații despre mecanismele compensatorii în insuficiența cardiacă sunt adevărate:

A. Tardiv apare retenția hidro-salină
B. Sunt imediate și tardive
C. Tardiv se dezvoltă hipertrofia ventriculară
D. Imediat apare redistribuirea debitului cardiac către organele vitale
E. Vasodilatația determină scăderea postsarcinii
F. Tardiv apare tahicardia și dilatația
G. Imediat apare retenția hidrosalină
H. Imediat apare tahicardia și dilatația
I. Vasodilatația determină scaderea presarcinii
J. Tahicardia determină scăderea consumului miocardic de oxigen

 Următoarele afirmații despre clasificarea insuficienței cardiace în funcție de fracția de ejecție sunt
adevărate, cu excepția:
A. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE păstrată este nu obligatorie creșterea peptidelor natriuretice.
B. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE redusă este obligatorie creșterea peptidelor natriuretice.
C. IC cu FE intermediară, FE 45-49%.
D. IC cu FE redusa, FE 40-45%.
E. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE intermediară este nu obligatorie prezența disfuncției
diastolice
F. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE păstrată este obligatorie creșterea peptidelor natriuretice
G. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE redusă este nu obligatorie creșterea peptidelor natriuretic
H. IC cu FE redusa, FE<40%
I. IC cu FE intermediară, FE 40-49%
J. IC cu FE păstrată, FE>50%

-Diagnosticul insuficienței cardiace se stabilește în funcție de următoarele caracteristici, cu

excepția:
C. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE intermediară este nu obligatorie prezența disfuncției
diastolice
D. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE redusă este obligatorie creșterea peptidelor natriuretice
E. Pentru stabilirea diagnosticului de IC cu FE păstrată este nu obligatorie creșterea peptidelor
natriuretice
F. IC cu FE redusa, FE 40-45%
G. Simptomele și semnele sunt obligatorii în toate situațiile
A. Semne
B. Determinarea FE
H. Simptome
I. cel puțin o dovadă a afectării cardiace structurale/funcționale
J. Dozarea peptidelor natriuretice

Următoarele afirmații despre măsurile nefarmacologice în insuficiența cardiacă sunt adevărate,

cu excepția
A. Tratamentul poate fi întrerupt intermitent
B. Restricție de sare >3g/zi
C. Vaccinare anuală antigripală
D. Restricție de lichide >2l/zi în formele severe cu hiponatremie
E. Nu este necesar modificarea stilului de viață
F. Nu este necesară vaccinarea anuală antigripală
G. Controlul factorilor de risc
H. Restricție de lichide 1,5l/zi în formele severe cu hiponatremie
I. Cântărire zilnică
J. Restricție de sare <3g/zi

 Următoarele afirmații despre clasele de medicamente utilizate în tratamentul de primă linie în

insuficiența cardiaca sunt adevărate:
A. Antagoniști de aldosteron
B. Betablocantele
C. IECA
D. Sacubitril-Valsartan
E. Diureticele de ansă
F. Aspirina
G. Acenocumarol
H. Anticoagulantele directe
I. Amiodarona
J. Statinele
Următoarele afirmații reprezintă contraindicații în tratamentul cu IECA, cu excepția:
A. K >5mEq/l
B. istoric de angioedem
C. Creatinina>2,5mg/dl
D. Stenoză bilaterală de artere renale
E. Bloc atrioventricular grad II Mobitz 1
F. Sarcină
G. Angina pectorală
 H. Fibrilația atrială
I. TA=150/100mmHg
J. K=3,5 mEq/
Următoarele afirmații despre betablocante sunt adevărate, cu excepția:
A. Reprezentanți sunt lisinopril, enalapril
B. Sunt contraindicate în IC post-infarct miocardic
C. Sunt contraindicate în tulburări de ritm cu frecvență < 60
D. Reprezentanți sunt ramipril, peridopril
E. Tratamentul se întrerupe brusc
F. Sunt contraindicate în tulburări de ritm/conducere cu frecvență
G. Sunt contraindicate în astmul bronșic
H. Sunt necesare în IC post-infarct miocardic
I. Reprezentanți sunt bisoprolol, carvedilol
J. Reprezentanți sunt metoprolol, nebivolol

-Următoarele afirmații despre antagoniști de aldosteron sunt adevărate, cu excepția:

A. Reprezentanți sunt furosemid și torasemid
B. Sunt contraindicați la K <3,5mEq/l
E. Eplerenona determină frecvent ginecomastie bilaterală
G. Sunt indicați la K>5mEq/l
J. Reprezentant este hidroclorotiazida
C. Sunt contraindicați la creatinină> 2,5mEq/l Sunt contraindicați la K >5mEq/l
F. Spironolactona determină frecvent ginecomastie bilaterală
H. Reprezentanți sunt spironolactona și eplerenona
I. Sunt indicați la pacienți cu doze optime de IECA și betablocant

 Următoarele afirmații despre tratamentul cu diuretice în insuficiența cardiacă sunt adevărate:

A. Tratamentul poate fi întrerupt temporar
B. Se monitorizează diureza
C. Se utilizează furosemidul și diureticele tiazidice
D. Se monitorizează greutatea
E. Se monitorizează funcția renală și electroliții
F. Tratmentul se inițiază cu doze mari pentru un efect terapeutic mai prompt
G. Tratamentul nu poate fi întrerupt în funcție de starea clinică
H. Furosemidul este rar utilizat în caz de retenție hidro-salină
I. Diureticele determină retenție hidro-salină
J. Se utilizează sartanii și statinele
Următoarele afirmații despre efectele adverse ale diureticelor sunt adevărate:
A. Hiponatremie
B. Hiperuricemie
C. Gută
D. Hipokaliemie
E. Deshidratare
F. Hipernatremie
G. Retentie hidro-salina
H. Hiperkaliemie
I. Bradicardie Sinusală
J. Hipertensiune Arterială
 Următoarele afirmații despre tratamentul digitalic în insuficiența cardiacă sunt adevărate, cu
excepția:
A. Este indicat în cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
B. Este indicat în STEMI
C. Se utilizează de obicei în doze mari de întreținere
D. Reprezentanți sunt amiodarona și sotalolul
E. Nu necesită monitorizarea funcției renale
F. Necesită monitorizare ECG
G. Poate determina tulburări de ritm/conducere
H. Poate fi utilizat și în ritm sinusal
I. Este indicat pacienților care asociază și fibrilație atrială
J. Necesită monitorizarea funcției renale și K

Următoarele afirmații despre ARNI (inhibitori duali ai SRAA și endopeptidazelor) sunt

adevărate
A. Reprezentant este sacubitril/valsartan
B. Prezintă importante efecte benefice cardiovasculare
C. Scad degradarea peptidelor natriuretice
D. Se asociază cu BRA
E. Se recomandă monitorizarea funcției renale și K
F. Crește degradarea peptidelor natriuretice
G. Nu se asociază cu IECA
H. Este indicat la creatinină>2,5mEq/l
I. Reprezentant este empagliflozina
J. Este indicat la TA <90mmHg

Următoarele afirmații despre etiopatogenia insuficienței cardiace acute sunt adevărate, cu

excepția:
A. Angina pectorală de efort stabilă
B. Extrasistolia atrială
C. Angina pectorală microvasculară
D. Tamponada cardiacă
E. Sindrom coronarian cronic
F. Atacul de panică
G. Embolia Pulmonară
H. Criza hipertensivă
I. STEMI și NSTEMI
J. Disfuncția de proteză

Principalele forme clinice în insuficiența cardiacă sunt următoarele:

A. SCA
G. Șocul cardiogen
H IC dreapta izolata.
IC hipertensivă
B. EPA cardiogen
 Sindromul de detresă respiratorie acută
CCetoacidoza diabetică.
E. AVC ischemic
F. IC cronică compensată
I. AVC hemoragic

 Următoarele afirmații despre șocul cardiogen sunt adevărate, cu excepția:

B. Se caracterizează prin hiperperfuzie tisulară
E. Prognosticul este de cele mai multe ori favorabil
F. Se manifestă prin TA> 90 mmHg sau scăderea TA< 30 mmHg față de valorile anterioare
G. Se manifestă prin congestie sistemică importantă
J. Pacientul prezintă tegumente calde, uscate
H. Pacientul prezintă cianoza extremităților, obnubilare
A. Pacientul prezintă tegumente reci, umede
C. Pacientul prezintă oligo-anurie
D. Se caracterizează prin hipoperfuzie tisulară
I. Se manifestă prin TA<90mmHg sau scăderea TA>30mmHg față de valorile anterioare

Următoarele afirmații despre drogurile utilizate în insuficiența cardiacă acută sunt adevărate:
A. Agent vasodilatator-nitroglicerina
D. Agent vasopresor-norepinefrina
F. Agent inotrop pozitiv și vasodilatator-levosImendan
H. Agenți inotropi pozitivi-dopamina, dobutamina
I. Agent vasopresor-digoxinul
J. Diuretic de ansă-furosemid
B. Agent vasoconstrictor-nitroprusiatul de sodiu
C. Diuretic de ansă-spironolactona
E. Agent vasodilatator-norepinefrina
G. Agenți inotropi pozitivi-bisoprolol, carvedilol

Următoarele afirmații despre tratamentul formelor de insuficiență cardiacă acută sunt adevărate,
cu excepția:
D. În embolia pulmonară-revascularizare miocardică.
I. În IC decompensată-morfină și digoxin dacă există hipotensiune arterială.
G. În ICA decompensată-IECA și betablocant.
E. În IC hipertensivă-pericardiocenteză.
F. În ICA asociată SCA -tromboliză de primă intenție chiar și cand există posibilitatea de
revascularizare precoce intervențională.
A. În EPA-morfina, NTG p.i.v, furosemid i.v.
B. În ICA decompensată- furosemid i.v., NTG p.i.v, agenți inotropi pozitivi în caz de hipotensiune
arterială
C. În ICA asociată SCA- revascularizare miocardică precoce
H. În tamponada cardiacă-pericardiocenteză
J. În embolia pulmonară-tromboliză

Cauzele aritmiilor cardiace sunt:

E. Inflamatia
F. Toxicele
H. Ischemia miocardica
I. Feocromocitom.
C. Cardiopatia congenitala.
A. Sindrom Bartter
B. Insuficienta hepatica
D. Miocardita
G. Hiposensibilitatea sinusului carotidian
J. Hipernatremia

Tulburarile de excitatie de la nivelul nodului sinusal pot fi:

A. Oprire sinusala.
B. Bradicardie sinusala.
C. Aritmie sinusala.
F. Tahicardie sinusala.
H. Stimulator migrant.
D. Fibrilatie ventriculara
E. Bloc de ramura stang
G. Bloc de ramura drept
I. Hemibloc stang anterior
J. Tahicardie ventriculara

Tulburarile in conducerea excitatiei sunt:

A. Bloc de ramura stang
E. Bloc atrioventricular total
G. Bloc sinoatrial
I. Bloc atrioventricular grad II Mobitz I
J. Bloc intraatrial
B. Extrasistolia atriala
C. Fibrilatia atriala
D. Tahicardia sinusala
F. Fibrilatia ventriculara
H. Tahicardia ventriculara

Manifestarile specifice de organ in caz de aritmie persistenta sunt:

C. Insuficienta renala cronica acutizata.
E. Insuficienta ventriculara stanga.
H. Crize de angina pectorala.
I. Insuficienta renala acuta.
A. Tablou de infarct mezenteric
D. Tulburari noi de ritm atrial
B. Insuficienta venoasa cronica
F. Hipersplenism
G. Splenomegalie
J. Insuficienta ventriculara dreapta

Manifestarile clinice in aritmiile cardiace:

A. Tegumente rece
C. Cianoza
D. Hipotensiune arteriala
H. Ritm cardiac neregulat
I. Sincopa
B. Icter mecanic
E. Lipotimie
F. Paloare
G. Prurit
J. Tegumente calde

Interpretare ECG intr-o aritmie urmareste:

B. Frecventa complexelor QRS
C. Determinarea ritmului dominant
H. Durata complexelor QRS
I. Prezenta sau absenta undei P
G. Morfologia undei P
A. Morfologia undei T
D. Durata segmentului QT
E. Morfologia undei U
F. Modificari ale segmentului ST
J. Amplitudinea undei T

Factori favorizanti ai aritmiilor sunt:

C. Fumat
F. Consum de cafea
G. Consum de bauturi energizante
I. Consum de droguri
J. Exces de alcool
A. Consum de ciocolata
B. Expunere la temperaturi crescute
D. Oboseala
E. Consum de bauturi carbogazoase
H. Expunere la temperaturi scazute

Tratamentul curativ al aritmiilor presupune:

C. Defibrilator implantabil
D. Cardiostimulare electrica temporara
F. Ablatie prin radiofrecventa
G. Medicatie antiaritmica
H. Metode chirurgicale
A. Suport inotrop
B. Administrarea de ranitidina
E. Administrarea de dopamina
I. Masaj cardiac extern
J. Implantarea de stent

Clasele de antiaritmice sunt:

B. Clasa IA
C. Clasa IV
F. Clasa IC
I. Clasa III
J. Clasa II
A. Alfablocante
D. Blocanti de receptori ai angiotensinei
E. Clasa IV A
G. Clasa III B
H. Clasa II A

Medicamentele antiaritmice sunt:

C. Sotalol
E. Metoprolol
F. Propafenona
I. Verapamil
J. Amiodarona
A. Captopril
B. Propofol
D. Spironolactona
G. Prazosin
H. Enalapril

Metode electrice pentru reducerea aritmiilor sunt:

A. Soc electric extern
C. Dispozitive antiartimice implantabile
E. Cardiostimulare electrica temporara
G. Cardiostimulare electica
D. Terapia prin radioablatie
B. Cardioversie farmacologica
F. Soc electric intern
H. Manevra Valsalva
I. Adenozina
J. Stimularea sinusului carotidian
Manifestari clinice in tahicardia supraventriculara:
A. Palpitatii cu durata variabila
B. Poliurie
C. Ameteli
E. Alterare hemodinamica
I. Neliniste
D. Palpitatii cu durata fixa
F. Somnolenta
G. Polidipsie
H. Dureri toracice prelungite
J. Polifagie

Diagnosticul ECG in aritmia extrasistolica ventriculara:

B. Complex QRS larg si deformat
D. Unda P absenta
E. Complex QRS precoce
H. Pauza compensatorie
I. Complex QRS neprecedat de unda P
A. Supradenivelare de segment ST
C. Aparitia unui nou complex QRS normal dupa pauza compensatorie:
F. Interval PR scurt
G. QRS ingust
J. Unde P precoce

372. Semne clinice in tahicardia ventriculara la frecvente >200/min:

A. Soc cardiogen
B. Durere toracica anterioara
D. Edem pulmonar acut
F. Ameteli
G. Hipertensiune arteriala
C. Greturi
E. Hipotensiune arteriala
H. Anasarca
I. Sincopa
J. Varsaturi

Cauzele de FV sunt:
C. Ischemie miocardica acuta.
D. Insuficienta cardiaca severa.
H. Efect proaritmic medicamentos.
I. Miocardita.
J. Cardiomiopatie dilatativa.
G. Tulburari electrolitice (ale sodiului)
A. Bloc atrioventricular grad I
B. Endocardita
E. Tratament betablocant
F. Fibrilatia atriala

Cauze de aparitie a bradiaritmiilor:

A. Tonus vagal crescut
D. Miocardita
E. Boala de nod sinusal
G. Stenoza aortica
I. Ischemie miocardica acuta
B. Tonus vagal scazut
C. Insuficienta aortica
F. Hipertiroidie
H. Hipertermie
J. Bloc de ramura stang

Consecintele bradiaritmiilor sunt:

B. Asistola.
E. Afectarea perfuziei coronariene.
F. Scadere debitului cardiac.
H. Afectarea perfuziei cerebrale.
I. Criza Adam-Stokes.
A. Perfuzie renala crescuta
C. Agitatie psiho-motorie
D. Perfuzie cerebrala crescuta
G. Criza Cheyne-Stokes
J. Cresterea debitului cardiac

Cauzele de aritmie cardiaca pot fi:

D. Interventii pe cord.
E. Hipoxie.
F. Sindrom de preexcitatie.
H. Boli autoimune.
G. Tireotoxicoza
A. Retinopatia diabetica
B. Tromboza venoasa profunda
C. Rectoragia
I. Infectia de tract urinar
J. Stenoza pilorica

Despre tulburarile in conducerea excitatie sunt adevarate urmatoarele:

A. Sunt reprezentate de blocul de grad inalt.
C. Sunt reprezentate de blocul de ramura stanga.
D. Sunt reprezentate de blocuri facsiculare.
G. Sunt reprezentate de blocul sinoatrial.
H. Sunt reprezentate de blocul atrioventricular total.
B. Sunt reprezentate de bradicardia sinusala
E. Sunt reprezentate de wandering pacemaker
F. Sunt reprezentate de tahicardia sinusala
I. Sunt reprezentate de oprirea sinusala
J. Sunt reprezentate de flutterul atrial

Despre preventia accidentelor tromboembolice in fibrilatia atriala sunt adevarate urmatoarele:

B. Un scor 0 impune tratament antiagregant plachetar.
C. Un scor CHADSVASC >1pentru barbati impune tratament anticoagulant.
D. Pentru risc se foloseste scorul CHADSVASC.
F. Se face prin anticoagulare orala pe termen lung.
G. Un scor CHADSVASC >2 pentru femei inpune anticoagularea.
A. Din categoria antivitamine K face parte apixabanul
E. Un scor 0 impune tratament anticoagulant
H. Anticoagularea orala se face cu Aspirina
I. Pentru risc se foloseste scorul PESI
J. Mentinerea INR intre 1 si 2

Diagnosticul ECG al flutterului atrial cuprinde:

D. Prezenta undei F.
F. Frecvente 250-350/min.
G. Aspect de dinti de fierastrau.
H. Prezenta undelor f.
I. Absenta undei P.
A. Prezenta undelor P
B. Frecvente 400-600/min
C. QRS largi si deformate
E. QRS absente
J. QRS regulate sau neregulate

Despre bradiaritmii sunt adevarate urmatoarele:

C. Simptomele sunt legate de scaderea debitului cardiac.
E. Cauzele pot fi organice sau functionale.
G. Reprezinta scaderea frecventei sub <60/min.
H. Pot fi asimptomatice la efort sau in somn la sanatosi.
I. Bradiaritmiile cu frecvente <35-40/min se numesc bradiaritmii majore.
A. Infarctul miocardic este o cauza functionala a bradiaritmiilor
B. Reprezinta cresterea frecventei >50/min
D. Tonusul vagal crescut este o cauza organica
F. Sunt simptomatice la pacientii sanatosi in timpul somnului
J. Bradiaritmiile cu frecvente sub 60 min se numesc bradiaritmii majore

Frecvența respiratorie descrisă ca fiind bradipneea este:

A. 12 resp./min
C. 10 resp./min
E. 15 resp./min
F. 14 resp./min
J. 16-18 resp./min
B. 22 resp./min
D. 23 resp./min
G. 20-21 resp./min
H. 25 resp./min
I. 24 resp./min

Dispneea are următorii parametri:

B. Inspiratorie –ca fază
F. Expiratorie –ca fază
E. Cronică-- ca mod de instalare
I. Intermitență- ca durată
J. Tahipneea- ca frecvență
A. Bradipneea-ca mod de instalare
C. Intermitentă- ca fază
D. Cronică-ca durată
G. Expiratorie- ca frecvență
H. Tahipneea- ca durată

Următoarele boli sunt considerate cauze ale dispneei:

A. BPOC
B. Astmul bronșic
D. Citoacidoza diabetică
F. Anemii severe
J. Aspirații de corpi străini
E. Colica biliară
C. Hepatita acută
G. Litiaza renală
H. Ulcer gastric
I. Meningita

Următoarele simptome pot fi întâlnite în afecțiuni respiratorii:

B. Hemoptizie
D. Dureri toracice
E. Dispnee
G. Febră
I. Tuse
A. Poliurie
C. Midrează
F. Melenă
H. Hematurie
J. Diaree
Dispneea este un simptom care poate fi în următoarele afecțiuni:
C. Astmul bronșic
D. Uremie
E. Anemii
G. Citoacidoza diabetică
H. Bronsiectazii
A. Ulcerul duodenal
B. Hepatita acută
F. Meningita virală
I. Boala Crohn
J. Cancerul glandei mamare

Tusea poate fi categorisită în:

A. Uscată în pleurite.
C. Sonoră în tumori pulmonare.
D. Nocturnă în criza de astmul bronșic.
F. Productivă (umedă) în bronsiectazii.
H. Răgușită în afecțiuni ale laringelui.
B. Răgușită în pneumonie
E. Productivă în pleurite
G. Sonoră în astmul bronșic
I. Nocturnă în tumori pulmonare
J. Uscată în bronșiectazii

Hemoptizia este un simptom care se caracterizează prin:

C. Este precedată de anxietate.
D. Este precedată de gust sărat și metalic.
F. Sânge venit cu efort de tuse din căile aeriene subglotice.
G. Trebuie diferențiată de hemoragia din cavitatea bucală.
I. Precedată de senzație de tensiune, caldură retrosternală.
A. Sânge venit cu vomă
B. Sânge din AVC.
E. Sânge subcutanat
H. Sânge cu scaune
J. Sânge nazal

Tusea uscată (seacă, chinuitoare) este caracteristică următoarelor boli:

A. Pleurezii.
C. Debutul cancerului bronhopulmonar.
G. Pneumotorax.
H. Pleurite.
J. Sindroame de compresiune ale căilor aeriene.
B. Bronșiectazie
D. Abcesul pulmonar
E. Afecțiuni ale laringelui
F. TBC
I. Tumori mediastinale

Prin inspecția aparatului respirator putem constata:

A. Hipocratismul indică BPOC.
E. Poziția șezândă a pacientului indică tulburări ale ventilației pulmonare.
F. Scăderea globală a amplitudinii mișcărilor respiratorii indică Emfizem pulmonar.
H. Inegalitate pupilară indică cancerul bronhopulmonar apical.
I. Herpes labial semn în pneumonia pneumococică.
B. Numărarea spațiilor intercostale
C. Deformații localizate în pneumonii
D. Hipocratismul indică TBC
G. Poziția șezândă a pacientului indică BPOC
J. Transmiterea vibrațiilor vocale

Palparea vibrațiilor pulmonare pot fi:

D. Abolita în pneumotorax.
F. Diminuată în emfizem pulmonar.
H. Abolită în obstrucții bronșice complete.
I. Exagerate în pneumonii.
J. Diminuate în pleurezii.
G. Abolită în pleurezii
A. Exagerate în pneumotorax
B. Exagerate în pleurezii
C. Diminuate în pneumonii
E. Exagerate în obstrucții bronșice complete

Despre ascultație toracică:

A. Murmurul vezicular este abolit în pneumonii.
B. Raluri sunt zgomote supraadăugate.
C. Murmurul vezicular diminuat în cazul persoanelor obeze.
H. Murmurul vezicular este zgomot fiziologic.
J. Suflu laringotraheal este fiziologic.
D. Suflu cavitar se ascultă în pneumonii
E. Ralurile cu tonalitate joasă sunt sibilante
F. Raluri subcrepitante se ascultă în cancerul bronhopulmonar
G. Ralurile cu tonalitate înaltă sunt ronflante
I. Timbrul se ascultă în TBC

Despre radiografie toracică simplă:

F. Radiografia toracică ne dă informații despre coaste.
H. Prin radiografia toracică vedem umbra cordului
I. Nuanța neagră în radiografie indică preznța de aer.
J. Radiografia toracică ne ajută în diagnosticul TBC.
D. Prin radiografia toracică putem vedea spațiul mediatinal
A. Ne dă informații despre artere coronare
B. Ne dă informații despre volumul de aer în sfârșitul inspirului
C. Se poate face pentru gravide în primul trimestru al sarcinii
E. Se face obligatoriu cu pacientul în poziția de decubit dorsal
G. Putem diagnostica tipul de cancer bronhopulmonar

În relații cu investigațiile radiologice ale aparatului respirator:

C. Radiografia toracică simplă ne ajută în diagnosticul pneumonei.
D. Tomografia computerizată ne prezintă secțiuni foarte subțiri în diverse planuri.
E. Tomografia computerizată se bazează pe efectul radiațiilor X.
H. Fibrobronhoscopia are avantaje în vizualizarea directă a lumenului bronșic.
J. Mediastinoscopia se folosește în patologia tumorală.
A. Fibrobronhoscopia se poate face fără pregatire specială
B. Mediastinoscopia ne ajută în determinarea volumul de aer expirat
F. Tomografia computerizată nu se bazează pe raze X
G. Radiografie toracică simplă ne da informații despre diamerul bronșic
I. Cu ajutorul tomografiei computerizate putem lua biopsie

În relație cu pandemia de SARS-COV2 ( COVID-19 ):

C. Transmiterea infecției cu SARS-COV2 se face de la persoană la persoană pe cale respiratorie.
D. Cel mai precis test este RT-PCR.
H. Izolarea pacientului nu ajută în profilaxie
I. Testul rapid se bazează pe probe prelevate prin tamponament nazo-faringian.
J. Putem folosi kituri de testare rapidă pentru diagnosticul
G. Testul rapid dă rezultat în 20-30 de minute
A. Este suficient testul rapid pentru a confirma diagnosticul
B. Niciuna de mai sus
E. Testul rapid dă rezultatul după două ore.
F. Persoanele de sex feminin sunt capabile să transmită virusul de două ori mai mult decât persoanele
de sex masculin

Următoarele sunt considerate volume pulmonare statice:

B. VER- volumul expirator de rezervă.
D. Volumul curent.
F. CVF- capacitate vitală forțată.
G. VIR- volumul inspirator de rezervă.
J. CV- capacitate vitală.
A. VEMS- volumul extern mobilizat pe secundă
C. Volumul maxim de aer inspirat
E. CVF- capacitate de volum foarte mare.
H. CPT- capacitate pleurală maximă
I. VIR- volumul intern în retracții intercostale

În relații cu spirometria:
B. Contraindicată la pacienții cu infarct miocardic recent.
C. Contra indicate în pneumotorax.
D. Testează volume pulmonare statice.
H. Se efectuează cu pacientul în poziția șezândă.
J. Aparatul folosit este spirometrul.
A. Se efectuează la pacient în decubit lateral stâng
E. Se poate efectua la pacienții cu hemoptizie
F. Se poate efectua pentru pacienții cu infecții respiratorii acute
G. Testează dimenisiunea cavității toracice
I. Aparatul folosit este laparascop

Urmatoarele sunt caracteristici ale sindromului obstructiv:

E. Scăderea VEMS (sub 80% din valoarea teoretică)
H. Apare în astmul bronșic.
J. Apare în BPOC.
C. Se întâlnește în broșiectazii
A. Apare în broșiolită
I. Apare în bronșita acută
B. Se poate întâlni ca rezultat al TBC pulmonar
D. Este complicație a pneumoniei
F. Semn al cancerului bronhopulmonar
G. Se întâlnește în Emfizem pulmonar
Urmatoarele caracterizează difuzia gazului alveolar:
A. Creșterea grosimii membranei duce la scăderea difuziei.
B. Litera A în ecuația lui Fick pentru difuzia gazului reprezintă suprafața disponibilă pentru schimbul
Gazului.
D. Scăderea difuziei odată cu scăderea suprafeței membranei.
H. Scăderea difuziei odată cu scăderea gradientului presional alveolar.
I. Scăderea difuziei odată cu scăderea solubilității gazului.
C. Solubilitatea scazută a gazului este o condiție optimă pentru difuzie
E. Creșterea grosimii membranei duce la creșterea difuziei gazului
F. Scăderea suprafeței membranare duce la creșterea maximă a difuziei
G. Malformații congenitale ale coloanei vertebrale crește difuzia cu 10%
J. Litera V în ecuația lui Fick pentru difuzia gazului reprezintă coeficientul de dfiziune

În relație cu ecuația lui Fick pentru difuzia gazului:

A. ∆P reprezintă diferența de presiune parțială a gazului.
C. A este suprafața disponibilă pentru schimbul de gaz.
D. Ecuație este Vg=[ K*(A)(∆P)]/T.
G. Litera V reprezintă volumul de gaz transferat pe unitatea de timp.
J. Litera K reprezintă coificientul de difuziune al gazului.
B. Litera A este diferența de presiune parțială a gazului
E. Litera K reprezintă suprafața disponibilă pentru schimbul de gaz
F. Ecuația este ∆P= [(A) K*(T)]
H. Ecuația este Vg=[ K*(A) (P)]/T
I. Litera V reprezintă coeficientul de difuziune a gazului

DLCO (Diffusing capacity of lungs for carbon monoxide) se caracterizează prin:

A. DLCO normal > 75% din valoarea prezisă, chiar până la 140%.
B. Moderat scăzut 40%--60%.
G. Ușor scăzut de la 60% până la limita inferioară a normalului.
H. Măsurarea se bazează pe respirații unice.
I. Sever scăzut <40%.
C. Normalul este 45%
D. Se poate efectua la pacienții cu intoleranță la stres
E. Sever scăzut <10%
F. Moderat scăzut între 30%-40%
J. Se măsoară la pacienții cu durere toraco-abdominală

În relatia cu CPET (testarea de efort cardiopulmonară):

A. CPET implică măsurări ale aportului de oxygen respirator (Vo2 ).
B. Dispneea inexplicabilă este o indicație pentru a efectua CPET.
D. Se oprește la apriția modificarii ECG ischemice.
F. Încetează când apar dureri toracice anginoase.
H. Reflectă capacitatea maximă a unei persone de a prelua, transporta și folosi oxigenul.
G. Amețelile nu sunt o indicație pentru încetenirea CPET
C. CPET nu ajuta pacienții cu boli respiratorii
E. Se continuă CPET dacă apar dureri toracice intermitente
I. Confuzia nu este o indicație pentru încetinirea CPET
J. Tensiune diastolică de 100 mgHg este o cauză de încetenirea CPET

Afecțiuni obstructive bronșice se caracterizează prin:

A. BPOC este o boală caracteristică adultului.
 C. Include două entități BPOC și astmul bronșic.
D. Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene.
E. BPOC are cosecințe locale.
J. Obstrucție căilor aeriene.
B. BPOC este o boală intâlnită la copii
F. BPOC limitează parțial reversibil căile aeriene
G. Include numai bronșita cronică
H. Include numai emfizemul pulmonar
I. Astmul bronșic este o boală ireversibilă odată cu tratmentul

Următoarele sunt afecțiuni obstructive bronșice:

A. Emfizemul pulmonar și bronșita cronică.
B. Astmul bronșic și bronșita cronică.
C. Emfizemul pulmonar.
F. Astmul bronșic.
I. Bronșita cronică.
D. TBC pulmonară
E. Bronșiolita
G. Pneumonia pneumococică
H. Bronșiectazie
J. Pleurezii

În legatura de BPOC se încadrează:

A. Susceptibilitatea genetică este factor favorizant.
C. Este a 4-a cauză de mortalitate în lume.
E. Ireversibil / parțial reversibil.
F. Factorul de risc cel mai important este fumatul și durata fumatului.
J. Obstrucția este cronică.
B. Caracterizat prin hiposecreție bronșică
D. Poluarea atmosferică nu este factor favorizant
G. BPOC afectează 40% dintre adulți
H. Este a 2-a cauză de mortalitate în lume
I. Este o boală specifică copilului

Urmatoarele au legatură cu bronșita cronică:

A. Se caracterizează prin tuse cu expectorație zilnică cel putin 3 luni pe an, minimum 2 ani consecutiv.
C. Are perioade de somnolență și cefalee.
D. Are ca simptom expir prelungit, wheezing și tiraj.
E. Tuse cu expectorație zilnică.
F. Considerată ca afecțiune obstructivă.
I. Are tuse cu expectorație zilnică
B. Se defenește ca tuse cu expectorație continuă minimum un an de zile
G. Are ca simptom tusea seacă chinuitoare
H. Are una din forme bronșită asmatiformă
J. Complicația frecventă este Adenocarcinom

Bronșita cronică are ca simptome:

B. Cefalee.
C. Perioade de somnolență.
E. Respirație cu expir prelungit.
G. Wheezing.
J. Respirație cu buzele pensate (teguiate).
A. Hematimeza
D. Arsura toracică
F. Dispneea inspiratorie
H. Tachipneea
I. Ragușeala

Emfizemul pulmonar se caracterizează prin urmatoarele:

A. Stadiul 1 al dispneei este dispneea la mers în pantă cu ritm normal
E. Se poate asculta murmurul vezicular diminuat
H. Dispneea
J. Hipersonoritatea pulmonară
F. Are semne de hiperinflație pulmonară
B. Tusea seacă
C. Dureri epigastrice
D. Dureri toracice
G. Retracții intercostale
I. Melena

Următoarele sunt caractere ale stadiilor de severitate ale dispneei:

B. Stadiul O – dispneea la efortul fizic mare.
G. Stadiul 1 --dispneea la mers în pantă cu ritm normal
H. Stadiul 2—dispneea la mers pe teren plat cu ritm normal
A. Stadiul 3—dispneea pe teren plat cu propiul ritm după 100 de metri
D. Stadiul 4—dispneea la efort minim
C. Stadiul 1—dispneea la mers pe teren plat cu ritm normal
E. Stadiul 3—dispneea la effort fizic mare
F. Stadiul 4—dispneea pe teren plat cu propiul ritm după 100 de metri
I. Stadiul O—dispneea la mers în pantă cu ritm normal
J. Stadiul 2—dispneea la efort minim

Hiperinflația pulmonară are urmatoarele semne:

G. Aspectul bolnavului de (pink puffer) (roșu gâfâitor)
B. Torace dilatat în butoi
C. Respirații limitate
J. Gâtul este scurtat
D. Fose supraclaviculare pline
A. Torace retractat
E. Retracții intercostale
F. Diametrul transvers al toracelui este normal
H. Diametrul toracic anteroposterior este normal
I. Mișcări respiratorii normale

Urmatoarele se pot vedea în radiografia toracică la bolnav cu emfizemul pulmonar:

D. Silueta cardiacă de dimensiuni reduse.
E. Diafragm aplatizat.
F. Hipertransparența pulmonară.
I. Bule de emfizem.
J. Cresterea spațiului clar retrosternal.
A. Umbra la nivelul lobului mijlociu drept
B. Lărgirea spațiului mediastinal
C. Hipotransparența pulmonară
G. Retracții intercostale
H. Accentuarea desenelui vascular în periferie în contrast cu hilurile

Diagnosticul diferințial BPOC se poate face cu următorele afecțiuni:

B. Astm bronșic
C. Bronșiectazii
E. TBC pulmonar
I. Insuficiența cardiacă congestivă
J. Neoplasmul bronhopulmonar
A. Bronșita acută
D. Ulcerul gastric
F. Pneumonia pneumococică
G. Laringita acută
H. Pleurzii

Următoarele sunt efecte adverse ale Aminofilinei:

C. Tahicardia sinusală
D. Aritmiile
I. Tremurul extremitățiilor
G. Insomnia
F. Dureri epigastrice
A. Hematemeza
B. Hemoptizie
E. Senzație de vomă
H. Epistaxis
J. Melena

Următoarele medicaminte pot fi administrate în tratarea BPOC:

D. Ventolin
F. Salbutamol
G. Hemisuccinat de hidrocortizon
H. Aminofilin
E. Atrovent
A. Meteclopromide
B. Aspirina
C. Furosemida
I. Famotidina
J. Omeprazol

Următoarele structuri biologice participă în procesul inflamator al Astmului bronșic:

A. Neutrofile
C. Mastocite
D. Macrofage
E. Limfocite T
G. Eozinofile
B. Osteocite
F. Eritrocite
H. Renina
I. Trombocite
J. Globoline
Factorii declanșatori ai Astmului bronșic sunt:
B. Allergenii.
C. Infecții respiratorii.
D. Fumatul pasiv.
F. Efortul fizic.
J. Betablocante
A. Medicații antidiareice
E. Penicilina G
G. Creșterea temperaturii atmosferice
H. Medicație antiemetică
I. Tratmentul cu hidrocortison

Astmul bronșic se manifestă prin următorele simptome:

A. Tusea neproductivă chinuitoare
E. Bolnavul este anxios
F. Tuse cu expectorație
H. Wheezing
I. Dispneea tip expirator
J. Bradipneea
B. Transpirații abundente
C. Tahipneea
D. Dispneea de tip inspirator
G. Febra 39 ͦC

Starea de rău astmatic se caracterizează prin urmatorele:

B. Se însoțește de tulburări cardiocirculatorii
E. Se însoțește de tulburări neurologice
G. Se însoțește de insuficiență respiratorie
J. Nu răspunde la bronhodilatatore
C. Bolnavul este anxios
H. Aspirina nu este factor declanșator
A. Durata minimă de 12 ore
D. Dispneea este moderată
F. Se pot asculta raluri
I. Debutul este brusc

În relație cu clasificarea astmului în funcție de gradul de severitatea gasim:

B. În Stadiul-2 simptome > 1 dată pe săptămână ,dar < 1dată pe zi.
C. În Stadiul-4 simptome permanente.
E. În Stadiul-3 exacerbări care influențează activitatea și somnul.
F. În Stadiul-1 simptome intermitente.
I. În Stadiul-3 simptome cotidiene.
A. În Stadiul-2 simptome permanente
D. În stadiul -1 simptome cotidiene
G. În Stadiul -4 Exacerbări care influențează somnul
H. În Stadiul -3 simptome intermitente
J. În Stadiul -4 simptome intermitente

Următoarele sunt complicații ale Astmului bronșic:

C. Enfizemul subcutanat.
F. Pneumotorax.
G. Suprainfecția bronșică.
I. Fracturi costale.
J. Sincopa.
A. Migrena
B. Bronșiectazii
D. Limfadenita axilară
E. Pleurezii
H. Pneumonia pneumococică

Tratamentul stării de rău astmatic cuprinde umatoarele:

A. Oxigenoterapie pe sonda nazală.
D. Antibiotice în caz de secretie purulentă pe sonda de aspirație traheobronșică.
G. Beta 2 simpaticomimitice în doze mari pe cale inhalatorie.
I. Aminofilin I.V în bolus.
J. CS pe cale sistemică în doze mari.
B. Doze mari de Vit. C
C. Nitroglecirină sublingual
E. Injecție cu Atropină
F. Acid salicilic
H. Oxigenoterapie în doze de 7-8 L/min

Sindromul bronșitic acut se caracterizează prin:

E. Febra/subfebrilitate
F. Mialgii
H. Cefalee
J. Tusea este seacă sau productivă, mucoasă în traheobronșită virală
C. Diaree
A. Raguseala
B. Dureri lombare
D. Scăderi ponderale
G. Hemoptizie
I. Tusea seacă mai frecventă

Ca etiologie traheobronșita poate fi cauzată de:

A. Virusul sincitial respirator
F. Adenovirusuri
H. Rinovirusuri
I. Virusul paragripal
C. Virusul gripal
B. Stafilococcus auriu
D. E.coli
E. Bacilul Koch
G. Streptococcus pneumniae
J. Klebsiella

Următoarele sunt complicații ale pneumoniei comunitare:

C. Meningita
D. Artrita
E. Organizarea exsudatului alveolar
F. Endocardita
G. Necroza parinchimului pulmonar
A. BPOC
B. Emfizem pulmonar
H. Laringita acută
I. Pleurezii
J. Adenocarcinom

Următoarele sunt simptome ale pneumoniei pneumococice:

A. Febra în platou sau neregulată
D. Starea generala alterată
G. Tusea
H. Debutul este brusc
I. Dispnee
B. Debutul este insidious
C. Starea generală este bună
E. Hemoptizie
F. Febra este continuă
J. Scăderea ponderală

Complicații ale pneumniei pneumococice sunt:

A. Meningita
E. Pleurezii
F. Pericardita purulentă
H. Abces pulmonar
J. Suprainfecție
B. Cancer bronhopulmonar
C. Gastrita
D. Emfizem pulmonar
G. TBC pulmonar
I. Astmul bronșic

Urmatoarele considerate ca agenți etiologici al pneumoniei cu germeni gram negativi:

C. Pseudomonas aerogionosa
D. Hemophilus influenzae
E. Klebsiella pneumoniae
F. Proteus
H. E.coli
A. Bacilul Koch
B. Stafilococcus auriu
G. Gonococcus
I. Streptococcus
J. Virusul sincițial respirator

Manifestările polimorfe extrapulmonare ale pneumoniei cu Chlamydia sunt:

A. Pericardita
C. Splenomegalie
D. Meningoencefalita
H. Tiroidita
J. Icter
B. Sinusita
E. Cholicestita
F. Abcesul dentar
G. Mastita
I. Pancreatita
Următoarele sunt caractere ale pneumoniei nosocomiale:
B. Febra este >39 ͦC continuă
D. Severă - necesită internare ATI
H. Alt factor de risc este ventilația mecanică prelungită
F. Disfuncție multiplă de organe (soc,IRA …)
G. Dintre factori de risc (Diabet zaharat, Malnutriție)
J. Afectarea neurologică
C. Alcoolismul nu este factor de risc
A. Virusul sincitial respirator cel mai frecvent ca etiologie
E. Sedarea și reintubarea este indicată
I. Este o pneumonie care apare după 2 săptămâni de la internarea în spital

În relație cu tuberculoza sunt următoarele noțiuni:

B. Procentajul infecției este 30% din populatia globului
C. Incidența maximă a bolii în Africa și sud-estul Asiei
E. TBC pulmonar este o problemă majoră de sănătate publică
F. Sunt forme rezistente la medicație
G. Este o afecțiune epidemică
A. Toate formele răspund la medicație foarte repede
D. Incidența maximă a bolii în Europa și America de sud
H. Niciuna de mai sus
I. A crescut numărul cazurilor în timpul pandemiei cu COVID-19
J. Procentajul global al infecție este 60%

Tuberculoza poate fi în forme extrapulmonare și este:

B. TB urogenitală
C. TB cutanată
D. TB meningeană
F. Tb osteoarticulară
G. TB ganglionară
A. TB sanguină
E. TB pancreatică
H. TB hipofizei posterioare
I. TB Tiroidei
J. TB glandei paratiroidiene

Următoarele simptome se întâlnesc în Tuberculoza pulmonară:

A. Tusea persistentă cu expectorație
B. Febră/Subfebrilitate
C. Dureri toracice
D. Scăderea ponderală
J. Transpirații nocturne
E. Hematurie
F. Dispneea expiratorie
G. Creșterea glicemiei
H. Tulburări acustice
I. Melenă

Următoarele noțiuni sunt în relații cu testul cutanat la Tuberculină:

A. Locul preferat pentru administrarea PPD este fața anterioară a antebrațului
C. Administrarea PPD se face strict intradermic
I. Trebuie citit după 72 de ore de la administrarea intradermică a PPD
J. PPD inseamnă (purified protein derivative)
B. Testul cutanat la tuberculină mai este denumit și (Testul Mantoux)
D. Testul se administrează subcutanat
E. Testul se citește în primele 24 de ore
F. O reactivă dermică cu diametrul de 5mm se cosideră Negativă
G. Testul se face pentru toată populația în fiecare an ca programul de profilaxie
H. PPD inseamnă (Protein with Partial Devision)

Următoarele proceduri sunt importante în scopul profilaxiei față de TBC:

B. Dezinfecție periodică de focar
E. Vaccinarea BCG
G. Testarea cotațiilor pre intradermoreacție la Tuberculina
H. Educație sanitară a populației
J. Izolarea cazurilor obligatoriu
A. Programul de tratament se face după antibiogramă
C. Izolarea bolnavilor nu este obligatorie
D. Vaccinarea cu BCG nu dă rezultat suficient
F. Chimioprofilaxie cu Kanamicină
I. Testarea în masă a populației prin intradermoreacție la Tuberculină

Următoarele droguri sunt de linia a I-a folosite în tratamentul TBC:

B. EMB (etambutolul).
D. PZA (pirazinamida).
G. HIN (izoniazida).
I. RIF (rifampicina).
J. Streptomicina.
A. Kanamicina
C. Etionamida
E. Capreomicina
F. Amikacina
H. Viomicina

Dintre complicațiile abcesului pulmonar putem numara:

C. Bronsiectazii
F. Amiloidoza
G. TBC pulmonar
I. Piopneumotorax
J. Mediastinita
A. Cancerul glandei mamare
B. Pneumonia pneumococică
D. Adenocarcinom
E. Bronșita cronică
H. Sinusita

Următoarele noțiuni se înâlnesc în bronșiectazie:

A. Reprezintă dilatarea permanentă și ireversibilă a bronhiei cu diametrul mediu.
D. TBC pulmonar se consideră o cauză a bronșiectaziei.
E. 70% din cazurile de bronșiectazie au etiologie infecțioasă.
G. Aspectul radiografie toracice a bronhiei cu pereții ingroșati (aspect în linii de tramvai).
C. Anomalii de dezvoltare pulmonară are rol în etiologie bronșiectazie.
B. Bronșiectaziile dobândite sunt generalizate
F. Reprezintă cavități pline cu lichid în lobul pulmonar inferior drept
H. Examenul CT pulmonar nu ajută în realizarea unui diagnostic
I. 20% din cazuri au etiologie infecțioasă
J. Toate bronșiectaziile sunt secundare

Următoarele sunt complicații ale bronșiectaziei:

B. Cord pulmonar cronic
G. Fibroza pulmonară
H. Insuficiența respiratorie
I. Empiem
J. Amiloidoza
A. Splenomegalie
C. Pleurita
D. Pleurezii
E. Adenocarcinom pulmonar
F. Insuficiența renală cronică

Cancerul bronho-pulmonar se manifestă prin următoarele simptome și semne:

D. Tusea seacă sau productivă
F. Dispnee
G. Astenie în stadiul avansat
H. Hemoptizie
J. Dureri toracice
A. Tensiune arterială sistolică < 90mmHg
B. Exoftalmie
C. Edeme ale membrelor inferioare
E. Hipertrofie a ganglionilor limfatici cervvicali.
I. Febră 39 ͦC continuă

Următoarele sunt considerate factori de risc al cancerului bronho-pulmonar:

D. BPOC
E. Fibroza pulmonară interstițială
F. Fumatul
G. Substanțe carcinogene (azbest,radon,arsenic….)
J. Virusurile oncogene (papilomavirusului)
A. Hipersideremie
B. Munca la temperaturi ridicate
C. Administrarea de lungă durată a vitaminei B12
H. Sindromul Down
I. Anticoncepționale pe lungă durată

Următoarele sunt caractere ale Adenocarcinomului pulmonar:

C. Nu se manifestă cu hemoptizie
E. Ritmul de creștere lent
F. Frecvent situate la periferie
I. Puțin sensibil la radio- și chimioterapie
B. Prognosticul este mai sever
A. Ritmul de creștere este foarte rapid
D. Este un cancer dependent de tutun
G. Cel mai frecvent tip histologic actual
H. Frecvent situate în lobul mijlociu drept
J. Mai frecvent la barbați fumători

Investigațiile paraclinice care pot ajuta în diagnosticul cancerului bronho-pulmonar sunt:

C. Fibrobronhoscopia
D. Examenul sputei
F. Toracoscopia
I. Tomografia computerizată CT
J. Spirometrie
A. Hemocultura
B. Biopsia ganglionilor limfatici cervicali
E. Radiografia toracică
G. Testarea coleterolemiei și protinemiei
H. Radiografia abdominală

Următoarele noțiuni sunt în legatură directă cu pleurezii:

A. Prezența de transpirații nocturne + subfebrilitate + hemoptizie indică etiologia TBC.
D. Durere de tip pleural cu caracter de junghi.
H. Dispnee.
I. Acumularea de lichid în cavitatea pleurală.
F. Abolirea vibrațiilor vocale la palpare
B. Hipersonoritate la percuția toracică
C. Murmurul vezicular este clar
E. Acumularea de sânge în cavitatea pleurală
G. Tensiunea arterială diastolică este crescută > 100mmHg
J. Acumularea de lichid in mediastinul

Raportat la mecanismul apariției revărsatelor pleural toate variantele următoare sunt corecte:
A. Resorbție scăzută de lichid din spațiul pleural
B. Scăderea presiunii coloidosmotice
E. Creșterea presiunii hidrostatice de filtrare
I. Producția crescută de lichid față de normal
G. Creșterea permeabilității capilare
C. IRA (insuficiența renală acută)
D. Creșterea tensiunii arteriale sistolice > 165mmHg
F. Hipoxemie
H. Insuficiența cardiacă
J. Scăderea proteinelor sanguine

Următoarele noțiuni sunt corecte în ceea ce privește clasificarea stadială a cancerului bronho-pulmonar:
A. T—indică tumora
B. N1—N3 indică localizarea adenopatiei
F. T1---T4 indică diminsiuni și caracteristici
H. N—indică adenopatii , N0 indică absența adenopatiei
J. M indică metastaze la distanță—M0 metastaza absentă, M1 metastaza prezentă
C. N----indică natura și tipul tumorii
D. T1-----T3 indică distributia adenopatiei
E. T--- indică localizarea pulmonară a tumorei
G. M indică prezența tumorii
I. M1-----M4 indică volumul și diminsiunea tumorii

Se pot determina metastazele extrapulmonare a CBP cu următoarele simptome:

C. Dureri osoase vertebrale--- metastază prezentă la nivelul sistemului osos
D. Hematuria---metastaza prezentă la nivelulu rinichiului
I. Melena----metastază prezentă la nivelul rectal
H. Hepatomegalie, icter obstructiv---- metastază prezentă la nivelul ficatului
F. Cefalee, hipertensiune intracraniană---meatastază prezentă la nivelul creirului
A. Vărsături cu sânge--- metastază la nivelul creierului
B. Slabirea generală----metastază prezentă la nivelul ficatului
E. Tulburări de comportament ---- metastază prezentă la nivelul sistemului osos
G. Hemipareza/hemiplegie—metastază prezentă la nivelul sistemului osos
J. Convulsii , Confuzie----metastază prezentă la nivelul creierului

446. Nefropatiile glomerulare pot determina urmatoarele tipuri de sindroame:

A. Nefritic acut.
C. Nefrtic rapid progresiv.
D. Nefrotic.
G. Anomalii urinare asimptomatice.
B. Nefritic cronic.
E. Infectii de tract urinar
F. Pielonefrita acuta
H. Azotemie postrenala
I. Pielonefrita cronica
J. Litiaza urinara

Sindromul nefritic acut se caracterizeaza clinic prin:

C. Debut clinic acut
D. Pacientii nu au antecedente de afectare renala
I. Hematurie
J. Oligurie
E. Hipertensiune arteriala
B. Debut clinic insidios
A. Hipotensiune arteriala
F. Piurie
G. Poliurie
H. Este asimptomatic

Sindromul nefritic acut se caracterizeaza biologic prin:

B. Cilindri hematici.
C. Insuficienta renala acuta.
D. Hematii dismorfice in urina.
G. Hematurie.
J. Proteinurie moderata.
A. Cilindri leucocitari
E. Bacterii in urina
F. Urini limpezi
H. Proteinurie de rang nefrotic
I. Nu au proteinurie

Sindromul nefrotic se caracterizeaza prin:

A. Hipoalbuminemie.
C. Edeme.
D. Lipidurie.
I. Proteinurie de tip nefrotic, peste 3,5 g/zi.
F. Piurie
B. Pacientii nu au proteinurie
E. Pacientii nu au tulburari de coagulare
G. Proteinurie minima
H. Hiperlipoproteinemie
J. Poliurie

Sindromul nefrotic impur este definit prin:

I. Insuficienta renala, hematurie si hipertensiune arteriala
J. Hematurie
D. Asocierea insuficientei renale
B. Asocierea hipertensiunii arteriale
G. Elemente de sindrom nefrotic
A. Poliurie
C. Pacientii nu au tulburari de coagulare
E. Piurie
F. Proteinurie minima
H. Pacientii nu au lipidurie

In sindromul nefrotic se pot aplica urmatoarele masuri de reducere a proteinuriei:

A. Anticoagulante.
C. Restrictia aportului de sare.
H. Tratament antihipertensiv.
I. Statine.
J. Dieta hipoproteica.
B. Aport hiperlipidic
D. Aport hiperproteic
E. Dializa peritoneala
F. Aport normal de sare
G. Nicio masura

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre glomerulonefrita acuta poststreptococica:

B. Are patogeneza imuna
C. Infectia primara este localizata faringean sau cutanat
D. Este indusa de infectie cu streptococ beta-hemolitic
H. Este prototipul glomerulonefritei acute
J. Este cea mai frecventa forma de glomerulonefrita acuta postinfectioasa
A. Este indusa de infectie cu stafilococ auriu
E. Nu are etiologie
F. Nu poate cauza insuficienta renala acuta
G. Infectia primara este localizata pulmonar
I. Nu are tratament

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre glomerulonefrita acuta poststreptococica:

B. Poate induce edem pulmonar acut
C. Hematurie cu cilindri hematici
D. Debut la 2-3 saptamani dupa o infectie streptococica
J. Manifestari de sindrom nefritic acut
I. Poate produce insuficienta renala acuta
A. Pacientii nu prezinta hematurie
E. Pacientii nu prezinta proteinurie
F. Nu este posibila evolutia catre insuficienta renala acuta
G. Nu are tratament
H. Nu este posibila evolutia catre hipertensiune arteriala
Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre glomerulonefrita acuta poststreptococica:
A. Titrul ASLO este crescut
C. Poate induce insuficienta renala acuta
E. Beneficiaza de tratament cu penicilina sau moldamin
F. Are evolutie variabila, de la vindecare completa pana la cronicizare
G. Pot fi necesare diureticele in tratament
B. Nu necesita diuretice
D. Nu are tratament
H. Complementul seric este crescut
I. Nu necesita restrictie de sare
J. Moldaminul nu este indicat

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre glomerulonefrita rapid progresiva:

C. Debut acut sau insidios
D. Evolutie rapida catre insuficienta renala cronica terminala
F. Pot fi idiopatice si secundare
I. Pot exista anticorpi anti-membrana bazala glomerulara
A. Poate determina hipertensiune arteriala
B. Nu poate determina retentie azotata
E. Se poate vindeca spontan
G. Nu necesita corticoterapie
H. Este pastrata functia renala
J. Nu prezinta hematurie

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre glomerulonefrita cronica:

B. Evolueaza cu hipertensiune arteriala
C. Au evolutie de lunga durata
D. Pot fi determinate de catre diabetul zaharat
H. Evolueaza catre boala renala cronica
I. Sunt frecvent primitive
A. Boala nu poate fi o complicatie a diabetului zaharat
E. Se vindeca spontan
F. Are evolutie rapida
G. Nu determina sindrom nefritic cronic
J. Pacientii nu evolueaza catre boala renala cronica

In etiopatogenia infectiilor de tract urinar, sunt corecte urmatoarele afirmatii:

D. Este posibila colonizarea ascendenta cu bacterii
E. Nu pot fi fungice
F. Escherichia coli este bacteria cel mai frecvent implicata in calea ascendenta de colonizare
G. Afecteaza mai frecvent sexul feminin
I. Calea ascendenta este situatia cea mai frecventa
A. Colonizarea ascendenta este rara
B. Colonizarea ascendenta nu este posibila
C. Colonizarea hematogena nu este posibila
H. Este posibila colonizarea hematogena cu bacterii
J. Afecteaza rar sexul feminin

Caracteristicile cistitei acute sunt:

A. Disurie, polakiurie si senzatie imperioasa de mictiune
B. Polakiurie
E. Este prezenta piuria
F. Senzatie imperioasa de mictiune
J. Disurie
C. Disuria nu este caracteristica
D. Polakiuria nu este caracteristica
G. Sunt prezente durerile lombare
H. Febra este frecventa
I. Proteinurie nefrotica

Caracteristici ale pielonefritei acute sunt:

A. Pacientii au piurie
B. Afecteaza pielonul si interstitiul renal
D. Este prezent sindromul febril
F. Este o infectie de tract urinar inalta
H. Sunt prezente dureri lombare
C. Nu exista risc de cronicizare
E. Durerile lombare sunt absente
G. Nu sunt prezenti cilindrii leucocitari
I. Nu afecteaza interstitiul renal
J. Nu este o afectiune severa

Caracteristici ale pielonefritei acute sunt:

B. Tratamentul antibiotic este recomandat a fi conform cu antibiograma
C. Poate evolua cu insuficienta renala acuta
G. Este obligatoriu de recoltat urocultura
I. Pacientii au leucocitoza cu neutrofilie
J. Piurie cu cilindri leucocitari
A. Nu exista posibilitatea cronicizarii
D. Antibiograma nu este necesara
E. Sindromul inflamator nu este prezent
F. Nu poate evolua catre insuficienta renala acuta
H. Nu se indica recoltarea de uroculturi

Caracteristici ale pielonefritei cronice sunt:

G. Pot prezenta piurie
D. Progresie lenta catre boala renala cronica
I. Simptome clinice variabile
H. Este cauza de hipertensiune arteriala
J. Imagistic, rinichii sunt mici, boselati, asimetrici
A. Nu are tratament
B. Nu este cauza de boala renala cronica
C. Nu pot exista acutizari
E. Nu este cauza de hipertensiune arteriala
F. Imagistic rinichii au aspect normal

Colica renala se manifesta clinic prin:

B. Hematurie
G. Greturi, varsaturi
I. Durere lombara
C. Durere lombara cu iradiere functie de localizarea calculilor
F. Iradierea durerii lombare functie de localizarea calculilor
A. Anomalii urinare asimptomatice
D. Miastenie
E. Gust metalic
H. Insomnii
J. Astenie

Formele de manifestare clinica ale litiazei urinare pot fi:

I. Colica renala
D. Asimptomatica
B. Forma cu hematurie
F. Forma febrila
H. Oligoanurie
A. Idiopatica
C. Eritematoasa
E. Forma pseudogripala
G. Durere retrosternala
J. Gastroenterita

Elementele definitorii ale insuficientei renale acute cuprind urmatoarele elemente:

A. Retentie azotata acuta
C. Oligoanurie
F. Declin rapid al functiei renale
H. Acidoza metabolica
I. Retentie hidrosalina
B. Creatinina serica nu se modifica
D. Nu are tratament
E. Alcaloza metabolica
G. Nu poate fi reversibila
J. Acidoza respiratorie

Printre cauzele insuficientei renale acute pot fi enumerate:

B. Cauze functionale, intrinseci si obstructive
A. Azotemie postrenala
C. Azotemie renala intrinseca
D. Azotemie prerenala
J. Hipovolemia
E. Hidratarea optima
F. Diabetul zaharat controlat
G. Boala renala cronica
H. Anemia macrocitara
I. Anemia feripriva

Urmatoarele situatii clinice pot provoca insuficienta renala acuta de cauza prerenala:
A. Arsuri.
C. Diuretice administrate in exces.
G. Sepsis.
H. Hipovolemia.
J. Debit cardiac scazut .
D. Debit cardiac crescut
B. Litiaza urinara
E. Adenomul periuretral
F. Hipervolemia
I. Hidratarea adecvata

Urmatoarele elemente sunt caracteristice insuficientei renale acute:

B. Diminuarea filtrarii glomerulare.
C. Hemodializa poate fi necesara pentru mentinerea supravietuirii
E. Necroza tubulara acuta.
G. Prezinta o faza poliurica.
I. Pot exista forme nonoligurice
A. Nu poate fi reversibila
F. Nu are tratament
D. Creatinina serica este in limite normale
H. Hemodializa este inutila
J. Nu are cauze obstructive

Manifestari clinice in boala renala cronica pot fi:

C. Hipervolemie
E. Insuficienta cardiaca
J. Hipotermie
B. Ateroscleroza precoce
G. Hiponatremie la ingestia excesiva de lichide
A. Nu pot exista acutizari
D. Nu este cauza de hipertensiune arteriala
F. Adenopatii mediastinale
H. Nu are tratament
I. Angiodisplazie de colon

Manifestari clinice in boala renala cronica pot fi:

J. Hiperkalemie
H. Susceptibilitate crescuta la infectii
I. Osteodistrofie renala
E. Plaman uremic
C. Pericardita hemoragica
A. Angiodisplazie de colon
B. Adenopatii mediastinale
D. Nu are tratament
F. Nu este cauza de hipertensiune arteriala
G. Nu pot exista acutizari

Manifestari clinice in boala renala cronica pot fi:

B. Tulburari neuromusculare.
I. Fetor uremic.
E. Anemie prin scaderea sintezei de eritropoetina
J. Tendinta la hemoragii
D. Anemie prin hemodializa
A. Nu este cauza de hipertensiune arteriala
C. Angiodisplazie de colon
F. Adenopatii mediastinale
G. Nu pot exista acutizari
H. Nu are tratament

Urmatoarele afirmatii sunt reale in stadializarea bolii renale cronice:

F. Calcularea clearence de cretinina.
G. Stadiul de boala renala cronica terminala se defineste prin clearence de creatinina < 15 ml/min saudializat.
H. Clearence de creatinina normal este 97-137 ml/min la bărbaţi şi 88-128 la femei.
J. Pentru calcularea clearencelui de creatinina se poate folosi formula Cockroft-Gault
A. Pentru calcularea clearencelui de creatinina se poate folosi formula MDRD (modified diet in renaldisease)
B. Nu are importanta stadializarea bolii renale cronice
C. Clearenceul de creatinina normal este < 90 ml/min
D. Nu este importanta greutatea corporala
E. Nu este importanta creatinina serica
I. Nu este importanta stadializarea bolii

Masurile de tratament adresate bolii renale cronice sunt:

A. Corectarea factorilor reversibili.
B. Evitarea nefrotoxicelor.
C. Tratamentul hipertensiunii arteriale.
D. Restrictia de proteine in dieta.
F. Restrictia de sare.
E. Nu exista tratament conservator
G. Sunt permise proteinele in dieta fara restrictii
H. Este permisa sarea in dieta fara restrictii
I. Nu are tratament
J. Controlul hipertensiunii arteriale nu este important

Masurile de tratament adresate bolii renale cronice sunt:

D. Restrictie de sare si diuretice de ansa in retentia hidrosalina.
F. Bicarbonat de sodiu in acidoza metabolica.
H. Restrictia de fluide in caz de hidratare excesiva.
I. Hemodializa.
J. Transplant renal.
A. Nu are tratament
B. Hemodializa nu reprezinta o resursa terapeutica
C. Transplantul renal nu reprezinta o resursa terapeutica
E. Dializa peritoneala nu reprezinta o resursa terapeutica
G. Nu pot exista acutizari

Hiperkalemia din boala renala cronica are urmatoarele resurse terapeutice:

C. Glucoza hipertona tamponata cu insulina
E. Dializa
I. Rasini schimbatoare de ioni administrate per os
A. Diuretice de ansa.
F. Bicarbonat de sodiu.
B. Dializa nu are efect
D. Nu are tratament
G. Nu este necesar tratamentul
H. Administrarea de NaCl
J. Boala renal cronica nu induce hiperkalemie

Recoltarea urinii pe 24 de ore – scop :

B. Dozare cantitativa a microalbuminuriei .
D. Dozare cantitativa a acidului vanil mandelic.
F. Dozare cantitativa a Na si K urinar .
H. Dozare cantitativa a glicozuriei.
J. Dozare cantitativa a creatininei urinare.
A. Nu ofera date importante
C. Nu se poate doza microalbuminuria
E. Nu se poate doza K urinar
G. Nu se poate doza Na urinar
I. Nu se poate doza glicozuria

Proba Addis urinara – scop :

A. Diagnosticarea patologiei renale şi a tractului urinar.
B. Prezenta in urina de hematii.
D. Prezenta in urina de cristale.
E. Prezenta in urina de cilindri.
H. Prezenta in urina de leucocite.
C. Determinarea glicozuriei
F. Determinarea potasemiei
G. Determinarea proteinuriei
I. Determinarea sodemiei
J. Determinarea microalbuminuriei

Sumarul de urina poate oferi urmatoarele informatii:

A. Prezenta de bacterii.
E. Date despre boli renale sau metabolice.
F. Examen microscopic, sedimentul urinar.
G. Compozitie chimica.
I. Aspecte macroscopice.
B. Nu este util in bolile metabolice
C. Nu ofera informatii
D. Nu este util in bolile renale
H. Nu este indicat in bolile renale
J. Nu este indicat de rutina

Urocultura – indicatii, recoltare:

A. Este necesar un urocultor steril
C. Se recolteaza din prima urina de dimineata sau pe sonda urinara
D. Este necesara toaleta regiunii urogenitale
E. Identificarea agentilor patogeni implicati in infectiile urinare si efectuarea antibiogramei
J. Se reclteaza din jetul mijlociu
B. Nu este necesara toaleta regiunii urogenitale
F. Nu a4juta la orientarea antibioterapiei in infectiile de tract urinar
G. Nu este necesara in infectiile de tract urinar
H. Nu este necesar un recipient steril
I. Nu se poate recolta de pe sonda urinara

Masurile preventive in insuficienta renala acuta sunt:

A. Hidratarea adecvata.
B. Evitarea drogurilor nefrotoxice.
E. Hidratarea adecvata si N-acetilcisteina pentru profilaxia nefropatiei de contrast.
G. Evitarea deshidratarii.
H. Mentinerea unui debit cardiac adecvat.
C. Nu este important debitul cardiac
D. Se pot administra droguri nefrotoxice fara ajustarea dozei
F. Hidratarea adecvata nu este utila in profilaxia insuficientei renale acute prerenale
I. Evitarea deshidratarii nu este utila in profilaxia insuficientei renale acute prerenale
J. Insuficienta renala acuta prerenala nu are masuri preventive

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre reumatismul articular acut:

B. Este o coplicatie intarziata a faringitei cu streptococ betahemolotic grup A.
E. Apare la varste tinere (5-15 ani).
A. Un prim episod reumatismal predispune la noi atacuri de reumatism articular acut
F. Poate determina la adult valvulopatii
G. Este indus de o reactie autoimuna indusa de antigenele streptococului betahemolitic de grup A
C. Se produce concomitent cu faringita streptococica
D. Un prim episod nu poate fi urmat de noi atacuri reumatismale
H. Nu are tratament
I. Nu are mecanism imun
J. Nu poate afecta cordul

Reumatismul articular acut prezinta urmatoarele criterii de diagnostic:

J. Criterii majore, minore si dovezi ale infectiei streptococice in antecedentele imediate
H. Dovezi ale infectiei streptococice in antecedentele imediate
F. Criterii minore si majore
C. Criterii minore
I. Criterii majore
A. Dovezi ale infectiei stafilococice in antecedente
B. Nu sunt descrise criterii de diagnostic
D. Sindrom nefritic
E. Doar criterii minore
G. Doar criterii majore

Reumatismul articular acut prezinta urmatoarele criterii majore de diagnostic:

A. Eritem marginat
D. Cardita
E. Poliartrita
G. Noduli subcutanati
I. Coreea
B. Hipertensiunea arteriala
C. Nu poate determina afectare cardiaca
F. Artralgii
H. Boala renala cronica
J. Febra

Reumatismul articular acut prezinta urmatoarele criterii minore de diagnostic:

A. Febra
F. Artralgii
G. Antecedente de RAA
H. Bloc atrioventricular de gradul I
I. Sechele valvulare reumatice
B. Nu exista criterii minore
C. Cardita
D. Coreea
E. Hipe7rtensiunea arteriala
J. Bola renala cronica

Masuri de tratament in reumatismul articular acut:

A. Profilaxie primara
C. Corticoterapie in formele severe
H. Penicilinoterapie
J. Profilaxie secundara
G. Tratament curativ
E. Nu este necesar regimul igienodietetic
B. Corticoterapia nu este indicata
D. Nu are tratament
F. Penicilinoterapia nu este indicata
I. Nu se admistreaza aspirina

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre profilaxia primara in reumatismul articular acut:
C. Penicilinoterapie.
D. Este necesara pentru prevenirea primului atac reumatismal.
E. Eritromicina la cei alergici la penicilina.
J. Diagnosticul precoce si prompt al faringitei streptococice.
G. Necesita tratament antiinflamator
A. Nu este necesara
B. Moldaminul este cea mai comoda metoda de antibioterapie
F. Antibioterapia este necesara pe o durata mai mare de o luna
H. Nu este necesara antibioterapia
I. Pacientii alergici la penicilina nu primesc antibioterapie

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre profilaxia secundara in reumatismul articular acut:
A. Este sufienta o singura doza de Moldamin.
B. Se realizeaza pentru a preveni noi atacuri reumatismale dupa un prim atac.
E. Pentru pacientii alergici la penicilina este indicata eritromicina.
G. Se efectueaza dupa ce pacientul a avut un prim atac reumatismal.
F. Penicilinoterapie pe o durata variabila functie forma primului atac reumatismal
C. Nu este necesara antibioterapia
D. Nu este necesara antibioterapia
H. Nu este necesara
I. Moldaminul este cea mai comoda metoda de antibioterapie
J. Necesita tratament antiinflamator

Cauzele stenozei mitrale sunt:

F. Congenitala.
J. Reumatismul articular acut este cea mai frecventa cauza.
G. Poate fi simulata de mixomul atrial stang
B. Poate fi simulata de un tromb atrial stang
C. Rar lupus eritematos sistemic
A. Boala renala cronica
D. Hipertensiunea arteriala
E. Hipertensiunea pulmonara
H. Ateromatoza aortica
I. Disectia de aorta

Manifestarile clinice caracteristice ale stenozei mitrale pot fi:

B. Dispnee, edem pulmonar acut
C. Hemoptizii
F. Dispnee progresiva de efort
I. Fatigabilitate
E. Edem pulmonar acut
A. Glicozurie
D. Hematurie
G. Poliurie
H. Este asimptomatica in formele severe
J. Proteinurie

Printre semnele fizice caracteristice ale stenozei mitrale putem enumera:

A. Facies mitral
C. Suflu presistolic apical in ritm sinusal
D. Zgomot 1 intarit
E. Semne de insuficienta cardiaca dreapta
I. Suflu sistolic in focarul aortic
B. Hipersfigmie
F. Presiune arteriala diferentiala divergenta
G. Suflu diastolic aortic
H. Puls celer et altus
J. Uruitura diastolica apicala

Explorarile paraclinice utile in valvulopatii sunt:

A. Ecocardiografia transtoracica
D. Radiografia toracica
F. Cataterism cardiac
G. Ecocardiografia transesofagiana
H. Electrocardiograma
B. Aortografia
C. Radiografia renala simpla
E. Nu sunt necesare explorari paraclinice
I. Urografia intravenoasa
J. Electrocardiograma

Complicatiile posibile ale stenozei mitrale sunt:

A. Edem pulmonar acut
C. Insuficienta cardiaca dreapta
D. Embolii sistemice
E. Endocardita infectioasa
F. Fibrilatia atriala
B. Nu exista complicatii
G. Prolapsul de valva mitrala
H. Disectia de aorta
I. Hipertensiunea arteriala
J. Stenoza aortica

Indicatiile de anticoagulare orala cronica in stenoza mitrala sunt:

B. Fibrilatia atriala
E. Antecedente tromboembolice
F. Pregatirea pentru conversia fibrilatiei atriale
I. Stenoza mitrala severa
J. Trombi atriali stangi
A. Nu este necesara anticoagularea in general
C. Stenoza mitrala larga in ritm sinusal
D. Nu este necesara anticoagularea in pregatirea pentru conversia fibrilatiei atriale
G. Atriu stang de dimensiuni mici
H. Este necesara antiagregarea plachetara
Conversia fibrilatiei atriale la ritm sinusal in stenoza mitrala este indicata in urmatoarele situatii:
C. Pacientul nu are antecedente tromboembolice
G. Fibrilatie atriala mai recenta de 1 an
B. Atriu stang mic
E. Absenta trombilor atriali stangi ecografic
D. Pacientul este corect anticoagulat
A. Nu are tratament
F. Nu exista indicatii de conversie a fibrilatiei atriale
H. Sunt prezenti trombi atriali stangi
I. Fibrilatie atriala veche
J. Pacientul nu este corect anticoagulat

Tratamentul chirurgical in stenoza mitrala este indicat in urmatoarele situatii:

B. Clasa NYHA III-IV
C. Embolii recurente
F. Suprafata orificiului mitral < 1 cm2
G. Trombi atriali stangi
I. Femei tinere care doresc o sarcina
A. Asimptomatic, cu suprafata orificiului mitral > 1 cm2
D. Clasele Nyha I-II, cu suprafata orificiului mitral > 1 cm2
E. Insuficienta mitrala usoara
H. Stenoza mitrala larga
J. Nu are indicatii de tratament chirurgical

Dezavantajele protezelor valvulare mecanice sunt:

B. Trombogene
C. Risc hemoragic
F. Risc de troboza, din care motiv necesita anticoagulare cronica pe viata
H. Necesita anticoagulare orala cronica pe viata
J. Risc de colmatare a protezei
A. Nu au dezavantaje
D. Nu necesita anticoagulare cronica
E. Nu au risc emboligen
G. Durabilitate scazuta
I. Nu sunt trombogene

Cauze de insuficienta mitrala pot fi:

B. Dilatarea ventriculului stang
C. Prolaps de valva mitrala
E. Endocardita infectioasa
F. Calcificarea de inel mitral
H. Reumatism articular acut
A. Disectia de aorta
D. Stenoza tricuspidiana
G. Aritmii
I. Stenoza mitrala
J. Stenoza pulmonara

497Cauze de insuficienta mitrala pot fi:

A. Traumatism toracic
B. Ruptura de pilier
I. Disfunctia ischemica de pilier
D. Degenerescenta mixomatoasa
F. Ruptura de cordaje
C. Stenoza tricuspidiana
E. Disectia de aorta
G. Stenoza pulmonara
H. Aritmii
J. Stenoza mitrala

498Cauze de insuficienta mitrala pot fi:

A. Boala cardiaca ischemica
B. Infarctul miocardic acut
C. Cardiomiopatia dilatativa
F. Ruptura cuspelor
G. Ulceratii ale cuspelor
D. Disectia de aorta
E. Stenoza tricuspidiana
H. Stenoza pulmonara
I. Stenoza mitrala
J. Aritmii

Tabloul clinic in insuficienta mitrala cronica se caracterizeaza prin:

B. Dispnee
I. Fatigabilitate
E. Suflu sistolic apical
H. Galop ventricular
G. Staza pulmonara
A. Puls tardus et parvus
C. Suflu sistolic aortic
D. Puls celer et altus
F. Suflu diastolic aortic
J. Nu pot prezenta uruitura diastolica

Complicatii ale insuficientei mitrale cronice pot fi:

D. Insuficienta cardiaca globala
F. Insuficienta ventriculara stanga
I. Endocardita infectioasa
C. Aritmii
A. Insuficienta cardiaca stanga
B. Pacientii nu au risc de endocardita infectioasa
E. Nu are complicatii
G. Stenoza aortica
H. Insuficienta aortica
J. Isuficienta cardiaca dreapta izolata

Tratamentul medicamentos al insuficientei mitrale cronice cuprinde urmatoarele masuri:

A. Diuretice
C. Profilaxia endocarditei infectioase
F. Vasodilatatoare
G. Restrictie de efort fizic
H. Restrictie de sare
B. Vasoconstrictoare
D. Nicio masura
E. Nu este necesara restrictia de sare
I. Nu este necesara profilaxia endocarditei infectioase
J. Nu sunt indicate vasodilatatoarele

Tratamentul chirurgical al insuficientei mitrale cronice cuprinde urmatoarele masuri:

F. Protezare valvulara mitrala
G. Reconstructia valvei mitrale
B. Anuloplastie mitrala
J. Proteza mitrala biologica
H. Proteza mitrala mecanica
A. Nu este necesar
C. Proteza biologica aortica
D. Nu are tratament chirurgical
E. Nu este indicat
I. Proteza mecanica aortica

Cauzele insuficientei mitrale acute pot fi:

D. Infarct miocardic acut
E. Valvuloplastia mitrala cu balon
H. Ruptura spontana in prolapsul de valva mitrala
I. Traumatism toracic
J. Endocardita infectioasa
A. Insuficienta aortica
B. Embolia pulmonara
C. Stenoza aortica
F. Disectia de aorta
G. Valvuloplastia aortica cu balon

Particularitatile insuficientei mitrale acute sunt:

F. Soc cardiogen
G. Debut brusc cu agravare rapida
H. Edem pulmonar acut
I. Suflu sistolic de intensitate redusa
A. Debit cardiac scazut
B. Pacientii sunt asimptomatici
C. Evolutia este lenta
D. Pacientii nu pot avea soc cardiogen
E. Pacientii nu pot avea edem pulmonar acut
J. Debut progresiv

Tratamentul insuficientei mitrale acute cuprinde urmatoarele masuri si afirmatii:

A. Este o urgenta chirurgicala
E. Se poate utiliza contrapulsatia aortica cu balon
D. Necesita stabilizare medicamentoasa
H. Sunt necesare medicamentele vasodilatatoare injectabile
F. Sunt necesare medicamentele inotrop pozitive
C. Nu este o urgenta chirurgicala
B. Este contraindicat balonul de cotrapulsatie aortica
G. Nu sunt indicate medicamentele inotrop pozitive
I. Nu necesita stabilizare medicamentoasa
J. Nu este necesar tratamentul

506Tratamentul insuficientei mitrale acute cuprinde urmatoarele masuri si afirmatii:

C. Sunt necesare medicamentele inotrop pozitive
D. Sunt necesare medicamentele vasodilatatoare injectabile
F. Necesita stabilizare medicamentoasa
G. Este o urgenta chirurgicala
J. Se poate utiliza contrapulsatia aortica cu balon
A. Nu necesita stabilizare medicamentoasa
B. Nu este o urgenta chirurgicala
E. Nu sunt indicate medicamentele inotrop pozitive
H. Este contraindicat balonul de cotrapulsatie aortica
I. Nu este necesar tratamentul

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre Prolapsul de valva mitrala:

B. Poate evolua cu moarte subita.
C. Reprezinta deplasarea superioara si posterioara a cuspelor mitrale in sistola.
D. Prezinta clic mezotelesistolic.
E. Suflul este mezotelesistolic.
I. Poate determina insuficienta mitrala severa
H. Pacientii nu au risc de insuficienta mitrala severa
A. Se vindeca spontan
F. Pacientii nu au risc de endocardita infectioasa
G. Valva mitrala este normala morfologic
J. Pacientii nu au risc de aritmii

Stenoza aotica valvulara poate avea urmatoarele cauze:

A. Degenerativa calcifica senila.
B. Congenitala.
I. Reumatismul articular acut.
J. Dobandita.
E. Bicuspidia aortica
C. Endocardita infectioasa
D. Disectia de aorta
F. Nu poate fi congenitala
G. Insuficienta mitrala
H. Stenoza mitrala

Simptomele caracteristice ale stenozei aortice sunt:

J. Sincopa, angina si dispneea de efort.
D. Durere anginoasa de efort.
F. Apar caracteristic la efort.
C. Dispneea de efort.
I. Sincopa de efort.
A. Polakiuria
B. Febra
E. Sunt prezente durerile lombare
G. Disuria
H. Proteinurie
Semnele clinice ale stenozei aortice sunt:
A. Pulsus tardus et parvus.
B. Suflu sistolic aortic riugos cu iradiere pe carotide.
J. Tensiune arteriala pensata
E. Tensiune arteriala sistolica mica
I. Dedublare paradoxala a zgomotului 2
D. Tensiune arteriala sistolica crescuta
C. Puls periferic amplu
F. Tensiune arteriala diferentiala mare
G. Hipertensiune arteriala
H. Suflu diastolic aortic

Explorarile paraclinice din stenoza aortica pot arata:

E. Ecocardiografia poate cuantifica severitatea stenozei aortice.
G. Radiografia toracica poate arata calcificari in butonul aortic.
H. Ecocardiografia poate evalua complicatiile stenozei aortice.
J. Hipertrofie ventriculara stanga tip baraj pe electrocardiograma
I. Hipertrofie ventriculara stanga la examinarea ecocardiografica
A. Coronarografia este totdeauna inutila
B. Nu este utila ecocardiografia
C. Nu ajuta la cuantificarea severitatii stenozei aortice
D. Nu apare hipertrofia ventriculara stanga
F. Nu este utila electrocardiograma

Complicatiile stenozei aortice pot fi:

B. Endocardita infectioasa
C. Insuficienta ventriculara stanga
D. Aritmii ventriculare
E. Moarte subita
F. Fibrilatie atriala
A. Pacientii nu au risc de moarte subita
G. Pacientii nu au risc de endocardita infectioasa
H. Pacientii nu au risc de bloc atrioventricular total
I. Pacientii nu au risc de aritmii ventriculare
J. Nu are complicatii

In tratamentul medical al stenozei aortice suht adevarate urmatoarele afirmatii:

B. Pacientii asimptomatici necesita evitarea eforturilor fizice sportive.
C. La pacientii simptomatici tratamentul medical are efecte modeste.
D. Digoxinul este indicat doar la pacientii cu fractie de ejectie redusa.
E. Pacientii asimptomatici necesita control bianual.
I. Este necesara profilaxia endocarditei infectioase.
A. Nu este necesara profilaxia endocarditei infectioase
F. Nu este necesar un tratament
G. Pacientii pot efectua eforturi fizice sportive
H. Digoxinul este un medicament esential
J. Stenoza aortica are doar tratament medicamentos

Tratamentul medical al stenozei aortice cuprinde urmatoarele masuri:

A. Betablocante pentru angina
D. Evitarea eforturilor fizice sportive
E. Profilaxia endocarditei infectioase
G. Diuretice in caz de staza pulmonara
H. Digoxin doar la pacientii cu fractie de ejectie scazuta
B. Nu este necesara prudenta la administrarea de nitroglicerina
C. Pacientii nu au nevoie de tratament
F. Pot efectua orice tip de efort fizic
I. Se pot administra diuretice fara prudenta
J. Nu este necesara profilaxia endocarditei infectioase

515Fibrilatia atriala in stenoza aortica severa:

B. Necesita controlul ritmului cu betablocante sau amiodarona
D. Necesita controlul ritmului cu amiodarona
E. Necesita cardioversie electrica cand e posibil
F. Necesita controlul ritmului cu betablocante
G. Poate determina soc cardiogen
A. Nu este indicata cardioversia electrica
C. Nu sunt necesare betablocantele
H. Nu este necesar controlul ritmului
I. Nu are tratament
J. Nu este necesara amiodarona

516Durerea anginoasa din stenoza aortica poate fi determinata de:

I. Consum miocardic de oxigen crescut
J. Debit sistolic mic
D. Ateroscleroza asociata
F. Cresterea masei miocardice disproportionat fata de capilare
G. Hipertrofia ventriculara stanga
A. Anomalii genetice
B. Anemia macrocitara
C. Presiune parietala redusa
E. Consum redus de oxigen la nivel miocardic
H. Debit sistolic crescut

517In tratamentul chirurgical al stenozei aortice sunt valabile urmatoarele afirmatii:

B. Consta in protezare valvulara aortica
H. Este indicat la asimptomatici cand se constata progresia disfunctiei cardiace
C. Este indicat la orice pacient simptomatic
I. Se pot folosi proteze mecanice aortice
F. Se pot folosi proteze aortice biologice
A. Nu este indicat
D. Nu se pot folosi proteze mecanice aortice
E. Nu se pot folosi proteze aortice biologice
G. Nu este necesara protezarea valvulara aortica
J. Pacientii simptomatici nu necesita interventie chirurgicala

518Tratamentul anatomic al stenozei aortice poate cuprinde urmatoarele variante:

I. Protezare valvulara aortica
A. Valvuloplastie aortica cu balon percutana
D. Utilizarea de proteze mecanice valvulare
E. Utilizarea de proteze biologice valvulare
F. TAVI
B. Nu are tratament chirurgical
C. Nu este necesar
G. Utilizarea de proteze mecanice valvulare nu este o optiune
H. Valvuloplastie aortica cu balon percutana nu este o optiune
J. TAVI nu este o optiune

519 Cauzele insuficientei aortice pot fi:

G. Boli ale aortei ascendente
D. Boli valvulare aortice
H. Reumatism articular acut
F. Bicuspidia aortica
E. Disectia de aorta
A. Stenoza aortica
B. Stenoza mitrala
C. Insuficienta mitrala
I. Boli mitrale
J. Dilatarea aortei abdominale

520 Printre cauzele insuficientei aortice cronice putem enumera:

J. Hipertensiunea arteriala
E. Anevrismele aortei ascendente
H. Disectia de aorta
I. Sindrom Marfan
G. Ectazia anuloaortica
A. Angiodisplazie de colon
B. Boli mitrale
C. Stenoza mitrala
D. Dilatarea aortei abdominale
F. Stenoza aortica

521 Elemente anatomopatologice ce sunt intalnite in insuficienta aortica cronica pot fi:
A. Hipertrofia excentrica a ventriculului stang
I. Dilatarea si hipertrofia excentrica a ventricului stang
E. Dilatarea inelului aortic
G. Dilatarea ventriculului stang
H. Dilatarea inelului mitral
B. Hipertrofia concentrica a ventriculului stang
C. Ventriculul stang nu se dilata
D. Ventricul stang de dimensiuni normale

F. Ingustarea orificiului mitral

J. Nu apar modificari anatomopatologice

522 Tabloul simptomelor clinice in insuficienta aortica cronica poate cuprinde, caracteristic:
G. Sindrom hiperkinetic
H. Pulsatii resimtite la nivelul gatului
A. Dispnee
J. Fatigabilitate
C. Angina
B. Icter
D. Pacientii nu au simptome in insuficienta aortica severa
E. Hematurie
F. Disurie
I. Polakiurie

523 In insuficienta aortica cronica se pot observa urmatoarele semne fizice:

J. Suflu diastolic aortic, musical
I. Suflu sistolic aortic de insotire
A. Puls celer et altus
E. Hiperkinezia bataii apicale
C. Rulment Austin-Flint
B. Suflu sistolic aortic izolat
D. Tensiune arteriala pensata
F. Puls slab perceptibil
G. Uruitura diastolica apicala izolata
H. Puls parvus et tardus

524 Urmatoarel semne fizice pot sa apara in insuficienta aortica cronica:

B. Suflu sistolo-diastolic la compresia arterelor femurale
H. Hipertensiune arteriala sistolica
J. Tensiune arteriala diferentiala mare
C. Pulsatii la nivelul arterelor mari
I. Pulsatii ale irisului
D. Nu sunt prezente semne fizice
A. Tensiune arteriala diferentiala mica
E. Puls parvus et tardus
F. Tensiune arteriala pensata
G. Tensiune arteriala sistolica mica

525 Explorarile paraclinice pot evidentia urmatoarele elemente in insuficienta aortica cronica:
A. Cord bovin pe radiografia toracica
B. Severitatea insuficientei aortice la examinarea ecocardiografica
D. Ecocardiografia nu poate evidentia cauzele .
E. Coplicatii ale insuficientei aortice la examinarea ecocardiografica
G. Hipertrofie ventriculara stanga pe electrocardiograma
C. Dilatare ventriculara stanga la examinarea ecocardiografica
F. Coronarografia nu este necesara
H. Pe radiografia toracica nu se observa cardiomegalie
I. Ecocardiografia nu este necesara
J. Explorarile paraclinice nu sunt necesare

526 Urmatoarele complicatii pot apare in insuficienta aortica cronica :

A. Insuficienta cardiaca globala
B. Insuficienta cardiaca stanga
C. Endocardita infectioasa
I. Aritmii atriale
J. Aritmii ventriculare
D. Nu se poate complica cu endocardita infectioasa
E. Nu sunt posibile complicatii
F. Insuficienta cardiaca dreapta izolata
G. Nu apar aritmii
H. Hematurie

527 Tratamentul medical in insuficienta aortica cronica cuprinde urmatoarele masuri:

C. Profilaxia endocarditei infectioase
H. Profilaxia secundara a reumatismului articular acut
D. Diuretice
F. Vasodilatatoare
G. Evitarea eforturilor fizice in functie de clasa NYHA
A. Nu este necesara profilaxia endocarditei infectioase
B. Nu este necesara restrictia de efort fizic
E. Vasodilatatoarele nu sunt necesare
I. Diureticele sunt inutile
J. Nu este necesar tratamentul

528 Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre tratamentul chirur gical in insuficienta aortica cronica:
A. Se realizeaza prin protezarea valvei aortice si eventual a aortei ascendente .
B. Se poate realiza prin inlocuirea aortei ascendente prin conduct aortic valvulat, functie de cauza .
C. Regurgitarea aortica minima nu necesita interventie.
H. Se poate realiza prin protezare valvulara aortica, functie de cauza.
J. Este indicat in insuficienta aortica severa
F. Nu se folosesc proteze mecanice
D. Protezarea aortei ascendente nu este posibila
E. Tratamentul chirurgical nu este necesar
G. Protezarea valvei aortice nu este posibila
I. Se intervine si in regurgitarile aortice minime

529 Printre cauzele insuficientei aortice acute putem enumera:

A. Valvuloplastie aortica cu balon
C. Endocardita infectioasa
F. Traumatism toracic
I. Disectia de aorta
J. Dezinsertia de proteza valvulara aortica
B. Valvuloplastia mitrala cu balon
D. Insuficienta mitrala
E. Stenoza mitrala
G. Stenoza aortica
H. Vasodilatatoarele

530 Particularitatile insuficientei aortice acute sunt:

A. Debut brusc cu agravare rapida
B. Edem pulmonar acut
D. Semne de hipersfigmie absente
I. Soc cardiogen
J. Suflu diastolic de intensitate redusa
C. Suflu sistolic
E. Pacientii nu pot dezvolta soc cardiogen
F. Pacientii nu pot dezvolta edem pulmonar acut
G. Debut insidios
H. Evolutie lenta

531 Masurile de tratament in insuficienta aortica acuta sunt:

D. Stabilizare hemodinamica .
E. Contrapulsatia aortica cu balon este contraindicata .
F. Medicamente vasodilatatoare intravenous.
G. Corectie chirurgicala de urgenta .
B. Medicamente inotrop pozitive
H. Nu sunt necesare medicamentele inotrop pozitive
A. Nu este necesara corectia chirurgicala
C. Nu sunt necesare medicamentele vasodilatatoare
I. Nu are tratament
J. Contrapulsatia aortica cu balon

532 Etiologia hepatitelor cronice cuprinde:

H. Virusurile hepatitice B, C si D
B. Ciuperci hepatotoxice
C. Boala Wilson
G. Citomegalovirus
E. Hepatita cronica virala
A. Insuficienta mitrala
I. Virusul hepatitic A
D. Stenoza mitrala
F. Virusul hepatitic E
J. Sindrom nefritic

533 In clasificarea etiologica a hepatitelor cronice sunt incluse:

I. Virusurile hepatitice B, C si D
J. Alcool
B. Ciuperci hepatotoxice
H. Statine
C. Acetaminofen
A. Boala renala cronica
D. Virusul hepatitic A
E. Stenoza mitrala
F. Hipertensiunea arteriala
G. Virusul hepatitic E

534 Din punct de vedere anatomopatologic, hepatitele cronice au urmatoarele caracteristici:

A. Hepatita cronica activa
B. Hepatita cronica persistenta
C. Hepatita cronica lobulara
I. Forme severe
J. Forme usoare
D. Bola renala cronica
E. Hepatita acuta
F. Cardita
G. Hipertensiunea arteriala
H. Coreea

535 Hepatita cronica indusa de virusul hepatitic B are urmatoarele caracteristici:

A. Cronicizeaza in 5-10% din cazuri
D. Risc de evolutie spre ciroza hepatica
H. Transmitere parenterala
I. Pentru diagnostic sunt utile dozarea de Ag HBs si AC anti HBc
J. Pot exista purtatori sanatosi
B. Nu se transmite parenteral
C. Nu este necesar regimul igienodietetic
E. Nu au risc de ciroza hepatica
F. Nu cronicizeaza
G. Nu are tratament

536 Hepatita cronica indusa de virusul hepatitic D are urmatoarele caracteristici:

G. Transmitere parenterala
E. Coinfectie sau suprainfectie a hepatitei virale B
A. Necesita prezenta virusului hepatitic B
H. Agraveaza tabloul clinic al hepatitei induse de virusul B
B. Creste riscul de ciroza hepatica
J. Nu creste riscul de cancer hepatic
C. Determina independent hepatita
D. Virusul hepatitic D nu cauzeaza hepatita cronica
F. Nu apare ca si coinfectie
I. Nu creste riscul de ciroza hepatica
537 Hepatita cronica indusa de virusul hepatitic C are urmatoarele caracteristici:
B. Transmitere parenterala
E. Transmitere la hemodializatii cronic
C. Cronicizeaza in peste 50% din cazuri
D. Marker serologic este titrul de Ac antiVHC
G. Risc crescut de cancer hepatic
A. Transmiterea este enterala
F. Nu se transmite
H. Nu cronicizeaza
I. Necesita prezenta virusului hepatitic B
J. Nu au risc de cancer hepatic

538 Printre manifestarile clinice din hepatitele cronice pot fi intalnite:

B. Sunt posibile forme asimptomatice
A. Debut frecvent insidios, la distanta de hepatita acuta
H. Spectru larg de manifestari
D. Sunt posibile forme severe
G. O parte evolueaza imediat dupa hepatita acuta
C. Toti pacientii sunt asimptomatici
E. Pulsatii arteriale ample
F. Dureri lombare
I. Hemoptizii
J. Piurie

539 Manifestari clinice intalnite in hepatitele cronice pot fi:

A. Hepatomegalie
B. Anorexie, varsaturi
F. Dureri epigastrice
H. Oboseala, fatigabilitate
C. Mialgii
G. Este asimptomatica in formele severe
D. Lombalgii
E. Durerile hepatice nu sunt o caracteristica
I. Poliurie
J. Nu este posibila aparitia icterului

540 Sunt posibile manifestari clinice extrahepatice in hepatitele cronice, cu urmatoarele caracteristici:
B. Sunt mai frecvente in hepatita cu virus C
C. Glomerulonefrita
D. Prin mecanism imun
E. Purpura
H. Artralgii
A. Sunt mai frecvente in hepatita cu virus E
F. Sunt mai frecvente in hepatita cu virus A
G. Presiune arteriala diferentiala divergenta
I. Suflu diastolic aortic
J. Hipersfigmie

541 Date de laborator in hepatitele cronice pot arata:

A. Markeri virali
D. Scaderea albuminelor serice
B. Cresterea bilirubinei
E. Crestere de transaminaze
G. Cresterea fosfatazei alcaline
C. Nu sunt necesare explorari paraclinice
F. Aortografia
H. Electromiograma
I. Urografia intravenoasa
J. Radiografia renala simpla

542 Masuri igieno-dietetice indicate in tratamentul hepatitelor cronice includ:

C. Evitarea alcoolului, abuzurilor
E. Medicatie hepatoprotectoare
G. Repaus prelungit
I. Evitarea alimentelor colecistochinetice
J. Urmarire periodica
A. Sunt permise abuzurile alimentare
B. Antiaritmice
D. Nu este indicat repausul
F. Nu este necesara modificarea programului de munca
H. Antihipertensive

543 Masurile de tratament in hepatitele cronice virale includ:

C. Masuri igieno-dietetice
D. Preparate de interferon
E. Inhibitori ai replicarii virale
F. Antivirale
B. Transplant hepatic
A. Antihipertensive
G. Antiaritmice
H. Anticoagulante
I. Nu sunt necesre preparate de interferon
J. Nu sunt necesare masuri igieno-dietetice

544 Hepatita cronica autoimuna reprezinta:

A. Pacientul nu are antecedente tromboembolice
C. Absenta trombilor atriali stangi ecografic
B. Pacientul este corect anticoagulat
E. Nu exista indicatii de conversie a fibrilatiei atriale
D. Fibrilatie atriala veche
F. Atriu stang mic
G. Nu are tratament
H. Sunt prezenti trombi atriali stangi
I. Fibrilatie atriala mai recenta de 1 an
J. Pacientul nu este corect anticoagulant

545 Manifestarile clinice din hepatita cronica autoimuna includ:

A. Clasele Nyha I-II, cu suprafata orificiului mitral > 1 cm2
B. Suprafata orificiului mitral < 1 cm2
C. Femei tinere care doresc o sarcina
D. Nu are indicatii de tratament chirurgical
E. Embolii recurente
F. Asimptomatic, cu suprafata orificiului mitral > 1 cm2
G. Trombi atriali stangi
H. Clasa NYHA III-IV
I. Stenoza mitrala larga
J. Insuficienta mitrala usoara

546 Datele de laborator din hepatita cronica autoimuna includ:

A. Trombogene
B. Nu sunt trombogene
C. Necesita anticoagulare orala cronica pe viata
D. Nu au dezavantaje
E. Risc hemoragic
F. Risc de colmatare a protezei
G. Risc de troboza, din care motiv necesita anticoagulare cronica pe viata
H. Nu necesita anticoagulare cronica
I. Nu au risc emboligen
J. Durabilitate scazuta

547 Examenul clinic obiectiv în anemii relevă:

A. Paloarea are tentă teroasă (pământie) în anemiile din neoplazii sau boala cronică de rinichi
B. Paloarea poate fi albă ca varul în anemia posthemoragică acută
C. Tegumente și mucoase palide în anemii
G. Nivelul palorii este mai precis la nivelul mucoaselor decât la nivelul tegumentului
J. Paloarea poate fi marcată prin subicter/icter în anemia Biermer sau anemiile hemolitice
D. Paloarea reprezintă eritroza tegumentelor și mucoaselor
E. Eritrodermia este prezentă
F. Părul devine crește rapid
H. Nivelul palorii este mai precis la nivelul tegumentului decât la nivelul mucoaselor
I. Paloarea este rar prezentă în anemii

548 Examenul obiectiv al aparatului cardiovascular în hemopatii:

D. Sufluri sistolice funcţionale în anemii
G. Sindromul de venă cavă superioară prin compresiune (limfoame mediastinale).
H. Trombozele arteriale şi venoase determinate de hipervâsozitatea sanguină (mielom multiplu)
I. Modificări ale TA (ex. HTA în policitemia vera)
J. Poate prezenta semne de insuficienţă ventriculară stângă sau globală
A. Frecvent bradicardie în anemii
B. Sufluri sistolice organice în anemii
C. Stabilește diagnosticul etiologic
E. Tromboze cardiace în anemii
F. Nu prezintă modificări patologice în anemii

549 Simptomele și semnele generale în hemopatii:

B. Cele cardiovasculare – frecvent se manifestă prin variate grade de dispnee
D. Cele digestive manifestate prin scăderea apetitului până la anorexie totală (în anemia Biermer)
E. Cele neuropsihice sunt necaracteristice şi diverse
H. Sindromul hemoragic este manifestat prin sângerări cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase
G. Durerile osoase apar frecvent în anemii
I. Palpitațiile pot fi manifestări în anemii
A. Febra este rar întâlnită în leucemii
C. Crizele de angină pectorală nu pot surveni în anemii
F. Nu poate să apară sindrom hemoragic
J. Manifestările psihice sunt specific

550 Hemoleucograma completă constă în determinarea:

E. Numărului de leucocite şi formulei leucocitare
G. Numărului de eritrocite (hematii)
J. Numărului de trombocite şi indicilor trombocitari
A. Concentraţiei de hemoglobină (Hb) şi a hematocritului (Ht)
B. Indicilor eritrocitari
C. Reticulocitele nu fac parte din hemoleucogramă
D. Hematocritul necesita investigații suplimentare
F. Numărului de megacariocite
H. Formula leucocitară necesită prelevări suplimenatare
I. Etiologiei anemiei
551 Numărătoarea elementelor figurate sanguine:
B. Determinarea se face din sângele venos recoltat pe anticoagulant
C. Hemoleucograma este un test screening extrem de util în evaluarea oricărei afecţiuni hematologice
D. Numărătoarea este inclusă în hemoleucogramă
E. Este metoda de analiza cantitativă a celor trei serii celulare (eritrocitară, leucocitară și plachetară)
J. Numărătoarea se poate face manual sau automat
A. Hemoleucograma poate diagnostica insuficiența renală
F. Hemoleucograma este utilă în diagnosticul cirozei hepatice
G. Numărătoarea se face exclusiv manual
H. Determinarea se face din sânge arterial
I. Este metoda de analiză calitativă a celor trei serii celulare

552 Explorările paraclinice de bază în anemii evidențiază:

A. Indicii eritrocitari permit aprecierea dimensiunilor şi încărcarea cu Hb a eritrocitelor .
C. Indicii eritrocitari utilizaţi frecvent sunt: VEM, CHEM, HEM .
E. Numărătoarea reticulocitelor permite clasificarea anemiilor în regenerative şi aregenerative .
F. Valorile normale ale hemoglobinei la femei sunt 12 – 16 g% .
I. Valorile normale ale numărului de hematii la bărbați sunt 4,5 – 6 milioane/mm3 .
B. Indicii eritrocitari sunt investigații opționale în caracterizarea anemiilor
D. Determinarea Hb se face fără ceilalţi parametri ai hemogramei
G. Indicii eritrocitari utilizaţi frecvent sunt: IC si reticulocitele
H. Valorile normale ale hemoglobinei la femei sunt 10-11 g%
J. Valorile hematocritului nu sunt utile în caracterizarea anemiilor

553 Studiul frotiului de sânge periferic:

B. Examinarea analizează anomaliile de formă, mărime, structură, detectează celule
Anormale .
C. Se examinează la microscop folosind coloraţii obişnuite şi speciale .
E. Constă în recoltarea celei de a-2 a picături de sânge după puncţionare, etalarea sa pe partea centrală a unei
lame speciale, care se acoperă cu o lamelă .
F. Metodă curentă de analiză morfologică a celulelor sanguine .
G. Se face sistematic când numărătoarea elementelor figurate este anormală .
A. Stabilește diagnosticul de anemie normocitară
D. Analiza presupune examinarea prin metoda Elisa
H. Nu determină anomaliile de formă a celulelor sangvine
I. Nu se face când numărătoarea elementelor figurate este anormală
J. Metodă curentă de analiză funcțională a celulelor sanguine

554 Referitor la leucocite:

C. Un număr de leucocite > 10.000/mm3 se numeşte leucocitoză .
D. Un număr de leucocite < 4000/mm3 se numeşte leucopenie .
F. Valorile normale ale leucocitelor sunt variabile cu vârsta, la adult sunt 4000- 10000/mm3 .
G. Leucocitoza masivă cu valori între 30.000 – 50.000/mm3 se numeşte reacţie leucemoidă .
H. Formula leucocitară constă din exprimarea procentuală şi în valori absolute a fiecărui tip de globule albe
A. Leucocitoza masivă cu valori între 30.000 – 50.000/mm3 se numeşte reacţie
leucopenică
B. Valorile normale ale leucocitelor sunt similare indiferent de vârstă
E. Monocitoza reprezintă creşterea numărului de leucocite
I. Monocitele sunt cel mai frecvent tip de globule albe
J. Leucopenia semnifică patologia leucocitelor (globulelor albe)

574. Despre trombocite sunt adevărate: (platformă)

I. Cresterea numărului de trombocite se numește trombocitoză
C. Scăderea numărului de trombocite se numește trombocitopenie
F. Implicate în procesul de hemostază
J. Sunt fragmente citoplasmatice lipsite de nucleu
A. Valoarea acestora este utilă în satbilirea dozei de heparină
B. Nu are rol în repararea tisulară
D. Tratamentul cu heparina nu le influențează
E. Valorile crescute favorizează hemoragiile
G. Sunt elemente sancvine nucleate ce cresc în infecții
H. Sunt utilizate în investigarea unor sângerări inexplicabile în organism

555 Coagularea este evaluată prin:

A. Timpul de trombină
H. Timpul de protrombină
E. Timpul parţial de tromboplastină
C. INR
J. Indicele Quick
B. Timpul de înjumătățire
D. Timpul de sângerare este un test de coagulare
F. Explorarea vasculară prin proba Rumpell-Leed se efectueaza de rutină
G. INR nu este un factor al coagulării
I. Timpul de protamină

556 Despre anemii este adevărat că:

A. Clasificarea morfologică se bazează pe indicii eritrocitari
E. În anemia macrocitară, hipercromă - VEM, HEM, CHEM au valori crescute
G. În anemia normocitară, normocromă - VEM, HEM, CHEM au valori normale
H. Este starea patologică definită prin reducerea Hb sub valorile normale corespunzătoare vârstei şi sexului
J. Concentraţia de Hb este criteriul esenţial de diagnostic
B. Clasificarea morfologică se bazează pe numărul de reticulocite
C. Valoarea hematocritului este criteriul esenţial de diagnostic
D. Fără scăderea numărului total de eritrocite, nu poate fi stabilit diagnosticul de anemie
F. În anemia microcitară - VEM, HEM, CHEM au valori normale
I. În anemia macrocitară - VEM, HEM, CHEM au valori normale

557 Referitor la anemia microcitară, hipocromă este adevărat că:

A. Talasemia este un astfel de tip de anemie
B. Un mecanism de producere este deficitul de fier
D. Un astfel de tip este anemia feriprivă
G. Un mecanism de producere este sinteza defectuoasă a lanţurilor α sau ß-globine
J. HEM, VEM, CHEM au valori scăzute
C. Anemia hemolitică este un astfel de tip
E. Un astfel de tip este anemia prin carenţă de vitamina B12
F. Mecanismul de producere sunt hemoragiile acute
H. HEM, VEM, CHEM au valori normale
I. VEM, HEM, CHEM au valori crescute

558 Referitor la anemia normocitară, normocromă este adevărat că:

D. VEM, HEM, CHEM au valori normale
E. Un astfel de tip este anemia posthemoragică acută
H. Anemia hemolitică este un astfel de tip
G. În majoritatea cazurilor, anemia din inflamaţii cronice este un astfel de tip
I. Un mecanism de producere este eritropieza insuficientă
A. VEM, HEM, CHEM au valori crescute
B. Carenţa de acid folic este un mecanism de producere
C. VEM, HEM, CHEM au valori scăzute
F. Anemia sideroblastică este un tip de anemie normocitară, normocromă
J. Deficit de fier este un mecanism de producer
559 Manifestări clinice sugestive pentru substratul etiopatogenic al anemiilor sunt:
B. Anemia prin deficit de vitamina B12: tulburări neurologice, gastrită, vitiligo
F. Anemii hemolitice: icter, splenomegalie, urini hipercrome
C. Anemia feriprivă: tulburări trofice ale fanerelor, ragade ale comisurilor, glosită
G. Anemii hemolitice: icter, modificări ale scheletului
I. Anemii aplastice: purpură, splenomegalie
A. Glosita apare în anemia posthemoragică acută
H. În anemia feriprivă apar tulburări neurologice
D. Hipertensiune arterială este caracteristică tuturor anemiilor
E. Dispneea este un simptom specific anemiei hemolitice
J. Icterul asociat nu este sugestiv pentru anemiilor hemolitice

560 Etapele de diagnostic în anemii cuprind:

A. Anamneza dă informaţii despre momentul şi modul debutului, manifestări de debut
H. Există anemie? Necesită confirmare prin hemogramă
B. Care este tipul de anemie? Necesită calculul indicilor eritrocitari
E. Caracterul regenerativ sau aregenerativ? Necesită evaluarea reticulocitelor
C. Care este substratul etiopatogenic (deficit de fier, de vitamina B12, acid folic, hemoliză, etc)?
D. Deficitul de fier este prima etapă de diagnostic in anemii
F. Debutul manifestărilor clinice nu este semnificativ, atât timp cât exista anemie
G. Efectuarea indicilor eritrocitari este opțională
I. Nu este necesară hemograma
J. Reticulocitele se efectuează doar în anemiile aplastice

561 Plan de explorări în anemii cuprinde:

G. Examen complet sânge periferic ± frotiu (după caz)
C. Puncţie medulară (după caz)
E. Dozare fier seric
A. Dozare vitamina B12, acid folic
B. Teste de hemoliză
D. Frotiul de sânge periferic este prima investigație de efectuat
F. Dozarea acidului folic se indică în caz de anemii microcitare, hipocrome
H. Testele de hemoliză se efectuează la toți pacienții cu anemii
I. Examenul complet de sânge periferic poate determina și prezența insuficienței
renale
J. Puncția medulară este utilă în anemiile feriprive

562 În anemia feriprivă:

C. Deficitul de aport este o cauză
F. Sarcina induce necesitați crescute de fier
H. O cauză sunt pierderile excesive prin hemoragii repetate la nivelul oricărui apparat sau sistem
I. Absorția deficitară este o cauză
J. Anemia feriprivă este mai frecventă la femei comparativ cu bărbaţii
A. Anemia feriprivă este mai frecventă la bărbați compartiv cu femei
G. Deficitul de fier se corectează cu spanac
B. Deficitul de vitamină B12 este o cauză
D. Lipsa acidului folic este o cauză
E. Absorția fierului se face la nivelul esofagului

563 Tratamentul curativ în anemia feriprivă constă în:

A. Efectele secundare ale preparatelor de fier includ coloraţia negru-cenuşie a materiilor fecale
B. Administrarea se poate face pe cale orală sau parenterală
C. Durata tratamentului este până la normalizarea valorilor Hb şi obligatoriu încă 6 luni pentru refacerea
depozitelor
E. Tratamentul oral este întotdeauna preferat
G. Substituţia cu preparate de fier (terapie marţială)
D. Durata tratamentului este până la normalizarea valorilor Hb, ulterior se oprește
datorită efectelor adverse
F. Tratamentul parenteral este de preferat
H. Tratamentul parenteral nu are efecte adverse notabile
I. Administrarea se face înaintea mesei
J. Transfuziile (de preferat masă eritrocitară izogrup, izoRh) se efectuează de rutină

564 Cauzele deficitului de vitamina B12:

A. Deficit de aport în caz de alcoolism cronic
C. Deficit de aport în caz de dietă exclusiv vegetariană
B. Deficit de absorbţie prin deficit de factor intrinsec
G. Necesităţi crescute în sarcină
I. Necesităţi crescute în neoplazii
D. Deficit de absorbție prin deficit de vitamina C
E. Necesități crescute la vârstnici
F. Deficit de aport în caz de dietă exclusiv lactată
H. Deficit de aport în caz de tabagism
J. Utilizarea inadecvată în bolile cardiace

565 Anemia Addison-Biermer este:

B. Anemia este macrocitară hipercromă
E. Anemia megaloblastică determinată de deficitul de factor intrinsec
G. Include triada: sindrom anemic + sindrom digestiv + sindrom neurologic
H. Puncţia sternală este obligatorie
J. Hemoleucograma evidenţiază pancitopenie
A. Concentraţia serică de vitamina B12 crescută
C. Dieta echilibrată va include obligatoriu spanac
D. Frotiul de sânge periferic nu aduce informații suplimentare pentru diagnostic
F. Tratamentul durează 6 luni
I. Tratamentul curativ este substituţie cu vitamina B12 administrată exclusiv per os

566 Anemia prin deficit de acid folic:

B. Anemie centrală megaloblastică
C. Este o anemie macrocitară, hipercromă
A. Cauză - deficit de aport în caz de alimentaţie precară la asistaţii social, bătrâni
H. Cauză - necesităţi crecute în sarcină, neoplazii
F. Cauză - eliminare crescută în bolile inflamatorii ale intestinului
E. Administrarea de oxigen crește nivelul de acid folic
G. Este o anemie normocromă, normocitară
D. Tratamentul curativ este substituţia cu vitamină B12
I. Este o anemie hipocromă, microcitară
J. Absorbţia se face la nivel renal

567 În leucemiile acute:

I. Debut brusc în aparentă stare de sănătate
J. Triada clinică sugestivă: infecţii severe + sindrom anemic + sindrom hemoragipar cutaneo-mucos
E. Frecvent leucocitoză: 20-30.000/mm³ sau mai rar număr normal sau scăzut de leucocite
C. Este obligatorie efectuarea frotiului de sânge periferic
B. Obiectivul tratamentului este obţinerea unei remisiuni complete, de durată
A. Este suficientă hemoleucograma pentru diagnostic
D. Sunt proliferări clonale medulare de celule mature mieloide sau limfoide
F. Tratamentul constă în administrarea de acid folic
G. Blaștii sunt caracteristici leucemiilor cronice
H. Frecvent apare leucopenia

568 Referitor la dieta pacientului cu deficit de fier:

B. Absorbţia fierului din alimente poate fi îmbunătăţită prin suplimentarea dietei cu alimente bogate în vitamina
C
C. Necesarul de fier zilnic variază în funcţie de vârstă şi sex
I. Alimente bogate în fier sunt produsele de origine animală și leguminoasele
F. Absorbţia fierului din alimente poate fi îmbunătăţită prin evitarea consumului de ceai sau cafea în timpul
meselor
E. Absorbţia fierului din alimente poate fi îmbunătăţită prin consumul de coca-cola
J. Cel mai bogat aliment în fier este spanacul
A. Necesarul de fier zilnic este similar la copii și la adulți
D. Vitamina B12 îmbunătățește absorbția fierului din alimente
G. Nucile și semințele nu conțin fier
H. Alimente bogate în fier sunt: făină de grâu integral, germeni de grâu, ovăz

569 Dieta pacientului cu deficit de vitamină B12:

D. Vegetarienii sunt expuși riscului de deficit de vitamina B12 şi ar trebui monitorizat îndeaproape
I. Surse alimentare bogate în vitamina B12 sunt produsele de origine animală
G. Vitamina B12 nu se găsește în mod natural în alimentele vegetale
B. Mulți indivizi peste vârsta de 50 de ani, sau cei cu aclorhidrie, nu pot absorbi vitamina B12 din alimente
F. Absorbția este îmbunătățită cu riboflavină, niacină, magneziu și vitamina B6
A. Factorul intrinsec nu are rol în absorbția vitaminei B12
C. Sursa principală de vitamină B12 sunt alimentele vegetale
E. Produsele animale nu conțin vitamina B12
H. Calciul și potasiul sunt obligatorii pentru absorbția vitaminei B12
J. Deficitul de vitamină B12 cauzează anemie hemolitică

570 Referitor la puncția sternală:

C. Are scopul de a obține aspirat medular
D. Pentru puncția sternală, pacientul va fi așezat în decubit dorsal
E. Este indicată în evaluarea bolilor limfoproliferative
I. Este indicată în evaluarea bolilor hematologice
B. Este contraindicată în caz de fractura/tumora osului de puncționat
A. Acul de puncție osoasă este similar cu cel pentru puncția venoasă
F. Are scopul de a obține aspirat traheal
G. Pentru puncția sternală, pacientul va fi așezat în ortostatism
H. Este contraindicatî în caz de leucemiii
J. Este rar indicată în evaluarea cirozei hepatice

571 Transfuzia de sânge:

F. Este necesară identificarea pacientului care va primi transfuzia
B. Necesită verificarea compatibilității în sistemul ABO/Rh
D. În punga cu produsul de transfuzat NU se adaugă alte substanțe/medicații
E. Se va încălzi sângele înaintea începerii transfuziei
A. Ritmul transfuziei este lent la debut
G. Ritmul este rapid la debut, ulterior lent
C. Se adaugă soluție Ringer în punga cu produsul de transfuzat sau calciu gluconic
H. Verificarea Rh-ului este opțională
I. Se adaugă hemisuccinat de cortizon în punga cu produsul de transfuzat
J. Se va răci sângele înaintea începerii transfuziei

572 Complicațiile transfuziei de sânge:

G. Incompatibilitate în grupul AB0
A. Reacții alergice
B. Supraîncărcare volemică, cu fenomene de congestie pulmonară
C. Șoc exotoxinic
J. Infecții virale (transmise uzual prin sângele transfuzat: virus hepatitic B,C, HIV
D. Deficit de factor intrinsec
E. Endocardită infecțioasă
F. Accidente embolice
H. Scăderea volemiei
I. Intoxicația cu tartrat

573 Componentele formulei leucocitare sunt:

A. Monocitele
C. Bazofilele
D. Eozinofilele
E. Limfocitele
J. Neutrofilele
B. Reticulocitele
F. Megacriocitele
G. Trombocitele
H. Blaștii
I. Eritrocitele

574 Despre reticulocite sunt adevărate:

B. Sunt globule roșii tinere, lipsite de nucleu și imature
H. Creșterea numărului de reticulocite apare în anemiile hemolitice
J. Creșterea numărului de reticulocite apare în anemiile posthemoragice acute
E. Apar în anemiile regenerative
G. Reprezintă 50% din totalul eritrocitelor
A. Cresc considerabil în leucemii
D. Numărul nu se modifică în anemiile aregenerative
F. Sunt globule roșii mature, cu nucleu
C. Sunt trombocite tinere, lipsite de nuceleu
I. Creșterea numărului de reticulocite apare în anemiile aplastice

575 Accidente transfuzionale imediate sunt: ?

E. Incompatibilitate în grupul AB0
B. Reacții alergice
D. Șoc endotoxinic
F. Accidente embolice
I. Supraîncărcare volemică, cu fenomene de congestie pulmonară
A. Tromboemobolism pulmonar
C. Hiperpotasemia
G. Infecții virale
H. Acidoza metabolică
J. Reacția grefă contra gazdă

576 Tehnica transfuziilor include: ?

J. Inspecția vizuală a produsului pentru transfuzie (ambalaj intact)
C. Supravegherea periodică pe tot parcursul transfuziei și după finalizarea acesteia
H. Necesită verificarea compatibilității grupelor sanguine prin kituri de determinare rapidă
F. Se administrează sânge strict izogrup sau de la "donator universal"
G. Se va încălzi sângele înaintea începerii transfuziei
A. În punga cu produsul de transfuzat se adaugă carbonat de calciu
B. În punga cu produsul de transfuzat se adaugă soluții hipotone
D. Verificarea compatibilității grupelor sanguine se efectuează post-transfuzional
E. Se administrează sânge strict din grupa 0
I. Sângele se administrează la temperatura camerei

577 Despre grupele sangvine sunt adevărate: ?

G. Persoanele cu grupa O (-) sunt denumite donatoare universale
C. Cei care prezintă grupa B vor putea primi sânge de la grupa O și de la cei cu grupa B
D. Dacă o persoană este Rh-negativ, ar trebui să primească doar sânge Rh-negativ
H. Cei care prezintă grupa A vor putea primi sânge de la grupa O și de la cei cu grupa A
B. Persoanele care au sânge tip AB (+) sunt denumite primitori universali
A. Persoanele cu grupa O (-) sunt denumite primitori universali
E. Cei care prezintă grupa AB (+) pot primi doar sânge de la grupa O
F. Dacă o persoană este Rh-negativ, ar trebui să primească sânge Rh-pozitiv
I. Cei care prezintă grupa B vor putea primi sânge de la grupa O și de la cei cu grupa A
J. Sângele Rh-poztiv este utilizat pentru situații de urgență atunci când nu există timp pentru a testa tipul Rh al
primitorului.

578 Indicațiile transfuziilor de sânge: ?

D. Hemoragie posttraumatică - sindrom de hipoperfuzie periferică, șoc hemoragic
I. Hemoragie nontraumatică/nonoperatorie - Hb ≤ 7 g/dl sau pacient simptomatic
B. Hemoragie intraoperatorie - Hb ≤ 8 g/ld sau pacient simptomatic
C. Hemoragii cronice - nu au fost definite valori limită ale Hb, decizia de transfuzie
este individualizată
H. Eritropoieză redusă (neoplazii) - nu au fost definite valori limită ale Hb, decizia de transfuzie este
individualizată
A. Eritropoieză redusă (neoplazii) - Hb ≤ 10 g/dl
E. Hemoragii cronice - Hb ≤ 8 g/dl
F. Hb ≤ 10 g/dl sau pacient simptomatic
G. Pacient simptomatic indiferent de valoarea Hb
J. Hemoragie intraoperatorie - nu au fost definite valori limită ale Hb, decizia de transfuzie este individualizată

579 Produse biologice ce pot fi transfuzionate:

F. Sânge integral
G. Plasma
J. Concentrat trombocitar.
B. Concentrat eritrocitar
A. Albumina
C. Sânge intergral fără trombocite
D. Concentrat monocitar
E. Reticulocite
H. Factori de fibrinoliză
I. Concentrat leucocitar

580 Dieta pacientului cu deficit de acid folic include:

A. Acidul folic este absorbit în principal în jejun și ileon
B. Suplimentele de acid folic sunt mai eficiente în creșterea nivelurilor serice decât acidul folic alimentar
C. Cele mai bogate alimente în folați includ roșii
E. Cele mai bogate alimente în folați includ linte și sparanghel
F. Cele mai bogate alimente în folați includ cerealele fortificate
D. Acidul folic este absorbit în principal la nivel gastric
G. Cele mai bogate alimente în folați includ ficatul de pasăre
H. Cele mai bogate alimente în folați includ carnea roșie
I. Acidul folic alimentar este mai eficient decât suplimentele de acid folic
J. Acidul folic este util în anemia posthemoragică acută

581 Urmatoarele afirmații despre dispneea de origine cardiacă sunt adevarate cu

excepția:
A. Interesează ambele faze ale respirației
E. Apare inițial la efort și apoi în repaus
F. Se poate asocia cu tusea seacă, raluri de stază, galop
D. Dispneea de repaus apare la efort minim, se agravează noaptea și se ameliorează în poziție sezândă
J. Astmul cardiac și edemul pulmonar acut sunt entități severe care se manifestă clinic prin dispnee paroxistică
nocturnă
B. Dispneea cardiaca este semn de insuficiență cardiacă dreaptă
C. Ortopneea se manifestă prin reducerea progresivă a pragului de efort și dispariție in repaus
G. Ortopneea și dispneea paroxistică nocturnă sunt forme clinice ale dispneei de efort
H. Cel mai frecvent diagnostic diferențial se realizeaza cu dispneea de origine psihogenă
I. Dispneea de repaus este ameliorată în mod tipic în poziție orizontală

582 Dintre cauzele de sincopă de origine cardiovasculară sunt adevarate urmatoarele:

G. Hipersensibilitatea sinusului carotidian
E. Hipotensiunea arterială ortostatică
A. Tulburări de ritm și de conducere
C. Disecția acută de aortă
D. Stenoza aortica
B. Sincopa vaso-vagală
F. Accidentul vascular cerebral
H. Criza epileptică
I. Hipoglicemia
J. Atacul ischemic tranzitor

583 Despre palpitațiile de cauză cardiacă sunt adevărate urmatoarele cu excepția:

J. Apariția anxietății și senzației de nod în gât sugerează caracterul organic
B. Caracter regulat în extrasistolie și fibrilație atrială
E. Sincopa de însoțire sugerează în mod tipic o cauză extracardiacă
H. Printre cauzele extracardiace se numără- hipotiroidismul, poliglobulia, medicamentele antidepresive
C. La pacienții vârstnici sunt cel mai frecvent funcționale
A. Factorii precipitanți sunt consumul de cafea, alcool, tutun, băuturi energizante
D. Modul de debut și sfârșit poate fi brusc sau progresiv
F. Frecvența cardiacă poate fi atât joasă cât și rapidă
G. Manifestate în mod normal la un efort fizic exagerat sau în condiții de stres
I. Cele mai frecvente cauze cardiace sunt aritmiile și HTA

584 La inspecția aparatului cardiovascular se pot obiectiva urmatoarele caracteristici cu

excepția:
B. Poziția de ortopnee este adoptată în cardiopatiile congenitale
G. Edemul periferic de cauză cardiacă este în mod tipic asimetric, cald, alb și elastic
E. În pericardita exudativă atitudinea caracteristică este ghemuit
I. Edemele membrelor inferioare sunt caracteristice pentru IC stângă
D. HTA în jumătatea superioară a corpului și normo/hipotensiune distal de stenoză în coarctația de aortă
A. Torace plat în prolapsul de valvă mitrală
C. Hipocratism digital în cardiopatii congenitale
F. Distensie abdominală prin lichid de ascită în insuficiența cardiacă stângă
H. Noduli subcutanați, hemoragii în așchie în endocardita infecțioasă
J. Constituție longilină, membre lungi și dilatarea anevrismala a aortei în sindromul Marfan

585 Tensiunea arteriala prezintă urmatoarele caractecteristici definitorii:

B. Prezintă două componente- sistolică și diastolică
C. TA normala este <120/80mmHg
E. TA diferențială se calculează prin TAsistolică-TAdiastolică
H. Măsurarea TA se poate realiza de către personalul medical sau la domiciliu
I. Măsurarea TA se poate realiza prin monitorizare continuă pe 24h
A. Formula tensională divergentă reprezintă creșterea ambelor componente tensionale
D. Diagnosticul de HTA se stabilește de la TA>150/95mmHg
F. TA medie mai este numită și tensiunea pulsului
G. Formula tensională convergentă reprezintă creșterea TA sistolică și TA diastolică
normala/scăzută
J. HTA grad 3 este definită ca TA>160/100mmHg

586 Dintre semnele cardiovasculare caracteristice sunt adevarate urmatoarele , cu

excepția:
A. Faciesul de icoană bizantină este specific în stenoza mitrală
C. Turgescența jugularelor este semn de IC stângă
E. Xantelasma- inel cornean de culoare albicioasă
G. Gradul III de turgescență a jugularelor apare atunci cand venele ating marginea anterioară a mușchiului
sternocleidomastoidian
J. Gerontoxon-depuneri subcutanate de grăsimi
B. Turgescența jugularelor se clasifica în functie de severitate în trei grade
D. Paloarea degetelor dupa expunerea la frig în sindromul Raynoud
F. Pete „cafe au lait” în endocardita infecțioasă
H. Poziția de spectator de vitrină în angina pectorală
I. Circulație abdominală în tromboza de venă inferioară sau superioară

587 Cianoza prezintă urmatoarele caracteristici:

F. Reprezintă o colorație violacee a tegumentelor și mucoaselor
C. Poate fi de tip central, periferic sau mixt
B. Cianoza centrală apare in cordul pulmonar cronic
E. Forma periferica se manifestă la nivelul extremitaților membrelor, buze sau nas
H. Cianoza periferică poate apare ca urmare a unei obstrucții vasculare localizate
A. Cianoza și edemul în pelerină apare în sindromul de venă cavă inferioară
D. Cianoza centrală este rece și apare în insuficiența cardiacă dreaptă sau globală
G. Cianoza periferică este caldă și apare în cardiopatii congenitale
I. Apare ca urmare a oxigenării tisulare exagerate
J. În obstrucția venoasă locală cianoza însoțește edemul și este simetric, rece, ferm

588 Următoarele afirmații despre palparea pulsului sunt adevărate, cu excepția:

B. În mod normal pulsul crește ușor în inspir
D. “Puls celer e altus” se întâlnește în colaps
G. “Puls parvus” se întâlnește în HTA
J. În tahicardia sinusală apare deficitul de puls
C. Se realizează întotdeauna în puncte simetrice pentru întreg axul arterial
A. Tahicardia sinusală definită >100 bpm poate fi fiziologică în condiții de stres, efort fizic
E. Frecvența cardiacă normală este între 60-90/min
F. În obstrucțiile arteriale se percepe o senzație palpatorie de vibrație definită ca tril
H. Scăderea pulsul în inspir este definită ca puls paradoxal și apare în tamponade cardiacă
I. Tahicardia sinusal este fiziologică după efort, sarcină

589 Următoarele afirmații despre palparea șocului apexian sunt adevărate, cu excepția:
A. Șocul apexian poate fi palpat în caz de obezitate importantă
B. Este deplasat înafară în caz de pericardită cu cantitate mare de lichid
E. Șocul apexian amplu se întâlnește în stenoza aortică
G. Palparea se efectuează la jumatatea distanței dintre spațiul IV și V intercostal pe linia medioaxilară
I. Se efectuează în spațiul V intercostal stâng pe linia axilara anterioară
C. Șocul apexian nu poate fi palpat în revărsatul pericardic important
D. În dilatarea cardiacă șocul apexian este deplasat în jos și înafară
F. Șocul apexian este amplu în insuficiența aortică
H. Palparea a două impulsuri apicale se poate întâlni în anevrismul de ventricul stâng
J. În situații patologice ca ascita și obezitatea șocul apexian este deplasat înafară

590 Următoarele afirmații despre auscultația cardiacă sunt adevărate, cu excepția:

A. Zgomotele 3 și 4 sunt zgomote sistolice
G. Zgomotul de galop poate apare și în condiții fiziologice, mai ales după efort
H. Auscultația valvei aortice se efectuează în decubit lateral stâng
I. Zgomotul 4 este fiziologic la adult
J. Auscultația valvei mitrale se efectuează în poziția aplecat în față
B. Zgomotul 4 este fiziologic în copilărie
C. Zgomotele supraadaugate sunt reprezentate de clacmente și clicuri
D. Fiziologic se percep zgomotul 1 și 2
E. Fiziologic se poate percepe zgomotul 3, în condiții de efort
F. Zgomotul de galop este un ritm în 4 timpi, în insuficiența ventriculară stângă/dreaptă

591 Urmatoarele afirmații despre auscultația cardiacă sunt adevarate:

D. Focarul Erb se ascultă în spațiul III intercostal stâng.
E. Cordul stâng se ascultă mai bine în apnee postexpiratorie.
F. Foracul aortic se află în spațiul II intercostal drept.
H. Foracul mitralei se află la apex.
I. Focarul pulmonar se ascultă în spațiul II intercostal stâng.
A. Cordul drept se ascultă mai bine în apnee postexpiratorie
B. Focarul pulmonar se ascultă în spațiul II intercostal drept
C. Foracul aortic se ascultă în spațiul III intercostal stâng
G. Foracul tricuspidian se află în spațiul V interscostal pe linia medioclaviculară
J. Focarul Erb este utilizat pentru auscultația valvei pulmonare

592 Următoarele afirmații despre suflurile cardiace sunt adevărate, cu excepția:

E. Sunt diastolice-între Z1 și Z2
I. Suflurile diastolice pot fi și funcționale
C. Sunt sistolice-între Z2 și Z1
D. Suflurile diastolice apar în stenoza aortică, defectul septal ventricular
B. Suflurile diastolice apar în regurgitarea mitrală sau tricuspidiană
A. Pot fi continue cu caracter sistolo-diastolic
F. Suflurile sistolice patologice apar în stenoza aortica, pulmonară
G. Sunt sistolice-între Z1 și Z2
H. Suflurile sistolice patologice apar în regurgitarea mitrală, tricuspidiană
J. Sunt diastolice-între Z2 și Z1

593 Următoarele enunțuri despre măsurarea respirației sunt adevărate:

B. Se așează pacientul în decubit dorsal
F. Se plasează mâna pe toracele pacientului
D. Se evaluează tipul, amplitudinea
I. Se evaluează frecvența și ritmul
E. Se numără inspirațiile timp de 1 minut
A. Se numără inspirațiile timp de 15 secunde
C. Frecvența normală a inspirațiilor este de 30/min
G. Se plasează mâna pe artera radială
H. Se așează pacientul în decubit lateral stâng
J. Se plasează mâna pe artera carotidă

594 Următoarele afirmații despre măsurarea și interpretarea pulsului arterial sunt adevărate, cu
excepția:
E. Regurgitarea aortică se caracterizează prin celeritate mică
F. Frecvența cardiaca normală a nou-nascutului este de 80-90/min
G. Stenoza aortică se caracterizează prin celeritate mare
I. Frecvența cardiacă normala la adult este de 100-120/min
J. Pentru palparea pulsului se fixează policele pe traiectul arterei reperate
A. Se numără pulsațiile timp de 1 minut
B. Prin palparea șocului apexian se evaluează pulsul central
C. Pentru palparea pulsului se fixează degetele index, medius și inelar și se exercită o ușoară presiune
D. Se poate măsura la nivelul arterei radiale sau carotide
H. Se poate măsura la nivelul arterei femurale, poplitee, tibiale posterioare
595 Următoarele afirmații despre măsurarea tensiunii arteriale sunt adevărate:
A. Se poate realiza prin metoda oscilometrică
C. Se poate realiza prin metoda ascultatorie sau palpatorie
F. Sunt necesare pregătirea psihică și repausul minim 5 minute
G. Se poate măsura la nivelul arterei radiale sau humerale
E. La decomprimarea progresivă a manșetei primul zgomot audibil este cel sistolic
B. La decomprimarea progresivă a manșetei primul zgomot audibil este cel diastolic
D. Dispariția zgomotelor dupa decomprimarea manșetei indică componenta sistolică
H. Metoda palpatorie este cea mai frecvent utilizată
I. Metoda palpatorie are dezavantajul obținerii unei valori mai mari decât în realitate
J. Se exprimă în cm H2O

596 Următoarele afirmații despre măsurarea temperaturii sunt adevărate, cu excepția:

A. Pentru măsurarea temperaturii rectale, copiii mici sunt asezați in decubit lateral
C. Se poate măsura la nivel rectal, auricular sau bucal
E. Măsurarea temperaturii rectale este indicată la pacienți agitați
F. La notarea în foaia de observație a temperaturii între două linii orizontale există diferență de 4 diviziuni de
grad
I. Temperatura axilară este cu 0,4-0,5 zecimi de grad mai joasă decât cea centrală
B. Temperatura axilară este cu 4-5 zecimi de grad mai joasă decât cea centrală
D. Măsurarea temperaturii bucale este contraindicată la pacienți agitați sau cu afecțiuni bucale
G. Se poate măsura axilar, inghinal
H. În cazul măsurării în axilă termometrul se menține timp de 10 minute pentru valoarea maximală
J. Pemperatura rectală este cu 4-5 zecimi de grad mai mare decât cea axilară

597 Următoarele afirmații despre interpretarea curbei termice sunt adevărate, cu excepția:
C. Valori normale la nou-nascut- 35-36C
B. În sarcină și prima jumătate a menstrei temperatura este mai scăzută
D. Subfebrilitatea este temperatura de 38-39°C
I. La tineri temperatura este mai ridicată dimineața și mai scăzută seara
J. Hiperpirexia este febra cu valoare de 39-40C
A. Prezintă oscilații fiziologice dimineața și seara
E. La tineri temperatura este mai crescută seara
F. Hipotermia este definită ca temperatura <36C
G. Crește în timpul efortului fizic și în sarcină
H. Valori normale la nou născut 36,1-37,7C

598 Următoarele afirmații despre tipurile de febră sunt adevărate, cu excepția:

J. Febra continuă se caracterizează prin diferența de temperatură matinală și vesperală de câteva grade
A. Febra remitentă reprezintă perioade febrile de 4-6 zile alternând cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile
G. Febra de tip invers se caracterizează prin temperatura vesperală mai ridicată decât cea matinală
D. Febra intermitentă apare în septicemii și supurații
E. Febra ondulantă este caracteristică tuberculozei pulmonare și inflamațiilor cavitare
B. Febra de tip invers apare în tuberculoza pulmonară, supurații profunde
C. Febra de tip invers se caracterizează prin temperatura matinală mai ridicată decât cea vesperală
F. Febra remitentă reprezintă diferența de câteva grade între temperatura matinală și vesperală
H. Febra continuă se caracterizează prin diferența de temperatura matinală și vesperală de mai puțin de 1 grad
I. Febra recurentă prezintă perioade febrile de 4-6 zile alternând cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile

599 Următoarele afirmații despre măsurarea diurezei sunt adevărate:

A. Se colectează urina pe 24h păstrându-se și urina de la ultima emisie
D. Pentru examenele chimice se recoltează 100 ml de urină
C. Cantitatea normală de urină/24h este~1500ml
F. Golirea vezicii urinare se realizează înainte de defecare
I. Se adaugă cristale de timol la urina coletată pentru împiedica procesele de fermentație
B. Pentru examenele fizice se recoltează 100 ml de urină
E. Se colectează urina pe 24h păstrându-se și urina de la prima emisie
G. Spațiul dintre două linii orizontale pe foaia de temperatură corespunde la 500 ml urină
H. Cantitatea normală de urină/24h este~3000ml
J. Golirea vezicii urinare se realizează după de defecare

600 Următoarele afirmații despre interpretarea rezultatelor în evaluarea diurezei sunt adevărate, cu
excepția:
A. Ischiurie înseamnă micțiuni frecvente, în cantități mici
B. Polakiurie înseamnă dificultatea de a urina
D. Oligurie înseamnă diureză 1000-1200ml/24h
E. Oligurie înseamnă diureză <1000ml/24h
F. Culoarea normală a urinei poate fi brun închisă sau spumoasă
C. Culoarea normală a urinei poate fi clar transparentă
G. Anurie înseamna diureză <500ml/24h
H. Culoarea normală a urinei poate fi galben deschis
I. Enurezis înseamnă pirdere involuntară de urină în timpul nopții
J. Cantitatea fiziologică de urină la bărbați este 1200-1800ml/24h