CHIRURGIE

1. Traumatismul abdominal este penetrant dacă:

a. Există soluţie de continuitate la nivelul pielii;
b. Există leziune a unui viscer intraabdominal;
c. Leziunea interesează peritoneul parietal;
d. Prezintă sdr. Morell-Lavalle;
e. Există pneumoperitoneu.

2. Traumatismele splinei:
a. Se pot asocia cu hemoperitoneu;
b. Sunt mai rare la persoanele cu splenomegalie;
c. Cel mai frecvent nu necesită intervenţie chirurgicală
d. Prezintă balans mediastinal;
e. Au caracteristic semn Virchoff-Troissier

3. Sterilizarea se poate realiza prin metodele de mai jos, cu excepţia:

a. Sterilizarea cu glutaraldehidă;
b. Sterilizarea cu acid peracetic;
c. Sterilizarea prin fierbere;
d. Sterilizarea cu vapori de formol;
e. Sterilizarea cu radiaţie ultravioletă.

4.Sterilizarea cu oxid de etilenă:

a. Are loc la temperaturi sub 70ºC;
b. Nu poate steriliza obiecte ambalate în textile, hârtie, material plastic;
c. Permite utilizarea imediată a materialelor sterilizate, deoarece nu necesită timp de răcire;
d. Utilizează oxid de etilenă în amestec cu metan;
e. Oferă rezistenţă la contaminarea ulterioară prin oxidul de etilenă rezidual în masa
instrumentelor sterilizate.
5. Sterilizarea prin imersie:
a. Se realizează timp de 1 oră la 1440C, 2,5 atm.;
b. Necesită contactul întregii suprafeţe a instrumentelor cu soluţia;
c. Prezintă avantajul de a elimina necesitatea curăţării instrumentelor înainte de sterilizare;
d. Eficienţa soluţiei de sterilizare este garantată un anumit număr de zile de la activare, deci
nu sunt necesare măsuri de control a acesteia;
e. Permite sterilizarea instrumentelor gata ambalate.

6. Spălarea mâinilor chirurgului și asistentei instrumentiste înainte de operaţie:

a. Asigură sterilizarea chirurgului ∕ asistentei;
b. Este o măsură de combatere a infecţiei;Se realizează cu soluţii concentrate de peroxid de
oxigen;
c. Nu este obligatorie, deoarece se folosesc mănuşi sterile pentru contactul cu bolnavul;
d. Se poate realiza cu soluţii de clorhexidină.

7. Părţi componente principale ale unei foi de observaţie chirurgicală sunt următoarele, cu
excepţia:
a. Epicriza
b. Anamneza
c. Decontul financiar
d. Examenul clinic
e. Evoluţia

8. Foaia de observaţie chirurgicală:

a. Este complet diferită de foaia de observaţie cardiologică;
b. Este identică cu foaia de observaţie cardiologică;
c. Nu trebuie să conţină datele de identificare ale bolnavului, pentru a asigura dreptul la
confidenţialitate al bolnavului;
d. Include evoluţia zilnică a bolnavului;
e. Nici una de mai sus.
9. Clasificarea statusului fizic ASA („American Society of Anestesiologists”) cuprinde:
a. Risc 6: bolnav cu stare de sănătate normală
b. Risc 3: pacient donor de organe (decerebrat)
c. Risc 4: bolnav cu boală sistemică severă care determină incapacitate şi pune viaţa
bolnavului în pericol
d. Risc 0: intervenţie chirurgicală în urgenţă
e. Risc 2: bolnav muribund, la care nu se prevede o supravieţuire mai mare de 24 ore cu sau
fără intervenţie chirurgicală

10. Hemoragiile interne pot fi:

a. Hematemeză;
b. Hemobilie;
c. Epistaxis;
d. Hemartroză;
e. Hemoptizie.

11. Hematemeza:
a. Reprezintă exteriorizarea prin vărsătură a hemoragiei produse în tubul digestiv distal de
unghiul Treitz;
b. Are indice de gravitate crescut faţă de melenă;
c. Reprezintă hemoragia de origine bronho-pulmonară exteriorizată la nivelul căilor
respiratorii superioare;
d. Exteriorizează sânge aerat, spumos, roşu aprins;
e. Reprezintă sângerare exteriorizată prin căile biliare cu punct de plecare hepatic.

12. Semnele generale, comune tuturor hemoragiilor, includ următoarele, cu excepţia:

a. paloarea mucoaselor şi tegumentelor;
b. răcirea extremităţilor;
c. diaree
d. respiraţia rapidă şi superficială;
e. agitaţie sau obnubilare
13. Pneumotoraxul reprezintă:
a. Acumularea în pleură de sânge asociat cu aer;
b. Revărsatul purulent în pleură;
c. Revărsatul de aer în pleură;
d. Revărsatul de limfă în pleură;
e. Acumularea de sânge în pleură.

14. În boala Basedow-Graves există:

a. Obezitate;
b. Exoftalmie;
c. Apetit scăzut;
d. Retard mintal;
e. Toleranţă crescută la căldură.

15. În hipertiroidism prin boli tiroidiene există:

a. FT3, FT4 scăzuţi;
b. TSH scăzut;
c. TSH crescut;
d. Nici o variantă corectă;
e. Bilirubina directă crescută.

16. Sterilizarea prin căldură uscată:

a. Se realizează la 1200C, 2,5 atm. şi 30 min.
b. Se realizează la etuvă;
c. Se realizează la autoclav;
d. Nu poate fi verificată prin markeri de culoare;
e. Foloseşte vapori de glutaraldehidă.

17. Firele de sutură chirurgicală disponibile chirurgical sunt identificate pe baza

caracteristicilor de mai jos, cu excepţia:
a. Monofilament sau împletit;
b. Resorbabil sau neresorbabil;
c. Volumul firului;
d. Grosimea firului;
e. Prezenţa sau absenţa unui ac şi caracteristicile acestuia.

18. Pansamentul gras (vaselinat) este indicat în caz de:

a. Plăgi asociate leziunilor osoase;
b. Leziuni sângerânde;
c. Plăgi inflamate;
d. Arsuri;
e. Plăgi infectate.

19. Pregătirea colonului este necesară în caz de, cu excepția:

a. Colonoscopie;
b. Rectoscopie;
c. Radiografie abdominala pe gol;
d. Intervenții chirurgicale pe diverse segmente ale colonului;
e. Clisma baritată.

20. Poziţia pacientului pentru realizarea clismei evacuatorii este:

a. Decubit lateral stâng;
b. Decubit lateral drept;
c. Decubit ventral;
d. Ortostatism cu flexia trunchiului;
e. În şezut.

21. Zona de elecţie pentru injecţiile intramusculare este:

a. Scalpul şi muşchiul maseter;
b. Muşchii mioglos şi mio-hioidian;
c. Cadranul infero-medial al fesei;
d. Cadranul supero-lateral al fesei,
e. Cadranul supero-ventral al fesei.

22. Regiunile anatomice ale abdomenului sunt:

a. Ficatul, stomacul, intestinul, vezica urinară
b. Hipocondrul drept şi stâng, epigastrul, flancul drept şi stâng, mezogastrul, fosa iliacă
dreaptă şi stângă, hipogastrul;
c. Linia albă, ombilicul, muntele lui Venus, promontoriul, epigastrul, lomba dreaptă şi
stângă;
d. Triunghiul Iacobovici, zona lombară dreaptă şi stângă, zona cistico-coledociană, zona
mezenterică, triunghiul Scarpa;
e. Nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

23. Tumorile benigne se caracterizează prin:

a. Au o evoluție rapida.
b. Nu sunt delimitate.
c. Nu recidivează decât după extirpare.
d. Nu determina adenopatii si nici metastaze.
e. Invadează şi comprimă structurile din jur.

24. Semnul valului:

a. este foarte util în diagnosticul peritonitei;
b. necesită pentru a fi evaluat implicarea unui ajutor sau chiar a bolnavului;
c. indică prezenţa apendicitei acute;
d. indică prezenţa ulcerului perforat;
e. se evaluează cu ajutorul stetoscopului.

25. Peritonita:
a. se asociază de la început cu distensie abdominală importantă;
b. nu se asociază cu distensie abdominală nici măcar în stadiile tardive;
c. se asociază cu apărare musculară sau contractură;
d. dacă este primitivă, atunci este în mod caracteristic plurimicrobiană;
e. dacă este secundară, nu necesită tratament chirurgical.

26. Contractura musculaturii abdominale:

a. este rezultatul contracţiei voluntare a musculaturii în caz de peritonită;
b. este produsă de distensia importantă a anselor intestinale în caz de ocluzie intestinală
c. este mult mai evidentă la bătrânii, caşecticii, alcoolicii, neoplazicii cu peritonită
comparativ cu persoanele tinere şi fără afecţiuni asociate;
d. nu cedează în timpul unor manevre blânde sau atunci când dispare vigilenţa bolnavului;
e. nu dispare niciodată în evoluţia unei peritonite netratate.

27. În perioada postoperatorie, unui pacient cu peritonită generalizată secundară unui ulcer
perforat îi este contraindicat categoric:
a. tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni;
b. tratamentul cu heparine cu greutate moleculară redusă;
c. mobilizarea precoce;
d. alimentarea orală solidă precoce,
e. fizioterapia respiratorie.

28. Căile biliare:

a. reprezintă canalele de scurgere a sucului pancreatic spre intestin;
b. au originea la nivelul polului biliar al hepatocitelor şi continuă până la nivelul joncţiunii
cu duodenul;
c. sunt împărţite în: căi biliare intrahepatice şi căi biliare intrapancreatice;
d. căile biliare intrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic drept, canalul hepatic
stâng, canalul hepatic comun, canalul coledoc, canalul cistic şi vezicula biliară;
e. sunt împărţite în: calea biliară principală (formată din canalul cistic şi vezicula biliară) şi
calea biliară accesorie (formată din canalele hepatice drept şi stâng, canalul hepatic comun şi
canalul coledoc).

29. Durerea abdominală din litiaza biliară:

a. este produsă de obstrucţia acută cel mai adesea a canalului cistic, uneori a ampulei Vater;
b. este colicativă, de unde şi denumirea de „colică biliară”;
c. este localizată în hipocondrul stâng sau epigastru, cu iradiere descendentă către faţa
medială a coapsei;
d. poate fi ameliorată de ingestia de ulei sau gălbenuş de ou;
e. este accentuată de medicamentele antispastice.

30. Colecistita acută litiazică:

a. este determinată de obstrucţia canalului hepatic comun de către un calcul;
b. inflamaţia colecistului este de la început şi în toate cazurile datorată infecţiei bacteriene;
c. trebuie tratată de la debut cu tubaj duodenal cu administrare de ulei de măsline şi suc de
lămâie;
d. nu trebuie niciodată tratată chirurgical;
e. prezintă caracteristic semnul Murphy.

31. Un pacient cu nivel crescut al amilazelor serice:

a. are cu siguranţă pancreatită acută;
b. poate avea ulcer duodenal perforat;
c. nu justifică examinarea sa ecografică abdominală;
d. trebuie supus obligatoriu unui tubaj duodenal în urgenţă, cu administrare de ulei de
măsline;
e. necesită totdeauna internarea de urgenţă în terapie intensivă.

32. Din sindromul esofagian, care reuneşte cele mai comune simptome ale bolilor esofagiene,
fac parte:
a. disfagia;
b. pruritul;
c. icterul;
d. disuria;
e. telekinezia.
33. Diagnosticul ulcerului gastric:
a. se bazează exclusiv pe date clinice;
b. include obligatoriu endoscopie cu biopsie;
c. trebuie să includă teste respiratorii sau serologice de depistare a infecţiei cu virusul polio.
d. trebuie să includă neapărat studiul secreţiei acide gastrice bazale şi stimulate;
e. implică indicaţie de tratament chirurgical obligatoriu.

34. Traumatismele prin explozie:

a. sunt asociate cu leziuni cu atât mai severe cu cât distanţa pacientului faţă de sediul
exploziei este mai mare;
b. care se produc în spaţii închise (ex. pivniţe, beciuri, galerii de mină, etc.) sunt mult mai
severe comparativ cu cele produse în spaţii deschise, la aceeaşi intensitate a exploziei;
c. produc leziuni doar prin unda de şoc primară (suflul exploziei);
d. la aceeaşi intensitate a exploziei și distanță față de locul exploziei, leziunile sunt mult mai
severe dacă traumatismul se produce în aer atmosferic decât dacă se produc sub apă;
e. examenul computer-tomografic nu este necesar.

35. În cazul unui pacient cu splenomegalie şi trombocitopenie severă:

a. splenectomia este contraindicată;
b. pregătirea postoperatorie trebuie să includă crearea unei rezerve de concentrat leuco-
plachetar care va fi utilizat imediat preoperator;
c. în perioada postoperatorie, nu există nici un risc de tromboze vasculare;
d. pacientul nu necesită administrarea de vaccin anti-pneumococic;
e. monitorizarea postoperatorie a nivelului trombocitelor circulante este inutilă.

36. Diagnosticul clinic de hipertiroidie este susținut de următoarele, cu excepția:

a. Tahicardie;
b. Tegumente calde şi umede;
c. Tremurături ale extremităților;
d. Creștere ponderală;
e. Labilitate neuropsihică.
37. Exoftalmia este un semn patognomonic in:
a. Gușa endemica
b. Adenomul toxic tiroidian
c. Boala Basedow-Graves
d. Carcinomul medular tiroidian
e. Carcinomul anaplazic tiroidian

38. Diagnosticul de carcinom medular tiroidian este susținut de următoarele, cu excepția:

a. Creșterea calcitoninei serice
b. Prezenta adenopatiilor latero-cervicale;
c. Scăderea TSH
d. Creșterea ACE (antigen carcinoembrionar)
e. Antecedente heredo-colaterale de carcinom medular tiroidian

39. Diagnosticul preoperator de cancer tiroidian este stabilit în primul rând de:
a. Creșterea TSH;
b. Scintigrafie tiroidiana
c. Radiografia cervicală;
d. Puncția biopsie cu ac subțire ghidata ecografic;
e. Scăderea TSH

40. Diagnosticul de hiperparatiroidism primar se bazează pe următoarele cu excepția:

a. Hipercalcemie cu hipercalciurie
b. Creșterea TSH
c. Creșterea PTH
d. Dureri osoase
e. Litiaza renala

41. Următoarele afirmații despre feocromocitom sunt adevărate, cu excepția:

a. Este o afecțiune a glandelor suprarenale
b. Se manifesta prin crize de hipertensiune
c. Se poate asocia cu afecțiuni ale tiroidei
d. Este cel mai frecvent malign
e. Este cel mai frecvent unilateral

42. Următoarele afirmații despre sindromul Cushing sunt adevărate, cu excepția:

a. Este o afecțiune a pancreasului endocrin;
b. Este o afecțiune a glandei suprarenale;
c. Se manifestă prin hipertensiune arterială
d. Se manifesta prin obezitate facio-tronculară
e. Se manifesta prin creșterea cortizolului plasmatic si urinar

43. Diagnosticul de hemoragie digestiva superioară este susținut de următoarele, cu excepția:

a. Scăderea valorilor hemoglobinei si hematocritului
b. Hematemeza
c. Melena
d. Rectoragie
e. Tahicardie

44. Diagnosticul de certitudine în hemoragia digestiva superioară este stabilit prin:

a. Radiografie esogastroduodenală cu substanța de contrast
b. Computertomografie abdominală
c. Endoscopie digestiva superioară
d. Ecografie abdominală
e. Radiografie abdominala simplă în ortostatism

45. Diagnosticul de ocluzie intestinala mecanica este susținut de următoarele, cu excepția:

a. Absenta tranzitului pentru materii fecale si gaze
b. Distensie abdominala 95
c. Prezenta nivelelor hidroaerice la radiografia abdominala simpla
d. Contractura musculara abdominala
e. Accentuarea zgomotelor intestinale la ascultația abdomenului

46. Complicatia cea mai frecventa a bolii Crohn este:

a. Malignizarea
b. Ocluzia intestinală
c. Hemoragia
d. Icterul mecanic
e. Megacolonul toxic

47. Complicațiile ulcerului duodenal sunt următoarele, cu excepția:

a. Hemoragia
b. Perforația
c. Malignizarea
d. Stenoza
e. Penetrarea

48. Următoarele afirmații despre flegmon sunt adevărate, cu excepția:

a. Este o inflamație difuza a țesutului subcutanat, fără tendință la limitare
b. Cel mai frecvent agent etiologic este Stafilococul auriu
c. Apare mai frecvent la pacienții cu imunitate scăzuta
d. Tratamentul chirurgical se asociază cu antibioterapia
e. Se poate complica cu septicemii

49. Semnele locale ale inflamației sunt următoarele, cu excepția:

a. tumefierea
b. congestia
c. durerea
d. cianoza
e. căldura locala

50. Care din următoarele afirmații cu privire la furuncul este falsa?

a. Agentul etiologic este Stafilococul auriu
b. Procesul infecțios este localizat în glandele sudoripare
c. Apare mai frecvent la persoanele cu deficiențe imunologice
d. Apare mai frecvent la diabetici
e. Este caracterizat de necroza tisulară locală

51. Elementul clinic definitoriu pentru diagnosticul furunculului constituit este:

a. Tumefacția
b. Eritemul
c. Cianoza
d. Durerea
e. Flictena alb-galbuie centrata de un fir de par

52. Care din următoarele afirmații cu privire la hidrosadenita este falsa?

a. Agentul etiologic este Stafilococul auriu
b. Procesul infecțios este localizat in glandele sebacee de la nivelul regiunii axilare
c. Prezintă tendință la recidivă și rezistență la tratament
d. Poate apare si la nivelul regiunii perianale sau areola mamara
e. Are tendință la confluență, cu dezvoltarea unui abces sau flegmon al regiunii

53. Tratamentul de elecție al furunculului constituit constă în:

a. Antibioterapie
b. Aplicarea de pansamente umede (prișniț)
c. Imunostimularea specifica si nespecifica
d. Tratamentul corect al diabetului (unde este cazul)
e. Incizia, evacuarea puroiului

54. Cel mai frecvent agent etiologic al abcesului cald este:

a. Streptococul
b. Stafilococul auriu
c. E. coli
d. Proteus
e. Bacilul Koch

55. Cel mai frecvent agent etiologic al flegmonului este:

a. Stafilococul auriu
b. E. coli
c. Proteus
d. Streptococul
e. Asocierea intre Streptococ si germeni anaerobi

56. Următoarele afirmații referitoare la abcesul rece sunt corecte, cu excepția:

a. Agentul etiologic este bacilul Koch
b. Se localizează în țesutul celular subcutanat, oase, ganglioni, articulații
c. Reprezintă de obicei prima localizare a infecției tuberculoase
d. Diseminarea se face pe cale hematogena sau limfatica
e. Evoluează in doua faze: de cruditate si de ramolire

57. Tratamentul plăgilor cu risc tetanigen constă în următoarele, cu excepția:

a. Îndepărtarea corpilor străini
b. Spălarea cu apa oxigenată
c. Sutura tegumentelor după toaleta corecta a plăgii
d. Excizia țesuturilor devitalizate
e. Antibioterapie cu spectru larg sau țintită

58. Care este clasificarea hemoragiilor după sediul sângerării?

a. arteriale, venoase, capilare, mixte;
b. externe, interne, exteriorizate;
c. accidentale, chirurgicale, posttraumatice, medicale;
d. mici, mijlocii, mari, cataclismice
e. fistule arteriale, plăgi venoase, hematoame
59. În care dintre hemoragiile de mai jos se pierde mai repede sânge?
a. hemoragie venoasă;
b. hemoragie capilară:
c. hemoragie arterială;
d. hemoragie venoasă și capilară.
e. toate cele de mai sus

60. Care din hemoragiile de mai jos sunt mai grave?

a. pierderea de 2 litri la un adult de 90 kg;
b. pierderea de 1 litru la un adolescent de 50 kg;
c. pierderea de 700 ml la un copil de 30 kg;
d. toate sunt grave;
e. toate sunt considerate hemoragii medii.

61. Ce fel de hemoragie are un accidentat care are în mod normal 5 L sânge și a pierdut 1,5
litri de sânge?
a. hemoragie mică:
b. hemoragie mijlocie;
c. hemoragie mare;
d. hemoragie cataclismică (mortală)
e. nici una din cele de mai sus.

62. Hemoragia din căile urinare se evidențiază prin:

a. hematurie;
b. scăderea brutală a tensiunii arteriale;
c. colică renală;
d. polakiurie
e. toate de mai sus.

63. Care dintre cauzele de mai jos contribuie la ruptura splinei în doi timpi?
a. traumatismul splinei cu hemoragie intrasplenică, menținută de rezistența capsulei:
b. infecția splinei;
c. cedarea rezistenței și ruperea capsulei cu revărsarea sângelui în peritoneu;
d. fragilitatea vasculară;
e. deficiențe ale factorilor de coagulare.

64. Cauza agitației în faza de început a șocului hemoragic este dată de:
a. vasoconstricție;
b. anxietate;
c. oxigenare insuficientă a creierului;
d. scăderea masei circulante
e. tahicardiei.

65. Care este cauza tahipneei în cazul unei hemoragii?

a. scăderea CO2 din sânge și țesuturi;
b. creșterea CO2 în sânge și excitarea centrului respirator din bulb;
c. vasoconstricția arterială;
d. scăderea hematocritului;
e. vasodilatația venelor.

66. În cazul unei hemoragii mari, când TA scade sub 60-80 mm Hg, cum reacționează
rinichiul?
a. funcționează normal, urina este hiperconcentrată;
b. încetează filtrarea renală și se acumulează metaboliți în sânge;
c. apare insuficiența renală cronica, ce necesita hemodializa imediată;
d. acumularea de metaboliți crește volumul sângerării;
e. nici una de mai sus.

67. Rabia se poate transmite prin:

a. înțepături ale unor insecte (albine, viespi);
b. plăgi muscate de animale;
e. plăgi prin arme de foc;
d. inoculării veninului de șarpe;
e. consumului de ciuperci otrăvitoare.

68. Ce tip de pansament se va aplica in cazul unor plăgi care prezintă secreții abundente?
a. absorbant;
b. protector;
c. compresiv;
d. antifIogistic;
e. umed.

69. Care dintre leucocite intra primele în lupta împotriva germenilor microbieni?
a. polinuclearele;
b. monocitele;
c. limfocitele;
d. eozinofilele;
e. leucocitozaimportanta

70. Ce este furunculul?

a. inflamația acuta a glandelor seboreice;
b. inflamație a aparatului pilosebaceu;
c. inflamația glandelor sudoripare;
d. inflamația vaselor limfatice
e. nici una de mai sus.

71. Necroza localizată a unui folicul pilos asociata unei mici cantități de puroi,
caracterizează:
a. furunculul antracoid;
b. abcesul;
c. furunculul;
d. foliculita;
e. panarițiul.
72. Ce este furunculul antracoid?
a. mai mulți furunculi diseminați la distanță;
b. leyiune a mai multor foliculi pilosebacei vecini:
c. furuncul al cefei;
d. agentul patogen este Bacilus anthracis;
e. se dezvolta cu predilecție in regiunea axilara.

73. Ce complicație poate da furunculul buzei superioare și al narinei?

a. pleurezie purulenta;
b. abces pulmonar;
c. tromboza sinusurilor cavernoase;
d. sindrom de cava superioara;
e. otita și/sau mastoidita supurata.

74. Ce elemente ale sângelui cresc în cazul unei infecții acute?

a. hematiile;
b. leucocitele polinucleare și în special neutrofilele;
c. monocitele;
d. trombocitele;
e. limfocitele.

75. In cazul unui abces cald, unde se face incizia?

a. la locul de maxima fluctuență;
b. în partea cea mai declivă;
c. transversal sau longitudinal în funcție de regiune;
d. central;toate de mai sus.

76. Abcesul cald este:

a. infecție purulentă bine delimitată;
b. infecție difuză;
c. infecție generalizată;
d. infecție cu bacilul tuberculozei;
e. nici una de mai sus.

77. Antraxul este produs de:

a. bacilul Koch:
b. bacteria cărbunoasă;
c. infecție cu germeni aerobi;
d. infecție cu germeni anaerobi;
e. stafilococul auriu meticilin rezistent.

78. Pustula maligna este produsă prin infectarea pe cale:

a. digestiva;
b. tegumentara;
c. respiratorie;
d. pe oricare din ca1e;
e. cale limfatica sau sanguina.

79. Ce meserii sunt mai periclitate pentru a se infecta cu bacteria cărbunoasă?

a. muncitorii care lucrează în subteran;
b. muncitorii din industria pielăriei, tăbăcăriei, de carne;
c. muncitorii din industria textila;
d. muncitorii din industria a1imentara;
e. muncitorii din construcții.

80. Care este semnul caracteristic al generalizării contracturii în tetanos?

a. tulburările respiratorii;
b. contractura maseterina si trismus;
c. dureri abdominale;
d. tulburări sfincteriene;
e. fotofobia.
81. Contractura generalizata opistotonus o putem întâlni in:
a. antrax;
b. gangrena gazoasa;
c. tetanos;
d. erizipel;
e. infecțiile cu germeni anaerobi

82. Unde se injectează de obicei soluțiile uleioase?

a. intravenos;
b. intradermic;
c. intramuscular;
d. subcutanat;
e. intraarterial.

83. Prin ce injecție se poate administra o soluție hipertonă?

a. - intramusculara, subcutanata;
b. - intravenoasa, intraarteriala;
c. - subcutanata, intradermica;
d. intramusculara, intravenoasa;
e. oriunde.

84. Unde se face de obicei injecția pentru intradermoreactie?

a. în orice regiune a corpului lipsită de păr;
b. pe fața anterioară a antebrațului drept;
c. pe fața dorsala a antebrațului stâng;
d. pe fața internă a coapsei drepte;
e. intravenos numai la plica cotului.

85. Ce efecte poate avea injectarea soluțiilor hipertone subcutanat?

a. produce ischemia regiunii;
b. produce necroza țesuturilor;
c. constituie locul de predilecție pentru administrarea soluțiilor hipertone;
d. se resorb mai greu;
e. nici una de mai sus.

86. Care dintre căile de administrare a injecțiilor este mai puțin dureroasă și traumatizantă
pentru bolnav?
a. intramusculara;
b. subcutanata;
c. intraosoasa;
d. intravenoasa;
e. toate.

87. Puncția venoasă pentru recoltare de sânge se face in scop:

a. terapeutic;
b. de evacuare;
c. de diagnostic și explorare;
d. bioptic;
e. toate de mai sus.

88. Puncția pleurală exploratorie poate determina următoarele accidente vitale:

a. tromboflebita profunda a membrelor superioare;
b. stop cardio-respirator reflex;
c. criza de astm bronhic;
d. anurie;
e. pneumoperitoneu.

89. Cum se numește puncția peritoneului prin care se extrage lichid din cavitatea peritoneală?
a. paracenteza;
b. laparotomie;
c. celiotomie;
d. laparoscopie;
e. paracecala.

90. Ce accidente se pot produce când evacuam rapid cantități mari de lichid prin puncție?
a. oligurie;
b. hemoragie ex vacuo;
c. greturi si varsaturi;
d. hipertensiune arteriala;
e. hematurie.

91. Unde se face puncția pericardului?

a. in spațiul III intercostal stâng, razant cu marginea sternala;
b. in spațiul V intercostal stâng, la 5-6 cm in afara marginii stângi a sternului:
c. in spațiul V intercostal drept, razant cu marginea sternului;
d. in spațiul VII intercostal stâng pe linia medio-claviculara;
e. trans/sternal.

92. Ce sondă se folosește de obicei la femeie pentru a goli vezica urinara?

a. sonda Einhorn;
b. sonda Thieman;
c. sonda Nelaton;
d. sonda Petzer;
e. sonda Fogarty.

93. Ce înțelegem prin sonda a demeure?

a. sonda fixata, lasată timp îndelungat în vezica urinară;
b. repetarea spndajelor vezicale
c. dilatarea uretrei stricturate cu ajutorul sondelor;
d. sonda introdusa înainte de micțiunea de dimineața;
e. sondajul vezicii urinare la cei cu adenom de prostată.
94. Pentru tubajul gastric se folosește sonda:
a. Thieman;
b. Petzer;
c. Einhorn;
d. tub Faucher;
e. Foley.

95. Ce înțelegem prin incizie?

a. extirparea unui țesut;
b. secționarea unui țesut;
c. pătrunderea intr-o cavitate naturala;
d. golirea unei colecții purulente;
e. nici una de mai sus.

96. Unde aplicam garoul in cazul unei plăgi in 1/3 medie a coapsei drepte, din care
țâșnește sânge roșu aprins, in jeturi discontinue?
a. la gleznă:
b. deasupra plăgii;
c. dedesubtul plăgii:
d. peste pansamentul aplicat la nivelul plăgii;
e. toate cele de mai sus sunt adevărate in cazul prezentat deoarece sângerarea provine din
capilare si vene de calibru redus.

97. Un garou aplicat dedesubtul plăgii, in cazul unei hemoragii arteriale, poate produce:
a. oprirea hemoragiei;
b. continuarea si exacerbarea sangerarii;
c. șoc de garou;
d. gangrena membrului respectiv;
e. ischemia de decubit.

98. Care din procedeele de mai jos pot efectua hemostaza definitiva?
a. perfuzii cu ser fiziologic si glucozat 5-10%;
b. administrarea de hemostatice: vitamina K, venostat, adrenostazin;
c. ligatura si sutura vaselor;
d. asezarea bolnavului in pozitie Trendelenburg;
e. transfuzii si administrare de plasma proaspata.

99. Exista vreo diferență intre temperatura axilara si cea rectala?

a. nu exista nici o diferenta;
b. temperatura rectala este eu 0,3-0,5 0C mai mare decat cea axilara;
c. temperatura axilara este cu 0,3-0,5 0C mai mare decat cea rectala;
d. temperatura rectala normala este 37,50 C;
e. temperatura rectala este cu 2 grade mai mare ca cea axilara, de aceea este lipsita de
acuratete.

100. Cum catalogați temperatura de 38-39°C?

a. stare subfebrila;
b. febra moderata;
c. febra ridicata;
d. febra foarte ridicata;
e. febra in platou.

Bibliografie

1. Plesa C. Editor. Chirurgie generala, vol.1 si 2. Ed. Timpul, 2002.ISBN: 973- 612-020-1
2. Lupascu C., Andronic D. Elemente de semiologie chirurgicala a tubului digestiv, vol.1.
Ed.Junimea 2005, ISBN 973-37-1015-6
3. Lupascu C., Andronic D., Ursulescu C. – Semiologie chirurgicala si imagistica a anexelor
tubului digestiv. Editura UMF „Gr.T. Popa” Iasi, 2013 ISBN 978-605-544-188-0
4. Lazescu D, Georgescu S. Primii pasi in chirurgie, Iasi 2002