Capitolul 17 Pancreasul PA

1. Din punct de vedere anatomic, jonctiunea dintre capul si istmul pancreatic este delimitata
de;:

a. Artera mezenterica superioara

b. Procesul uncinat

c. Vena mezenterica superioara

d. Artera gastroduodenala

e. Potcoava duodenala

2. Arterele pancreaticoduodenale inferioare sunt ramuri ale:

a. Arterei gastroduodenale

b. Arterei hepatice comune

c. Arterei mezenterice inferioare

d. Arterei mezenterice superioare

e. Arterei splenice

3. Singura enzima pancreatica secretata sub forma activa este:

a. Somatostatina

b. Secretina

c. Polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP)

d. Amilaza

e. Insulina

4. Intre etiopatogenia pancreatitei acute putem intalni urmatorii factori, cu exceptia:

a. Alcoolul

b. Traumatismele pancreatice

c. ERCP

d. Diabetul zaharat

e. Lupus eritematos

5. In caz de diagnostic incert al pancreatitei acute ce investigatie este utila pentru diagnostic:

a. Ecografia abdominala

b. ERCP colangiopancreatografia endoscopica retrograda

c. Radiografia abdominala simpla

 d. Colangio RMN

e. Tomografia computerizata abdominala cu substanta de contrast

6. Factorii etiologici ce pot determina pancreatita acuta sunt:

a. Litiaza biliara

b. Alcoolul

c. Hipercalcemia

d. Hiperuricemia

e. Infectia cu Ascaris

7. La examinarea clinica in pancreatita acuta putem intalni urmatoarele semne :

a. Semnul Cullen

b. Durere in etajul abdominal superior cu aparare musculara

c. Abdomenul de lemn

d. Varsaturi fecaloide

e. Ileus adinamic

8. Severitatea pancreatitei acute e stabilita pe urmatoarele criterii:

a. Scor Balthazar grad D/E

b. Aparitia unui raspuns inflamator sistemic SIRS

c. Focare de necroza pancreatice

d. Colectii fluide acute peripancreatice

e. Amilazemie peste 3 ori valorile normale

9. In tratamentul medical al PA este nevoie de:

a. Intubatie si suport ventilator de la debut pentru a preveni aparitia ARDS

b. Tratament antibiotic profilactic

c. Echilibrare hidroelectrolitica pentru mentinerea unei perfuzii tisulare adecvate

d. Reducerea secretiei pancreatice cu analogi de somatostatina

e. Repaus alimentar pana la normalizarea valorilor amilazemiei

10. Interventiile chirurgicale in pancreatita acuta pot fi:

a. Colecistectomie precoce in toate formele de severitate ale PA biliare

b. ERCP cu sfincterotomie si extragerea calculilor din ampula Vater

c. Interventii precoce la pacientii cu necroza pancreatica pentru a preveni complicatiile

locale
 d. Drenaj extern al unui pseudochist comunicant

e. Drenaj intern al pseudochistului matur, cu un lumen digestiv

11. Care afirmatii referitoare la necroza pancreatica sunt adevarate:

a. Necroza pancreatica infectata este evidentiata prin examenul CT

b. Riscul de infectie este asociat direct cu gradul de extensie a necrozei

c. Necrectomia deschisa si pancreatectomia este necesara in cazul persistentei amilazemiei

si febrei

d. Este clasificata prin scorul Balthazar B/C

e. Procedurile endoscopice si miniminvazive pot fi utile in necrozele infectate

12. In pancreatita cronica:

a. Litiaza biliară este principalul factor etiologic la femei

b. Leziunile sunt reversibile dupa incetarea consumului de alcool

c. ERCP prezintă cea mai mare sensibilitate în aprecierea arhitecturii ductale

d. CT evidenţiază atrofie, inflamaţie, mase tumorale, colecţii fluide sau pseudochisturi,

dilatarea duetelor pancreatice sau calcificări

e. Principalul tratament al pacienţilor cu pancreatită cronică este cel chirurgical (proceduri

de drenaj sau rezectie)

13. Care din următoarele reprezintă tumori pancreatice maligne?

A. Chistadenocarcinom mucinos

B. Carcinom mucinos nonchistic

C. Chistadenomul seros

D. Pseudochistul

E. Adenocarcinom

14. Care din următoarele afirmații sunt adevărate referitor la cancerul pancreatic?

A. Peste 90% din cancerele pancreatice sunt adenocarcinoame

B. Cea mai frecventă mutație implicată are loc la nivelul oncogenelor K-ras

C. Majoritatea sunt carcinoame mucinoase

D. Este întotdeauna multicentric

E. Peste 98% din pacienți supraviețuiesc bolii

15. Semnul Courvoisier din cancerul pancreatic constă din:

A. Dureri în hipocondrul drept

B. Colecist palpabil nedureros

C. Icter sclerotegumentar

D. Vărsături bilioase

E. Hematemeză

16. Ce modificări biologice sunt sugestive pentru icterul obstructiv?

A. Creșterea bilirubinei directe

B. Creșterea ureei

C. Creșterea fosfatazei alcaline

D. Creșterea gamma-GGT

E. Creșterea ușoară a transaminazelor

17. Care din următoarele afirmații sunt adevărate referitor la explorările paraclinice în
cancerul pancreatic?

A. Tomografia computerizată reprezintă cea mai bună metodă de explorare a pancreasului

B. Tomografia computerizată nu identifică metastazele hepatice

C. Tomografia computerizată evidențiază masele tumorale și relațiile acestora cu structuri

importante

D. Biopsia tumorală preoperatorie nu este întotdeauna indicată.

E. Ecografia nu are nici o indicație

18. Cum este definită rezecabilitatea unei tumori pancreatice?

A. Prezența ascitei

B. Absența diseminării la distanță

C. Absența invaziei VMS, VP, vena cava

D. Absența invaziei AMS, artera hepatică și aorta

E. Dimensiunea redusă a tumorii

19. Următoarele afirmații referitor la tratamentul cancerului pancreatic sunt adevărate:

A. Drenajul preoperator al sistemului biliar nu este indicat dacă tumora este rezecabilă

B. Intervenția cu viză curativă este indicată în toate cazurile

C. Coagulopatiile trebuie corectate înaintea oricărei intervenții majore

D. Tumorile cefalice sunt cel mai bine abordate prin duodenopancreatectomie cefalică

E. În tumorile de coadă de pancreas este indicată pancreatectomia totală

20. Care dintre următoarele afirmații referitoare la duodenopancreatectomia cefalică sunt

adevărate?

A. Implică rezecția porțiunii distale a căii biliare, a duodenului și pancreasului

B. Mortalitatea procedurii este peste 5%

C. Poate fi efectuată prin abord laparoscopic sau robotic

D. Anastomoza cea mai frecvent afectată de fistulă este cea pancreaticojejunală

E. Complicațiile postoperatorii sunt rare

Răspunsuri:

1. c

2. d

3. d

4. d

5. e

6. a,b,c,e

7. a,b,e

8. a,b,c,d

9. c,e

10. b,e
11. a,b,e

12. c,d

13. A, B, E.

14. A, B.

15. B, C.

16. A, C, D, E.

17. A, C, D.

18. B, C, D.

19. A, C, D.

20. A, C, D.
Capitolul 18. Reumatologie
1. Factorii care prezic un prognostic negativ pentru progresia artritei reumatoide sunt:
A. afectarea articulară asimetrică a articulațiilor mici
B. factori reumatoizi și ACPA pozitivi
C. mai puțin de 4 articulații tumefiate
D. PCR <5g/dl
E. sexul masculin

2. Care afirmații sunt adevărate referitor la complicațiile extraarticulare din artrita

reumatoidă?
A. bronșiolita obliterantă este frecventă
B. amiloidoza apare în primii ani de diagnostic
C. scleromalacia perforans este o complicație pulmonară frecventă
D. subluxația atlanto-axială poate determina compresie medulară
E. poate apărea endocardita Libman Sacks

3. Care dintre următoarele variante referitoare la investigațiile din spondilita anchilozantă

este falsă:
A. VSH și PCR sunt uneori mărite
B. testarea HLA-B27 este suficientă diagnostică
C. radiografia poate evidenția eroziuni și pierderea conturului articulațiilor sacro-iliace
D. radiografia poate evidenția calcificarea ligamentelor intervertebrale
E. entezita este evidențiată prin IRM

4. Care dintre următoarele variante referitoare la afectarea articulară periferică în spondilita

anchilozantă este adevărată:
A. este poliarticulară
B. afectează predominant articulațiile mici
C. afectarea șoldului duce la fixare în abducție
D. este asimetrică
E. este simetrică

5. Selectați afirmația adevărată vizând afectarea sistemului nervos în lupusul eritematos

sistemic:
A. tulburările psihice severe sunt frecvente
B. leziunile pot fi determinate de microvasculopatia non-inflamatorie, tromboze, vasculită
C. are prognostic favorabil, neinfluențând supraviețuirea
D. apare la mai puțin de 10% din cazuri
E. impune tratament cu corticoizi în doze mici

6. Care afirmații sunt adevarate cu privire la etiopatogeneza artritei reumatoide?

A. patogenia este multifactorială fiind implicați diverși factori genetici și de mediu
B. există o asociere puternică între susceptibilitatea la artrita reumatoidă și haplotipul HLA
B27
C. prezența epitopului comun în HLA-DRB1 poate predispune la dezvoltarea ACPA
D. fumatul scade riscul de apariție a artritei reumatoide
E. factorii reumatoizi sunt autoanticorpi ce țintesc porțiunea Fc a imunoglobulinei G

7. Prezența factorilor reumatoizi în artrita reumatoidă are următoarele semnificații:

A. titrul ridicat implică sinovită persistent activă
B. formele seropozitive de artrită reumatoidă tind să aibă un tip mai limitat de sinovită
C. factorii reumatoizi au cea mai mare specificitate și sensibilitate pentru diagnostic
D. absența factorilor reumatoizi poate exclude boala
E. leziunile articulare sunt generate de un titru persistent ridicat al factorilor reumatoizi

8. Afectarea tipică în artrita reumatoidă constă în:

A. oligoartrită periferică asimetrică
B. debutul rapid instalat în decurs de câteva zile apare în 65% din cazuri
C. poliartrită periferică progresivă simetrică
D. artita reumatoidă apare la pacienți cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani
E. debutul tipic este sub forma reumatismului palindromic

9. Afectarea articulară în artrita reumatoidă constă în:

A. hiperflexie fixă „ în gât de lebădă”
B. deviere ulnară și subluxație palmară a articulațiilor MCF
C. hiperextensie fixă „ în butonieră”
D. aspect de degete “ în ciocan”
E. toate afirmațiile de mai sus

10. Criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010 pentru artrita reumatoidă presupun existența:
A. 2-10 articulații medii/mari, FR pozitivi în titru scăzut, ACPA pozitivi în titru scăzut, CRP
și VSH normal și o durată ˂ 6 săptămâni a simptomelor
B. 4-10 articulații mici, FR pozitivi în titru mare sau ACPA pozitivi în titru mare, CRP
normal și VSH normal
C. 10 articulații și cel puțin o articulație mică, FR pozitivi în titru scăzut și ACPA pozitivi în
titru scăzut și o durată a simptomelor ≥6 săptămâni
D. 1-3 articulații mici, FR și ACPA pozitivi în titru mare, PCR anormal și o durată a
simptomelor ≥ 6 săptămâni
E. 1 articulație medie/mare, PCR anormal, VSH anormal, durata simptomelor ≥6 săptămâni

11. Următoarele afirmații despre terapia medicamentoasă în artrita reumatoidă sunt false:
A. abordarea treat to target permite optimizarea și intensificarea terapiei cu doze eficiente de
csDMARD
B. metotrexatul este medicamentul de bază în terapia artritei reumatoide și poate fi continuat
pe perioada sarcinii
C. osteoporoza se poate dezvolta în decurs de 3 luni la utilizarea glucocorticoizillor în doze
de peste 7,5mg/zi
D. leflunomida se utilizează în doza de 20mg/zi, cu scăderea dozei dacă diareea este o
problemă
E. adalimumabul repezintă o proteină de fuziune IgG1-receptor p75 de TNFα complet
umanizată

12. Care dintre următoarele aspecte sunt specifice pentru spondilartrite:

A. FR pozitiv
B. test HLA-B27 poztiv
C. sacroiliita
D. anticorpi antipeptide ciclice citrulinate (ACPA)
E. inflamația entezei

13. Care dintre următoarele variante reprezintă manifestări extraarticulare în spondilartrita:

A. psoriazis
B. tromboza venoasă profundă
C. sclerodactilia
D. aortita
E. uveita

14. Care dintre următoarele aspecte cilnice ale lombalgiei reprezintă criterii pentru
diagnosticarea spondilitei anchilozante (SA):
A. debut insidios
B. vârsta de debut <25 ani
C. vârsta de debut <45 ani
D. ameliorare în repaus
E. amelioare la efort

15. Care dintre următoarele aspecte referitoare la spondilartrita axială sunt adevărate:
A. este obiectivată imagistic prin prezența osteofitelor vertebrale
B. include strict formele cu modificări radiografice ale articulațiilor sacroliliace
C. reprezintă o patologie inflamatorie a articulațiilor sacroiliace decelabilă prin IRM
D. apare la 1% din populație
E. poate implica și articulații fibroase și sinoviale ale coloanei vertebrale

16. Care dintre următoarele variante referitoare la tratamentul spondilitei anchilozante sunt
adevarate:
A. antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot îmbunătăți simptomele și semnele
B. sulfasalazina este utilizată pentru afectarea spinală
C. blocanții de TNF alfa sunt utilizați daca AINS au eșuat
D. blocantul IL-6 este o opțiune alternativă în spondilartrite
E. sulfasalazina este utilizată pentru artrita periferică

17. Care dintre următoarele variante reprezintă forme clinice ale artropatiei psoriazice:
A. oligoartrita
B. artrita coxo-femurală
C. artrita interfalangiană proximală
D. spondiloza
E. artrita mutilantă

18. Care dintre următoarele variante reprezintă etiologii frecvente ale artritei reactive:
A. virus hepatitic B
B. Chlamydia trachomatis
C. Staphylococcus aureus
D. Ureaplasma urealyticum
E. Yersinia enterocolitica

19. Indicați caracteristicile artritei lupice:

A. cea mai frecventă manifestare clinică
B. afectare simetrică
C. interesare a articulațiilor mici
D. eroziunile osoase sunt frecvente
E. tablou similar artritei reumatoide
20. Afectarea pleuro-pulmonară în lupusul eritematos sistemic se traduce prin:
A. pleurezii recurente
B. pneumonita
C. fibroză pulmonară rareori
D. disfuncție respiratorie obstructivă
E. hemoragii intrapulmonare asociate vasculitei
Răspunsuri:
1. B
2. D
3. B
4. D
5. B
6. ACE
7. AE
8. CD
9. BD
10. BCD
11. BE
12. BCE
13. ADE
14. ACE
15. CDE
16. ACE
17. AE
18. BDE
19. ABCE
20. ABCE
 Rect, colon , anus
Intrebari tip complement simplu:

1. Care din afirmația de mai jos cu privire la anatomia colonului este falsă:
A. cecul, colonul ascendent şi portiunea proximală a colonului transvers se dezvoltă,
embriologic, din mezenteron;
B. treimea distală a colonului transvers, colonul descendent, sigmoid şi rectul se dezvoltă
embriologic din metenteron;
C. colonul diferă de intestinul subţire din cinci puncte de vedere: calibu, gradul de fixare,
prezenţa apendicilor epiploici, absența pe suprafaţă a teniilor şi a haustrelor;
D. o mare parte a colonului este retroperitoneală şi este fixată de peretele abdominal
posterolateral;
E. colonul prezintă pe toată lungimea lui trei benzi longitudinale distincte, cunoscute sub
numele de tenii.
Răspuns: C;

2. Vascularizaţia arterială a canalului anal şi a sfincterului anal este realizată de:

A. artera hemoroidală inferioară care provine din artera ruşinoasă internă, ram al arterei iliace
interne;
B. artera rectală superioară, ram al arterei mezenterice inferioare;
C. artera hemoroidală inferioară care provine din artera rusinoasă internă, ram al arterei iliace
externe;
D. artera hemoroidală inferioară care provine din artera rectală superioră, ram din artera
mezenterică inferioară;
E. artera hemoroidală inferioară, ram din artera iliacă comună.
Răspuns: A.

3. Manifestările clinice ale diverticulitei complicate sunt determinate de consecinţele perforaţiei

diverticulare şi nu includ:
A. formarea de abcese;
B. apariția de fistule;
C. perforaţia liberă în peritoneu;
D. obstrucţia parţială sau totală a lumenului colic;
E. aparitia cancerului de colon.
Răspuns: E.

4. Tabloul clinic iniţial în colita ulcerativă variază în funcţie de:

A. sexul și vârsta pacientului;
B. extensia leziunilor la nivelul colonului şi de severitatea bolii;
C. prezența unei neoplazii digestive;
D. prezența manifestărilor extradigestive;
E. prezența anemiei.
Răspuns: B.

5. În absenţa ischemiei sau perforaţiei de colon, tratamentul iniţial al volvulusului de sigmoid

este:
A. detorsionarea endoscopică, eficientă pentru 60-95% dintre pacienţi;
B. intervenția chirurgicală de urgență și colectomia de sigmoid;
C. tratamentul medicamentos cu antialgice și metronidazol;
D. urmărirea clinică a pacientului, fără intervenție endoscopică sau chirurgicală;
E. intervenție chirurgicală după 72 ore de la diagnostic și detorsionare.
Răspuns: A

Grile complement multiplu

6. Indicaţiile tratamentului chirurgical în boala diverticulară includ:

A. perforaţia liberă;
B. obstrucția (ocluzia colonică);
C. primul episod de boală diverticulară remisă după tratmentul medicamentos;
D. hemoragie;
E. fistule.
Răspuns: A, B, D, E.

7. Tratamentul medical actual al colitei ulcerative poate cuprinde următoarele clase de

medicamente:
A. corticosteroizi cu administrare sistemică (metilprednisolon, prednison), orală (budesonidă)
si locală (clismă cu hidrocortizon);
B. radioterapie țintită asociată cu cotricoterapie locală (clismă cu hidrocortizon);
C. imunomodulatori precum tiopurine (6-mercaptopurină azatioprină), metotrexat,
ciclosporină;
D. antibiotice: penicilina în doze mari asociată cu biseptol;
E. terapie biologică cu agenţi anti-factor de necroză tumorală, cum ar fi infliximab,
adalimumab, ce1tolizumab pegol.
Răspuns: A, C, E.

8. Un element important în tabloul clinic al ocluziei intestinului gros este reprezentat de

competenţa valvei ileo-cecale, astfel că:
A. dacă valvula ileo-cecală este incompetentă, semnele şi simptomele sunt practic identice cu
cele ale ocluziei intestinului subţiri;
B. dacă valvula ileo-cecală este competentă, situaţie întâlnită la aproximativ 75% dintre
pacienţi, se formează o „ansă închisă" între valvula ileo-cecală şi locul de obstrucţie distal, de
la nivelul colonului sau al rectului si apare adesea o distensie colonică masivă;
C. dacă valvula ileo-cecală este incompetentă, se formează o „ansă închisă" între valvula ileo-
cecală şi locul de obstrucţie distal, de la nivelul colonului sau al rectului si apare adesea o
distensie colonică masivă;
D. dacă valvula ileo-cecală este competentă, semnele şi simptomele sunt practic identice cu
cele ale ocluziei intestinului subţire;
E. daca valvula ileo-cecală este competentă, semne și simptomele sunt identice ce cele ale
ocluziei intestinale înalte.
Răspuns: A, B

9. În ceea ce privește pseudo-ocluzia acută a colonului (POAC) sunt adeverate urmatoarele

afirmații:
A. boala este cunoscută şi sub denumirea de sindrom Ogilvie;
B. este o afecţiune funcţională, cel mai frecvent întâlnită la pacienţii vârstnici, spitalizaţi sau
instituţionalizaţi cu comorbidităţi severe;
C. durerea abdominală, greaţa, vărsăturile, distensia abdominală şi dilatarea colonului
ascendent şi transvers pe radiografiile abdominale sunt semne tipice și înalt specifice pentru
POAC.
D. decomprimarea endoscopică a colonului trebuie luată în considerare la pacienţii cu POAC
la care tratamentul cu neostigmină este contraindicat sau ineficient;
E. tratamentul chirurgical este rezervat pentru cazurile POAC complicate cu ischemie a
colonului, perforaţie sau dilataţie refractară la terapia non-chirurgicală.
Răspuns: A, B, D, E,

10. Argumentele pentru potenţialul malign al polipilor colorectali în cazul adenoamelor includ:
A. incidenţa scăzută a cancerului asociat cu polipii din sindromul polipozei adenomatoase
familiale (PAF);
B. apariţia simultană a cancerelor şi a polipilor la acelaşi pacient;
C. carcinogenii care produc atât adenoame, cât şi cancere în acelaşi model experimental;
D. riscul redus de cancer asociat la cei la care polipii au fost rezecaţi;
E. riscul crescut de cancer gastric la cei cu polipi colonici rezecați.
Răspuns: B, C, D.

11. Simptomele prolapsului rectal includ:

A. durere rectală sau senzația de presiune anală;
B. sângerare uşoară, incontinentă;
C. eliminare de mucus sau anus umed;
D. scaun cu aspect de melenă;
E. scaune creionate, frecvente şi cu volum scăzut.
Răspuns: A, B, C.

12. Semele clinice şi simptomele cancerului colorectal sunt:

A. date în mare parte de localizarea anatomică;
B. cancerele de colon drept sunt de obicei leziuni exofitice, asociate cu hemoragii oculte, ce pot
produce anemie prin deficit de fier;
C. din cauza consistenţei lichide a scaunului în colonul drept, tumora poate rămâne
asimptomatică până în stadii avansate în acest segment al colonului;
D. cancerele care apar la nivelul colonului stâng şi sigmoid se manifestă întotdeauna prin
hemoragie rectală macroscopică, dar fără modificări ale tranzitului intestinal;
E. cancerele rectale se pot manifesta printr-o varietate de simptome: sângerare digestivă
superioară, obstrucţie şi, ocazional, alternanţa diaree-constipaţie sau tenesme.
Răspuns: A, B, C.

13. În ceea ce privește tabloul clinic şi evaluarea paraclinică a abceselor anorectale sunt
adevărate urmatoarele afirmații:
A. diagnosticul abceselor anorectale se bazează pe anamneză și examinare clinică;
B. durerea anorectală şi prezenţa unei mase palpabile sau a unei tumefacţii la nivel perineal sunt
manifestări clinice frecvente ale abceselor;
C. abcesele profunde se pot prezenta cu durere perineală, lombară joasă sau iradiată în
membrele inferioare sau fese;
D. diagnosticele diferenţiale ale abceselor anorectale pot include: hemoroizi trombozaţi, boală
pilonidală, fisură anală, condiloame anale sau neoplazile ano-rectale.
E. investigaţiile de laborator, IRM sau ecografia anorectală pot fi utile în evaluarea abceselor
anorectale superficiale.
Răspuns: A, B, C, D.

14. În cazul fisurilor anale, urmatoarele afirmații sunt false:

A. sunt cauza cea mai frecventă de durere anorectală care determină pacientul să se prezinte la
medic;
B. este o soluţie de continuitate longitudinală la nivelul canalului anal, de obicei dinspre linia
dinţată către marginea anală;
C. durerea este rară, fiind descrisă ca având caracter ascuţit, ca de înţepatură de cuţit;
D. durerea este aproape întotdeauna ameliorată de prezența tranzitul intestinal şi de obicei este
însoţită de melenă;
E. fisurile apar ca o consecinţă a unei traume locale, fie din cauza constipaţiei sau diareei
excesive, fie a instrumentării canalului anal.
Răspuns: C, D.

15. Clasificarea hemoroizii interni cuprinde:

A. gradul I: protruzie la nivelul lumenului anal; nu prolabează în afara lumenului;
B. gradul II: prolabează în timpul defecaţiei și se reduc spontan;
C. gradul III: prolabează în timpul defecaţiei și se reduc manual;
D: gardul II: protruzie la nivelul lumenului anal; nu prolabează în afara lumenului;
E. gradul III: nu se reduc.
Răspuns: A, B, C;

16. Urmatoarele afirmații cu privire la prognosticul cancerului colorectal sunt adevărate:

A. cele mai multe recurenţe au loc în primele 18-24 luni, de aceea supravegherea pacientului
este extrem de importantă;
B. majoritatea ghidurilor recomandă anamneză, examen fizic şi dozarea CEA la fiecare 3 luni
în primii 2 ani, apoi la fiecare 6 luni pentru următorii 3 ani;
C. colonoscopia este efectuată de rutină la 1 an şi la 4 ani postoperator, apoi la fiecare 5 ani.
D. prima examinare CT de torace, abdomen şi pelvis este efectuat după 5 ani de la intervenția
chirurgicală la pacienţii cu risc pentru recidive;
E. cea mai importantă pentru prognostic este invazia limfoganglionară.
Răspuns: A, B, C, E.

17. Sistemul de stadializare TNM în cazul cancerului colorectal cuprinde:

A. T2: tumora invadează prin musculara proprie în subseroasă sau în ţesutul pericolic sau
perirectal neperitonealizat;
B. T4: tumoră ce invadează direct alte organe sau structuri din vecinătate sau perforează
peritoneul visceral;
C. N2: metastaze în mai mult de 4 ganglioni pericolici sau perirectali;
D. M0: fără prezenţa metastazelor la distanţă;
E. M1: metastaze la distanţă prezente.
Răspuns: B, C, D, E.

18. În ceea ce privește chirurgia pentru cancerul de rect sunt adevarate următoarele afirmații:
A. chirurgia pentru cancerul de rect este reprezentată de rectocolectomia totală cu anastomoză
primară;
B. rectul este îndepărtat cu o margine de siguranţă de 5 mm, distal de tumoră;
C. când tumora rectală invadează sfincterul canalului anal este indicata rezecţia rectala joasa cu
anastomoză coloanală;
D. progresele tehnologice în chirurgia minim invazivă laparoscopică permit ca rezecţia
cancerelor de colon să poată fi făcută în siguranţă şi în mod eficient prin această metodă;
E. piesa de rezecţie a unui cancer de colon sau rect este trimisă la anatomopatolog pentru
efectuarea stadializării.
Răspuns: D, E.

19. Colita ulcerativă (CU) şi boala Crohn (BC):

A. sunt două dintre cele mai frecvente forme de boală inflamatorie intestinală;
B. ambele patologii survin în urma unor combinaţii de factori genetici şi de mediu care
generează dereglări la nivelul mucoasei, având drept consecinţă apariţia de inflamaţie acută şi
cronică;
C. CU interesează mucoasa şi submucoasa şi afectează doar colonul şi rectul;
D. în toate cazurile de BC sunt afectate intestinul subţire şi gros, de obicei în vecinătatea valvei
ileocecale;
E. BC reprezintă o afecţiune transmurală care se poate localiza oriunde la nivelul tractului
digestiv, de la cavitatea bucală până la anus.
Răspuns: A, B, C, E;

20. Indicațiile ileostomiei sau colostomiei în chirurgia colorectală sunt:

A. după hemicolectomia dreaptă, în cazul ileo-transversoanastomozei;
B. pentru cicatrizarea unei anastomoze distale;
C. când capetele intestinale nu permit efectuarea unei anastomoze din diverse motive (ex.
inflamaţie parietală, vascularizaţie precară);
D. când condiţiile locale nu permit anastomoza (ex. peritonită stercorală, pacient instabil sau cu
o afecţiune avansată ce nu ar tolera o procedură mai extinsă);
E. în lipsa unui segment intestinal necesar pentru efectuarea unei anastomoze (excizia
abdomino-perineală de rect).
Răspuns: B, C, D, E.
Nefritele tubulo-interstițiale p. 1385-1387

1. Care este cea mai frecventă cauza de nefrită tubulo-nterstițială acută:

A. infecțioasă
B. boli inflamatorii sistemice
C. idiopatice
D. medicamentoasă
E. nefrita tubulointerstițială cu uveită

2. Administrarea de AINS poate produce, pe lânga nefrita tubulointerstțială acută și leziuni de

A. glomerulopatie cu leziuni minime
B. hialinoza arteriolei aferente
C. nefropatie membranoasă
D. glomeruloscleroză segmentară și focală
E. glomerulonefrită acută

3. Indicați procentul cazurilor de nefropatie tubulointerstițială acută ca reacție de

hipersensibilitate medicamentoasă:
A. 8 %
B. 2 %
C. 15 %
D. 20 %
E. 70%

4. Care din următoarele enunțuri cu privire la tratamentul nefropatiei hiperuricemice acute

este FALS:
A. se administează Allopurinol 100-200mg x 2/zi 5 zile înainte și în timpul radio- și
chimioterapiei
B. se menține un debit crescut urinar
C. se limitează aportul hidric
D. se administrează Febuxostat
E.se inițiază hemodializa la pacienții cu insuficiență renală severă oligo-anurici sau anurici
5. Principala ipoteză privind etiopatogenia Nefropatiei endemice Balcanice este reprezentată
de:
A. Intoxicația cu ciuperci
B. Consum crescut de analgezice
C. Consum crescut de antibiotice
D. intoxicaţia prin ingestie de acid aristolohic
E. intoxicația cu alcool

6. Cele mai frecvente 3 clase de medicamente care pot determina reacție de hipersensibilizare
cu nefropatie tubulointestițială acută sunt:
A. vitamine
B. peniciline
C. antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)
D. tonicardiace
E. inhibitori de pompă de protoni

7.Selectați manifestările clinice ale nefropatiei tubulointerstițiale medicamentoase:

A. pacienții pot fi asimptomatici
B. febră, artralgii, erupții cutanate
C. insuficiență renală cu oligurie
D. insuficiență renală cu diureză pastrată
E. hipertensiune arterială

8. Care sunt virusurile care pot induce nefropatie tubulo interstițială la pacienții
imunocompromiși (transplant renal):
A. Citomegalovirus
B. Polyoma (BK)
C. Virusul hepatitic B
D. Virusul hepatitic D
E. Herpes simplex

9. Alegeți boli isistemice care se pot asocia cu nefropatia tubulointerstițială cronică?

A. Diabet zaharat
B. Lupus eritematos sistemic/vasculite
C. Nefropatia endemică Balcanică
D. Sindromul Alport
E. Sarcoidoza

10. Care din următoarele enunțuri sunt adevărate cu privire la nefropatia tubulointerstițială
acută cu uveită?
A. apare frecvent în copilarie
B. apare mai frecvent la bărbați
C. apare mai frecvent la femei
D. obezitate
E. nefropatie tubulointerstițială acută cu uveită

11. Care sunt modificările histopatologice prezente în nefropatia tubulointerstițială cronică:

A. inflitrat inflamator celular cronic
B. atrofie tubulară
C. fibroză interstițială
D. edem interstițial
E. hipercelularitate mezangială

12. Necroza papilară :

A. poate complica nefropatia analgetică
B. determină durere în flanc
C. apare după abuz de alcool
D. se asociază cu agravarea bruscă a insuficienței renale
E. nu determină obstrucție de căi urinare

13. Manifestările clinice și paraclinice în nefropatia analgetică includ:

A. ecografic rinichi mari și contur regulat
B. Anemie
C: infecții de tract urinar
D. hiperuricemie
E. Boală cronică de rinichi

14. Alegeți enunțurile false cu privire la tratamentul din nefropatia analgetică

A. se evită AINS
B. se poate administra Paracetamol
C. se poate administra dihidrocodeina
D. se continuă administrarea analgezicelor
E. se administrează AINS

15. Nefropatia indusă de ierburile chinezești:

A. este produsă de acidul aristololohic
B. are evoluție clinică bună, fără afectarea funcției renale
C. progresie spre insuficiență renală cronică stadiul terminal
D. aspect histologic sugestiv de glomerulonefrită acută
E. apare prin contaminare bacteriană

16. Alegeți enunțurile corecte cu privire la nefrita tubulointerstițială acută produsă de

Hantavirus:
A. apare ca o complicație a infecției sistemice
B. este cea mai frecventă infecție cronică interstițială a rinichiului
C. produce febră hemoragică
D. evoluția poate fi fatală
E. pare proteinurie > 3,5 g/24 ore

17. Tabloul clinio-biologic în nefropatia tubulointerstițială cronică cuprinde:

A. poliurie
B. oligurie
C. nicturie
D. proteinurie de obicei ușoară (<1g/zi)
E. uremie

18.Alegeți cauzele metabolice de nefropatie tubulointerstițială cronică:

A. Nefropatia endemică Balcanică
B. Hiperoxaluria
C. Sindromul Alport
D. Nefrocalcinoza
E. Hiperuricemia

19. Aspectul radiologic din necroza papilară este reprezentat de:

A. Semnul inelului
B. Calice boante (papile necrozate)
C. Fără pierdere de țesut cortical
D. Pierdere de țesut cortical
E. Întodeauna unilaterală
20. Alegeți enunțurile corecte cu privire la aspectul radiologic din nefropatia de reflux:
A. poate fi unilaterală
B. este întodeauna unilaterală
C. este întodeauna bilaterală
D. pierdere de țesut cortical în zona calicelor boante
E. semnul inelului

Răspunsuri Nefrite tubulointerstitiale:

1. D
2. A
3. E
4. C
5. D
6. BCE
7. ABCD
8. ABE
9. ABE
10. ACE
11. ABCD
12. ABD
13. BCE
14. DE
15. AC
16.ACD
17. ACDE
18. BDE
19. ABC
20. AD
1. Hipoacuzia neurosenzorială are ca etiologie:
a. Otita medie
b. Patologie retrocohleară
c. Otita externă
d. Perforația timpanului
e. Traumatism osicular
2. Hipoacuzia ușoară este între:
a. 0-20 dB
b. 25-40 dB
c. 40-70 dB
d. 70-90 dB
e. Peste 90 dB
3. Complexul ostio-meatal la nivel endonazal este format de:
a. Sinusul etmoid anterior și meatul mijlociu
b. Sinusul etmoid posterior și meatul mijlociu
c. Meatul mijlociu
d. Sinusul sfenoid și meatul superior
e. Sinusul etmoid și meatul inferior
4. Epistaxisul își are originea cel mai frecvent la nivelul:
a. Plexului Kisselbach
b. Etmoidului anterior
c. Sfenoidului
d. Meatului mijlociu
e. Meatului inferior
5. Epiglotita este e obicei provocată de:
a. Haemofilus influenzae
b. Streptococcus pneumoniae,
c. Moraxella catarrhalis
 d. Staphilococus aureus
e. Pseudomonas aeruginosa
6. Urechea internă conține următoarele organe senzoriale:
a. Organul lui Corti
b. Macula
c. Crestele ampulare
d. Nervul VIII
e. Timpanul
7. Hipoacuzia de transmisie apare ca urmare a patologiei:
a. Conductului auditiv extern
b. Timpanului
c. Urechii medii
d. Lanțului de oscioare
e. Urechii interne
8. Hipoacuzia de transmisie are ca etiologie:
a. Otita externă
b. Otita medie
c. Perforație timpanică
d. Ototoxicitate
e. Presbiacuzia
9. Afecțiunile asociate cu tinitus pulsatil sunt:
a. Glomus timpanic
b. Glomus jugular
c. Anevrisme intracerebrale
d. Ototoxicitate
e. Labirintita
10. Otita medie acută:
a. Apare de regulă în urma disfuncției tubare
 b. Prezintă otalgie
c. Prezintă timpan eritematos integru sau perforat
d. Este frecvent determinată de Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis,
Haemophilus influenzae
e. Este frecvent determinată de Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis,
Pseudomonas aeruginosa
11. Caracteristicile optime ale aerului inspirat sunt:
a. Temperatura de 340
b. Umiditate 80%
c. Puține particule atmosferice
d. Temperatura de 370
e. Umiditate 60%
12. Rinita acută virală se manifestă prin:
a. Obstrucție nazală
b. Rinoree
c. Strănut
d. Cacosmie
e. Prevalență crescută la copii peste 5 ani
13. Rinita alergică se manifestă prin:
a. Obstrucție nazală
b. Rinoree
c. Strănut
d. Prurit
e. Prevalență crescută la copii sub 5 ani
14. Infecțiile rinosinusale micotice au caracteristic:
a. Pot fi cauzate de Phycomycetes
b. Pot fi cauzate de Aspergillus
c. Hiperestezia facială
d. Secreții nazale seromucoase
 e. Necroza cornetelor nazale
15. Indicatiile tonsilectomiei sunt:
a. Amigdalită acută recurentă 6 episoade/an
b. Amigdalită acută recurentă 3 episoade/an
c. Amigdalită cronică
d. Abces peritonsilar recurent
e. Suspiciune de malignitate
16. Neoplasmele lojei amigdalei palatine pot produce:
a. Hemoptizie
b. Disfagie
c. Odinofagie
d. Trismus
e. Dispnee
17. Structurile cartilaginoase pereche ale laringelui sunt:
a. Aritenoide
b. Corniculate
c. Epiglota
d. Tiroid
e. Cricoid
18. Laringita acută are urmatoarele caracteristici:
a. De obicei are etiologie virală
b. Prezintă disfonie
c. Prezintă corzi vocale eritematoase
d. Este de regulă autolimitantă
e. Vindecarea nu este influențată de repausul vocal
19. Nodulii de coardă vocală:
a. Sunt cauză frecventă de disfonie
b. Sunt cauză frecventă de dispnee
 c. Au aspect albicios
d. Sunt întâlniți simetric pe ambele corzi vocale
e. Sunt secundari abuzului vocal
20. Tumorile maligne ale laringelui:
a. 95% sunt carcinoame scuamoase
b. Fumatul este factor de risc
c. Vârf de incidență în decadele 5 și 6 de viață
d. Primele opțiuni terapeutice sunt chirurgia și radioterapia
e. Primele opțiuni terapeutice sunt chimioterapia și radioterapia
R:
1. B
2. B
3. A
4. A
5. A
6. A,b,c
7. A,b,c,d
8. A,b,c
9. A,b,c
10. A,b,c,d
11. A,b,c
12. A,b,c
13. A,b,c,d
14. A,b,c,e
15. A,c,d
16. A,b,c,d
17. A,b
18. A,b,c,d
19. A,c,d,e
20. A,b,d
Capitolul 26. Neurologie

1. Midriaza fixă unilaterală descoperită la examinarea unui pacient aflat în stare de comă
sugerează:
A. intoxicația cu ciuperci
B. compresia nervului cranian III
C. acidoza metabolică
D. hiperpotasemie
E. alcaloză metabolică

2. Cel mai modificabil factor de risc al accidentului vascular cerebral este:

A. fumatul
B. hipertensiunea arterială
C. stresul
D. obezitatea
E. diabetul zaharat

3. Amauroza fugace este frecvent prima dovadă clinică a stenozei de:

A. arteră carotidă externă
B. arteră carotidă comună
C. arteră carotidă internă
D. arteră comunicantă anterioară
E. arteră retiniană

4. Cauza cea mai frecventă a hemoragiei subarahnoidiene este:

A. cavernomul
B. malformația arterio-venoasă
C. anevrismul sacular
D. tumora cerebrală
E. sindromul Marfan

5. Hemoragia intracerebrală este evidențiată imediat prin:

A. examen Doppler
B. electroencefalogramă
C. tomografia cerebrală computerizată
D. angiografie cerebrală
E. radiografie de craniu

6. Conștiența este o funcție dependentă de următoarele sisteme anatomice și fiziologice:

A. măduva spinării
B. sistemul reticulat activator ascendent
C. cerebelul
D. cortexul cerebral
E. corpul calos

7. Starea de comă poate fi mimată de patologii precum:

A. coma psihogenă
B. somn
C. sindromul ”locked-in”
D. catatonia
E. paralizie severă

8. Starea vegetativă se caracterizează clinic prin:

A. respirație normală
B. păstrarea ritmului veghe-somn
C. imposibilitatea deschiderii ochilor
D. prezența unor mișcări reflexe
E. hrănirea posibilă prin gastrostomă

9. Starea de comă are prognosticul cel mai bun când coma este provocată de:
A. cauze metabolice dacă pot fi corectate
B. accidentul vascular cerebral
C. stopul cardiac
D. cauze toxice dacă pot fi corectate
E. traumatism cranio-cerebral

10. Accidentul ischemic tranzitor se caracterizează prin:

A. ischemie cerebrală sau retiniană temporară
B. durata de maxim 24 de ore
C. recuperare incompletă
D. durata de 48 de ore
E. recuperare completă

11. Tromboza sinusurilor venoase și a venelor cerebrale poate fi cauzată de:

A. stări de hipercoagulabilitate
B. hipertensiune arterială
C. boli trombotice
D. boli maligne
E. diabetul zaharat

12. Despre CADASIL se poate afirma că:

A. se transmite autosomal dominant
B. se transmite autosomal recesiv
C. se caracterizează prin infarcte cerebrale
D. se caracterizează prin leucoencefalopatie
E. se caracterizează prin fatigabilitate

13. Infarctul lacunar se poate manifesta clinic prin:

A. hemipareză pur motorie
B. sindrom Horner unilateral
C. hemisindrom senzitiv pur
D. ataxie unilaterală brusc instalată
E. oftalmoplegie

14. Criteiile de laborator pentru excluderea de la tromboliză sunt:

A. trombocite < 100.000/mm3
B. creatinina > 3,5 mg/dL
C. glicemia < 2,8 mmol/L sau > 26,2 mmol/L
D. INR > 1,7 dacă e în tratament cu warfarină
E. tensiunea arterială sistolică mai mare de 160 mmHg
15. Pacientului cu accident vascular cerebral trebuie să i se efectueze de urgență în prima oră
următoarele investigații:
A. CT craniu
B. echografie cardiacă
C. glicemia
D. hemoleucograma
E. RMN craniu

16. Hemoragia subarahnoidiană se caracterizează clinic prin:

A. cefalee severă
B. vărsături
C. semn Claude-Bernard-Horner
D. semn Kernig pozitiv
E. diskinezii

17. Hemoragia subarahnoidiană se poate complica prin:

A. hidrocefalie obstructivă
B. amauroză
C. spasmul arterial
D. hematom capsulo-talamic
E. atrofie corticală

18. Despre hematomul subdural se poate afirma că:

A. este o acumulare de sânge în spațiul subdural
B. este produs prin accident vascular cerebral
C. este produs prin ruptura unei vene
D. este produs prin sângerarea unui cavernom
E. apare după un traumatism cranian

19. Despre hemoragia extradurală se poate afirma că:

A. se produce prin ruptura unei ramuri a arterei meningee mijlocii
B. se produce prin ruptura unei vene cerebrale
C. duce la dilatarea pupilară ipsilaterală
D. duce la herniere transtentorială rapidă
E. poate să se complice cu stop respirator

20. Sindromul meningian se caracterizează clinic prin:

A. dureri de cap
B. crize epileptice
C. rigiditatea cefei
D. deficit motor
E. febră

Răspunsuri
1. B
2. B
3. C
4. C
5. C
6. BD
7. ACE
8. ABDE
9. AD
10. ABE
11. ACD
12. ACD
13. ACD
14. ACD
15. ACD
16. ABD
17. AC
18. ACE
19. ACDE
20. ACE
Prof. univ.Dr. CRISTIAN GHEONEA

CAP. 10 - PEDIATRIE - p.212-243 (Latha Ganti, David Lebowitz, Javier Rosario, Ariel
Vera: Sinopsis de medicină. Cristina Oana Mărginean, Cătălina Poiană - coordonatorii ediției
în limba română, Ediția a 5-a, Editura Hipocrate, București, 2021)

1. Cea mai comună vasculită la copil este:

A. Boala Kawasaki
B. Arterita Takayasu
C. Granulomatoza eosinofilică cu poliangeită (sindromul Churg-Strauss)
D. Purpura Henoch-Schonlein
E. Poliarterita nodoasă

2. La copil, bronșiolita este cauzată în majoritatea cazurilor de:

A. metapneumovirus
B. virusul sincițial respirator
C. virusul gripal
D. virusul paragripal
E. coronavirus

3. Diverticulul Meckel, frecvent rămășiță a ductului vitelin, există ca un buzunar exterior al:
A. Esofagului
B. Stomacului
C. Ileonului
D. Colonului sigmoid
E. Rectului

4. Care dintre următoarele afirmații privind convulsiile febrile simple ale copilului este
adevărată?
A. Prezintă crize focale
B. Prezintă convulsii generalizate tonico-clonice
C. Electroencefalograma (EEG) reprezintă standardul pentru diagnosticul de certitudine
D. Prezintă un status postcriză prelungit sau deficit focal
E. Prezintă, de obicei, multiple crize în 24 de ore

5. Boala Hirschsprung este definită ca:

A. Necroza idiopatică a mucoasei și desprinderea celulelor epiteliale
B. Telescoparea intestinului intr-un segment adiacent al intestinului
C. Malrotație a intestinului în timpul dezvoltării fetale
D. Buzunar exterior al ileonului care poate conține țesut ectopic
E. Absența inervației autonome intestinale

6. Care dintre următoarele afirmații privind defectul septal ventricular (DSV) sunt adevărate?
A. Este cel mai frecvent defect cardiac congenital
B. Este cel mai frecvent defect ce apare în sindromul Down
C. Este asimptomatic dacă este mic
D. În lipsa tratamentului, apare sindromul Eisenmerger (ireversibil)
E. ca și complicație prezintă un risc crescut de endocardită

7. Tetralogia Fallot include:

A. Defect septal ventricular (DSV)
B. Hipertrofia ventriculului drept (HVD)
C. Aortă călare pe sept
D. Eșec de formare al valvei tricuspide
E. Obstrucție a ejecției ventriculului drept (VD)

8. Crupul poate avea ca agenți etiologici la copil:

A. virusul sincițial respirator
B. virusul gripal
C. adenovirus
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Escherichia coli

9. Tratamentul crupului include:

A. cefalosporine
B. antihistaminice
C. în cazurile ușoare steroizi
D. în cazurile ușoare antileucotriene
E. în cazurile severe epinefrină plus corticosteroizi

10. Tabloul clinic al bronșiolitei la sugar poate include:

A. congestie nazală
B. detresă respiratorie
C. stridor inspirator
D. wheezing
E. expir prelungit

11. Tratamentul bronșiolitei la sugar poate include:

A. Aspirație nazală
B. Umidifierea aerului
C. Hidratare adecvată
D. Antihistaminice
E. Antiemetice

12. Care dintre următoarele afirmații privind detresa respiratorie a nou-născutului sunt
adevărate?
A. se manifestă în primele 2 zile după naștere
B. se datorează unui defect al canalului pompei de clor al glandelor exocrine
C. se datorează deficitului de surfactant
D. scade complianța pulmonară
E. crește complianța pulmonară
13. Sindromul de detresă respiratorie al nou-născutului apare la:
A. nou-născuți prematuri între 24 și 37 de săptămâni gestaționale
B. nou-născuți prematuri mai ales înainte de 30 de săptămâni gestaționale
C. nou-născuți la termen
D. nou-născuți după 42 de săptămâni gestaționale
E. nou-născuți postmaturi

14. Icterul neonatal nuclear (Kern) este tipic întâlnit în:

A. incompatibilitatea materno-fetală ABO
B. deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD)
C. sindrom Gilbert
D. sindrom Crigler-Najjar
E. atrezie biliară

15. Care dintre următoarele afirmații privind enurezisul sunt adevărate?

A. apare la toți copiii
B. apare mai frecvent în timpul alimentației
C. este aproape întotdeauna nepatologic
D. desmopresina sau imipramina sunt utilizate în cazurile refractare
E. majoritatea cazurilor se rezolvă până la vârsta de 4 ani

16. Care dintre următoarele afirmații privind tumora Wilms sunt adevărate?
A. este o tumoră benignă
B. este o tumoră malignă
C. are origine renală
D. are origine în ganglionii limfatici
E. apare la copiii cu vârsta mai mică de 4 ani

17. Dintre complicațiile criptorhidiei fac parte:

A. tumora Wilms
B. glomerulonefrita
C. sindromul nefrotic
D. infertilitatea
E. cancerul testicular

18. Care dintre următoarele afirmații privind boala hemoliltică a nou-născutului sunt
adevărate?
A. anticorpii anti-Rh cauzează hemoliză severă a eritrocitelor fetale la interacțiunea inițială
(prima sarcină)
B. anticorpii anti-Rh cauzează hemoliză severă a eritrocitelor fetale la sarcinile următoare cu
feți Rh pozitiv
C. anticorpii anti-Rh cauzează hemoliză severă a eritrocitelor fetale la sarcinile următoare cu
feți Rh negativ
D. administrarea de imunoglobulină Rho (D) (RhoGAM) în primele 72 de ore de viață
previne dezvoltarea anticorpilor anti-Rh
E. administrarea de imunoglobulină Rho (D) (RhoGAM) protejează sarcinile viitoare
19. Hiperbilirubinemia la nou-născut se poate datora:
A. cauzelor fiziologice (excreție scăzută, eșec al alimentației naturale)
B. hemolizei crescute (incompatibilitate materno-fetală ABO)
C. supraproducției de bilirubină fără hemoliză (hemoragie, transfuzie materno-fetală)
D. unor anomalii hepatice (sindrom Gilbert, sindrom Crigler-Najjar)
E. unor malformații congenitale cardiace (persistența canalului arterial, tetralogia Fallot)

20. Care dintre următoarele permit clasificarea unor convulsii febrile ca și complexe?
A. crize focale
B. convulsii generalizate tonico-clonice
C. durata mai mare de 15 minute
D. multiple crize în 24 de ore
E. status postcriză prelungit sau deficit focal

Răspunsuri:
1. D
2. B
3. C
4. B
5. E
6. ACDE
7. ABCE
8. ABCD
9. CE
10. ABDE
11. ABC
12. ACD
13. AB
14. CDE
15. ACDE
16. BCE
17. DE
18. BDE
19. ABCD
20. ACDE
1. * Varicele primare – afirmație falsă:

a. Sunt determinate de incompetența valvelor venoase

b. Prezente la nivelul venelor safene și a ramurilor tributare

c. Se manifestă prin senzație de greutate și oboseală după ortostatism prelungit

d. Nu determină edem

e. Se pot complica cu tromboflebită superficială

2. *Indicele gleznă-braț – afirmație falsă:

a. Reprezintă raportul dintre presiunea arterială sistolică la nivelul gleznei și cea brahială

b. IGB >0.9 este anormal

c. IGB <0.8 la pacientul claudicant

d. IGB <0.4 este asociat cu durerea de repaus

e. Leziunile tisulare apar la IGB <0.4

3. *Tratamentul chirurgical în boala arterială periferică – afirmație falsă:

a. By-pass-ul este procedura principală

b. By-pass-ul aortobifermural nu se practică în boala ocluzivă aorto-iliacă

c. By-pass-ul aortobifemural necesită grefă protetică

d. Grefa protetică în boala ocluzivă aorto-iliacă este plasată retroperitoneal

e. By-pass-ul aortobifemural necesită tunelizare

4. *Boala ocluzivă infrainghinală:

a. Poate fi tratată prin bypass

b. Anastomoza pe artera poplitee proximală (deasupra genunchiului) se face doar cu

grefon venos
 c. Anastomoza pe artera poplitee distală (sub genunchi) se face doar cu grefon sintetic

d. Tratată prin bypass folosește ca și grefon venos inversat doar dacă este tratat cu
valvulotom

e. Nu se poate realiza bypass cu vena recoltată de la membrul contraletaral

5. *Anatomia venoasaă – afirmație falsă

a. Sistemul venos periferic include vena cavă inferioară

b. Venele membrelor sunt profunde și superficiale

c. Venele profunde însoțesc artere

d. Venele tibiale anterioare sunt pereche

e. Gamba are șase vene profunde principale

6. Tabloul clinic în boala arterială periferică cuprinde

a. Durere de repaus

b. Gangrenă

c. Durere musculară declanșata de efortul fizic

d. Palpitații

e. Ulcerații tegumentare

7. Ulcerul de cauză ischemică:

a. Nu este dureros

b. Are aspect circumscris

c. Este intens dureros la diabetic

d. Are baza palidă sau necrotică

e. Sunt perimaleolare

8. Examenul imagistic în boala arterială periferică

a. AngioCT nu necesită puncție pentru angioacces la nivelul arterei femurale

b. Agentul de contrast pentru angioCT nu provoacă disfuncție renală

c. Angiografia se realizează prin puncție Seldinger

 d. Angiografia vizualizează stenoze, dar și anevrisme

e. AngioCT poate produce risc de pseudoanevrism

9. Tratamentul medical al bolii arteriale periferice cuprinde:

a. Renunțarea la fumat

b. Controlul hipertensiunii arteriale

c. Renunțarea la exercițiile fizice

d. Administrarea de antiplachetar

e. Controlul dislipidemiei

10. Tratamentul endovascular al bolii arteriale periferice:

a. Se practică și la pacient asimptomatic

b. Constă în angioplastie transluminală percutanată

c. Permite recanalizare subintimală

d. Este mai eficient prin utilizare de baloane și stenturi farmacologic active

e. Nu permite aterectomie

11. Tratamentul endovascular în boala arterială periferică:

a. Se practică indiferent de localizarea leziunii și lungimea stenozei

b. Implică administrarea de Clopidogrel și aspirină cel puțin 6 luni

c. Pentru vasele infrapopliteale se practică la pacienți cu riscuri chirurgicale

d. Este indicat în funcție de sistemul de clasificare TASC

e. Nu se practică la pacientul cu claudicație severă

12. Endareterectomia – afirmații adevărate:

a. Excizează endoteliul cu placa stenozantă și o porțiune din medie

b. Este utilă pentru chirurgia arterei carotide

c. Este frecvent utilizată în BAP la membrele inferioare

d. Endarterectomia poate fi parte a procedurilor hibride

 e. Este foarta utilizată pentru boala aorto iliacă

13. By-pass-ul extraanatomic:

a. Este indicat în abdomen ostil

b. Este reprezentat de bypass axilofemural sau femurofemural

c. Utilizează grefon venos

d. Nu poate fi realizată la pacienți critici

e. Are patență mai bună decat bypass aortofemural

14. Cauze de ocluzie a bypass:

a. Administrarea de antiagregant

b. Hiperplazie neointimală anastomotică

c. Grefon comprimat în tunel

d. Angularea grefon

e. Lungime mică a grefon

15. Urmărirea postoperatorie în boala arterială periferică implică:

a. Examinarea ecografică Doppler a anastomozei

b. Examinarea ecografică Doppler a grefonului

c. Posiblitatea de corectare prin revizie chirurgicală a stenozelor

d. Posibilitatea de angioplastie cu balon a stenozelor

e. Non-corecția stenozei de grefon venos

16. Complicații imediate locale în by-pass arterial:

a. Limforagie

b. Infecția grefon

c. Tromboza grefon

d. Pneumonie

e. Insuficiență renală acută

 17. Amputația în boala arterială periferică:

a. Este indicată la pacient cu gangrenă fără posiblitate de revascularizare

b. Amputația proximală are potențial de reabilitare mai bun

c. Nivelul de amputație este stabilit ca cel mai scăzut dar să asigure vindecarea bontului

d. Amputația de coapsă implică deplasarea cu un consum minim de energie după

protezare

e. Pastrarea articulației genunchiului este importantă

18. Boala venoasă:

a. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni la adulti

b. Este reprezentată de varice, sindrom posttrombotic

c. Incidența scade cu vârsta

d. Forma acută este reprezentată de tromboza venoasă

e. Poate evolua la ulcer venos

19. Fiziologia sistemului venos:

a. Fluxul sanguin este unidirecțional

b. Valvele venoase sunt tricuspide

c. Venele perforante dirijează sângele din sistemul profund în sistemul superficial

d. Refluxul venos determină în timp apariția varicelor

e. Incompetența valvelor determină reflux

20. Cauze de tromboză venoasă

a. Sepsis

b. Sarcina

c. Malnutriția

d. Contraceptive orale

e. Leziune endotelială

Raspunsuri
a. D

b. B

c. B

d. A

e. A

f. ABCE

g. BD

h. ACD

i. ABDE

j. BCD

k. CD

l. ABD

m. AB

n. BCD

o. ABCD

p. ABC

q. ACE

r. ABDE

s. ADE

t. ABDE
 1. Având în vedere clasificarea ulcerelor gastrice, este corect enunțul:

a. Ulcerele gastric de tip I sunt cele mai rare ca frecvență

b. Ulcerele gastrice de tip I apar pe mica curbură a stomacului

c. Ulcerele gastrice de tip II nu se asociază cu ulcerele duodenale

d. Ulcerele gastrice de tip III se dezvoltă în regiunea subcardială

e. Ulcerele gastrice de tip IV sunt asociate cu hipersecreția de acid gastric

B
2. Cele mai frcvente carcinoame gastrice sunt cele:

a. Ulcerate

b. Polipoide

c. Schiroase

d. Extinse superficial

e. Vegetante

A
3. Despre tratamentul chirurgical al ulcerului gastric, este corect enunțul:

a. Pentru ulcerul de tip IV se realizează cel mai frecvent o antrectomie generoasă

(hemigasti·ectomie)

b. Pentru pacienții cu ulcere de tip II și III este contraindicată vagotomia asociata

antrectomiei

c. Excizia locală completă a ulcerului nu este niciodată o opțiune

d. Ulcerele de tip I, lI şi III pot necesita gastrectomie totală sau subtotală

e. Fiecare ulcer gastric rezecat trebuie supus examenului histopatologic.

E
4. În gastrita de stres, ulcerul Cushing apare la:

a. Pacienți cu arsuri grave

b. Pacienți cu leziuni ale sistemului nervos central (SNC)

c. Pacienți în stare critică

d. Pacienți cu traume severe

e. Pacienți cu insuficiență multiplă de organe

B
5. Care enunț este adevărat despre polipii gastrici?

a. Polipii hiperplastici sunt mai rari

b. Polipii hiperplastici au risc mare de transformare malignă

 c. Polipii hiperplastici au risc mic de transformare malignă

d. Polipii adenomatoși nu degenereaza malign

e. Nu se asociază cu sindroame polipozice

6. La indivizii sănătoși, sfincterul esofagian inferior (SEI):

a. Este intratoracic

b. Este intraperitoneal

c. Are mai putin de 2 cm lungime

d. Are peste 2 cm lungime

e. Rezistă la o presiune de peste 6 mm Hg

B, D, E
7. Despre H. pylori este adevărată afirmația:

a. Este o bacterie de dimensiuni mici

b. Are forma dreaptă

c. Este o bacterie microaerofilă

d. Este o bacterie Gram-negativă

e. Se transmite exclusiv parenteral

A, C, D
8. Despre tratamentul medical al ulcerului gastric sunt adevărate afirmațiile:

a. Reprezintă principala linie de tratament pentru ulcerul gastric necomplicat

b. Regimul include întreruperea agenților potențial ulcerogeni

c. Tratamentul infecției cu H.pylori nu este necesar

d. Terapia de supresie a acidității gastrice

e. Opțiunile suplimentare includ administrarea de agenți citoprotectori

A,B,D,E
9. În sindromul Mallory-Weiss

a. Apare hemoragia digestiva superioară prin ruptura liniară a mucoasei la joncțiunea

gastroesofagiană

b. Apare dupa episoade de manevră Valsalva intensă

c. Pacienții prezintă hematemeză, melenă sau hematochezie

d. Montarea sondei nazogastrice este contraindicată

e. Examinarea se concentrează pe evaluarea hemodinamică și verificarea sursei de

sângerare
A,B,C,E
10. Factori de risc importanți pentru adenocarcinomul gastric sunt:

a. Infecția cu H. pylori

b. Anemia pernicioasă

c. Hiperclorhidria

d. Polipii adenomatoși gastrici

e. Gastrita acută

A, B, D

11. Care afirmații despre tipurile histologice de adenocarcinom gastric sunt adevărate?

a. Există două tipuri histologice distincte: intestinal și difuz

b. Doar tipul intestinal se asociază cu infecția cu H. pylori

c. Tipul intestinal este bine diferențiat și are un prognostic mai bun

d. Tipul difuz apare la pacienți mai în vârstă

e. Tipul difuz are o asociere cu grupa de sânge A.

A, C, E
12. Despre tipul difuz de adenocarcinom gastric sunt valabile afirmațiile:

a. Se răspândește hematogen

b. Diseminează prin invazie limfatică și extensie locală

c. Este slab diferențiat și prezintă celule în inel cu pecete

d. Se asociază cu grupa de sânge B

e. Apare la pacienții mai tineri

B, C, E
13. Care dintre afirmațiile despre linita plastică sunt adevărate?

a. Infiltrează difuz porțiuni din peretele gastric

b. Infiltrează difuz stomacul în întregime

c. Este o afecțiune benignă

d. Stomacul poate avea aspectul unui tub rigid

e. Pacienții au un prognostic favorabil

A,B,D
14. Rezecția chirurgicală radicală pentru adenocarcinomul gastric implică:

a. Gastrectomia subtotală radicală pentru leziunile distale

b. Îndepartarea a aproximativ 50% din stomac și marele epiploon

 c. Verificarea anatomopatologică a absenței invaziei în porțiunea proximală a piesei
rezecate

d. Pentru tumori proximale este necesară gastrectomia totală

e. Asocierea splenectomiei, pancreatectomiei distale și/sau colectomiei parțiale, incluse

într-o rezecție în bloc

A, C,D,E
15. Afirmații corecte despre tumorile stromale gastrointestinale sunt:

a. Stomacul ese cea mai puțin frecventă localizare pentru aceste tumori

b. Comportamentul malign este sugerat de dimensiuni ale tumorii de peste 6 cm

c. Ficatul este cel mai frecvent loc pentru metastazare

d. Invazia ganglionilor limfatici este frecvent întâlnită

e. Gastrectomia totală este tratamentul chirurgical recomandat

B,C

16. Tratamentul ulcerului duodenal necomplicat implică:

a. Întreruperea fumatului, consumului de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene)

b. Eradicarea infecției cu H. pylori

c. Intervenție chirurgicală

d. Creșterea acidității gastrice

e. O perioadă de 21 de zile, conform recomandărilor ghidurilor actuale

A,B
17. Boala ulcerativă peptică complicată are următoarele manifestări principale:

a. Dispepsia

b. Perforația

c. Hemoragia

d. Stenoza gastrică

e. Malignizarea

B,C,D,E
18. Despre tratamentul ulcerului perforat sunt adevărate următoarele enunțuri:

a. Un ulcer perforat reprezintă o urgență chirurgicală

b. Intervenția chirurgicală trebuie efectuată imediat, inaintea oricărui alt tratament medical

c. În momentul explorării chirurgicale se caută locul perforației

d. Tratamentul chirurgical presupune cel mai adesea efectuarea unei operații definitive de
reducere a acidității gastrice
 e. Mai frecvent se practică sutura ulcerului cu omentoplastie

A, C, E
19. În cazuri rare, pacienții cu ulcer perforat pot fi tratați nonchirurgical. În acest sens sunt
valabile următoarele afirmații:

a. De obicei, pacienții sunt tineri, cu debut recent al simptomatologiei

b. De obicei, pacienții sunt vârstnici, stabili clinic, cu multiple tare medicale, care se prezintă
relativ târziu

c. Tratamentul include montarea sondei nazogastrice, resuscitare volemică

d. Este necesară întreruperea alimentației orale

e. Ameliorarea clinică impune adesea intervenția chirurgicală

B,C,D
20. În cazul unui ulcer complicat cu hemoragie, semnele endoscopice pentru un risc crescut de
resângerare sunt:

a. Hemoragia activă la momentul endoscopiei

b. Un vas vizibil în craterul ulcerului

c. Localizarea antrală a ulcerului

d. Cheag proaspăt pe suprafața ulcerului

e. Cheag vechi pe suprafața ulcerului

A,B,D
Capitolul 12. Esofagul
1. Vascularizația arterială a esofagului este asigurată de:

a. Arterele tiroidiene superioare

b. Arterele bronșice

c. Arterele mamare interne

d. Artera gastrică dreaptă

e. Arterele tiroidiene inferioare

Raspuns: b,e

2. Drenajul venos al esofagului nu este asigurat de:

a. Vena azygos

b. Vena hemiazygos

c. Vena gastrica stangă

d. Vena coronariană gastrică

e. Vena tiroidiană superioară

Raspuns: e

3. Organele folosite pentru reconstrucția esofagiană după rezecția acestuia pentru cancer sunt:

a. Stomacul

b. Jejunul

c. Ileonul

d. Colonul

e. Duodenul

Raspuns: a,b,d

4. Cel mai frecvent organ folosit pentru substituția esofagiană după rezecție pentru cancer este:

a. Colonul drept

b. Colonul stâng

c. Stomacul

d. Colonul transvers

e. Ileonul
Raspuns: c

5. Care afirmații sunt adevărate referitoare la utilizarea colonului stâng pentru reconstrucția
esofagului după rezecție?

a. Este substitutul esofagian cel mai frecvent utilizat

b. Este preferat în locul stomacului datorită lungimii mai mari

c. Este folosit în manieră izoperistaltică

d. Are avantajul ascensiunii facile până la nivelul esofagului cervical

e. Este mai sensibil la refluxul acid

Raspuns: b,c,d

6. Care afirmații sunt adevărate cu privire la tratamentul paleativ în cancerul esofagian:

a. Este indicat în stadiile incipiente

b. Ameliorează disfagia severă

c. Radiochimioterapia are un efect durabil

d. Radiochimioterapia are un efect imediat

e. Intervențiile paleative endoscopice au risc de complicații perforative

Răspuns: b,c,e

7. Care afirmații sunt adevărate în cazul perforațiilor de esofag cervical?

a. Majoritatea perforațiilor sunt cauzate de instrumentarea endoscopică

b. Sepsisul este riscul imediat al lezării esofagului cervical

c. Tranzitul baritat este obligatoriu

d. Abordul chirurgical se face prin incizie cervicală de partea opusă leziunii

e. Odinofagia este simptomul inițial al lezării esofagului cervical

Răspuns: a,b,e

8. Care afirmație este falsă în cazul perforațiilor de esofag toracic?

a. Este cel mai frecvent consecința instrumentării unui esofag patologic

b. Apare de obicei în urma tentativei de dilatare a unei obstrucții esofagiene distale

c. Pacienții cu sindrom Boerhaave au prognostic bun

d. Perforația majoră se prezintă de obicei cu semne acute de sepsis

 e. Optiunile terapeutice includ managementul conservator expectativ sau intervenție
chirurgicală

Răspuns: c

9. Care afirmații sunt adevărate despre tratamentul perforațiilor de esofag toracic?

a. Tratamentul non-operator ar trebui să fie excepția și nu regula

b. Principiile tratamentului chirurgical include debridarea minuțioasă a țesuturilor infectate și

esofagorafia în două straturi

c. Miotomia concomitentă în cazul unei achalazii asociate nu este indicatâ

d. Excluderea chirurgicală a esofagului nu este niciodată indicată

e. Tratamentul conservator presupune antibioterapie, drenaj nazo-gastric și nutriție enterală

distal de leziune sau parenterală

Răspuns: a,b,e

10. Care afirmații sunt adevărate în cazul herniilor hiatale?

a. Sunt descrise 5 tipuri de hernii hiatale

b. Cel mai comun tip este hernia hiatală de alunecare

c. În tipul II joncțiunea esogastrică alunecă în torace prin hiatusul esofagian

d. În tipul I apare fenomenul de prolaps al stomacului în torace

e. Tipul IV implică hernierea altor organe cum ar fi colonul sau splina

Răspuns: b, e

11. Care afirmații sunt adevărate în cazul explorărilor imagistice efectuate la pacienții cu hernii
hiatale?

a. Radiografia toracică simplă poate demonstra prezența unui nivel hidroaeric în

mediastin

b. Tranzitul baritat este contraindicat

c. Tranzitul digestiv superior cu substanță de contrast este standardul de aur

d. Examenul CT oferă detalii suplimentare despre anatomia herniei

e. Examinarea RMN este obligatorie

Răspuns: a,c,d

12. Următoarea afirmație referitoare la tratamentul herniilor hiatale este falsă:

 a. Indicația de tratament chirurgical al herniei de tip I este de obicei dată de simptome ale
refluxului gastro-esofagian

b. Managementul herniilor asimptomatice de tip II este controversat

c. Tratamentul chirurgical al herniilor hiatale este de obicei indicat cand simptomele sunt
prezente

d. Etapele operatorii includ reducerea incompletă a sacului de hernie, mobilizarea esofagului

cervical, închiderea în tensiune a defectului diafragmatic, fără a se practica fundoplicatură

e. La pacienții tarați se preferă o simplă reducere a stomacului și gastropexie

Răspuns: d

13. Care afirmații în cazul achalaziei sunt adevărate?

a. Anomalia primară este o boală degenerativă a plexului nervos mienteric (Auerbach)

b. Se caracterizează prin exagerarea contractilității sfincterului esofagian inferior la deglutiție

c. Principalul simptom este disfagia progresivă la solide și apoi la lichide

d. Este adesea diagnosticată prin tranzit baritat

e. Endoscopia nu este importantă pentru diagnostic

Răspuns: a, c,d
14. Care afirmații sunt adevărate în cazul tratamentului achalaziei?

a. Tratamentul este limitat la intervenții paliative

b. Tratamentul medicamentos include utilizarea blocanților canalelor de calciu

c. Dilatarea cu balonaș a sfincterului esofagian inferior este întotdeauna contraindicată

d. Miotomia chirurgicală este adesea efectuată preferențial la vârstnici

e. Miotomia chirurgicală se poate efectua prin abord transtoracic sau transabdominal

Răspuns: a,b,e

15. Care afirmații sunt adevărate în cazul diverticulului Zenker?

a. Apare la nivelul esofagului toracic inferior

b. Este un diverticul de pulsiune

c. Apare adesea la pacienți vârstnici care prezintă unele tulburări de deglutiție

d. Diagnosticul este confirmat prin tranzit baritat

e. Pacienții simptomatici sunt tratați prin miotomie cricofaringiană și diverticulectomie sau

diverticulopexie
Răspuns: b,c,d,e

16. Ce afirmație este falsă în cazul tumorilor esofagiene benigne?

a. Sunt clasificate după localizarea în peretele esofagian

b. Sunt adesea descoperite întâmplător

c. Cea mai frecventă tumoră benignă este lipomul

d. Mucoasa de acoperire este aproape întotdeauna indemnă

e. Tranzitul baritat evidențiază o masa cu contur neted, bine delimitat care ocupă lumenul
esofagului

Raspuns: c

17. Care afirmații sunt adevărate în cazul explorărilor paraclinice utilizate pentru diagnosticul
tumorilor esofagiene benigne?

a. Tranzitul baritat evidențiază o masa cu contur neted, bine delimitat care ocupă lumenul
esofagului

b. Evaluarea diagnostică include vizualizarea endoscopică directă și ecoendoscopie

c. Aspirația cu ac fin sau biopsiile ar trebui să fie evitate

d. Tomografia computerizată este metoda care aduce informații prețioase în tumorile

incipiente

e. Radiografia toracică de față și profil este indispensabilă pentru diagnostic

Răspuns: a,b,c

18. Următoarele afirmații în cazul ingestiei de corpi străini sunt adevărate:

a. Este frecventă la copii și adulții bolnavi psihic

b. La adulți, majoritatea cazurilor constau în impactarea alimentelor

c. Majoritatea impactărilor apar la nivelul mușchiului cricofaringian sau la nivelul unei stricturi
peptice în esofagul distal

d. Tranzitul baritat este cea mai sigura metodă de diagnostic

e. Simptomele includ incapacitatea de a înghiți secreții, sialoree și dureri toracice

Răspuns: a,b,c,e

19. Care afirmații sunt adevărate în cazul explorării imagistice a pacienților ce au ingerat corpi
străini?

a. Radiografia simplă cervicală și toracică pentru a exclude emfizemul cervical și mediastinal

 b. Tranzitul baritat este investigația uzuală

c. Scanarea tomografică cervicală și toracică aduce informații utile

d. Explorarea endoscopică trebuie facută sub anestezie

e. Examinarea cu substanță de contrast este contraindicată

Răspuns: a,c,d

20. Care afirmații sunt adevărate în cazul ingestiei de substanțe caustice?

a. Poate fi accidentală la copii

b. Reprezintă o urgență medicală

c. Ingestia de substanțe alcaline are ca rezultat vătămarea doar a stratului muscular al

peretelui esofagian

d. Ingestia de material acid duce adesea la leziuni mai superficiale

e. Complicația pe termen lung este formarea stenozelor

Răspuns: a,b,d,e
Grile
1. Ce semn radiologic este caracteristic ocluziei intestinului subțire?

a. Pneumoperitoneul

b. Calculii renali

c. Pneumobilia

d. Nivelele hidro-aerice

e. Pneumonia

Raspuns - d

2. Ocluzia intestinului subțire include următoarele entități, cu excepția

a. Ocluzia completă

b. Ocluzia parțială

c. Volvulusul

d. Ocluzia cu ansă închisă

e. Ileusul paralitic

Raspuns – e

3. Boala Crohn se poate complica, cu excepția

a. Fistule

b. Stenoze

c. Abcese

d. Retenție de urină

e. Ulcerații

Raspuns – d

4. Tabloul clinic al bolii Crohn este caracterizat prin următoarele, cu excepția

a. Durere abdominală

b. Sângerare

c. Diaree
 d. Scădere ponderală

e. Evoluția progresivă a simptomelor

Raspuns – b

5. Există 4 etiologii majore ale IMA (ischemiei mezenterice acute), cu excepția

a. Embolismul AMS

b. Tromboza AMS

c. Tromboza Venei splenice

d. Tromboza VMS

e. Ischemia mezenterică non-ocluzivă

Raspuns – c

6. Ce semne și simptome sunt caracteristice ocluziei intestinului subțire?

a. Dureri abdominale

b. Distensie abdominală

c. Greață și vărsături

d. Eritem tegumentar

e. Tulburări ale tranzitului intestinal

Raspuns – a, b, c, e

7. Cauzele extrinseci în etiologia OIS (ocluziei intestinului subțire) includ

a. Aderențele postoperatorii

b. Herniile inghinale și ombilicale strangulate

c. Tumori stromale gastro-intestinale GIST

d. Fitobezoarele

e. Carcinomatoza peritoneală

Raspuns – a, b, e

8. Cauzele extrinseci în etiologia OIS (ocluziei intestinului subțire) includ

 a. Neoplazie primară a intestinului subțire, precum adenocarcinomul

b. Ileusul biliar

c. Cancerul cu metastaze peritoneale

d. Volvulusul

e. Sindromul arterei mezenterice superioare SAMS

Raspuns – c, d, e

9. Următoarele afirmații sunt adevărate în privința OIS (ocluziei intestinului subțire)

a. Anamneza este lipsită de importanță

b. Pacienții se prezintă în mod obișnuit pentru durere

c. Este importantă montarea unei sonde nazogastrice

d. Nu este importantă monitorizarea diurezei

e. Examinările de laborator nu sunt specifice OIS

Raspuns – b, c, e

10. Ce afirmații sunt adevărate în privința tratamentului OIS (ocluziei intestinului subțire)?

a. Tratamentul începe cu reechilibrare hidro-electrolitică

b. Tratamentul începe imediat cu intervenția chirurgicală

c. Decompresia nazo-gastrică se face prin palasarea sondei nazo-gastrice

d. Se poate încerca un tratament conservator 1-5 zile

e. Monitorizarea diurezei este importantă

Raspuns – a, c, d, e

11. Următoarele afirmații sunt adevărate despre Boala Crohn

a. Este o afecțiune inflamatorie cronică transmurală a tractului digestiv

b. Nu are niciodată manifestări extraintestinale

c. Se caracterizează prin leziuni de tipul “piatră de pavaj”

d. Se caracterizează prin formare de fistule sau abcese

e. Debutul afecțiunii este brusc

 Raspuns – a, c, d

12. Următoarele afirmații sunt adevărate despre Boala Crohn

a. Durerea în cadranul inferior drept este frecventă

b. Sângerarea este frecventă

c. Diareea și scăderea ponderală sunt caracteristice

d. Debutul bolii este brusc

e. Afectarea perianală cu fistule este des întâlnită

Raspuns – a, c, e

13. Manifestările extraintestinale ale bolii Crohn

a. Sunt mai frecvente când este prezentă afectarea colonică

b. Includ manifestări oculare

c. Includ manifestări auriculare

d. Includ manifestări cutanate

e. Includ manifestări articulare

Raspuns – a, b, d, e

14. Referitor la tratamentul în boala Crohn sunt adevărate următoarele

a. Tratamentul chirurgical se aplică la toate cazurile

b. Tratamentul chirurgical se aplică doar la cazurile complicate sau refractare la tratament

medical.

c. Se practică întotdeauna rezecții intestinale extinse

d. Nu există posibilitatea de recurență a bolii

e. Se poate întâlni uneori sindromul intestinului scurt

Raspuns – b, e

15. Există 4 etiologii majore ale IMA (ischemiei mezenterice acute)

a. Embolismul AMS
 b. Tromboza AMS

c. Tromboza Venei splenice

d. Tromboza VMS

e. Ischemia mezenterică non-ocluzivă

Raspuns – a, b, d, e

16. Tabloul clinic al IMA (ischemiei mezenterice acute) se caracterizează prin

a. Durerea debutează lent și nu este severă

b. Exista durere disproporționată la examenul clinic

c. Trebuie evidențiați factorii de risc – fibrilația atrială

d. Dacă sunt semne de peritonită, înseamnă că ischemia este la debut

e. Examinarea precoce a abdomenului este întotdeauna concludentă

Raspuns – b, c

17. Referitor la diagnosticul IMA (ischemiei mezenterice acute) sunt adevărate următoarele

a. Se impune diagnosticarea rapidă și inițierea unui tratament

b. Standardul de aur este arteriografia mezenterică

c. Scanările CT de înaltă rezoluție ajută la diagnostic

d. Radiografia abdominală simplă este suficientă pentru stabilirea diagnosticului

e. Alte semne de infarct intestinal sunt reprezentate de îngroșarea peretelui intestinal și

pneumatoza

Raspuns – a, b, c, e

18. Referitor la tratamentul IMA (ischemiei mezenterice acute) sunt adevărate următoarele

a. Frecvent sunt administrate antibiotice din cauza riscului de necroză intestinală

b. Scopul principal este restabilirea rapidă a fluxului sanguin intestinal

c. Este nevoie de terapie anticoagulantă

d. La toate cazurile este nevoie de laparotomie

e. Trebuie tratat vasospasmul din IMNO (ischemia mezenterică non-obstructivă)

 Raspuns – a, b, c, e

19. Referitor la IMA (ischemia mezenterică acută) sunt adevărate următoarele

a. Mortalitatea este mică deoarece tratamentul este eficient

b. Complicațiile medicale și chirurgicale sunt frecvente

c. Frevent există un segment extins de intestin necrozat

d. Uneori este necesară a doua laparotomie

e. Niciodată nu există o spitalizare prelungită în ATI

Raspuns – b, c, d

20. Tumorile intestinului subțire

a. Sunt foarte frecvente deoarece și lungimea intestinului este mare

b. Își au originea în componente epiteliale și mezenchimale ale intestinului

c. Pot produce simptomatologie obstructivă sau hemoragie

d. Pot acționa ca puncte de plecare pentru invaginație

e. Sunt ușor de diagnosticat prin radiografie abdominală simplă

Raspuns – b, c, d
1. Hernia Amyand apare atunci când sacul herniar:

a. conține apendicele cecal;

b. conține trigonul vezical;

c. conține colonul sigmoid;

d. conține un diverticul Meckel;

e. se află sub ligamentul lui Cooper;

2. Care din urmatoarele afirmații sunt adevărate:

a. herniile ventrale sunt hernii primare, asociate inclusiv cu o incizie anterioară a peretelui
abdominal;

b. herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii anterioare, putând fi situate oriunde
la nivelul peretelui abdominal;

c. herniile peretelui abdominal rareori pot produce strangulare, cele mai multe produc doar
încarcerare;

d. herniile parastomale se dezvoltă în jurul unui orificiu anatomic al peretelui abdominal;

e. herniile afectează numai populația vârstnică;

3. Clinic, herniile pot fi de patru tipuri:

a. acute si subacute;

b. asimptomatice, simptomatice și acute;

c. complete și incomplete;

d. asimptomatice, simptomatice, subacute și acute;

e. subacute, acute, strangulate și perforate;

4. La examenul clinic al herniei obturatorii:

a. pacientul este asimptomatic, hernia fiind descoperită întâmplător;

b. identificarea se face facil, hernia este vizibilă la inspecție;

c. pacientul poate avea parestezii sau dureri intense pe fața antero-medială a coapsei;

d. pacientul prezintă ocazional parestezii, dar niciodată durere;

e. pacientul asociază obligatoriu și o hernie inghinală sau femurală;

5. Hernia Littre apare atunci când sacul herniar:

a. conține apendicele cecal;

 b. conține trigonul vezical;

c. conține colonul sigmoid;

d. conține un diverticul Meckel;

e. se află sub ligamentul lui Cooper;

6. Vascularizația peretelui abdominal central este asigurată de:

a. vasele epigastrice superioare;

b. vasele epigastrice inferioare;

c. vena cavă;

d. vena portă;

e. vena mezenterică superioară;

7. Herniile parastomale:

a. impun uneori relocarea stomei;

b. apar dupa incizia fasciei pentru efectuarea unei stome, organele din jurul ei fiind cele
care herniază;

c. în jurul stomei herniază numai marele epiploon;

d. pot afecta funcția stomei;

e. functia stomei nu are legatură cu hernia propriu-zisă;

8. Herniile încarcerate sunt herniile care:

a. produc blocarea conținutului herniar;

b. duc la ocluzie intestinală și ischemie;

c. hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare;

d. necesită o intervenție chirurgicală în 4-6 ore de la încarcerare pentru a evita

complicațiile;

e. nu prezintă un deosebit interes clinic până la strangulare;

9. Care din următoarele afirmații sunt adevarate:

 a. herniile încarcerate ce nu pot fi reduse necesita adesea intervenție chirurgicală de
urgență;

b. organele reduse pot suferi leziuni de infarctizare sau pot fi deja ischemiate;

c. hernia cronic încarcerată fără stangulare necesită intervenție chirurgicală de urgență.

d. dupa reducerea herniei, nu se impune internarea pacientului;

e. hernia încarcerată redusă necesită internare și monitorizare, continutul redus putând fi

lezat prin strangulare;

10. Opțiunile de reparare a herniilor includ:

a. tehnici anatomice;

b. tehnici alloplastice;

c. tehnici de separare a componentelor;

d. tehnici non-invazive;

e. tehnici de contenție;

11. Complicațiile postoperatorii frecvente sunt:

a. incontinența materiilor fecale;

b. seromul;

c. infecția de plagă;

d. recidiva herniei;

e. neuropatiile postoperatorii;

12. Care din următoarele afirmații privind herniile la femeie sunt adevărate:

a. femeile prezintă rareori hernii inghinale indirecte;

b. femeile prezintă rareori hernii inghinale directe;

c. femeile nu prezintă niciodată hernii inghinale, doar femurale;

d. femeile nu prezintă niciodată hernii inghinale sau femurale, datorită anatomiei canalului
inghinal.

e. femeile au o incidență mult mai mare a herniilor femurale decât bărbații;.

13. Referitor la tehnica chirurgicală, procedeul TEP (total extraperitoneal):

a. se poate face atât prin abord clasic, cât și laparoscopic;

b. este o tehnică rezervată numai persoanelor vârstnice;

c. se poate face fară a folosi o proteză de material sintetic;

d. se poate face numai laparoscopic;

e. nu implică intrarea în cavitatea peritoneală;

14. Infecția de plagă în cura chirurgicală a herniilor:

a. nu reprezintă o complicație problematică postoperatorie;

b. poate conduce la vindecare defectuoasă;

c. poate conduce la un abces care să necesite excizia plasei;

d. este prevenită și fără administrarea de antibioterapie preoperatorie;

e. conduce obligatoriu la excizia plasei chirurgicale;

15. Care din următoarele afirmații referitoare la recidiva postoperatorie în hernii este adevărată:

a. toate herniile au potențial de recidivă post-herniorafie;

b. nu exista recidivă, cura chirurgicală rezolvă definitiv patologia;

c. abdomenul cicatricial nu reprezintă factor de risc pentru recidive;

d. obezitatea, vârsta, statusul funcțional nu reprezintă factori de risc pentru recidive;

e. tusea cronică, fumatul sau efortul fizic intens reprezintă factori de risc pentru recidive;

16. Procedeul alloplastic Lichtenstein:

a. este o operație pe cale anterioară, efectuată fără plasă;

b. este o operație pe cale anterioară, efectuată cu plasă;

c. plasa este fixată pe suprafața posterioară a canalului inghinal;

d. se face exclusiv laparoscopic;

e. o breșa este creată în plasă, superior, pentru a permite funiculului spermatic să pătrundă
în canalul inghinal;
17. Orhita în cura herniilor inghinale:

a. reprezintă restricția fluxului de sânge către sau dinspre testicul;

b. nu apare niciodată în cura patologiei herniilor inghinale, fiind rezervată doar

traumatismelor prin contuzie locală;

c. este sugerată de prezența unui testicul tumefiat și sensibil;

d. nu este niciodată limitată;

e. pentru tratarea ei, antiinflamatoarele nesteroidiene ar trebui să fie suficiente;

18. „Hernia sportivului”:

a. este denumită inghinodinie;

b. este denumita pubalgie atletică;

c. este denumită Hernia Gilmore sau hernia de hochei;

d. este de obicei cauzată de tensiune la nivelul mușchilor adductori ce se inserează pe

pubis;

e. este o hernie cu prognostic grav;

19. Tehnica chirurgicală în herniile ventrale:

a. trebuie să anuleze definitiv riscul de recidivă postoperatorie;

b. trebuie să minimizeze riscul de recidivă postoperatorie;

c. trebuie să limiteze potențiala morbiditate;

d. tehnicile de reparare includ tehnici anatomice, alloplastice și tehnici de separare a

componentelor.

e. tehnicile de reparare includ și tehnici de separare a componentelor.

20. Tehnica de separare a componentelor:

a. este o tehnică rezervată în general herniilor mari;

b. presupune separarea diferitelor straturi parietale;

c. este o tehnică laparoscopică;

d. este realizată prin disecția laterală a aponevrozei mușchiului oblic extern;

e. poate obține 10-12 cm de țesut viabil către linia mediană;

 Răspunsuri :

1.A

2.B

3.D

4.C

5.D

6. A,B
7. B,D
8. A,C,D
9. A,B,E
10. A,B,C
11. B,C,D,E
12. B,E
13. D,E
14. B,C
15. A,E
16. B,C,E
17. A,E
18. A,B,C,D
19. B,C,D,E
20. A,B,D,E
 1. Vena portă se formează prin unirea:
a. Venei mezenterice inferioare cu vena splenică,
b. Venei splenice cu vena gastrocolică,
c. Venei mezenterice inferioare cu vena gastrocolică,
d. Venei mezenterice superioare cu vena splenică
e. Venei mezenterice superioare cu vena gastrocolică.
2. Care este cea mai frecventă tumoră malignă hepatică?
a. Colangiocarcinomul,
b. Hemagioendoteliomul epiteloid,
c. Carcinomul hepatocelular,
d. Angiosarcomul,
e. Metastazele hepatice.
3. Principala origine a metastazelor hepatice este reprezentată de tumorile:
a. Neuroendocrine
b. Gastrointestinale,
c. Mamare,
d. Pulmonare,
e. Din sfera genitală
4. În anemiile hemolitice autoimune dobândite, următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:

A. Sunt cauzate de expunerea la substanţe chimice, medicamente

B. Nu sunt cauzate de agenţi infecţioşi, procese inflamatorii sau neoplazii

C. În multe dintre cazuri, etiologia nu poate fi stabilită

D. Pacienţii cu anemie hemolitică Coombs-pozitivă ar trebui să urmeze tratament cu corticosteroizi

E. Splenectomia este indicată atunci când corticoterapia este ineficientă.

5. Un pacient în vârstă de 50 de ani, victimă a unui accident rutier produs în urmă cu două ore, instabil
hemodinamic, este diagnosticat clinic și imagistic cu lacerație splenică. Tratamentul standard în acest caz
este:

A. Tratament medical conservator

B. Embolizare splenică

C. Splenectomie de urgență

D. Drenaj percutanat ghidat radio-imagistic

E. Splenectomie amânată.
6. Care dintre urmatoarele afirmații despre boala hepatică polichistică sunt adevărate?
a. Este o afecțiune autozomal dominantă
b. Se întâlnește la 10% dintre pacienți,
c. Din punct de vedere microscopic, chisturile multiple nu sunt similare cu cele simple,
d. Deși este dificil de realizat, decorticarea chirurgicală este cea mai eficientă metodă de
tratament,
e. În cazurile extreme, ca metodă de tratament, se poate recurge la transplantul hepatic.
7. În cazul metastazelor hepatice de la un cancer colorectal, cel mai mult beneficiază de rezecția
hepatică pacienții care:
a. Prezintă leziuni de dimensiuni mici,
b. Au un nivel crescut al antigenului carcinoembrionar în sânge
c. Au o perioadă de peste 6 luni de lipsa de progresie a bolii
d. Nu prezintă leziuni secundare extrahepatice,
e. Nu prezintă ganglioni tumorali secundari.
8. Principalele localizari ale metastazelor hepatocarcinomului sunt:
a. Sistemul osos,
b. Peritoneul
c. Plămânul,
d. Creierul
e. Vezica urinară.
9. Criteriile Milano, utilizate pentru a putea ghida transplantul hepatic în cazul pacienților cu
hepatocarcinom, sunt reprezentate de:
a. Absența invaziei nervoase
b. Tumoră unică sub 5 cm,
c. Absența metastazelor peritoneale,
d. Până la trei tumori ≤3 cm
e. Absența invaziei vasculare.
10. Tumorile hepatice maligne sunt reprezentate de:
a. Adenom,
b. Hepatom,
c. Hemagioendoteliomil epiteloid,
d. Metastazele hepatice,
e. Angiosarcom.
11. Despre hemagiomul hepatic putem afirma, cu excepția:
a. Necesită întotdeauna tratament chirurgical,
b. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici
c. Este, de obicei, descoperit întâmplător,
d. Se asociază frecvent cu rupturi și hemoragii
e. Nu poate prezenta creșteri în dimensiuni.
 12. Vascularizația hepatică:
a. ¼ din fluxul sanguin hepatic se realizează prin intermediul venei porte,
b. Ficatul prezintă vascularizație dublă prin intermediul arterei hepatice și venei porte,
c. ¼ din fluxul sanguin hepatic se realizează prin intermediul arterei hepatice,
d. Sistemul arterial hepatic are o distribuție unică,
e. Venele ficatului drenează sangele direct în vena cavă inferioară.
13. Un pacient de sex masculin, în vârstă de 60 de ani se prezintă pentru durere în hipocondrul
drept, cu debut de aproximativ 3 luni, însoțită de scădere ponderală. La examenul clinic se
observă tegumentele și mucoasele discret icterice. În urmă cu 3 ani a suferit o hemicolectomie
dreaptă pentru cancer localizat la nivelul cecului. Transaminazele au valori ușor crescute.
Ecografia relevă o masă solidă în lobul drept hepatic, iar examenul CT confirmă leziunea,
hipocaptantă.
a. Pacientul prezintă o metastază hepatică,
b. Pacientul pare sa aibă hiperplazie nodulară focală,
c. Se poate propune pentru rezecție hepatică,
d. Ablația cu radiofrecvență poate fi considerată ca fiind o opțiune terapeutică dacă
leziunea este superficială
e. Chemoembolizarea reprezintă o opțiune terapeutică.
14. Tratamentul cu intenție curativă pentru carcinomul hepatocelular include:
a. Transplantul hepatic,
b. Rezectia hepatică,
c. Chemoembolizarea transarterială
d. Chimioterapia,
e. Radioterapia.
15. Riscul ce poate să apară în cazul adenoamelor hepatice ținute sub observație clinică este:
a. Creșterea în dimensiuni,
b. Ruptura și hemoragia,
c. Degenerarea malignă,
d. Ciroza hepatică,
e. Insuficiența hepatică.

16. Următoarele afirmații legate de investigațiile imagistice ale splinei, sunt adevărate:

A. Scintigrafia nu reușește să identifice eventualele spline accesorii

B. Splenoza se traduce printr-o hipocaptare a radioizotopului în poziții ectopice

C. Ecografia abdominală rămâne una dintre cele mai bune metode de a evalua rapid pacienţii cu
traumatisme pentru prezenţa sângelui în cavitatea peritoneală
D. CT-ul efectuat cu substanţă de contrast intravenoasă şi per os este cea mai utilă tehnică
radioimagistică pentru deterninarea dimensiunilor şi a leziunilor splinei

E. Angiografia este de ajutor şi în evaluarea tumorilor splenice.

17. Splenectomia este uzual utilă în următoarele afecțiuni, cu excepția:

A. Eliptocitoza

B. Piropoikilocitoza

C. Sferocitoza

D. Xerocitoza

E. Hidrocitoza

18. Pentada clasică din purpura trombotică trombocitopenică (PTT) are umătoarele caracteristici:

A. Anemie hemolitică

B. Febră

C. Purpură

D. Afectare hepatică

E. Manifestări neurologice.

19. În hipersplenism, splenectomia este indicată în următoarele cazuri:

A. Valori ale trombocitelor <50.000, cu prezenţa hemoragiei

B. Dacă pacientul prezintă anemie care necesită transfuzii

C. Ca și indicație de primă intenție dacă hipersplenismul este secundar

D. În cazul neutropeniei <2000 cu infecții intercurente

E. În cazul neutropeniei <2000 fără infecții intercurente.

20. Referitor la talasemii, următoarele afirmații sunt adevărate:

A. În talasemia majoră splenectomia este benefică prin reducerea necesităţii de transfuzie

B. În talasemia minoră splenectomia poate reduce necesarul transfuzional şi problemele asociate
supraîncărcării cu fier

C. În talasemia majoră splenectomia este benefică prin reducerea disconfortului fizic din cauza
splenomegaliei masive

D. Pacienţii diagnosticaţi cu talasemie şi care sunt supuşi splenectomiei, nu prezintă risc de a dezvolta
OPSI

E. Există numeroase tipuri de talasemii.

Răspunsuri

1.D
2.E
3. B
4.B

5. C

6.AE
7.ADE
8. AC
9. BDE
10.BCDE
11.ADE
12.BCE,
13.ACE
14. AB
15. AC
16 C,D,E

17 A,D,E

18. A,B,C,E

19. A,B,D,E

20. A,B,C,E
1. * Canalele hepatice drept și stâng se unesc pentru a forma:

a. Canalul cistic

b. Calea biliară principală

c. Canalul hepatic comun

d. Canalul coledoc

e. Canalul pancreatic

2. * Despre patogenia litiazei biliare, următoarea afirmație este adevărată:

a. Majoritatea calculilor se formează în vezicula biliară

b. Calculii micști sunt extrem de rari

c. Calculii pigmentari sunt de trei tipuri: negrii, bruni și roșcați

d. Calculii pigmentari apar exclusiv la nivelul căii biliare principale (CBP)

e. Calculii micști sunt întotdeauna radioopaci întrucât conțin mult calciu

3. * Următoarea afirmație despre evaluarea diagnostică a afecțiunilor căilor biliare este

adevărată:

a. La pacienții cu icter, prezența scaunelor decolorate sugerează o angiocolită

b. Semnul Murphy pozitiv reprezintă oprirea bruscă a respirației din cauza durerii la
palparea profundă în hipocondrul stâng

c. Prezența unei vezicule biliare destinse, dar fără sensibilitate la palpare, împreună
cu icter sclerotegumentar sugerează colecistită acută

d. În cazul unei obstrucţii maligne a CBP, vezicula biliară se destinde pasiv, ca

urmare a presiunii retrograde şi este palpabilă în hipocondrul drept

e. Febra însoțește adesea colica biliară

4. * Următoarea afirmație despre evaluarea diagnostică a afecțiunilor căilor biliare este

adevărată:
 a. Explorarea iniţială, de elecţie, în cazul pacienţilor cu afecţiuni biliare este
tomografia computerizată

b. Ecografia prezintă o specificitate și o sensibilitate foarte mică în detectarea litiazei

biliare

c. Ecografia are o sensibilitate ridicată în decelarea dilataţiilor de cale biliară şi

poate oferi infomaţii asupra sediului intra sau extrahepatic al obstrucţiei biliare.

d. Litiaza veziculară este frecvent vizibilă pe radiografia abdominală simplă

e. Explorarea iniţială, de elecţie, în cazul pacienţilor cu afecţiuni biliare este

colangio-pancreatografia prin rezonanță magnetică

5. * Următoarea afirmație despre afecțiunile căilor biliare este adevărată:

a. Majoritatea pacienților cu litiază veziculară sunt simptomatici

b. Riscul de carcinom al colecistului la pacienții cu calculi este foarte înalt,

justificând efectuarea unei colecistectomii în cazul pacienților asimptomatici

c. Pacienții cu colecistită acută prezintă o hiperbilirubinemie importantă

d. Ecografia aduce puține informații pentru stabilirea diagnosticului

e. Diagnosticul diferențial al colecistitei acute include numeroase afecțiuni precum

hepatita acută, pancreatita acută, ulcerul perforat și apendicita acută

6. Despre colecistita acută, următoarele afirmații sunt adevărate:

a. Ecografia este foarte utilă pentru stabilirea diagnosticului definitiv

b. Ecografia nu releva informații suplimentare despre ductele biliare intrahepatice,

CBP și pancreas

c. Tratamentul iniţial al colecistitei acute include oprirea aportului alimentar oral,

administrarea intravenoasă de lichide şi terapie antibiotică

d. Bacteriile asociate în mod frecvent cu colecistita acută sunt Staphylococcus

aureus, Enterococcus Faecalis, Clostridium Difficile
 e. Colecistectomia poate fi efectuată laparoscopic, dar abordul clasic se poate
impune din cauza sângerării sau a dificultăţilor de stabilire a reperelor anatomice

7. Următoarele afirmații cu privire la colecistita cronică sunt adevărate:

a. Colecistita cronică este cea mai frecventă formă de litiază veziculară

simptomatică

b. Greaţa şi vărsăturile pot însoţi durerea

c. Ultrasonografia este investigaţia iniţială de elecţie şi poate confirma prezenţa

calculilor biliari în >95% din cazuri

d. Terapia de dizolvare a calculilor este o opţiune la 15% dintre pacienţii cu litiază

biliară care nu tolerează intervenţia chirurgicală şi la cei care refuză operaţia

e. Colecistectomia laparoscopică de urgență este indicată la toți pacienţii cu litiază

biliară asimptomatică

8. Despre litiaza coledociană, următoarele afirmații sunt adevărate:

a. Calculii primari sunt foarte rari și se dezvoltă de novo în CBP

b. Calculii secundari sunt foarte rari și se dezvoltă de novo în CBP

c. Calculii mai mici care ajung în CBP pot avansa în duoden

d. Coledocolitiaza poate produce colici biliare, obstrucție, colangită sau pancreatită

e. Icterul asociat coledocolitiazei este un icter progresiv ca și intensitate

9. Despre colangita acută, următoarele afirmații sunt adevărate:

a. Se caracterizează prin icter, dureri abdominale în hipocondrul drept și febră

asociată cu frisoane

b. Toate formele de colangită evoluează către șoc septic

c. Pentada Reynold este caracterizată de icter, dureri abdominale în hipocondrul

drept și febra asociată cu frisoane, hipotensiune și stare de confuzie psihică

d. La pacienţii cu colangită, numărul de leucocite este de obicei scăzut

 e. Amilaza şi lipaza serice pot fi crescute în cazul obstrucţiei canalului pancreatic.

10. Următoarele afirmații despre litiaza coledociană și colangita acută, sunt adevărate:

a. Ecografia este investigaţia imagistică iniţială de elecţie la pacienţii cu litiază

coledociană şi colangită

b. Colangiopancreatografia prin rezonanţă magnetică (MRCP ), ERCP sau PTC sunt

cele mai bune teste pentru stabilirea localizării şi sursei obstrucţiei canalului
biliar.

c. Dezavantajul ERCP este că deși permite diagnosticarea litiazei, nu poate extrage

calculii

d. La pacienţii cu colangită, numărul de leucocite este de obicei crescut

e. În cazul în care calculii nu pot fi evacuaţi din CBP prin explorare laparoscopică,
poate fi necesară explorarea canalului biliar prin chirurgie deschisă sau prin
ERCP postoperator şi sfincterotomie

11. Următoarele afirmații despre colangita acută supurată sunt adevărate:

a. Este o afecțiune cronică

b. Tratamentul inițial presupune efectuarea colecistectomiei

c. Litotriţia intraluminală endoscopică poate fi utilizată pentru fragmentarea

calculilor de mari dimensiuni.

d. Sunt prelevate hemoculturi şi este iniţiată terapia cu antibiotice cu spectru larg

care vizează bacteriile Gram-negative.

e. Orice tulburări de coagulare trebuie corectate prin administrarea parenterală de

vitamină C sau de masă trombocitară înainte de o procedură invazivă.

12. Următoarele afirmații despre pancreatita acută biliară sunt adevărate:

a. Pancreatita este frecvent asociată litiazei renale şi consumului de alcool

 b. Poate să apară din cauza obstrucției tranzitorii sau persistente a canalului
pancreatic

c. Calculii de mici dimensiuni nu pot cauza pancreatită

d. Sludge-ul biliar poate fi factor declanșator al unei pancreatite acute

e. Pacienții cu pancreatită acută sunt cel mai frecvent asimptomatici

13. Următoarele afirmații despre pancreatita acută biliară sunt adevărate:

a. Durerea în pancreatita acută este în etajul abdominal superior adesea iradiată spre
spate

b. În pancreatita acută, nu pot să apară semne de iritație peritoneală

c. Odată ce episodul acut de pancreatită s-a remis, vezicula biliară trebuie să fie
îndepărtată cât mai rapid posibil pentru a evita recidivele de pancreatită

d. Terapia antibiotică se administrează în cazurile de pancreatită acută severă

e. Sfincterotomia endoscopică de urgenţă cu extracţia calculului este de primă

intenție pentru pacienţii cu pancreatită acută biliară.

14. Următoarele afirmații despre ileusul biliar sunt adevărate:

a. Este o cauză frecventă de ocluzie intestinală

b. Pacienții se prezintă cu simptomatologie de colecistită acută

c. Radiografiile abdominale simple prezintă semne caracteristice obstrucţiei

intestinului subţire şi pot surprinde prezenţa de aer în arborele biliar

d. CT cu substanţă de contrast administrată per os este investigaţia de elecţie pentru

stabilirea diagnosticului

e. Este o obstucție mecanică a intestinului produsă de un calcul biliar

15. Următoarele afirmații despre cancerul veziculei biliare sunt adevărate:

a. Este cel mai frecvent cancer al tractului biliar

 b. Litiaza biliară este cel mai frecvent factor de risc

c. Colecistectomia profilactică este recomandată în toate cazurile în care se constată

la investigaţiile imagistice calcificări ale peretelui vezicii biliare

d. Cel mai frecvent simptom este scăderea ponderală

e. Un alt factor de risc pentru cancerul veziculei biliare este vezicula biliară de
porțelan

16. Următoarele afirmații despre cancerul veziculei biliare sunt adevărate:

a. Cel mai frecvent simptom este durerea în HD

b. Cel mai frecvent simptom este scăderea ponderală

c. Icterul poate fi prezent

d. Rata de supravieţuire la 5 ani este bună (>80% la 5 ani)

e. Tumorile mai mari, adiacente sau extinse în parenchimul hepatic, sunt tratate cu
rezecţie hepatică cuneiformă a patului colecistic şi limfadenectomie regională

17. În perioada postoperatorie precoce, leziunile de căi biliare prezintă următoarea

simptomatologie:

a. Dureri abdominale severe

b. Frison

c. Icter

d. Exteriorizare de sânge printr-un tub de dren sau plaga postoperatorie

e. Tuse

18. Despre colecistectomia laparoscopică sunt adevărate urmatoarele afirmații:

a. Este abord preferat pentru gestionarea litiazei veziculare doar în intervențiile

elective
 b. Principalele riscuri asociate abordului laparoscopic sunt legate de leziuni rezultate
prin inserția trocarului în orb sau utilizarea abuzivă a electrocauterului

c. Colangiografia intraoperatorie este utilizată de rutină

d. Avantajele abordului laparoscopic sunt reducerea durerilor postoperatorii și a

complicațiilor de plagă și pulmonare

e. Daca pacientul are comorbidități, spitalizarea postoperatorie este prelungită până

la 5 zile.

19. Indicațiile relative pentru explorarea intraoperatorie a căii biliare sunt:

a. Palparea unui calcul în calea biliară

b. Icterul

c. Pancreatita acută de etiologie biliară

d. Microlitiaza veziculară

e. Dilatația de cale biliară

20. Explorarea deschisă a CBP implică:

a. Mobilizarea ficatului prin manevra Kocher

b. Identificarea căii biliare

c. Efectuarea unei incizii transversale la nivelul căii biliare

d. Irigarea lumenului CBP cu soluție salină

e. Efectuarea unei incizii longitudinale la nivelul căii biliare

RĂSPUNSURI

a. C

b. A

c. D
 d. C

e. E

f. ACE

g. ABCD

h. ACD

i. ACE

j. ABDE

k. CD

l. BD

m. ACD

n. CDE

o. ABCE

p. ACE

q. AD

r. BD

s. BCDE

t. BDE

1. *The right and left hepatic ducts join to form:

A. The cystic duct

 B. The common bile duct

C. The common hepatic duct

D. The choledochus canal

E. The pancreatic duct

2. *Regarding the pathogenesis of gallstones, the following statement is true:

A. Most stones form in the gallbladder

B. Mixed stones are extremely rare

C. Pigment stones are of three types: black, brown and reddish

D. Pigmented stones occur exclusively in the common bile duct (CBD)

E. Mixed stones are always radiopaque because they contain a lot of calcium

3. * The following statement about the diagnostic evaluation of bile duct disorders is true:

A. In patients with jaundice, the presence of discolored stools suggests angiocolitis

B. The positive Murphy's sign is a sudden cessation of breathing due to pain on deep
palpation in the left hypochondrium

C. The presence of a distended gallbladder, but without sensitivity to palpation, together

with sclerotegumentary jaundice suggests acute cholecystitis

D. In the case of a malignant obstruction of CBD, the gallbladder expands passively due to
retrograde pressure and is palpable in the right hypochondrium.

E. Fever often accompanies biliary colics

4. * The following statement about the diagnostic evaluation of biliary tract disorders is true:

A. The initial exploration of choice in patients with biliary disorders is computed

tomography

B. Ultrasound has a very low specificity and sensitivity in the detection of gallstones

C. Ultrasound has a high sensitivity in the detection of biliary dilatations and can provide
information on the intra or extrahepatic site of biliary obstruction.

D. Bladder lithiasis is frequently visible on plain abdominal radiography

E. The initial exploration of choice in patients with biliary disorders is magnetic resonance
cholangio-pancreatography

5. * The following statement about bile duct disorders is true:

A. The majority patients with gallstones are symptomatic

 B. The risk of gallbladder cancer in patients with gallstones is very high, justifying a
cholecystectomy in asymptomatic patients

C. Patients with acute cholecystitis have significant hyperbilirubinemia

D. Ultrasound provides little information for diagnosis

E. The differential diagnosis of acute cholecystitis includes many conditions such as acute
hepatitis, acute pancreatitis, perforated ulcer, and acute appendicitis.

6. Concerning acute cholecystitis, the following statements are true:

A. Ultrasound is very useful for establishing the definitive diagnosis

B. Ultrasound does not reveal additional information about the intrahepatic bile ducts,
CBD and pancreas

C. Initial treatment of acute cholecystitis includes stopping oral food intake, intravenous
administration of fluids, and antibiotic therapy.

D. Bacteria commonly associated with acute cholecystitis are Staphylococcus aureus,

Enterococcus Faecalis, Clostridium Difficile

E. Cholecystectomy can be performed laparoscopically, but the classic approach may be

needed due to bleeding or difficulty establishing anatomical landmarks.

7. The following statements about chronic cholecystitis are true:

A. Chronic cholecystitis is the most common form of symptomatic vesicular lithiasis

B. Nausea and vomiting may accompany the pain

C. Ultrasonography is the initial investigation of choice and can confirm the presence of
gallstones in> 95% of cases.

D. Dissolution therapy is an option in 15% of patients with gallstones who do not tolerate
surgery and those who refuse surgery.

E. Emergency laparoscopic cholecystectomy is indicated in all patients with asymptomatic

gallstones

8. Concerning choledocholithiasis, the following statements are true:

A. Primary stones are very rare and develop de novo in the CBD

B. Secondary stones are very rare and develop de novo in the CBD

C. Smaller stones that reach the CBD can advance into the duodenum

D. Choledocholithiasis can cause biliary colic, obstruction, cholangitis, or pancreatitis

E. Jaundice associated with choledocholithiasis is a progressive jaundice in intensity

9. In regard to acute cholangitis, the following statements are true:

 A. It is characterized by jaundice, abdominal pain in the right hypochondrium, and fever
associated with chills

B. All forms of cholangitis progress to septic shock

C. Reynold's pentad is characterized by jaundice, abdominal pain in the right

hypochondrium, and fever associated with chills, hypotension, and mental confusion.

D. In patients with cholangitis, the leukocyte count is usually low

E. Serum amylase and lipase may be increased in case of obstruction of the pancreatic
duct.

10. The following statements about choledocholithiasis and acute cholangitis are true:

A. Ultrasound is the initial imaging investigation of choice in patients with

choledocholithiasis and cholangitis

B. Magnetic resonance cholangiopancreatography (MRCP), ERCP or PTC are the best

studies to define the specific site and the soruce of the bile duct obstruction.

C. The disadvantage of ERCP is that although it establishes the diagnosis of lithiasis, it

cannot extract stones

D. In patients with cholangitis, the number of leukocytes is usually increased

E. If the bile duc cannot be cleared of stones by laparoscopic exploration, open bile duct
exploration or postoperative ERCP and sphincterotomy may be required

11. The following statements about acute suppurative cholangitis are true:

A. It is a chronic condition

B. Initial management involves cholecystectomy

C. Endoscopic intraluminal lithotripsy can be used to brake up large stones.

D. Blood cultures are obtained and broad-spectrum antibiotic therapy targeting Gram-
negative bacteria should be initiated.

E. Any coagulation disorders should be corrected by parenteral administration of vitamin C

or platelet mass prior to an invasive procedure.

12. The following statements about acute biliary pancreatitis are true:

A. Pancreatitis is commonly associated with kidney stones and alcohol consumption

B. May occur due to transient or persistent obstruction of the pancreatic duct

C. Small stones cannot cause pancreatitis

D. Biliary sludge may be a trigger for acute pancreatitis

E. Patients with acute pancreatitis are most commonly asymptomatic

13. The following statements about acute biliary pancreatitis are true:

A. The pain in acute pancreatitis is in the upper abdomen often radiating to the back

B. In acute pancreatitis, no signs of peritoneal signs may occur

C. Once the acute episode of pancreatitis has subsided, the gallbladder should be removed
as soon as possible to avoid recurrences of pancreatitis.

D. Antibiotic therapy is given in cases of severe acute pancreatitis

E. Emergency endoscopic sphincterotomy with stone extraction is the treatment of choice

for patients with acute biliary pancreatitis.

14. The following statements about gallstone ileus are true:

A. It is a common cause of intestinal obstruction

B. Patients present with symptoms of acute cholecystitis

C. Plain radiographs of the abdomen show signs of small bowel obstruction and may
detect the presence of air in the bile duct.

D. CT with oral contrast is the investigation of choice for diagnosis

E. It is a mechanical bowel obstruction caused by a gallstone

15. The following statements about gallbladder cancer are true:

A. It is the most common cancer of the billiary tract

B. Gallstones are the most common risk factor

C. Prophylactic cholecystectomy is generally recommended for any finding of gallbladder

wall calcification on imaging studies

D. The most common symptom is weight loss

E. Another risk factor for gallbladder cancer is the porcelain gallbladder

16. The following statements about gallbladder cancer are true:

A. The most common symptom is pain in the right upper quadrant

B. The most common symptom is weight loss

C. Jaundice may be present

D. 5-year survival rate is good (> 80% at 5 years)

E. Larger tumors, abutting or growing into the liver parenchyma are treated with liver
wedge resection of the gallbladder fossa and regional lymphadenectomy

17. In the early postoperative period, bile duct injuries have the following symptoms:
 A. Severe abdominal pain

B. Chills

C. Jaundice

D. Externalization of blood through a drainage tube or postoperative wound

E. Cough

18. The following statements about laparoscopic cholecystectomy are true:

A. It is the preferred approach for the management of gallstones only in elective

interventions

B. The main risks associated with the laparoscopic approach are related to injuries
resulting from blind trochar insertion or injudicious use of electrocautery

C. Intraoperative cholangiography is routinely used

D. The advantages of the laparoscopic approach are the reduction of postoperative pain
and reduction of wound and lung complications.

E. If the patient has comorbidities, postoperative hospitalization is extended to 5 days.

19. The relative indications common duct exploration are:

A. Palpation of a gallstone

B. Jaundice

C. Acute billiary pancreatitis

D. Small gallbladder stones

E. Ductal dilation

20. Open CBD exploration involves:

A. Mobilization of the liver through the Kocher maneuver

B. Identification of the bile duct

C. Making a transverse incision in the bile duct

D. Irrigation of CBD lumen with saline

E. Making a longitudinal incision in the bile duct

Answers:

1. C

2. A
3. D

4. C

5. E

6. ACE

7. ABCD

8. ACD

9. ACE

10. ABDE

11. CD

12. BD

13. ACD

14. CDE

15. ABCE

16. ACE

17. AD

18. BD

19. BCDE

20. BDE
 ENDOCRINOLOGIE (Română)
Grile Licență

COMPLEMENT SIMPLU
1*.Pot să inducă defecte în sinteza hormonilor tiroidieni:
A.interferonul
B.antibioticele
C.diureticele de ansă
D.antiviralele
E.excesul de potasiu

2*.Este adevărat, cu excepția:

A.hipofuncția tiroidiană prin afectarea axului hipotalamo-hipofizar este cel mai frecvent întâlnită
B.hipotiroidismul primar are o prevalență de peste 2% la femei în Marea Britanie
C.cea mai frecventă cauză de hipotiroidism este hipotiroidismul atrofic
D.în zonele cu deficit iodat,pacienții pot să fie eutiroidieni sau hipotiroidieni
E.TSH este investigația de elecție în hipotiroidismul primar

3*. Sunt false,cu excepția:

A.gușa multinodulară toxică este cel mai frecvent întâlnită la tineri
B.tiroidita subacută poate să fie însoțită de valori ale VSH în limite normale
C.pembrolizumabul poate induce diabetzaharat de tip I
D.pembrolizumabul poate induce diabetzaharat de tip II
E.”tirotoxicoza apatică” este caracteristică perioadei de copil mic

4*.Despre hipertiroidismul din sarcină, nu sunt false:

A.apariția sarcinii poate să fie evitată întotdeauna în timpul tratamentului cu antitiroidiene
B.PTU este de elecție în ultimul trimestru de sarcină
C.receptorii TSH sunt puternic stimulați de HCG
D.boala Graves este rareori implicată în patogeneza acestuia
E.tiroidectomia se efectuează preferabil în trimestrul II de sarcină

5*. Referitor la carcinomul tiroidian,este adevărat că:

A.este frecvent întâlnit
B.în SUA incidența este de 30.000 de cazuri/an
C.carcinomul medular provine din celulele epiteliului tiroidian
D.carcinoamele derivate din epiteliul tiroidian sunt mereu diferențiate
E.carcinoamele derivate din epiteliul tiroidian sunt doar foliculare

COMPLEMENT MULTIPLU
6.Afirmațiile adevărate despre carcinomul medular tiroidian sunt:
A.este o tumoră neuroendocrină a celulelor C
B.se poate asociaadesea cu MEN2
C.se poate asocia adesea cu MEN1
D.tiroidectomia profilactică pentru pacienții cu mutații în cadrul MEN2 se poate realiza începând
cu vârsta de 3 ani
E.vandetanibul folosit încă din stadiile inițiale asigură o serie de beneficii semnificative

7.Nu sunt adevărate, cu excepția:

A. carcinoamele anaplastice răspund la iod radioactiv
B. radioterapia externă asigură o paliație de lungă durată în carcinomul anaplastic
C.tratamentul de elecție în carcinomul papilar este chirurgical
D.tratamentul de elecție în carcinomul folicular este medicamentos
E. levotiroxina reduce riscul recidivelor in carcinoamele papilare și foliculare

8.Sunt caracteristice carcinomului medular:

A. comportament adesea familial, metastaze locale,prognostic bun
B. frecvență 5%, mai frecvent la femei,pronostic foarte slab
C.frecvență 5%,prognostic slab
D. metastaze locale, evoluție rapidă
E.evoluție lentă

9.Despre anticorpii antitiroidieni putem afirma că:

A.se întâlnesc frecvent
B. se întâlnesc rar
C.anticorpii distructivi sunt direcționați împotriva microzomilor
D.anticorpii distructivi sunt direcționați împotriva tiroglobulinei
E. anticorpii IgG anti-receptor TSH stimulează în mod obișnuit

10.Hipotiroidismul autoimun presupune:

A.infiltrare limfoidă a tiroidei
B.atrofie
C.fibroza
D.hiperplazie
E.o asociere posibilă cu cancerul tiroidian

11.Despre tiroidita postpartum se poate afirma că:

A.afectarea tiroidiană va fi permanentă
B.poate să provoace hipotiroidism
C.poate să provoace hipertiroidism
D.pozitivarea anticorpilor aduce cu sine șanse mari de evoluție spre hipotiroidism tranzitor
E. pozitivarea anticorpilor aduce cu sine șanse mari de evoluție spre hipotiroidism permanent

12.Despre clinica hipotiroidismului, nu se poate afirma că:

A.copiii pot să prezinte forme atipice
B.copiii pot să dezvolte pubertate precoce
C.diagnosticul diferențial la femeile tinere se face cu spaniomenoreea/amenoreea, menoragie,
infertilitate
D.imaginea clasică a pacientului include păr uscat,piele îngroșată, constipație, intoleranță la
căldură
E.formele clinice cele mai frecvente sunt cele ușoare
13.Sunt simptome ale hipotiroidismului:
A.ochi umflați
B.modificarea aspectului
C.piele uscată
D.tegumente periferice calde
E.pierderea sprâncenelor

14.Unui pacient cu hipotiroidism primar, i se recomandă efectuarea :

A. TSH seric
B. AST/GOT
C. CK
D. profil lipidic
E. fT3

15.Despre hipotiroidismul primar sunt false următoarele afirmații, cu excepția:

A.Lapacienții cu hipotiroidism primar, terapia de substituție este temporară
B.Doza de inițiere la vârstnic este de 100 mcg/zi
C.Pacienții cu boală cardiacă ischemică vor primi doze inițiale de 25mcg/zi
D.creșterea bruscă a dozelor conduce la apariția simptomelor “tirotoxice”,cu fT4 normal
E.creșterea bruscă a dozelor conduce la apariția simptomelor “tirotoxice”,cu fT4scăzut

16.Despre monitorizarea pacienților cu hipotiroidism, sunt false următoarele afirmații:

A.evaluarea pacienților se face la aproximativ o lună de la inițierea substituției
B.testele trebuie repetate la un interval de 6-8 săptămâni
C.tratamentul zilnic se poate administra în mai multe prize
D.Inhibitorii pompei de protoni pot să producă dificultăți în normalizarea TSH
E.înlocuirea terapiei cu T4 cu combinația T4 și T3 are un beneficiu cert asupra calității vieții
pacienților

17.Sunt cauze frecvente ale hipertiroidismului:

A.nodulul toxic solitar
B. gușa multinodulară toxică
C. boala Graves
D. tiroidita de Quervain
E.tiroidita autoimună

18.Boala Graves:
A.este cea mai frecventă cauză de hipertiroidie
B.are substrat autoimun
C.este asociată cu HLA-DR3
D.este asociată cu HLA-DR4
E.afectarea oculară este caracteristică bolii Graves

19.Conțin situsuri care leagă TSH:

A.Yersinia enterocolitica
B.Yersinia pseudotuberculosis
C.Escherichia coli
D.unele bacterii gram pozitive
E.Yersinia pestis

20.Alte cauze de hipertiroidism sunt:

A.nodulul toxic solitar
B. gușa multinodulară toxică
C. tiroidita de Quervain
D. tiroidita antepartum
E. tirotoxicoza indusă de amiodaronă

RĂSPUNSURI
1.A
2.A
3.C
4.E
5.B
6.AB
7.CE
8.CE
9.ACDE
10.ABC.
11.BCE
12.BCD
13.ABCE
14.ABCD
15.CD
16.ACE
17.ABC
18.ABCE
19.AC
20.ABCE
1. Indicația absolută de tratament chirurgical al unei stenoze de canal spinal este:
A. durerea lombară intensă
B. dimensiunea herniei de disc vizualizată prin RMN
C. iradierea durerii pe membrele inferioare
D. deficit neurologic progresiv determinat de discul herniat
E. vârsta tânără a pacientului.
2. Cea mai frecventă tumoră primară malignă osoasă este:
A. mielomul multiplu
B. osteosarcomul
C. condrosarcomul
D. sarcomul Ewing
E. tumora cu celule gigante.
3. Fractura boxerului este:
A. fractura metacarpienelor II și III
B. fractura epifizei distale de radius
C. fractura metacarpianului V
D. fractura metacarpianului I
E. fractura ulnei.
4. Tratamentul de elecție într-o fractură diafizară de femur la adult este:
A. osteosinteza cu fixator extern
B. imobilizarea în aparat gipsat
C. fixare internă cu placă și șuruburi
D. osteosinteza cu șuruburi de corticală
E. osteosinteză cu tijă intramedulară zavorâtă.
5. Cel mai frecvent focar al osteomielitei hematogene acute se găsește la nivelul:
A. diafizei oaselor lungi
B. metafizei oaselor lungi
C. epifizei oaselor lungi
D. sinovialei articulare
E. periostului.
6. Fracturile sunt clasificate în funcţie de:
A. perspective de vindecare
B. tip
C. localizare
 D. grad de deplasare
E. angulaţie
7. Constituie indicaţii pentru fixarea externă a unei fracturi următoarele:
A. Fracturi deschise, instabile (pentru a permite accesul şi îngrijirea leziunii şi pentru a
evita utilizarea dispozitivelor de fixare internă în cazul plăgilor contaminate)
B. Fracturi infectate
C. Fracturi pelvine stabile
D. Fracturi cominutive severe sau instabile la care nu se poate practica fixarea internă
E. Fracturi care presupun pierdere osoasă în care lungimea osului trebuie menţinută
până la aplicarea unei grefe osoase

8. În ortopedie termenul de varus semnifică o deformare sau deplasare a

fragmentelor după cum urmează:
A. Vârful angulării este îndreptat opus faţă de linia mediană a corpului.
B. Vârful angulării este îndreptat către linia mediană a corpului.
C. Deplasarea zonei distale este către linia mediană a corpului.
D. Deplasarea zonei distale este lateral de axul median al segmentului.
E. Deplasarea zonei distale este mediană de axul median al segmentului.

9. Afectarea rădăcinii nervoase C7 în urma unei hernia discale cervicale determină

unele din următoarele semne:
A. Hipoestezie faţa medială brat şi deget 5.
B. Slăbire extensie degete.
C. Slăbire extensie triceps.
D. Slăbire flexie pumn.
E. Diminuare reflex tricipital.

10. Suspicionăm existenţa unei tumori cu celule gigante în prezenţa următoarelor

semne sau simptome:
A. Durere pe interliniul articular, în special la efort.
B. Imagine radiologică epifizară excentrică, ce se poate extinde în metafiză.
C. Durere în vecinătatea articulaţiei.
D. Durere la nivelul diafizei oaselor lungi.
E. Localizare în epifizele ce alcătuiesc genunchiul.

11. În organism există zone osoase cu suprafaţă extinsă de cartilaj şi inserţii reduse
de părţi moi, ceea ce le predispune la necroză osoasă în cazul unei fracturi. Aceste
zone osoase sunt unele din următoarele:
 A. Capul humerusului.
B. Capul femurului.
C. Capul fibulei.
D. Astragalul.
E. Calcaneul.
12. Fracturile deschise ale extremităților:
A. pot amenința viabilitatea membrului afectat
B. au contaminare bacteriană
C. pot duce la infecții ale plăgilor și osteomielită
D. sunt însoțite de stare de șoc
E. în general, au prognostic mai bun decât fracturile închise.
13. Fractura pe os patologic apare în:
A. osteoporoză
B. stres submaximal repetat la același os
C. tumori maligne osoase
D. tumori benigne osoase
E. metastaze osoase.

14. Următoarele tipuri de fracturi sunt cominutive:

A. fractura spiroidă
B. fractura oblică
C. fractura cu fragment "în aripă de fluture"
D. fractura cu mai mult de două fragmente
E. fractura segmentară.
15. Fractura "în lemn verde":
A. apare la copii
B. este o fractură completă
C. interesează o singură corticală
D. este o fractură incompletă
E. este o fractură segmentară.
16. Elementele radiologice patognomonice ale osteoartrozei sunt:
A. chiste osoase subcondrale
B. scleroza osului subcondral
C. microfracturi
D. osteofite
E. pensarea localizată a spațiului articular.
 17. Testul Thompson:
A. obiectivează ruptura de tendon achilian
B. arată flexia plantară a gleznei când tendonul achilian e rupt
C. arată flexia dorsală a gleznei când tendonul achilian e rupt
D. se face cu pacientului în decubit ventral și piciorul atârnînd liber la marginea patului
E. arată integritatea complexului mușchilor gastrocnemian și solear.
18. Ruptura ligamentelor colaterale ale genunchiului se evidențiază clinic prin:
A. testul sertarului anterior
B. laxitate medio-laterală a genunchiului
C. mișcarea în valgus a genunchiului pentru ligamentul colateral medial
D. mișcarea în varus a genunchiului pentru ligamentul colateral lateral
E. extensia completă a genunchiului.
19. Repararea ligamentului încrucișat anterior se face prin:
A. imobilizare în aparat gipsat
B. reconstrucție cu autogrefă din tendonul patelar
C. mobilizarea precoce a articulației
D. imobilizare în orteză de genunchi
E. reconstrucție cu autogrefă din mușchii semitendionos și gracilis.
20. Tratamentul chirurgical al artrozelor, în funcție de stadiu și localizare, se face
prin:
A. artroplastie
B. artrodeză
C. osteosinteză
D. osteotomie de realiniere
E. injectare intraarticulară de corticosteroizi sau agenți lubrefianți.

Răspunsuri:

1. D
2. A
3. C
4. E
5. B
6. BCDE
7. ABDE
8. AC
9. BCE
10. BCE
11. BD
12. ABC
13. ACDE
14. CDE
15. ACD
16. ABDE
17. ADE
18. BCD
19. BE
20. ABD
Capitolul 36. TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR
1. Glomerulul și afectarea glomerulară p1351 – 1368

1. Sindromul nefrotic se caracterizează prin următoarele elemente, cu excepţia uneia:

A. proteinurie masivă (>3,5 g/zi)
B. hiperalbuminemie
C. edeme
D. lipidurie
E. hiperlipidemie

2. Unul din enunțurile privind glomerulonefrita rapid progresivă este FALS:

A. prezintă histologic necroză segmentară
B. apare insuficienţă renală rapid progresivă
C. sunt prezente semilunele
D. semilunele pot lipsi
E. progresează în câteva săptămâni

3. Proteinuria apare parţial datorită deteriorării structurale a următoarelor elemente ce

alcătuiesc glomerulul, cu excepţia unuia care nu este afectat:
A. podocite
B. membrane bazală glomerulară
C. endoteliu fenestrat
D. arteriola eferentă
E. alterarea sarcinii electrice

4. Afectarea glomerulară secundară apare în următoarele afecțiuni, cu excepţia uneia:

A. Lupusul eritematos sistemic
B. Sindromul Henoch-Schönlein
C. Sindromul nefrotic congenital
D. Glomerulopatia imunotactoidă
E. Glomerulopatia idiopatică fibrilară

5. Stadiile nefropatiei diabetice sunt următoarele , cu excepţia uneia:

A. I - îngroşarea izolată a membranei bazale glomerulare cu expansiune mezangială
B. II - expansiune mezangială uşoară
C. III - expansiune mezangială severă
D. IV - glomeruloscleroză nodulară intercapilară
E. V - glomeruloscleroză diabetică avansată şi >50% glomeruloscleroză globală

6. Selectați bolile care pot induce glomerulonefrite paraneoplazice:

A. Policitemia vera
B. Limfom Hodgkin
C. Melanom malign
D. Leucemie
E. Sarcom Kaposi

7. Citoscheletul podocitar poate fi modificat prin:

A. anomalii ale proteinelor cito-scheletale precum a-actinina-4, care provoacă
glomeruloscleroză focală şi segmentară ereditară
B. anomalii ale anselor capilare
C. leziuni sau anomalii ale proteinelor diafragmei cu fantă
D. proliferare mezangială
E. injuria directă a podocitelor prin infecţie virală, medicamente, toxine sau activarea locală a
sistemului renină-angiotensină

8. În nefropatia asociată HIV (HIVAN), la microscopia optică podocitele sunt:

A. mărite în volum
B. hiperplazice
C. vacuolate grosier
D. conţinând picături de absorbţie ale proteinelor
E. normale

9. Cauzele glomerulonefritei membranoase secundare sunt:

A. medicamente
B. sarcina
C. infecţii
D.boli autoimune (lupus eritematos sistemic, tiroidită)
E. cancere

10. Pacienţii cu Amiloidoza sistemică reactivă (AA secundară) se prezintă deseori cu:
A. proteinurie nefritică(<3,5 g/zi)
B. sindrom nefrotic
C. boală cronică de rinichi
D. hipoglicemie
E. dimensiuni normale ale splinei

11. Amiloidoza AL (asociată lanţurilor uşoare şi imunoglobulinei) se poate asocia cu:

A. mielomul multiplu
B. lupus eritematos sistemic
C. leucemie granulocitară cronică
D. macroglobulinemia Waldenström
E. limfomul non-Hodgkin

12. În nefropatia diabetică pentru a se realiza renoprotecţia, tratamentul trebuie să:

A. menţină tensiunea arterială < 130/80 mmHg
B. menţină tensiunea arterială < 140/80 mmHg
C. scadă proteinuria <0,3g/24 ore
D. scadă proteinuria <0,5g/24 ore
E. scadă colesterolul <4,5mmol/L

13. Sindroamele clinice glomerulare majore sunt:

A. glomerulonefrita acută
B. hematuria asimptomatică, proteinurie sau ambele
C. sindromul nefrotic
D. sindromul de retenție azotată
E. glomerulonefrita rapid progresivă

14. Sindromul mixt nefrotic si nefritic implică:

A. celulele mezangiale
B. endoteliul
C. membrana bazală glomerulară
D. podocitele
E. afectare lizozomală

15. Despre nefropatia cu IgM următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. prognosticul este întotdeauna bun
B. se caracterizează prin creşterea celularităţii mezangiale în majoritatea glomerulilor
C. persoanele afectate prezintă episoade trecătoare sau persistente de hematurie şi sindrom
nefrotic.
D. între 10 - 30% dintre pacienţi dezvoltă BCR progresivă și GSFS
E. toți pacienţi dezvoltă glomeruloscleroză focală şi segmentară

16. Următoarele afirmaţii despre Clasificarea histologică Oxford a nefropatiei cu lgA sunt
adevărate:
A. Clasa M1 presupune hipercelularitate mezangială medie < 0,5
B. Clasa M0 presupune hipercelularitate mezangială medie < 0,5
C. Clasa M1 presupune hipercelularitate mezangială medie > 0,5
D. Clasa M0 presupune hipercelularitate mezangială medie > 0,5
E. Clasa T2 presupune atrofie tubulară/fibroză > 50%

17. Următoarele afirmaţii despre investigarea bolilor glomerulare sunt adevărate:

A. nivelul C3 şi C4 poate fi scazut
B. anticorpii antinucleari (ANA) sunt prezenţi în titru semnificativ în lupusul eritematos
sistemic
C. crioglobulinele sunt crescute în crioglobulinemie
D. microscopia urinară nu prezintă eritrocite şi cilindrii eritrocitari
E. anticorpii anti membrană bazală glomerulară (anti-MBG) sunt absenţi în sindromul
Goodpasture

18. Sindromul nefrotic se caracterizează prin:

A. proteinurie >3,5 g/zi
B. hipoalbuminemie
C. edeme
D. dislipidemie
E. proteinurie < 3,5 g/zi

19. Variantele histologice ale Glomerulosclerozei focale şi segmentare sunt:

A. varianta primară
B. varianta acelulară
C. varianta cu leziunea vârfului glomerular
D. varianta perihilară
E. varianta colabantă

20. Despre Boala Fabry putem spune:

A. este o boală de stocare lizozomală determinată de un deficit al enzimei α-galactozidaza.
B. apar glicosfingolipide care se acumulează
C. funcţia renală este normală
D. afectarea cardiovasculară lipseşte
E. include angiokeratoame cutanate
21.

Răspunsuri Glomerul:
1. B
2. A
3. D
4. C
5. A
6. ABD
7. ACE
8. ABCD
9. ACE
10. BC
11. ADE
12. ACE
13. ABCE
14. ABCD
15. BCD
16. BCE
17. ABC
18. ABCD
19. CDE
20. ABE
Capitolul 16. Hematologie

1. Anemiile hemolitice dobândite:

A. se pot produce prin defecte membranare dobândite
B. cuprind anemia prin deficit de piruvat kinază
C. malaria nu poate cauza o hemoliză, anemia datorându-se unei producţii eritrocitare scăzute
D. în AHAI la rece, anticorpii sunt de obicei lgG
E. AHAI sunt idiopatice in 90% din cazuri

2. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:

A. preparatele de fier se administrează cu o cană de ceai pentru a optimiza absorbția
B. administrarea preparatelor de fier poate dura până la 6 luni
C. se recomandă administrarea a 200 mg fier oral de 3 ori pe zi, hepcidina scăzând după prima
doză
D. clinic, în anemia feriprivă, apare sindromul neurologic
E. feritina serică este proteina transportatoare pentru Fe în organism

3. În anemia feriprivă:
A. koilonichia este observată doar în cazurile cu deficit de fier foarte îndelungat
B. feritina serică este crescută
C. CTLF este scazută
D. apare macrocitoza
E. absorbția Fe administrat oral este scăzută de sucul de portocale

4. În anemiile hemolitice dobândite, este adevărat că:

A. în AHAI la rece, anticorpii sunt de obicei lgG
B. pot fi clasificate în anemii de cauză imună, non-imună sau de alte cauze
C. în AHAI la cald, predomină anticorpii lgG, iar testul Coombs este pozitiv doar pentru lgG,
lgM şi pentru complement
D. doar aloanticorpii reprezintă cauzele de distrugere imună a eritrocitelor
E. testul Coombs direct detecteaza autoanticorpii antieritrocitari liberi, nefixati pe suprafata
hematiilor

5. Următoare afirmație este adevărată:

A. un volum plasmatic crescut va duce la o hemoglobină fals crescută;
B. ulcerele la nivelul membrelor inferioare apar în asociere cu anemia feriprivă
C. cea mai frecventă cauză de anemie la nivel global o reprezintă defictul de vitamină B12
D. fierul majoritar din organism este sub forma ferică, insolubilă (Fe 3+)
E. una din cauzele anemiei hipocrome microcitare o reprezintă defectul în producţia de globină
(anemie sideroblastică)

6. Următoarele afirmații sunt adevărate:

A. zilnic, doar 10% din fierul conținut în dietă este absorbit.
B. fierul se absoarbe la nivelul celulelor ileonului terminal
C. proteina numită hepcidină este esenţială pentru reglarea absorbției fierului la nivel intestinal
D. absorbţia este scăzută în supraîncărcarea fierului, cu excepţia hemocromatozei ereditare,
unde este crescută
E. cea mai mare parte a fierului legat de transferină provine din fierul absorbit la nivel intestinal.
7. Următoarele afirmații nu sunt adevărate:
A. aproximativ două treimi din cantitatea totală de fier se află în circulaţie, sub formă de
hemoglobină
B. feritina este o proteină de fază acută
C. absorbţia fierului non-heminic are loc la nivelul duodenului
D. hemosiderina este un complex hidrosolubil format din asocierea fierului cu o proteină, fiind
prezentă în cantităţi mici în plasmă
E. fiecare moleculă de transferină leagă doi atomi de fier feric şi este în mod normal complet
saturată

8. Anemia feriprivă apare în următoarele circumstanțe:

A. la femeile însărcinate
B. pierdere de sânge din tractul gastrointestinal datorată parazitozelor
C. când aportul de fier este insuficient pentru cerinţele de creştere
D. postmenopauză
E. la pacienții cu boli cronice

9. În anemia sideroblastică:
A. acumulările de fier sunt prezente în mitocondriile megakarioblaştilor, secundar sintezei
anormale a hemului
B. transmiterea este X linkată sau autozomal recesivă
C. majoritatea anemiilor sideroblastice dobândite la adulți reprezintă o formă a sindroamelor
mielodisplazice
D. cea mai eficientă atitudine terapeutică este corticoterapia
E. sinteza ineficientă a hemului este responsabilă de celulele macrocitare, normocrome.

10. În anemia din bolile cronice:

A. există o scădere a duratei de supravieţuire a hematiilor
B. fierul seric şi capacitatea totală de legare a fierului (CTLF) sunt scăzute
C. scade nivelul de hepcidină şi fierul din circulaţie este schestrat
D. feritina serică este normală sau scăzută secundar procesului inflamator
E. eritropoietina recombinantă se poate utiliza ocazional la pacienții cu artrită reumatoidă

11. Următoarele afirmații referitoare la anemia megaloblastică, sunt adevărate:

A. nu se produce metilarea deoxiuridin monofosfatului la deoxitimidin monofosfat
B. eritroblaștii prezintă citoplasmă cu maturatie intârziată
C. modificările megaloblastice pot apărea în defectul de sinteză a ARN-ului, cum ar fi în
deficitele enzimatice congenitale
D. modificările megaloblastice pot apărea în mielodisplazia prin diseritropieză
E. maturaţie nucleară a eritroblaștilor este întârziată

12. Explorările paraclinice, la un pacient cu anemie megaloblastică, identifică:

A. LDH scăzut
B. neutrofile polimorfonucleare hipersegmentate
C. trombocitoză
D. trombocitopenie
E. examenul MO evidențiază normoblaști

13. Creșterea conținutului de fier din organism se clasifică în următoarele:

A. hemocromatoză secundară care apare în anemia sideroblastică
B. hemocromatoză ereditară unde o mutație a genei HFE sau a altor proteine de control ale
fierului determină o absorbție crescută a fierului
C. hemocromatoză ereditară datorită supraîncărcării cu fier în afecțiuni tratate cu tansfuzii de
sânge regulate
D. suprasolicitarea netransfuzională de fier, unde eritropieza eficientă determină absorbția
controlată a fierului în stomac sub acțiunea eritroferonului
E. suprasolicitarea netransfuzională de fier, unde eritropieza ineficientă determină absorbția
necontrolată a fierului din intestin sub acțiunea eritroferonului

14. În legătură cu investigațiile bioumorale la un pacient cu deficit de folați, se poate afirma:

A. folatul seric reflectă statusul și aportul recent de folați
B. cantitatea de folat din celulele roşii oferă o cuantificare a folatului tisular de-a lungul vieţii
celulelor roşii
C. un nivel sub 3 μg/L (7 nmol/L) indică deficienţă de folaţi
D. un nivel sub 1500 μg/L (340 nmol/L) al folatului tisular este reprezentativ pentru deficitul
de folaţi,
E. măsurarea folatului seric nu este de obicei suficientă pentru a diagnostica deficitul

15. Despre acidul folic este fals că:

A. acidul folic nu este prezent în natură sub formă de poliglutamat, ci apare ca monoglutamat
B. folaţii sunt prezenţi în alimente sub formă de poliglutamaţi în formele reduse de dihidrofolat
sau tetrahidrofolat
C. poliglutamaţii sunt degradaţi în monoglutamaţi la nivelul tractului gastrointestinal inferior şi
în timpul procesului de absorbţie sunt transformaţi în monoglutamat metil THF, care este forma
principală din ser
D. metilarea homocisteinei la metionină necesită atât metilcobalamină cât şi metil THF ca şi
coenzime
E. poliglutamaţii intracelulari sunt formele inactive ale folatului

16. Despre vitamina B12 putem afirma:

A. vitamina B12 a fost cristalizată pentru prima dată sub formă de ciancobalamină
B. determinarea acidului metilmalonic este utilizată ca test de rutină pentru deficienţa de
vitamină B12
C. vitamina B12 se absoarbe la nivelul stomacului
D. deoxiadenosilcobalamina este o coenzimă pentru transformarea succinil CoA în cobalamină
E. conţine central inelul de corrin şi un set de nucleotide legat perpendicular de acesta

17. Referitor la manifestările neurologice în anemia pernicioasă, sunt corecte următoarele

afirmații:
A. sunt observate uneori la pacienţii care nu prezintă semne clinice de anemie
B. pacienţii prezintă parestezii asimetrice la nivelul degetelor de la mâini şi picioare
C. pacienții prezintă pierderea tardivă a sensibilităţii vibratorii şi proprioceptive, slăbiciune
progresivă şi ataxie.
D. modificările neurologice tipice sunt cele ale unei polineuropatii care implică progresiv nervii
periferici, coarnele posterioare şi cele laterale ale măduvei spinării
E. paraplegia nu poate să apară

18. Deficitul de vitamină B12 apare în următoarele circumstanțe:

A. deficit de factor intrinsec
B. deficit congenital de transcobalamină II
C. rezectii gastrice
D. suprapopulație bacteriană la nivelul intestinului subțire
E. secundar distructiei eritrocitare exagerate

19. Alegeți afirmația adevărată în legătură cu stabilirea cauzei deficitului de folați:

A. apare la pacienții ce primesc tratament cu aspirină
B. deficitul de folaţi se dezvoltă pe parcursul a aproximativ 4 luni la pacienții din unitățile de
terapie intensivă
C. apare în caz de patologie malignă cu creşterea turn over-ului celular
D. în urma unei diete necorespunzătoare, deficitul de folaţi se dezvoltă pe parcursul a 4 luni
E. apare la pacienții în tratament cu Metotrexat

20. Referitor la tratamentul deficitului de vitamină B12, nu este adevărat ca:

A. se pot utiliza scheme de tratament oral cu vitamina B12
B. hidroxicobalamina 1 000 pg poate fi administrată intramuscular pe parcursul a 4-5 luni
C. ameliorarea simptomatologiei clinice poate apărea în 48 de ore de la debutul tratamentului
şi se poate observa o reticulocitoză la aproximativ 2-3 zile de la începerea acestuia,
D. polineuropatia se poate ameliora pe parcursul a 6-12 luni, dar afectarea de lungă durată a
măduvei spinării este ireversibilă
E. poate apărea hiponatremie şi, dacă este severă, trebuie administrate suplimente de potasiu

Răspunsuri:
1. A
2. B
3. A
4. B
5. D
6. ACD
7. DE
8. ABC
9. BC
10. ABE
11. ADE
12. BD
13. BE
14. ABC
15. ACE
16. AE
17. AD
18.ABCD
19. CDE
20.BE
Capitolul 9. Dermatologie
1. Care din următoarele variante reprezintă definiția gangrenei:
A. colecție subcutanată de puroi
B. infecție bacteriană acută a dermului și țesutului subcutanat
C. infecție polimicrobiană rapid progresivă la nivelul planurilor fasciale
D. necroza tisulară determinată de ischemie sau infecții severe
E. infecție contagioasă a pielii întâlnită frecvent la copii, determinată adesea de Staphylococcus aureus

2. Care din următoarele variante reprezintă localizarea cea mai frecventă a eritemului nodos:
A. trunchiul
B. tibial anterior
C. alte zone ale extremităților
D. tibial posterior
E. extremitatea cefalică

3. Care din următoarele variante reprezintă tabloul clinic al carcinomului bazocelular:

A. papulă perlată cu vascularizație fină în suprafață
B. placă eritematoasă nedureroasă acoperită cu scuame
C. papulă eritemato-scuamoasă rugoasă
D. leziune nedureroasă pigmentată extensivă în suprafață
E. leziune cu margini neregulate, culori multiple, creștere rapidă

4. Care din următoarele variante reprezintă cel mai frecvent tip de melanom:
A. extensiv în suprafață
B. lentigo malign
C. nodular
D. acral lentiginos
E. acromic
5. Care din următoarele variante reprezintă valoarea în centimetri a marginii de excizie chirurgicală
pentru un melanom cu grosimea ˂ 2mm:
A. 0,5 cm
B. 1 cm
C. 2 cm
D. 0,6 cm
E. 3 cm

6. Care din următoarele variante reprezintă complicațiile celulitei:

A. abces
B. sindrom de compartiment
C. sepsis
D. cicatrici permanente
E. fasceita necrozantă

7. Care din următoarele variante reprezintă manifestări clinice ale impetigo:

A. cruste gălbui-aurii de culoarea mierii
B. eritem și vezicule sau bule
C. prurit facial
D. papule, pustule sau noduli eritematoși
E. cicatrici

8. Care din următoarele variante reprezintă posibilități terapeutice în acnee:

A. retinoizii topici
B. antibioticele orale sau topice
C. crioterapia sau tratament topic cu acid salicilic
D. benzoil-peroxidul topic
E. isotretinoin oral în cazurile severe

9. Care din următoarele variante reprezintă manifestările clinice ale celulitei:

A. eritem, edem, căldura locală
B. mialgii
C. ulcerații, bule
D. frisoane, febră
E. necroza extensivă a țesuturilor moi

10. Care din următoarele variante reprezintă complicații ale infecției cu virusul Herpes Simplex:
A. encefalita
B. pneumonia
C. hepatita
D. boala diseminată cu afectare neurologică severă în transmiterea de la mamă la nou născut
E. recurențe frecvente

11. Care din următoarele variante reprezintă caracteristici clinice ale verucilor vulgare:
A. sunt leziuni bine delimitate cu epiteliu îngroșat
B. sunt papule cu aspect lucios cu zona centrală ombilicată
C. pot să fie plane sau elevate
D. sunt vezicule mici, dureroase
E. ocazional prezintă durere la palpare

12. Care din următoarele variante reprezintă manifestările clinice ale eritemului polimorf:
A. macule, plăci sau vezicule pe extremități
B. leziuni în țintă
C. mialgii, prurit
D. semn Nikolsky pozitiv
E. stare generală alterată
13. Care din următoarele variante reprezintă modificări de laborator întâlnite în necroliza epidermică
toxică:
A. scăderea numărului de leucocite
B. scăderea hemoglobinei
C. scăderea hematocritului
D. creșterea alaninaminotransferazei (ALT)
E. scăderea aspartataminotransferazei (AST)

14. Care din următoarele variante reprezintă manifestările cutanate întâlnite în dermatita seboreică:
A. prurit
B. plăci eritematoase cu scuame galbene, grăsoase
C. placi eritematoase cu scuame argintii
D. plăci eritematoase cu xeroză cutanată
E. papule eritematoase ovale acoperite cu scuamă albă

15. Care din următoarele variante reprezintă modalități de tratament în dermatita atopică:
A. utilizarea cremelor emoliente
B. utilizarea corticosteroizilor topici
C. corticosteroizi orali în cazuri severe
D. antihistaminice
E. antifungice

16. Care din următoarele variante reprezintă manifestări clinice întâlnite în psoriazis:
A. plăci eritematoase bine delimitate cu scuame argintii
B. leziunile sunt localizate pe suprafețele de extensie
C. semnul Auspitz prezent
D. pitting unghial
E. prurit absent

17. Care din următoarele variante reprezintă mijloace de tratament în psoriazis:

A. emoliente
B. corticosteroizi topici
C. fototerapia
D. metotrexatul, ciclosporina în formele de boală severă
E. corticosteroizi orali

18. Care din următoarele variante reprezintă cauze ale eritemului nodos:
A. istoric familial
B. infecții
C. boli autoimune de țesut conjunctiv
D. boli inflamatorii intestinale
E. medicamente

19. Care din următoarele variante reprezintă manifestările cutanate din pemfigusul vulgar:
A. bule dureroase și fragile pe tegumente și mucoase
B. apar frecvent eroziuni
C. semnul Nikolsky este pozitiv
D. semnul Auspitz este prezent
E. bule diseminate însoțite de prurit

20. Care din următoarele variante reprezintă posibilități de tratament în pemfigusul vulgar:
A. corticosteroizi
B. clorochina sau hidroxicloroquina în doză mică
C. azatioprina
D. flebotomie periodică
E. ciclofosfamida

Which of the following are treatment options in pemphigus vulgaris:

A. corticosteroids
 B. low-dose chloroquine or hydroxychloroquine

C. azathioprine

D. periodic phlebotomy

E. cyclophosphamide

Răspunsuri/Answers:
1. D
2. B
3. A
4. A
5. B
6. ACE
7. ABC
8. ABDE
9. ABD
10. ABCD
11. ACE
12. ABCE
13. ABCD
14. AB
15. ABCD
16. ABCD
17. ABCD
18. BCDE
19. ABC
20. ACE
CAPITOLUL 14 – TULBURĂRILE PSIHICE

1. Următoarele afirmații despre complicațiile tratamentului antipsihotic sunt ADEVĂRATE:

A. sindromul neuroleptic malign se caracterizează prin rigiditate generalizatăde tip rigor mortis
B. sindromul serotoninergic se caracterizează prin tonus muscular normal sau relaxare, rar
mioclonii
C. sindroamele caracteristice sunt declanșate de agenți antinicotinici și antimuscarinici
D. sindromul serotoninergic se caracterizează prin rigiditate de tip plastic țeavă de plumb
E. există tratament farmacologic adjuvant

2. Următoarele sunt exemple pentru afectarea persistentă a cogniției și dispoziției asociate cu

evenimentul în cazul tulburării de stres post-traumatic:
A. stare de alertă
B. auto-învinovățire pentru producerea evenimentului
C. retragere socială
D. amnezia pentru anumite aspecte legate de eveniment
E. toate cele menționate

3. Tulburarea de alimentație compulsivă NU nu se caracterizează prin:

A. episoade necontrolate de alimentație compulsivă fără comportamente compensatorii
inadecvate
B. psihoterapia este intervenția de a doua linie și este, în general, mai puțin eficace decât
farmacoterapia
C. pacientele sunt adesea supraponderale sau obeze
D. medicația de tip SSRI poate fi folosită
E. se pot folosi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia interpersonală în tratamentul
afecțiunii

4. Care este afirmația FALSĂ în legătură cu tulburările de personalitate?

A. grupul A include tipurile: schizoid, schizotipal și paranoid
B. tulburarea de personalitate de tip antisocial se caracterizează prin activități ilegale, distrugerea
bunurilor, comportament agresiv față de oameni și animale
C. tulburarea de personalitate de tip borderline se caracterizează prin relații instabile, sentimente
de gol interior, frică de abandon, impulsivitate
D. tulburarea de personalitate de tip schizotipal se caracterizează prin grandiozitate, fantezii de
succes, manipularea altora
 E. tulburările de personalitate care nu întrunesc criteriile pentru niciuna din variantele definite
sunt clasificate ca tulburări de personalitate nespecificate în altă parte

5. Intoxicaţia cu amfetamine are următoarele simptome, mai puţin:

A. agitaţie psihomotorie
B. midriază
C. tahicardie
D. psihoză
E. somnolenţă

6. Următoarele afirmații despre schizofrenie sunt ADEVĂRATE:

A. este o tulburare afectivă
B. este o psihoză severă
C. bolile apărute în cursul sarcinii, malnutriția maternă sau istoricul familial pot fi factori de risc
D. diagnosticul pozitiv necesită prezența a două sau mai multe simptome caracteristice pentru
mai puțin de o lună de zile dintr-un interval de 3 luni și afectarea funcționării sociale pentru
cel puţin 3 luni
E. se folosesc SSRI sau SNRI de primă intenție

7. Pentru diagnosticul schizofreniei sunt necesare următoarele simptome:

A. simptome negative
B. anhedonie
C. delir
D. insomnii mixte
E. gândire sau vorbire dezorganizată

8. Despre neurolepticele cu potenţă ridicată putem menţiona următoarele:

A. clorpromazina și tioridazina fac parte din această clasă
B. blochează receptorii dopaminei și serotoninei
C. sunt indicate în controlul agitaţiei
D. sunt frecvent folosite ca medicamente de a 2-a linie în tratamentul de întreţinere
E. pot avea ca efecte adverse constipaţia, retenţia urinară şi hipotensiunea arterială

9. Următoarele afirmații despre complicaţiile schizofreniei sunt ADEVĂRATE:

A. pacienţii cu rețea slabă de suport social au un prognostic mai prost
 B. se descrie o deteriorare progresivă a funcționării în societate
C. pacienţii la care predomină simptomele pozitive au un prognostic mai prost
D. prognosticul este bun, cu reintegrare socială rapidă
E. pacienţii la care predomină simptomele negative au un prognostic mai prost

10. Despre tulburările asociate traumei și factorilor de stres putem menţiona următoarele:
A. tulburarea de stres post-traumatic debutează în câteva luni de la eveniment și trebuie să
dureze cel puțin 1 lună
B. tulburarea de adaptare debutează în primele 3 luni de la evenimentul declanșator și se remite
în decurs de 6 luni
C. sunt răspunsuri la anumite evenimente sau situații stresante
D. tulburarea acută de stres debutează în prima lună după evenimentul declanșator și se remite
într-o lună
E. tulburarea de adaptare debutează în prima lună după evenimentul declanșator și se remite într-
o lună

11. Următoarele afirmații despre tulburarea de stres post-traumatic sunt ADEVĂRATE:

A. pentru tratament pot fi folosite terapia cognitiv-comportamentală, singură sau în combinație
cu SSRI sau SNRI
B. sunt prezente simptome intruzive de retrăire a evenimentului traumatizant
C. bolnavul evită contexte asociate cu evenimentul
D. se caracterizează prin idei de grandoare și stimă de sine crescută
E. reprezintă doar un disconfort după un eveniment stresant

12. Următoarele afirmații despre tulburarea conversivă sunt ADEVĂRATE:

A. tratamentul de prima linie include terapie cognitiv-comportamentală, iar medicația SSRI și
SNRI este mereu utilă
B. simptomele pot include: disfagie, parestezii, tulburări ale auzului
C. simptomele pot include: tremurături, disfonie/dizartrie, tulburări ale văzului
D. este denumită și tulburarea cu simptome neurologice funcționale
E. debutul este acut

13. Despre anorexia nervosa putem afirma următoarele:

A. tratamentul în spital este frecvent necesar pentru a ajuta la creșterea ponderală
B. dezechilibrele electrolitice sunt cele mai frecvente complicații
 C. este o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin alimentare compulsivă,
comportamente compensatorii neadecvate și preocupare nesănătoasă față de greutatea și
forma corpului
D. adolescența, situația economică bună, sexul feminin reprezintă factori de risc
E. este o tulburare de comportament alimentar caracterizată de episoade necontrolate de
alimentație compulsivă fără comportamente compensatorii inadecvate

14. Despre bulimia nervosa putem afirma următoarele:

A. este o tulburare de comportament alimentar caracterizată de episoade necontrolate de
alimentație compulsivă fără comportamente compensatorii inadecvate
B. pentru tratament se poate folosi Fluoxetina
C. se caracterizează prin comportamente compensatorii neadecvate
D. episoadele de alimentație compulsivă și compensare ulterioară apar, cel puțin, o dată pe
săptămână, pe o durată mai mare de 3 luni
E. examinarea fizică poate revela eroziunea smalțului dentar

15. Grupul B de tulburări de personalitate include tipurile:

A. histrionic
B. borderline
C. narcisist
D. obsesiv-compulsiv
E. antisocial

16. Grupul C de tulburări de personalitate include tipurile:

A. obsesiv-compulsiv
B. schizoid
C. evitant
D. schizotipal
E. dependent

17. Care dintre următoarele simptome sunt incluse în diagnosticul de tulburare depresivă majoră:
A. anhedonie
B. oboseală
C. lentoare psihomotorie sau agitaţie
D. logoree
 E. nevoie scăzută de somn

18. Tulburarea depresivă cu debut peripartum

A. poate apărea în timpul sarcinii
B. poate apărea în primele 4 săptămâni după naştere
C. poate apărea la 4 luni dupa naştere
D. poate apărea înainte de sarcină
E. nu e corelată cu sarcina

19. Referitor la SSRI, sunt FALSE următoarele afirmaţii

A. paroxetina şi sertralina fac parte din această clasă
B. inhibă recaptarea postsinaptică a serotoninei
C. sunt tratament de linia a doua pentru depresie şi anxietate
D. apare riscul de sindrom serotoninergic
E. inhibă recaptarea presinaptică a serotoninei si noradrenalinei

20. Referitor la benzodiazepine sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. stimulează inhibiţia produsă de GABA asupra influxului nervos
B. clonazepamul este util când terapia este de scurtă durată
C. alprazolamul are un timp de înjumătăţire lung
D. diazepamul este util când terapia este de lunga durată
E. au ca efecte adverse sedare şi confuzie

RĂSPUNSURI

1. E
2. E
3. B
4. D
5. E
6. BC
7. ACE
8. CD
9. ABE
10. ABCD
11. ABC
12. BCDE
13. ABD
14. BCDE
15. ABCE
16. ACE
17. ABC
18. AB
19. BCE
20. ADE
 GRILE LICENȚĂ UROLOGIE 2021

1. Metoda principală a evaluării infertilității masculine este:

a. recoltarea de sânge venos
b. recoltarea de sânge arterial
c. analiza spermei
d. urocultură cu antibiogramă
e. examenul sumar de urină

2. Peste 80% din toate ITU sunt cauzate de:

a. E. coli
b. Klebsiella Pneumoniae
c. Pseudomonas aeruginosa
d. Serratia marcescens
e. Acinetobacter

3. Obstrucțiile congenitale ale tractului urina rafectează cel mai fecvent:

a. Orificiile ureterale
b. joncțiunea dintre ureteral proximal și bazinetul renal (joncțiunea pielo-ureterală)
c. vezica urinară
d. uretra membranoasă
e. prostata

4. Valoarea maximă a debitului urinar la bărbați este:

a. 20-25 mL/sec
b. 50-75 mL/sec
c. 75-90 mL/sec
d. 100-125 mL/sec
e. 10 mL/sec
5. Incontinența urinară se definește ca:
a. Pierderea involuntară de urină
b. retenția de urină
c. infecțiaurinară
d. urocultură pozitivă cu E. coli
e. hematurie

6. Vezica neurologică senzorială este caracterizată prin:

a. Scăderea sau lipsa senzației de micțiune, fară hiperreflexie detrusoriană
b. capacitate vezicală mare
c. capacitate vezicală redusă
d. nu are nimic caracteristic
e. accentuare asenzației de micțiune

7. Fistula între intestine și vezică se produce cel mai frecvent în urmatoarele situații:
a. Diverticulita sigmoidiană
b. neoplasme
c. Boala Chron
d. Traumatisme abdominal penetrante
e. Hipertrofia benignă a prostatei

8. Urmatoarele afirmații despr ecarcinomul renal cu celuleclare (CRCC) sunt adevarate:

a. CRCC metastazează cel mai adesea în plamân, os și creier
b. Tratamentul pentru CRCC localizat este nefrectomiara dicală sau parțială
c. hematuria pare fi semnul clinic cel mai frecvent întâlnit
d. în 50% din cazuri CRCC poate fi bilateral
e. există 4 markeri tumorali specifici pentru CRCC
9. Inhibitorii de 5α-reductază utilizați în tratamentul HBP simptomatice sunt:
a. Finasterida
b. Dutasterida
c. Tamsulosin
d. Doxazosin
e. Terazosin

10. În pielonefrita emfizematoasă sunt adevaratecurmatoarelecafirmații:

a. este o infecție cu risc vital
b. diabetul zaharat necontrolat reprezintă ce lmai frecvent factor de risc
c. diagnosticul est estabilit frecvent prin CT
d. nefectomia este strict interzisă
e. administrarea de medicație antiinflamatoare este de prima intenție

11. Conteaindicațiile circumciziei sunt:

a. mielodisplazia
b. hipospadiasul
c. HIV
d. Hepatita C
e. Hepatita B

12. Leziunile peniene considerate premaligne sunt:

a. leukoplakia
b. boala Bowen
c. eritroplazia Queyrat
d. condiloamele acuminate gigante
 e. parafimoza

13. Factorii de risc pentru formarea calculilor urinari sunt:

a. Acidoza tubulara
b. hiperparatiroidism
c. desihidratarea
d. efortul fizic moderat
e. consumul de alcool

14. Cistoscopul rigid este format din:

a. telescop
b. pensă de corpi străini
c. o piesă intermediară
d. o teacă ce conține canale de intrare și ieșire pentru irigație
e. pungă colectoare de urină

15. Urmatoarele afirmații despre carcinomul de vezică urinară sunt adevărate:

a. este al cincilea cel mai frecvent cancer în rândul populației din America
b. prevalența în rândul fumatorilor este de 5 ori mai mare
c. carcinomul cu cellule tranziționale reprezintă 85-90% din totalul tumorilor vezicale
d. nu se tratează chirurgical
e. hematuria macroscopica este un semn rar întâlnit

16 . Penisul este alcătuit din:

a. Doi corpi cavernoși si doi corpi spongioși
b. Doi corpi cavernoși
c. Un corp spongios
d. Fascia lui Buck
e. Un corp cavernos si doi corpi spongioși
17. Priapismul:
a. Poate fi cu flux crescut
b. Poate fi fără flux
c. Poate fi cu flux redus
d. Reprezintă o patologie caracterizată prin absența erecției
e. Reprezintă o patologie caracterizată prin prezența erecției prelungite

18. BoalaPeyronie:
a. Reprezintă prezența unei cicatrici la nivelul tunicii vaginale testiculare
b. Reprezintă prezența unei cicatrici la nivelul tunicii albunginee a corpilor cavernoși
c. Este localizată mai frecvent la nivelul feței ventrale a penisului
d. Este localizată mai frecvent la nivelul feței dorsale a penisului
e. Beneficiază de tratament medical cu o rată satisfăcătoare de succes

19. Uretra masculină:

a. Este împărțită în uretra posterioară, uretra mijlocie și uretra anterioară
b. Are un segment numit uretră membranoasă
c. Are un segment numit uretră bulbară
d. Are un segment numit uretră spongioasă
e. Este căptușită în totalitate cu epiteliu de tip tranzițional

20. În hipospadias:
a. Meatul uretral este localizat pe fațadorsală a penisului
b. Meatul uretral poate fi perineal
c. Meatul uretral poate fi penoscrotal
d. Meatul uretral nu poate fi glandular
e. Meatul uretral nu poate fi coronal
Răspunsuri
1C
2A
3B
4A
5A
6 AB
7 ABCD
8 ABC
9 AB
10 ABC
11 AB
12 ABCD
13 ABC
14 ACD
15 ABC
16 BCD
17 ACE
18 BD
19 BC
20 BC
Capitolul 12

(AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE)

Complement simplu:

1. Alegeți ordinea cronologică corectă a evenimentelor pubertare la femeie.

A. telarha (apariția țesutului mamar), gonadarha (activarea gonadelor de către FSH şi LH),
pubarha (apariția părului pubian), puseu de creștere, menarha (prima menstruație), adrenarha (produc-
erea de androgeni de origine adrenală);
B. menarha (prima menstruație), telarha (apariția țesutului mamar), adrenarha (producerea de
androgeni de origine adrenală), gonadarha (activarea gonadelor de către FSH şi LH), puseu de
creștere, pubarha (apariția părului pubian);
C. adrenarha (producerea de androgeni de origine adrenală), gonadarha (activarea gonadelor
de către FSH şi LH), telarha (apariția țesutului mamar), pubarha (apariția părului pubian), puseu de
creştere, menarha (prima menstruaţie);
D. gonadarha (activarea gonadelor de către FSH şi LH), puseu de creştere, telarha (apariţia
ţesutului mamar), pubarha (apariţia părului pubian), menarha (prima menstruaţie), adrenarha (produc-
erea de androgeni de origine adrenală);
E. adrenarha (producerea de androgeni de origine adrenală), menarha (prima menstruaţie),
puseu de creştere, pubarha (apariţia părului pubian), gonadarha (activarea gonadelor de către FSH şi
LH), telarha (apariţia ţesutului mamar).

2. Următorii reprezintă factori de risc pentru osteoporoză:

A. premenopauza;
B. vârsta avansată;
C. obezitatea;
D. rasa neagră;
E. deficitul de vitamina E.

3. Procentul de femei care prezintă simptome severe ale sindromului premenstrual este de
aproximativ:
A. 50%;
B. 5-10%;
C. 75%;
D. 40%;
E. 1%.

4. Sifilisul primar se caracterizează prin:

A. lipsa simptomelor;
B. prezența leziunilor granulomatoase ale pielii;
C. apariția șancrului solitar în apropierea zonei de contact;
D. limfadenopatie inghinală unilaterală;
E. erupție maculopapulară pe palme și tălpi.

5. Limfogranulomatoza inghinală este o boală cauzată de:

A. Herpes simplex;
B. Klebsiella granulomatis;
C. Treponema pallidum;
D. Papilomavirus uman;
E. Chlamydia trachomatis.
Complement multiplu:

6. În pubertatea precoce, următoarele afirmații sunt corecte:

A. se caracterizează prin apariția modificărilor pubertare la fetițe înainte de 13 ani;
B. se caracterizează prin apariția modificărilor pubertare la băieți înainte de 9 ani;
C. poate fi izosexuală (dezvoltarea sexuală prematură este conformă sexului) și heterosexuală
(caracterizată prin virilizarea/masculinizarea fetițelor sau feminizarea băieților);
D. tratamentul se face cu antagoniști de GnRH (antagoniști de gonadotropin-releasing
hormone);
E. pot să apară complicații în dezvoltarea staturală prin creștere în exces.

7. În reglarea ciclului menstrual normal hormonii intervin astfel:

A. LH (hormonul luteinizant) declanșează ovulația;
B. TSH (hormonul de stimulare a tiroidei) are efect de stimulare ciclică a creșterii foliculare;
C. FSH (hormonul foliculo-stimulant) stimulează̆ dezvoltarea foliculilor ovarieni și reglează̆
activitatea celulelor din granuloasa ovarului;
D. LH (hormonul luteinizant) stimulează dezvoltarea glandelor endometriale;
E. Progesteronul inhibă contractilitatea uterină.

8. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la endometrioză:

A. endometrioza reprezintă prezența de țesut endometrial în afara cavității uterine;
B. endometrioza se asociază cu infertilitate;
C. endometrioza nu se asociază cu dispareunie sau dischinezie;
D. progestativele nu pot ameliora simptomatologia;
E. poate fi necesară histerectomia.

9. Cauzele de amenoree secundară sunt:

A. Disgenezia gonadală;
B. Sarcina;
C. Sindromul Asherman;
D. Anomalii anatomice;
E. Anorexia nervoasă.

10. Sângerările uterine anormale - următoarele afirmații sunt false:

A. menstruațiile sunt considerate anormale când apar la intervale mai mici de 24 de zile;
B. menstruațiile sunt considerate anormale când apar la intervale de 26-30 de zile;
C. menstruațiile sunt considerate anormale când pierderea de sânge este mai mare 30 ml;
D. în bilanțul de laborator este inutilă efectuarea hemoleucogramei și bilanțul coagulării;
E. biopsia de endometru poate fi necesară, pentru excluderea neoplaziilor.

11. Sunt adevărate următoarele afirmații despre sindromul de ovar micropolichistic (SOPC):
A. în SOPC poate să apară hiperinsulinism și creșterea rezistenței la insulină;
B. în SOPC, chisturile ovariene au dimensiuni mari;
C. pacientele cu SOPC au un risc scăzut de cancer de endometru;
D. SOPC este o afecțiune hipotalamo-hipofizară caracterizată prin anovulație și oligoovulație;
E. în SOPC ecografia evidențiază ovare mărite cu multiple chisturi.

12. Următoarele afirmații despre sindromul de șoc toxic sunt false:

A. este o reacție sistemică severă produsă de Streptococul de Grup B;
B. se asociază cu utilizarea prelungită a tampoanelor intravaginale;
C. este necesar tratamentul suportiv pentru hipertensiune;
D. trebuie îndepărtate toate obiectele intravaginale;
E. Vancomicina este contraindicată.
13. Boala inflamatorie pelvină:
A. este o infecție progresivă cu N. gonorrhoeae sau Chlamydia;
B. ecografia transvaginală poate evidenția abcese tubo-ovariene;
C. infecția se poate extinde și poate provoca inflamația capsulei renale;
D. este prezentă leucopenie;
E. nu există complicații.

14. Lichenul plan se descrie ca o iritație vulvară ce poate determina:

A. prurit;
B. sângerare;
C. dispareunie;
D. defecație dureroasă;
E. disurie.

15. CA-125 poate fi crescut în:

A. tumorile ovariene benigne și maligne;
B. cancerul endometrial;
C. cancerul de col uterin;
D. endometrioză;
E. leiomiomatoză.

16. În managementul tumorilor mamare palpabile la pacientele mai tinere de 30 de ani este
obligatorie:
A. reevaluarea după fiecare menstră;
B. mamografie bilaterală;
C. ecografie mamară bilaterală;
D. biopsia excizională în caz de tumori mari sau suspecte;
E. tomografia computerizată.

17. Factorii de risc pentru cancerul mamar sunt:

A. antecedente familiale (rude de gradul I);
B. cancer ovarian;
C. cancer tiroidian;
D. expunerea prelungită la estrogeni;
E. menarha tardivă.

18. Carcinomul ductal in situ (CDIS) se caracterizează prin:

A. prezența de celule maligne ductale;
B. prezența de celule maligne în lobuli;
C. invazia stromei;
D. este multifocal;
E. risc crescut de progresie spre cancer invaziv comparativ cu carcinomul lobular in situ
(CLIS).

19. Carcinomul inflamator este:

A. un subtip al carcinomului ductal;
B. un subtip al carcinomului lobular;
C. caracterizat prin progresie rapidă şi angioinvazie;
D. caracterizat de un prognostic bun;
E. caracterizat printr-un tablou clinic foarte estompat (nu are simptome locale).
20. Selectați afirmațiile adevărate despre cancerul de col uterin:
A. forma histologică cea mai frecventă este cancerul cu celule scuamoase;
B. forma histologică cea mai frecventă este adenocarcinomul;
C. infecția cu tulpinile 16 ș 18 ale virusului papiloma uman (HPV) reprezintă unul din factorii
de risc
D. fumatul este un factor de protecție împotriva cancerului de col uterin;
E. carcinomul microinvaziv poate fi tratat prin conizație sau histerectomie.
Răspunsuri:

Complement simplu:
1. C
2. B
3. B
4. C
5. E

Complement multiplu:
6. BC
7. ACE
8. ABE
9. BCE
10. BCD
11. ADE
12. ACE
13. AB
14. ABC
15. ABDE
16. CD
17. ABD
18. AE
19. AC
20. ACE
Capitolul 23 - DIABETUL ZAHARAT - p.699-736 (până la ”Implicațiile psihosociale ale diabetului zaharat”)
Conf.univ.Dr. SIMONA GEORGIANA POPA

1. Clasificarea etiologică a diabetului zaharat, bazată pe clasificarea Asociației Americane a Diabetului, include următoarele tipuri,
cu EXCEPȚIA:

A. Diabet zaharat tip 1

B. Diabet zaharat tip 2
C. Diabet insipid
D. Diabetul gestațional
E. Tipuri specifice de diabet - diabetul secundar unor defecte genetice (ex. MODY - Maturity Onset Diabetes of Young)

2. Barbat, de 53 de ani, cu obezitate, fara istoric personal si familial de diabet, asimptomatic. Paraclinic: HbA1c=5,3%, test de
toleranță orală la glucoză cu 75g glucoză: glicemie a jeun =89mg/dl, glicemie la 2h =148mg/dl. Alegeti diagnosticul corect la acest
pacient:

A. Diabet zaharat tip 2

B. Alterarea tolerantei la glucoza
C. Diabet zaharat tip 1
D. Toleranta normala la glucoza
E. Diagnosticul nu poate fi precizat (pentru precizare trebuie repetate testul de toleranta orala la glucoza si HbA1c)

3. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la diabetul zaharat tip 2:

A. Insulina este indicată întotdeauna la persoanele cu diabet zaharat tip 2

B. In diabetul zaharat tip 2 deficitul insulinosecretor este absolut, fiind determinat de distructia celulelor beta pancreatice prin
mecanism autoimun
C. Debutul diabetului zaharat tip 2 este brusc, cu simptome de hiperglicemie severe si intodeauna cu cetoacidoza diabetică
D. Diabetul zaharat tip 2 poate fi diagnosticat direct in stadiul de complicatii cronice (ex retinopatie diabetica)
E. Diabetul zaharat tip 2 apare predominant la persoanele tinere (varsta <30 ani), normoponderale sau cu denutritie

4. Care dintre următoarele afirmații referitoare la țintele glicemice recomandate la pacienții adulți cu diabet zaharat este FALSĂ:

A. Țintele glicemice trebuie individualizate în funcție de caracteristicile clinice și biologice ale pacienților
B. Ținta HbA1c este <6,5% la toți pacienții cu diabet, indiferent de caracteristicile clinice și biologice
C. Individualizarea țintelor glicemice se face în funcție de durata diabetului, speranța de viață, comorbidități, boli
cardiovasculare, antecedente de hipoglicemie severă
D. La un pacient în vârstă de 35 de ani cu diabet de tip 2 de 1 an, fără comorbidități semnificative, ținta glicemică ar trebui să fie
strictă (ex HbA1c <6,5%, fără hipoglicemie).
E. La un pacient în vârstă de 85 de ani cu diabet de tip 2 de 21 de ani, cu cancer gastric, ținta glicemică ar trebui să fie mai puțin
strictă pentru a evita hipoglicemia severă

5. Care dintre următoarele este o complicație macrovasculară diabetică cronică:

A. Boala cardiovasculară aterosclerotică (infarct miocardic, accident vascular cerebral, boală arterială periferică)
B. Nefropatia diabetică
C. Retinopatia diabetică
D. Starea hiperosmolară hiperglicemică
E. Neuropatia diabetică

6. Diabetul poate fi diagnosticat dacă:

A. O singură valoare a glicemiei bazale este ≥ 126 mg/dl, în absența simptomelor de hiperglicemie
B. O singură valoare a glicemiei în orice moment al zilei este ≥ 200 mg/dl, în prezenţa simptomelor de hiperglicemie
C. O singură valoare a glicemiei la 2 ore în cadrul testului de toleranţă orală la glucoză cu 75g glucoză este ≥ 200 mg/dl, în absența
simptomelor de hiperglicemie
 D. Două valori ale HbA1c sunt ≥ 6,5%
E. Glicozuria este persistentă, în prezența simptomelor de hiperglicemie

7. Evaluarea controlului metabolic la pacienții diagnosticați cu diabet zaharat se realizează prin:

A. Dozarea HbA1c
B. Monitorizare glicemică continuă prin măsurarea nivelului glucozei interstițiale la fiecare câteva minute
C. Dozarea săptămânală a glicozuriei
D. Automonitorizare glicemiei din sângele capilar
E. Dozarea periodică, la interval de 6 luni, a anticorpilor specifici pentru decarboxilaza acidului glutamic (GAD, glutamic acid
decarboxylase)

8. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la diabetul zaharat tip 1:

A. Diabetul zaharat tip 1 nu este insulinodependent

B. In diabetul zaharat tip 1 deficitul insulinosecretor este absolut, fiind determinat de distrucția celulelor beta pancreatice
prin mecanism autoimun
C. Debutul diabetului zaharat tip 1 este brusc cu semne și simptome de hiperglicemie severe
D. Diabetul zaharat tip 1 poate fi diagnosticat direct în stadiul de complicatii cronice (ex retinopatie)
E. Diabetul zaharat tip 1 apare predominant la persoanele cu varsta > 50 ani, cu obezitate

9. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la insulină:

A. La subiecții fără diabet, insulina este secretată 24 de ore pe zi (secreție de insulină bazală și prandială)
B. Insulina este un hormon hiperglicemiant
C. Insulina este un hormon hipoglicemiant
D. Insulina inhibă producția hepatică de glucoză (glicogenoliză, gluconeogeneză)
E. Insulina endogenă este secretată de celulele pancreatice alfa în circulația portală

10. Alte tipuri specifice de diabet (secundare altor cauze) pot fi induse de, cu EXCEPȚIA:

A. Defecte genetice ale funcției beta celulare - sindroamele MODY (Maturity Onset Diabetes of the Young)
B. Boli ale pancreasului exocrin: pancreatite, pancreatectomie, neoplasm, fibroză chistică, hemocromatoză, etc
C. Boli endocrine: acromegalie, sindrom Cushing, glucagonom, feocromocitom, etc
D. Insulinom
E. Medicamente (glucocorticoizi, etc)

11. Tratamentul cetoacidozei diabetice presupune:

A. Corectarea deficitului de fluide și electroliți cu soluții de clorură de sodiu 0,9% și clorură de potasiu (dacă nivelul potasiului
este <5,5 mmol/l)
B. Administrarea soluției de glucoză 10% este contraindicată în cetoacidoza diabetică
C. Suprimarea cetogenezei prin administrarea de insulină și soluție de glucoză 10% când glicemia este <250 mg/dl
D. Corectarea acidozei folosind soluție de bicarbonat, indiferent de gradul acidozei (valoarea pH-ului arterial)
E. Combaterea factorilor precipitanți

12. Criteriile biologice pentru cetoacidoza diabetică severă includ:

A. pH arterial/venos 7,35-7,45
B. Cetonemie >6 mmol/l
C. Bicarbonat seric > 5 mmol/l
D. pH arterial/venos <7,00
E. Gaură anionică = (Na++K+) – (Cl- + HCO3-)> 16 mEq/l

13. Alegeți afirmațiile corecte privind terapia cu insulină:

 A. Terapia cu insulină implică utilizarea atât a insulinei cu durată lungă de acțiune, cât și a insulinei cu durată scurtă de acțiune
B. Doza de insulină bazală trebuie ajustată în funcție de cantitatea de carbohidrați consumată
C. Terapia cu insulină este recomandată tuturor pacienților cu diabet zaharat de tip 2
D. Terapia cu insulină este recomandată tuturor pacienților cu diabet zaharat de tip 1
E. Insulina se administrează subcutanat folosind seringa, stiloul pentru insulină sau pompa de insulină

14. Selectați simptomele clasice ale hiperglicemiei:

A. Poliurie
B. Sete și polidipsie
C. Creștere în greutate
D. Cefalee
E. Scădere în greutate

15. Indicați care dintre afirmațiile referitoare la retinopatia diabetică sunt corecte:

A. Retinopatia diabetică poate provoca orbire

B. Retinopatia diabetică este o complicație macrovasculară cronică
C. Gradarea severității retinopatiei diabetice include: retinopatie neproliferativă, preproliferativă, proliferativă, retinopatie
avansată și maculopatie
D. Retinopatia diabetică poate fi detectată la momentul diagnosticului la pacienții cu diabet de tip 2
E. Sarcina poate induce o agravare pe termen scurt a leziunilor de retinopatie

16. Care dintre următorii pacienți pot fi diagnosticați cu diabet zaharat tip 2

A. Bărbat de 74 de ani, cu obezitate, prezentând poliurie, polidipsie și scădere ponderală (4 kg în 18 luni) și glicemie plasmatică
a jeun = 172 mg/dL
B. Femeie de 21 de ani, prezentând poliurie, polidipsie și scădere ponderală (12 kg în 6 săptămâni), glicemie plasmatică a jeun
=196 mg/dL, anticorpi specifici pentru decarboxilaza acidului glutamic (GAD, glutamic acid decarboxylase) = 1430 IE/ml
(normal <10 IE/ml)
C. Femeie de 59 de ani, cu obezitate, asimptomatică, cu glicemie plasmatică a jeun = 156 mg/dL, HbA1c =7,4%, examenul
fundului de ochi indică retinopatie diabetică neproliferativă
D. Bărbat de 37 de ani, asimptomatic, glicemie plasmatică a jeun = 118 mg/dL, HbA1c =6,2%
E. Femeie de 35 de ani, asimptomatică, glicemie plasmatică a jeun = 99 mg/dL, glicemie plasmatică în timpul testului de toleranță
orală glucoză cu 75g glucoză =126 mg/dL, HbA1c=5,4%

17. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la inhibitorii cotransportorului de sodiu-glucoză-2 (SGLT 2):

A. Inhibitorii SGLT 2 cresc excreția urinară de glucoză și sodiu

B. Inhibitorii SGLT 2 determină hipertensiune
C. Inhibitorii SGLT 2 determină pierdere în greutate
D. Inhibitorii SGLT 2 prezintă un risc crescut de hipoglicemie
E. Efectele adverse ale inhibitorilor SGLT 2 includ: pancreatită acută, edem pulmonar, candidoză genitală, cetoacidoză

18. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la agoniștii receptorilor de GLP-1 (Glucagon-Like Peptide-1):

A. Agoniștii receptorilor GLP-1 cresc secreția de insulină și scad secreția de glucagon

B. Agoniștii receptorilor GLP-1 cresc apetitul
C. Agoniștii receptorilor GLP-1 prezintă un risc crescut de hipoglicemie
D. Agoniștii receptorilor GLP-1 determină pierdere în greutate
E. Toți agoniștii receptorilor GLP-1 se administrează oral

19. Următoarele afirmații referitoare la metformin, ca agent farmacologic antidiabetic, sunt corecte:

A. Metforminul are un risc crescut de hipoglicemie și creștere în greutate

B. Metforminul scade producția hepatică de glucoză și crește sensibilitatea la insulină
 C. Metforminul stimulează secreția de insulină
D. Pacienții tratați cu metformin pot prezenta reacții adverse gastro-intestinale (greață, diaree)
E. Metforminul este un agent farmacologic de primă linie și poate fi inițiat independent de rata de filtrare glomerulară estimată
(RFGe)

20. Hipoglicemia la pacienții cu diabet în tratament cu insulină poate fi cauzată de:

A. Exercițiu fizic fără aport suplimentar de carbohidrați sau fără scăderea dozei de insulină
B. Administrarea unor doze de insulină mai mari decât este necesar
C. Întreruperea fluxului de insulină administrată de pompa de insulină (deoarece nu există depozit de insulină bazală)
D. Consumul ridicat de alcool (ex. Whisky)
E. Consum redus sau absent de carbohidrați după administrarea insulinei cu durată scurtă de acțiune

Răspunsuri corecte:
1. C
2. B
3. D
4. B
5. A
6. B,D
7. A,B,D
8. B,C
9. A,C,D
10. A,B,C,E
11. A,C,E
12. B,D,E
13. A,D,E
14. A,B,E
15. A,C,D,E
16. A,C
17. A,C
18. A,D
19. B,D
20. A,B,D,E
Cardiologie
Cap. 31 HTA
1.Care din următoarele afirmații referitoare la hipertensiunea mascată este adevărată?
A.TA măsurată la cabinet este crescută
B. TA măsurată în afara cabinetului este normală
C. TA măsurată în afara cabinetului este crescută
D. Riscul cardiovascular este cel mai mic
E. Riscul cardiovascular este cel mai crescut

2. Care din următoarele afecțiuni reprezintă o cauza endocrină de HTA secundară?

A. Obezitatea
B. Acromegalia
C. Stenoza de arteră renală
D. Coarctația de aortă
E. Apneea obstructivă în somn

3.Care din următoarele afirmații referitoare la valorile prag pentru diagnosticul hipertensiunii de
gradul 2 sunt adevărate?
A. TA sistolică în cabinet = 140-159 mm Hg
B. TA diastolică în cabinet = 90-99 mm Hg
C. TA sistolică în ambulatoriu = 135-149 mm Hg
D. TA diastolică în ambulatoriu = 95-104 mm Hg
E. TA diastolică la domiciliu > 105 mm Hg

4.Ce impact are reducerea aportului de sare < 6 g/zi asupra reducerii valorilor TA?
A. 5 mm Hg
B. 10 mm Hg
C.3 mm Hg
D.1 mm Hg
E.15 mm Hg

5.Care din următorii factori este un factor local care influențează RVS (rezistența vasculară
sistemică) și implicit TA?
A.Catecolaminele
B.SNS prin receptorii alfa1
C.Endotelina
D.Aldosteronul
E.ADH

6.Care din afirmațiile referitoare la hipotensiunea ortostatică sunt adevărate?

A.Se referă la o scădere susținută a TA, de peste 20 mm Hg TA sistolică, la 3 minute de la
trecerea în ortostatism
B.Este mai frecventă la vârstele tinere
C. Este mai frecventă în afecțiuni asociate cu neuropatii autonome
D.De obicei este asimptomatică
E.Poate provoca amețeli și căderi

7.Substanțele frecvent implicate în creșterea TA includ:

A.Alcoolul
B.AINS
C.Inhibitorii de calcineurină
D.Diureticele
E.Pilulele contraceptive orale
8. Care din afirmații sunt adevărate despre următoarele cauze de hipertensiune arterială
secundară:
A. Pacienții cu stenoză de arteră renală pot avea istoric de edem pulmonar acut însoțit de funcție
cardiacă normală
B. Investigațiile paraclinice în hipercortizolism includ testul supresiv la doze mari de
dexametazonă
C. Feocromocitomul se asociază cu neurofibromatoza-1
D. Examenul clinic în hipotiroidism poate releva mixedem pretibial
E. În hiperaldosteronismul primar apar K+ crescut și un raport aldosteron:renină scăzut

9. Leziunile organelor țintă induse de hipertensiunea arterială includ:

A. Retinopatia
B. Hipertrofia ventriculului drept
C. Boala renală
D. Hipertrofia ventriculului stâng
E. Coarctația de aortă

10. Următoarele afirmații sunt adevărate despre clasele de afectare oculară, cu excepția:
A. Ușoară: îngustare arteriolară generalizată și focală
B. Ușoară: îngustare arteriolară, microanevrisme, sau o combinație a acestora
C. Moderată: hemoragie, pete, exsudate dure
D. Moderată: semne de retinopatie moderată plus edem papilar
E. Severă: semne de retinopatie moderată plus edem papilar

11. Boala renală în hipertensiunea arterială:

A. Este atât o cauză cât și o consecință
B. Stadiile precoce pot fi identificate prin creșterea microalbuminuriei sau a raportului
albumină:creatinină urinară
C. Estimarea ratei de filtrare glomerulară se poate obține pe baza creatininei urinare și a
criteriilor demografice
D. Investigații paraclinice utile sunt ecografia renală sau testele imunologice
E. Poate fi indicată de o diferență de puls sau de TA între membrele superioare și inferioare

12. Terapia inițială a hipertensiunii arterială include alegerea unuia sau a două dintre:
A. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei/sartani
B. Antialdosteronice
C. Blocante ale canalelor de calciu
D. Diuretice de ansă
E. Diuretice tiazid-like

13. Următoarele afirmații sunt adevărate despre terapia hipertensiunii arteriale:

A. Spironolactona este cel mai bun medicament de linia a patra
B. La pacienții vârstnici sau de rasă neagră sunt recomandate blocante ale canalelor de calciu
C. La pacienții vârstnici sau de rasă neagră sunt recomandate IECA și ARA ca monoterapie
D. La pacienții tineri și albi sunt recomandate IECA și ARA ca monoterapie
E. La pacienții tineri și albi sunt recomandate blocante ale canalelor de calciu

14. Contraindicațiile medicamentelor antihipertensive sunt:

A. IECA – stenoză de arteră renală bilaterală
B. ARA – istoric de angioedem
C. BCC non-DHP – astm
D. Beta-blocante – bloc atrioventricular înalt
E. Alfa-blocante – insuficiență cardiacă

15. Urgențele hipertensive:

A. Sunt definite de orice creștere a tensiunii arteriale peste 180/120 mmhg
B. Sunt reprezentate de o creștere semnificativă a TA însoțită de semne sau simptome de leziune
acută a organelor țintă
C. Este indicată terapia medicamentoasă intravenoasă
D. Se pot prezenta ca edem pulmonar acut
E. Pre-eclampsia poate apărea chiar de la valori ale TA de peste 140/90 mmhg

16. Următoarele afirmații sunt adevărate despre managementul urgențelor hipertensive:

A. În pre-eclampsie se administrează labetalol și magneziu intravenos
B. La pacienții cu disecție acută de aortă se administrează inițial medicație vasodilatatoare de
tipul nitroglicerinei sau nicardipinei
C. În edemul pulmonar acut se administrează nitroglicerină și morfină intravenos
D. În sindroamele coronariene acute sunt contraindicate medicamentele vasodilatatoare
E. Pacienții cu sindroame ale aortei proximale necesită intervenție chirurgicală precoce

17. Următoarele afirmații sunt adevărate despre tabloul clinic ale urgențelor hipertensive:
A. Edem pulmonar acut – raluri crepitante bazale bilateral și turgescența venelor jugulare
B. Pre-eclampsie – tulburări vizuale, edeme, proteinurie nou instalată
C. Encefalopatie hipertensivă – tulburări vizuale, cefalee, confuzie
D. Disecție acută de aortă – durere toracică, diferență de TA între membrele superioare
E. Hipertensiune malignă – uneori poate asocia injurie renală acută

18. Hipertensiunea sistolică izolată:

A. Apare datorită rigidizării arteriale legate de vârstă
B. Creșterea presiunii pulsului este asociată cu injurie vasculară crescută
C. Are un tratament diferit față de hipertensiunea arterială mixtă
D. Poate fi provocată de insuficiența aortică
E. Este mai frecvent întâlnită la tineri

19. Cele mai frecvente cauze de hipertensiune arterială secundară sunt:

A. Hipertiroidismul
B. Apnea obstructivă în somn
C. Hiperaldosteronismul primar
D. Hipercortizolismul
E. Obezitatea

20. Următoarele afirmații sunt adevărate despre feocromocitom:

A. Tabloul clinic include palpitații, transpirații, pusee hipertensive
B. Pentru diagnostic este utilă dozarea metanefrinelor plasmatice
C. Tratamentul este reprezentat de rezecția chirurgicală după beta-blocadă adecvată
D. Biopsia renală poate oferi informații suplimentare
E. Examenul clinic relevă rash vasculitic

Răspunsuri grile
1.C
2.B
3.D
4.A
5.C
6.ACDE
7.ABCE
8. ACD
9. ACD
10. BD
11. ABD
12. ACE
13. ABD
14. ADE
15. BCDE
16. ACE
17. BCDE
18.ABD
19.BCE
20.ABC
Capitolul 30. Cardiologie

1. Alegeți varianta greșită referitoare la resuscitarea cardiacă:

A. frecvența compresiunilor toracice este de 100-120 pe minut
B. hiperpotasemia reprezintă o cauză reversibilă a stopului cardiac
C. hipotermia reprezintă o cauză reversibilă a stopului cardiac
D. dacă pacientul prezintă activitate elecrtică fără puls se administrează 1 mg de adrenalină
E. dacă pacientul prezintă asistolă se administrează 10 mg de adrenalină

2. Blocul atrioventricular gradul III este caracterizat de:

A. ritmul de scăpare este întotdeauna cu complexe QRS înguste
B. ritmul de scăpare este întotdeauna cu complexe QRS largi
C. când este cauzat de boala Lev apare la vârstnici
D. cardiostimularea nu este recomandată dacă pacientul nu prezintă sincopă
E. poate fi cauzat de boli cardiace ischemice, precum boala Chagas

3. Alegeți varianta corectă referitoare la fibrilația atrială:

A. este o aritmie frecventă
B. undele de depolarizare atrială au o frecvență de 200-250 b.p.m.
C. fibrilația atrială paroxistică este convertită spontan în cel mult 3 luni
D. este caracterizată de prezența undelor P ample
E. un scor HAS-BLED scăzut indică un risc crescut de hemoragie

4. Valsartanul este un:

A. beta-blocant
B. inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
C. diuretic
D. inhibitor al receptorilor de neprilizină
E. antagonist al receptorilor de angiotensină II

5. Tipul 4b de infarct miocardic este:

A. asociat bypass-ului aorto-coronarian
B. asociat anemiei severe
C. asociat trombozei intrastent
D. asociat aritmiilor
E. asociat spasmului coronarian

6. Fac parte din ,,cei patru H” (cauze reversibile de stop cardiorespirator):

A. hiperpotasemia
B. hipovolemia
C. hiperuricemia
D. hipotermia
E. hipoxia

7. Reprezintă cauze extrinseci de bradicardie sinusală:

A. hipotiroidismul
B. hipertensiunea intracraniană
C. infarctul nodului sinusal
D. boala de nod sinusal
E. administrarea de digitalice

8. Care dintre următoarele medicamente sunt inhibitori orali direcți ai factorului Xa:
A. dabigatran
B. warfarină
C. heparină nefracționată
D. rivaroxaban
E. apixaban

9. Tahicardia ventriculară susținută este caracterizată de:

A. durată mai mare de 30 secunde
B. disociație AV (atrio-ventriculară)
C. complexe QRS largi
D. complexe QRS înguste
E. frecvența cardiacă este de 400-600 b.p.m.

10. Care din următoarele medicamente pot fi utilizate în tratamentul insuficienței cardiace:
A. verapamil
B. ivabradină
C. ramipril
D. bisoprolol
E. valsartan

11. Sunt medicamente antiplachetare utilizate în sindroamele coronariene acute:

A. ticagrelor
B. clopidogrel
C. rivaroxaban
D. heparina
E. fondaparinux

12. Reprezintă criterii Duke minore:

A. febra: temperatură peste 38°C
B. noduli Osler
C. leziune cardaică predispozantă
D. pete Roth
E. masă intracardiacă cu mobilitate proprie pe valve sau structurile vecine

13. Fac parte din tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice:

A. verapamil
B. betablocante
C. vasodilatatoare
D. ablația cu alcool a septului
E. rezecția chirurgicală a miocardului septal
14. Creșterea presiunii venoase jugulare poate apărea în:
a. Pericardita constrictivă
b. Tamponadă cardiacă
c. Hipertensiunea arterial gradul II
d. Insuficiență cardiacă congestive
e. Hipovolemie

15. Sunt cauze de sufluri cardiace sistolice următoarele:

A. Regurgitarea mitrală
B. Regurgitarea aortică
C. Stenoza mitrală
D. Stenoza aortică
E. Regurgitarea tricuspidiană

16. Sunt caracteristici ale durerii toracice din disecția de aortă:

A. Severă
B. Modertă
C. Ușoară
D. În punct fix
E. Migratoare

17. Reprezintă cauze de pericardită urmatoarele:

A. Post-infarct
B. Infecțioasa
C. Uremică
D. Paraneoplazică
E. Hipertensivă

18. Sunt comorbidități întalnite în sindromul Marfan:

A. Ptoză palpebrală
B. Dilatare de aortă
C. Prolaps de valvă mitrală
D. Pectus excavatum
E. Cecitate

19. Defectul septal interatrial poate fi de următoarele tipuri

A. Ostium primum
B. Ostium secundum
C. Ostium terzum
D. Sinus venos
E. Sinus caval

20. Protezele valvulare pot fi:

A. Mecanice
B. Biologice
C. Chimice
D. Hibride
E. Mixte

21. Reprezintă cauze de regurgitare mitrală:

A. Degenerativă
B. Ischemică
C. Reumatismală
D. Infectioasă
E. Alcoolică

22. Auscultația in regurgitarea mitrală este caracterizată de:

A. Zgomot 1 diminuat
B. Zgomot 1 accentuat
C. Suflu holosistolic
D. Suflu mezotelesistolic
E. Suflu diastolic

23. Este adevarat despre bicuspidia aortică:

A. Este cea mai frecventă anomalie congenitală cardiacă
B. Nu poate prezenta transmitere familială
C. Poate asocia coarctație de aortă
D. Poate asocia dialtare de aortă ascendentă
E. Prezintă mai mult de 3 cuspe aortice

24. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre teritoriul miocardic pe ECG:
A. V3 este anterior
B. DII este lateral
C. DIII este lateral
D. DI este anterior
E. AvF este inferior

25. Sindroamele coronariene acute sunt reprezentate de:

A. STEMI
B. NSTEMI
C. Angina instabilă
D. Angina de efort
E. Angina microvasculară

1. E
2. C
3. A
4. E
5. C
6. A B D E
7. A B E
8. D E
9. A B C
10. B C D E
11. A B
12. A B C D
13. A B D E
14. A B D
15. A D E
16. A E
17. A B C D
18. B C D
19. A B D
20. A B
21. A B C D
22. A C
23. A C D
24. A E
25. A B C
Capitolul 29 ( Boala tromboembolica venoasa)
Complement simplu
1. Selectați afirmația adevărată despre fondaparinux

A. este un inhibitor direct al factorului II

B. nu interacționează cu anti-trombina

C. se administrează subcutan de 2 ori pe zi

D. se excretă pe cale renală și nu poate fi utilizat la pacienții cu insuficiență renală importantă

E. produce frecvent trombocitopenie

Răspuns corect D
2. În care din următoarele situații nu cresc D- dimerii

A. infecții

B. Inflamații

C. intervenții chirurgicale

D. boli hepatice

E. sarcină

Răspuns corect D
3. Selectați afirmația adevărată despre tratamentul în embolia pulmonară

A. heparina nefracționată lizează trombul

B. antagoniștii vitaminei K au efect anticoagulant imediat

C. introducerea edoxabanul și dabigatranul este precedată de anticoagulare cu heparină cu

greutate moleculară mică (LMWH) timp de 5 zile

D. apixabanul și rivaroxabanul necesită suprapunerea cu anticoagulante parenterale timp de 5 zile

E. fibrinoliticele se administrează la toți pacienții cu embolie pulmonară proximală

Răspuns corect C
4. Selectați afirmați greșită despre antivitaminele K

A. sunt anticoagulante indirecte care inhibă sinteza factorilor II, VII, IX, X

B. inhibă sinteza proteinelor C și S

C. timpul de protrombină este un indicator mai sensibil decât INR

D. timpul de înjumătățire al warfarinei este de 36h

E. după obținerea unei anticoagulări eficiente, monitorizarea efectului este necesară cel puțin o
dată la 8-12 săptămâni
Răspuns corect c
5.Selectați afirmația greșită despre warfarina
A. nu se administrează în sarcină în perioada 6-12 săptămâni

B. nu trece în laptele matern

C. riscul unei sângerări fatale este de 0,25%

D. în cazul unei sângerări majore se administrează concentrat de complex protrombinic

E. în cazul unei sângerări se administrează protamină sulfat

Răspuns corect E

Complement multiplu

1. Care din următoarele situații reprezintă factori de risc pentru tromboembolismul venos?

A. vârsta înaintată

B. intervenții chirurgicale majore

C. trombocitopenia indusă de heparină

D. bolile inflamatorii intestinale

E. fumatul

Răspunsuri A,B.C.D
2. Care din următoarele afirmații despre tromboembolismul venos sunr adevărate?

A. este a treia cauză de mortalitate cardiovasculară

B. 5% din populație va dezvolta pe parcursul vieții o astfel de complicație

C. etiologia este necunoscută în 50% din cazuri

D. nașterea și perioada post partum reprezintă un factor de risc puternic

E. deficitul de proteină S ste un factor de risc puternic

Raspunsuri A,B.C
3. Care din următoarele manifestări clinice sunt regăsite în embolia pulmonară

A. durere de tip pleuretic

B. hemoptizie

C. sincopă

D. ritm de galop
E. puls parvus et tardus

Raspunsuri A,B,C,D
4. Care din următoarele afirmații despre tromboembolismul venos sunt adevărate?

A. creșterea D- dimerilor este specifică

B. la un pacient cu scor Wells ce indică embolie pulmonară improbabilă, dacă D-dimerii sunt sub
valoarea de referintă, embolia pulmonară poate fi exclusă

C. la un pacient la care scorul Wells indică embolie pulmonară probabilă, dacă D- dimerii sunt sub
valoarea de referință , embolia pulmonară poate fi exclusă

D. NT proBNP și troponina pot crește în embolia pulmonară

E. pe radiografia cord pulmon pot apare atelectazie și ascensionarea hemidiafragmului

Raspunsuri B,D,E

5. Selectați răspunsurile corecte despre tromboza venoasă profundă (TVP)

A. evaluarea ultrasonografică a înlocuit venografia

B. ultrasonografic se verifică dacă vena este compresibilă

C. ultrasonografic se verifică prezența trombului

D. ultrasonografia este foarte sensibilă (>95%) pentru diagnosticul TVP distale

E. ultrasonografia este foarte sensibilă pentru diagnosticul TVP proximale

Raspunsuri-A,B,C,E
6. Algoritmul de diagnostic în embolia pulmonară la pacientul stabil hemodinamic (fără șoc sau
hipoTA) include în serviciul de urgență

A. evaluare scor Wells

B. dozare D –dimeri

C. radiografie cord pulmon

D. ecocardiografia

E. scintigrama pulmonară de ventilație- perfuzie

Raspunsuri A,B
7. Algoritmul de diagnostic în embolia pulmonară la pacientul care se prezintă cu șoc/hipotensiune
arterială include

A. dozarea D-dimerilor

B. calculare scor Wells

C. angiografia pulmonară prin CT

D. ecocardiografia

E. ultrasonografia vasculară

raspunsuri C,D
8. Care din următoarele modificări sunt regăsite pe EKG în embolia pulmonară?

A. tahicardie sinusală

B. unde T negative în DII, DIII, aVF

C. unde T negative în V1-V4

D. S1Q3T3

E. bloc complet de ramură stângă

Raspunsuri A,B,C,D

9. Care din următoarele caracteristici clinice sunt incluse în scorul Wells de embolie pulmonară?

A. TA <90 mmHg

B. frecvența cardiacă> 100/min

C. edem al piciorului și durere la palparea unei venei profunde

D. imobilizare peste 3 zile

E. diagnostic alternativ mai improbabil decât embolia pulmonară

raspunsuri B,C,D,E
10. selectați afirmațiile corecte despre anticoagularea în embolia pulmonară

A. se poate face în primele 5-10 zile cu heparină fracționată

B. se poate face din primele zile doar cu antagoniști orali ai vitaminei K

C. anticoagulantele orale directe (DOACS) necesită suprapunere 5 zile cu heparina fracționată

D. apixabanul necesită doză mai mare în primele 7 zile

E. rivaroxabanul necesită doză mai mare în prima lună

Raspunsuri- A,D
11. Selectați afirmațiile corecte despre anticoagulante

A. anticoagulantele orale directe (DOACS) pot fi folosite în sarcină

B. warfarina produce embriopatie între a 6a și a 12 a săptămână de sarcină

C. warfarina produce hipoplazie nazală

D. heparina cu greutate moleculară mică reprezintă terapia de elecție în sarcină

E. heparina cu greutate moleculară mică produce osteoporoză severă în sarcină

Raspunsuri B,C,D
12. Selectați afirmațiile adevărate despre tromboliza în tromboembolismul venos

A. se adminstrează la pacientul cu embolie pulmonară masivă caracterizată prin TA< 90 mmHg

B. se poate administra prin perfuzie direct pe cateter în tromb

C. se poate administra în embolia pulmonară forma cu risc intermediar cu disfuncție ventriculară

dreaptă

D. riscul hemoragic este asemănător cu al heparinei nefracționate

E. nu se administrează în tromboza venoasă profundă fără embolie pulmonară

Raspunsuri A,B,C
13. Care din următoarele afirmații despre tratamentul pacientul cu tromboembolism venos și
cancer sunt adevărate?

A. Heparina fracționată este mai eficientă decât antivitaminele K

B. DOACS( anticoagulantele orale directe) au eficiență similară heparinei fracționate

C. DOACS nu cresc riscul de sângerare comparativ cu heparina fracționată

D. Anticoagularea se face doar 1 lună datorită riscului de sângerare

E. Tromboliza este contraindicată

Raspunsuri- A,B,
14. Selectați afirmațiile adevărate despre tromboemboslimul venos (TEV)

A. durata tratamentului anticoagulant după un episod de embolie pulmonară este de cel puțin 3
luni

B. riscul de recurență a TEV este mai mic în tromboza izolată a venelor gambiere

C. la pacientul cu TVP distală datorită unui factor provocator tranzitor anticoagularea se poate
reduce la 6 săptămâni

D. pacienții cu cancer necesită anticoagulare minim 6 luni sau până ce cancerul este în remisie

E. pacientul cu TVP a membrului superior necesită anticoagulare 6 săptămâni

Raspunsuri corecte A,B,C,D

15. Când poate fi luată în considerare testarea trombofiliilor ereditare?

A. la persoane cu tromboembolism venos (TEV) neprovocat, în special dacă au antecedente

familiale

B. bolnavii cu TEV și vârsta sub 50 ani

C. tromboze cu localizări neobișnuite

D. femei tinere ce iau tratament anticoncepțional

E. testarea trombofillilor se face cât mai precoce după episodul de TEV, în primele 3 luni

Raspunsuri- A,B,C
16. Sindromul antifosfolipidic trebuie căutat în caz de

A. tromboembolism venos la vârstă tânără

B. tromboză venoasă cu localizare neobișnuită

C. tromboză arterială

D. la pacienți cu tromboză venoasă ce asociază trombocitopenie

E. pierderea a 3 sau mai mulți embrioni înainte de săptămâna 10 de sarcină

Raspunsuri –A,B,C,E
17. Selectați afirmațiile adevărate despre profilaxia tromboembolismului venos
A. se indică în intervenții chirurgicale majore
B. se indică la pacienții cu risc ridicat internați pentru afecțiuni medicale
C. profilaxia se poate face cu DOACS în intervenții chirurgicale
D. profilaxia la pacienții cu afecțiuni medicale se face cu antivitamine K
E. se pot folosi dispozitive de compresie pneumatică intermitentă
Raspunsuri -A,B, E

18. Selectați afirmațiile adevărate despre heparine

A. heparina nefracționată (HNF) reprezintă un amestec de polizaharide provenire din mucoasa
intestinală porcină
B. HNF are greutate moleculară între 3000-30.0000 daltoni
C. Timpul de înjumătățire al HNF este de 5 h
D. Heparinele pot produce trombocitopenie
E. trombocitopenia indusa este asimptomatică, nu necesită oprirea tratamentului
Raspunsuri- A,B,D

19. Selectați afirmațiile adevărate despre heparinele cu greutate moleculară mică

A. au cofactor antitrombina
B. inhibă mai puternic factorul II decât factorul X
C. produc trombocitopenie mai rar decât heparina nefracționată
D. timpul de înjumătățire este de 18h
E. protamina sulfat le inhiba complet efectul
Raspunsuri- A, C,

20. Selectați afirmațiile adevărate despre anticoagulantele orale directe (DOACS)

A. Sunt inhibitori direcți ai factorului X sau II
B. Necesită monitorizarea efectului anticoagulant
 C. Pot fi administrate în disfuncția renală severă
D. Prezintă un risc de sângerare similar heparinei și warfarinei
E. Cresc riscul de hemoragie intracraniană
Raspunsuri A, D
Capitolul 13

(OBSTETRICĂ)

Complement simplu:

1. Alegeți afirmația falsă:

A. regula lui Naegele se folosește pentru a estima data nașterii: se stabilește data ultimei
menstruații; la această dată se adaugă 7 zile, se scad 3 luni, apoi se adaugă 1 an;
B. după 20 de săptămâni se poate folosi înălțimea fundului uterin pentru a estima vârsta
gestațională;
C. în al doilea trimestru, măsurarea ecografică a lungimii cranio-caudale este cea mai precisă
metodă de determinare a vârstei gestaționale;
D. manevrele lui Leopold pentru determinarea prezentației fetale pot fi efectuate în al treilea
trimestru de sarcină;
E. vizita prenatală inițială include istoricul detaliat, examinarea clinică și evaluarea riscurilor.

2. Referitor la sindromul HELLP este incorectă afirmația:

A. este o formă de preeclampsie;
B. este prezentă hemoliza;
C. enzimele hepatice sunt crescute;
D. este prezentă trombocitoza;
E. mortalitatea maternă este aproximativ 1%;

3. Administrarea de Litiu în cursul sarcinii produce cel mai frecvent:

A. leziuni de nervi cranieni;
B. leziuni renale;
C. sevraj neonatal;
D. anomalii de membre;
E. anomalie Ebstein ;

4. Următoarele reprezintă cauze de sângerare vaginală în sarcina precoce, cu excepția:

A. sarcina ectopică;
B. iminența de avort spontan;
C. apoplexia utero-placentară;
D. sângerarea fiziologică legată de implantare;
E. patologia cervico-istmică.

5. Despre măsurarea ecografică a lungimii colului uterin în sarcină este adevărat că:
A. poate preciza diagnosticul de travaliu;
B. o lungime a colului de peste 15 de mm se asociază cu un risc scăzut de naștere înainte de
termen;
C. o lungime a colului de peste 5 de mm se asociază cu un risc scăzut de naștere înainte de
termen;
D. o lungime a colului de peste 35 de mm se asociază cu un risc scăzut de naștere înainte de
termen;
E. nu se indică măsurarea colului uterin pentru a estima riscul de naștere înainte de termen.
Complement multiplu:

6. Modificările fiziologice ale sarcinii includ:

A. Debitul cardiac crește cu aproximativ 20% în timpul sarcinii;
B. Consumul total de oxigen crește cu 20%;
C. Apare un hiperinsulinism non-diabetic ce asociază̆ intolerantă̆ ușoară la glucoză;
D. apare hipocoagulabilitate;
E. Rata filtrării glomerulare crește cu 40%.

7. Deficitul de fier în sarcină poate provoca:

A. anemie maternă;
B. naștere prematură;
C. defecte de membre la făt;
D. greutate redusă la naștere;
E. hipertensiune maternă.

8. Evaluarea vârstei gestaționale în al doilea trimestru presupune măsurarea ecografică a următorilor

parametri:
A. circumferința abdominală fetală;
B. lungimea cranio-caudală;
C. diametrul biparietal;
D. circumferința craniană;
E. lungimea humerusului.

9. Care dintre următoarele analize de laborator se efectuează în sarcină la vizita inițială:

A. grup sangvin și Rh;
B. cvadruplu test;
C. citologie Pap;
D. analize urinare;
E. antigenul hepatitic B de suprafață (AgHBs).

10. Evaluarea prenatală pentru bolile congenitale (în sarcinile cu risc crescut pentru anomalii
congenitale) se efectuează prin:
A. screening pentru streptococul de grup B;
B. test complet integrat;
C. amniocenteză;
D. biopsie de vilozități coriale;
E. test de încărcare orală cu glucoză.

11. Complicațiile materne ale diabetului zaharat pregestațional sunt:

A. preeclampsie;
B. complicații cardiace fetale (transpoziție de vase mari, tetralogie Fallot);
C. insuficiență renală maternă;
D. insuficiență corticosuprarenaliană maternă;
E. cetoacidoză diabetică.
12. În preeclampsie, semnele de severitate sunt:
A. tensiunea arterială sistolică (TAS) >160 mmHg sau tensiunea arterială diastolică (TAD)
>110 mmHg;
B. trombocitele < 200.000 /mmc;
C. creșterea creatininei;
D. scăderea transaminazelor;
E. simptome motorii.

13. Despre greața și vărsăturile materne putem afirma că:

A. sunt determinate cel mai probabil de creşterea hCG-ului;
B. pot fi legate de dezechilibrul dintre progesteron şi estrogen;
C. apar de obicei în primul trimestru;
D. de obicei se accentuează în al II lea trimestru de sarcină;
E. sunt determinate cel mai probabil de creșterea hormonului lactogen placentar.

14. Tromboza venoasă profundă maternă:

A. diagnosticul clinic este mai dificil în sarcină, din cauza prezenței edemului;
B. tratamentul inițial se poate face cu heparină intravenos (i.v.), pentru a menține timpul
parțial de tromboplastină (PTI) la un nivel de două ori valoarea normală;
C. tratamentul în sarcină se face cu anticoagulante orale de tip warfarină;
D. tratamentul în sarcină se face cu heparină intramuscular (i.m.);
E. după externare se recomandă continuarea tratamentului cu heparină cu greutate moleculară
mică (HGMM) subcutanat.

15. Afirmații adevărate privind infecția cu citomegalovirus (CMV) în sarcină:

A. este diagnosticată prin depistarea anticorpilor tip IgG la gravidă;
B. infecția cu CMV poate determina restricție de creștere fetală intrauterină.
C. la făt, CMV produce hidrops.
D. infecția cu CMV poate avea efecte adverse fetale și neonatale: surditate,
hepatospenomegalie, hidrocefalie.
E. ganciclovirul poate reduce efectele infecției CMV la nou-născuți.

16. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la infecțiile congenitale:

A. sindromul de rubeolă congenitală poate include anomalii cardiovasculare, anomalii de
SNC, surditate;
B. riscul de transmitere a infecției HIV in utero este de 95%;
C. infecția fetala cu parvovirus B19 determină malformații de sistem nervos central;
D. analiza PCR pentru Toxoplasma Gondii din lichidul amniotic este utilă în diagnosticul
acestei infecții;
E. sifilisul neonatal determină fenomene de osteodistrofie, eruptii cutanate descuamative,
anemie.

17. Selectații afirmațiile corecte despre sarcina ectopică:

A. sarcina ectopică este localizată cel mai frecvent la nivelul colului uterin;
B. boala inflamatorie pelvină reprezintă factor de risc pentru implantarea ectopică;
C. diagnosticul de sarcină ectopică tubară este sugerat de criterii ecografice (absența sacului
gestațional intrauterin) și de pozitivarea β-HCG;
D. sarcina ectopică tubară neruptă < 6 săptămâni se poate trata cu metotrexat;
E. dozarea β-HCG nu este utilă în diagnosticul de sarcină ectopică.
18. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la avortul spontan:
A. vârsta maternă înaintată, multiparitatea, anomaliile uterine sunt factori de risc pentru
avortul spontan;
B. avortul spontan este cauzat frecvent de anomalii ale placentei și ale cordonului ombilical;
C. anomaliile cromozomiale fetale pot determina avort spontan în primul trimestru;
D. avortul spontan apare în până la 50% din sarcini;
E. avorturile spontane sunt cauzate frecvent în primul trimestru de incompetenta cervico-
istmică.

19. În travaliul prematur:

A. la o vârstă de gestație mai mică de 34 de săptămâni se poate adopta expectativă;
B. la o vârstă de gestație mai mică de 34 de săptămâni se poate administra tocoliză cu sulfat de
Mg.
C. la o vârstă de gestație mai mare de 34 de săptămâni se poate adopta expectativă;
D. la o vârstă de gestație mai mare de 34 de săptămâni se induce nașterea cu terbutalină.
E. la o vârstă de gestație mai mare de 34 de săptămâni nu se administrează antibiotice.

20. Reprezintă factori de risc pentru placenta praevia:

A. nuliparitatea;
B. antecedentele de naștere prin operație cezariană;
C. antecedentele de placenta praevia;
D. uterul malformat unicorn;
E. antecedentele de intervenții chirurgicale uterine;

Răspunsuri:

Complement simplu:
1. C
2. D
3. E
4. C
5. D

Complement multiplu:
6. BCE
7. ABD
8. ACD
9. ACDE
10. BCD
11. ACE
12. AC
13. ABC
14. ABE
15. BDE
16. ADE
17. BCD
18. AC
19. ABC
20. BCE
1. În cadrul infecțiilor de plăgi chirurgicale profunde și cele cu extindere în cavități sau organe,
poate fi prezentă:

a. Febra și/sau leucocitoza

b. Icterul sclero-tegumentar

c. Rectoragia

d. Disfagia

e. Odinofagia

2. În chirurgia cardiac utilizarea antibioterapiei poate fi extinsă la:

a. 48 de ore

b. 24 de ore

c. 12 ore

d. 36 de ore

e. 6 ore

3. Pentru a asigura o concentrație optimă de antibiotic în circulație și țesuturi , doza de antibiotic

preoperator se va administra:

a. Cu o oră înainte de incizie

b. Cu 2 ore înainte de incizie

c. Cu 4 ore înainte de incizie

d. Cu 30 de minute înainte de incizie

e. Cu 3 ore înainte de incizie

4. Pentru majoritatea pacienților cu pneumonie asociată ventilatorului este suficientă o

anitbioterapie timp de:

a. 5 zile

b. 10 zile

c. 14 zile

d. 7 zile

e. 21 de zile
5. Cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea unei infecții de tract urinar este reprezentat de:

a. Prezența unui cateter venos central

b. Prezența unei sonde nazo-gastrice

c. Prezența unui cateter endo-vezical

d. Transfuzie sanguină

e. Prezența unei colostome

6. Potențialele porți de intrare pentru agenții patogeni sunt reprezentate de:

a. Tuburile de dren

b. Firele de sutură

c. Sondele urinare

d. Cateterele venoase

e. Soluțiile antiseptice

7. Factorii de risc sistemici care cresc incidența infecțiilorchirurgicale sunt:

a. Infecția locală diseminată sistemic

b. Obezitate

c. Contaminare

d. Diabet zaharat

e. Vârstă înaintată

8. Reducerea semnificativă a ratei infecțiilor de la nivelul plăgilor chirurgicale se poate controla

prin:

a. Reducerea duratei intervenției chirurgicale

b. Controlul glicemiei

c. Creșterea duratei intervenției chirurgicale

d. Menținerea temperaturii corporale în limite normale

e. Administrarea de oxigen

9. Cei mai importanți indicatori pentru o reintervenție chirurgicală într-o infecție postoperatorie
intra-abdominală sunt:

a. Febra

b. Leucocitoza

c. Durerea abdominal difuză

d. Apărarea musculară

e. Hemoptizia
10. Infecțiile nosocomiale cel mai fecvent întâlnite, reprezentând 22% din totalul infecțiilor
dobândite în spital sunt:

a. Pneumonia asociată spitalizării

b. Infecțiile tractului urinar

c. Pneumonia asociată ventilatorului

d. Infecțiile mâinii

e. Abcesul mamar
11. Principiile de bază pentru prevenirea pneumoniei asociată ventilatorului sunt reprezentate de:

a. Evaluarea disponibilității pentru detubare zilnic cu încercări de respirație spontană

b. Creșterea zilnică a sedării

c. Menținerea și îmbunătățirea condiției fizice prin mobilizare precoce

d. Ridicarea toracelui prin poziționarea patului la 30-45 de grade

e. Menținerea circuitului ventilatorului

12. Rata infecțiilor de tract urinar associate cateterului depinde în mod direct de:

a. Nivelul saturației de oxigen

b. Tehnica de plasare a sondei urinare

c. Durata menținerii sondei urinare

d. Nivelul hemoglobinei

e. Mobilizare precoce

13. Infecțiile necrozante de țesuturi moi sunt caracterizate prin:

a. Invazia germenilor patogeni

b. Necroză tisulară

c. Semne sistemice de sepsis

d. Hemoperitoneu

e. Pneumoperitoneu

14. În cadrul infecțiilor necrozante de țesuturi moi, întârzierea diagnosticului și a inițierii

tratamentului va duce la:

a. Vindecarea spontană a plagilor

b. Deces

c. Pierderi tisulare extinse

d. Pierderea membrelor

e. O evoluție locală lent favorabilă

15. Infecțiile necrozante de țesuturi moi sunt urgențe chirurgicale ce necesită:

a. Reechilibrare hidroelectrolitică agresivă a pacientului

b. Antibioterapie intravenoasă cu spectru larg

c. Debridare chirurgicală largă a țestului necrotic

d. Biopsie ganglionară axilară

e. Lavaj bronho-alveolar
16. Tetanosul se poate manifesta prin:

a. Degluție dificilă

b. Abces mamar

c. Infecția unghiei proximale

d. Rigidizarea mușchiului maseter

e. Rigidizarea mușchilor gâtului

17. Factorii de risc pentru abcesul mamar includ:

a. Fumatul

b. Obezitatea

c. Vârsta maternă peste 30 de ani

d. Vârsta de gestație sub 41 de saptămâni

e. Prima sarcină

18. Abcesul mamar este caracterizat prin:

a. Sensibilitate severă generalizată

b. Edem și eritem

c. Formațiune palpabilă

d. Infecție a țesuturilor moi

e. Origine stafilococică

19. În cadrul infecțiilor de la nivelul piciorului, osteomielita necesită:

a. Antibioterapie pe termen scurt

b. Debridare chirurgicală

c. Nu necesită debridare chirurgicală

d. Antibioterapie pe termen lung

e. Antibioterapie pe termen lung și debridare excizională

20. Pacienții cu angiocolită prezintă:

a. Icter

b. Durere abdominal în hipocondrul stâng

c. Metroragie

d. Triada Charcot

e. Febra fulminantă

Răspunsuri :

1.A

2.A

3.A

4. D

5. C

6. A,B,C

7. A,D,E

8. A,B,D,E

9. A,B,C,D

10. A,C

11. A,C,D,E

12. B,C

13.A,B,C

14.B,C,D

15.A,B,C

16.A,D,E

17.A,B,C,E

18.B,C,D

19.B,D,E

20. A,D,E
1. Leziunile pulmonare acute în contextul transfuziei:

a) sunt relativ frecvente

b) apar la transfuzia oricărui produs, dar cel mai frecvent întalnite sunt la transfuzii ce
conțin plasmă

c) se manifestă prin laringospasm

d) cel mai frecvent apar la transfuzia cu masă eritrocitară deleucocitată

e) manifestările apar tardiv

2. Managementul reacțiilor transfuzionale minore consta în:

a) unitatea de sânge trebuie retrimisă la centrul de transfuzie pentru repetarea

compatibilitații

b) oprirea imediată a transfuziei

c) monitorizare și administrarea de antihistaminice

d) administrarea de vasopresoare

e) administrarea de adrenalină

3. Coagulopatia indusă de traumă (CAT):

a) apare independent de severitatea leziunilor și este asociată cu un prognostic favorabil

b) apare în urma consumului exagerat de factori ai coagularii

c) apare în urma unei perfuzii tisulare inadecvate

d) apare în urma consumului exagerat de trombocite

e) apare exclusiv la pacienții cu leziuni hepatice

4. Următoarele afirmații despre fibrinoliza primară sunt adevarate:

a) constă în activarea cascadei fibrinolizei, cu inhibarea producerii de plasmină

b) fibrinoliza primară este întalnită în contextul procedurilor chirurgicale asupra prostatei

c) apare la pacieții cu ciroza hepatică compensată

d) tulburarile congenitale ale inhibitorilor cascadei coagulării pot provoca fibrinoloză

primara și sunt foarte frecvente

e) întreruperea terapiei fibrinolitice nu este necesară pentru corectarea sângerării

5. Care dintre următoarele afirmații privind stările de hipercoagulabilitate este adevărată:

a) îmbatrânirea aduce modificări majore în procesele de hemostază

b) pacienții cu afecțiuni hepatice pot prezenta hemoragii, stări de hipercoagulabilitate sau

ambele simultan

c) pacienții cu insuficiență renala au un risc mai redus de sângerare

d) persoanele în vârstă suportă mai bine tuburările de coagulare

e) pacienții cu cu disfuncții hepatice prezintă o coagulopatie metabolicăca urmare a

creștierii nivelului de proteine
6. Metode de evaluare preoperatorie pentru tulburările hemoragice și de coagulare:

a) istoricul pacientului

b) examenul fizic

c) evaluare endoscopică superioară

d) ecografie abdominală

e) probe de laborator (aPTT, PT, timp de sângerare)

7. Care dintre următoarele sunt tulburări congenitale ale hemostazei cu risc de sângerare:

a) policitemia vera

b) mutația factorului V Leiden

c) hemofilia A

d) boala von Willebrand

e) uremia

8. Următoarele afirmații despre Hemofilia A sunt adevarate:

a) apare doar la sexul masculin

b) apar sângerări la nivelul mucoaselor si cutanat

c) apare din cauza activitații reduse sau absente a factorului VIII, moleculele de factor VIII
sunt prezente

d) aPTT -ul este prelungit

e) funcția trombocitară este normală

9. Despre boala von Willebrand se poate afirma:

a) activitatea factorului VIII redusă și activitatea factorului von Willebrand redusă

b) funcția trombocitelor este normală

c) apare la ambele sexe

d) apare doar la sexul masculin

e) aPTT-ul este prelungit

10. Cauze ale tulburărilor dobândite ale hemostazei asociate cu sângerarea:

a) boli hepatice avansate

b) uremia

c) terapia anticoagulantă
 d) trombocitoză dobândită

e) bolile cardiovasculare

11. Factori care prezic necesitatea unei transfuzii sanguine masive:

a) ecografie FAST pozitivă

b) prezența unei plăgi penetrante

c) traumatism cranio-cerebral

d) frecvența cardiacă peste 120 bătai/minut

e) presiunea sistolică sub 90mmHg

12. Referitor la sângerările intraoperatorii, urmatoarele afirmații sunt adevarate:

a) Transfuzia masivă izolată de masă eritrocitară poate predispune la sângerâri

b) Șocul poate agrava coagulopatia de consum

c) reacțiile acute la transfuzia de sânge pot produce coagulare intravascuară diseminată

(CID)

d) atunci când un pacient este sub anestezie generală, nu apar alte manifestări până la
apariția sângerarilor generalizate ca urmare a CID

e) simptomele obisnuite ale unei transfuzii de sânge incompatibil ( agitație, dureri de spate)
apar și la pacientii cu anestezie generală și reprezintă instalarea CID

13. O hemoragie masivă ca urmare a plăgilor este definită ca:

a) sângerare ce necesita cel puțin 10 unități de masă eritrocitară in primele 5 ore

b) sângerare ce necesită cel puțin 4 unități pe oră

c) înlocuirea întregului volum circulator al pacientului in 24 de ore

d) o sângerare cu cu debit de 20ml/min

e) ecografie FAST pozitivă

14. În cazul unei hemoragii, care sunt măsurile esențiale ce trebuie instituite ( principiile
esențiale ale resuscitării de control lezional ):

a) controlarea precoce a hemoragiei în timpul transportului

b) hemostază chirurgicală sau angiografică tardiv ,dupa reechilibrare

c) chirurgia de control lezional are scopul de a opri sângerarea și contaminarea bacteriană

 d) administrarea precoce de solutii hemostatice, la primul contact

e) intubare orotraheală pentru susținerea funcțiilor respiratorii

15. Următoarele afirmații despre Acidul tranexamic sunt adevărate:

a) inhibă coagularea, cu risc crescut de sângerare si rol anticoagulant

b) inhibă fibrinoliza și dizolvarea cheagului, cu rol hemostatic

c) este recomandat pentru pacienții cu traume severe și hemoragii masive

d) este recomandat pacienților cu status procoagulant

e) are un profil favorabil în ceea ce privește efectele adverse

16. Risc crescut de hemoragii postoperatorii pot apărea în următoarele circumstanțe:

a) controlul necorespunzător al hemostazei în timpul intervenției

b) șocul de orice natură poate conduce la hemoragii de consum

c) alterarea funcției hepatice în urma hepatectomiilor

d) efectuarea deficitară a drenajului

e) administrarea de acid tranexamic

17. Coagularea intravasculară diseminată (CID) se caracterizează prin:

a) tromboze difuze

b) hemoragii difuze prin consumul factorilor de coagulare

c) hemoragii difuze pe seama leziunilor vasculare

d) depunerea sistemică de trombi fibrino-trombocitari ce produc leziuni tisulare difuze

e) poate fi precipitat de o infecție sau șoc

18. În etiologia CID poate fi incriminată oricare dintre următoarele:

a) eliberarea de resturi tisulare în torentul circulator

b) inhibarea agregării plachetare intravasculare

c) distrucția endotelială extinsă care denudează peretele vascular și stimulează coagularea

d) hipertensiunea arterială ce determină stază și impiedică inhibitoriii coagulării prezenți în

mod normal în circulație să ajungă la nivelul microtrombilor

e) unele tipuri de intervenții care implică prostata, plămânul sau tumorile maligne

19. Care din următoarele reprezintă un factor etiologic CID:

a) activarea sistemului reticuloendotelial

 b) traume cerebrale

c) boli hepatice severe

d) hipertrofia benignă de prostată

e) hipotensiunea arterială ce produce stază și împiedică inhibitorii coagulării să ajungă la

nivelul microtrombilor

20. Diagnosticul CID este stabilit prin:

a) timp de tromboplastină parțială activată (aPTT) scazut

b) timp de protrombină (PT) scăzut

c) hipofibrinogenemie

d) trombocitopenie

e) d-dimeri pozitivi

Răspunsuri :
1. B

2. C

3. C

4. B

5. B

6. A,B,E

7. C,D

8. A,C,D,E

9. A,C,E

10. A,B,C

11. A,B,D,E

12. A,B,C,D

13. B,C

14. A,C

15. B,C,E

16. A,B,C

17. A,B,D,E

18. A,C,E
19. B,C,E

20. C,D,E
1. În cazul unui pacient diabetic ce necesită o intervenție chirurgicală, este adevărat că:

a) evaluarea preoperatoie a controlului metabolic și a complicațiilor asociate nu este

necesară

b) gastropareza este mai frecvent întâlnită la pacientul diabetic și este cauzată de

microangiopatia diabetică

c) gastropareza este sugerată de prezența disfagiei

d) hiperglicemia influențează negativ funcția sistemului imunitar, in special activitatea

fagocitara

e) riscul infectios este semnificativ mai mic in cazul pacientilor diabetici

2. La pacientele însarcinate care necesita o intervenție chirurgicala, aceasta este recomandat să

se realizeze în:

a) în primul trimestru de sarcina

b) în orice moment al sarcinii

c) este contraindicată intervenția în timpul sarcinii

d) în trimestrul doi

e) în trimestrul trei

3. Sondele nazo-gastrice sunt cel mai frecvent folosite la:

a) pacienții cu peritonită

b) pacienții cu ileus sau ocluzie

c) pacienții cu ascită

d) pacienții cu gangrenă periferică

e) pacienții hemoptizie

4. Care dintre următoarele este o sondă uretro-vezicală:

a) sonda Blackmore

b) sonda Foley

c) sonda Pigtail

d) sonda Hickman

e) sonda Dormia
5. În gestionarea preoperatorie a trombocitopeniei din BCR poate fi utilizat:

a) dializa

b) transfuzii sanguine

c) administrarea de D-desamino arginin vasopresina (DDAVP)

d) administrarea de vitamina k

e) administrarea de adrenostazin
6. Evaluarea ionogramei serice preoperator este recomandată în următoarele situații:

a) pacienți cu o patologie cronică( diabet zaharat, hipertensiune arterială, boală

cardiovasculară, renală, hepatică):

b) pacienți cu terapie anticoagulantă de lunga durată

c) pacienți care primesc terapie diuretică de lungă durată

d) pacienți cu vărsături persistente

e) pacienți tineri cu risc mare de a pierde lichide sau electroliți

7. Răspunsul la stresul chirurgical din punct de vedere cardiovascular include:

a) creșterea nivelului de catecolamine ca efect al durerii și anxietății asociate intervenției

sau patologiei pacientului

b) creșterea necesarului de oxigen la nivel miocardic

c) supresia sistemului fibrinolitic, cu predispunerea pacientului la tromboză

d) supresia cascadei coagulării, cu predispunerea pacientului la sângerare

e) scade riscul de ischemie miocardică

8. Evaluarea pacienților prin ecografie cardiacă sau test de efort este indicată în următoarele
situații:

a) toți pacientii care urmează să fie supusi unei intervenții chirurgicale

b) funcție cardiacă scazută sau nedeterminată

c) pacienții cu risc înalt cardiovascular

d) pacienții cu hipertensiune arterială

e) risc cardiac scazut

9. Efectuarea radiografiei toracice preoperator este indicată în următoarele situații:

a) pacienți care urmează să efectueze o intervenție intratoracică

b) pacienți cu semne și simptome de boală activă pulmonară

c) pacienți neoplazici

d) pacienți cu boli cardiovasculare

e) pacienți care acuză disfagie

10. Referitor la clasificarea ASA ( American Society of Anesthesiologists ) sunt adevarăte
urmatoarele afirmații:

a) vârsta este un factor luat în calcul

b) cuprinde 6 categorii, în prima fiind încadrați pacienții murbunzi

c) a fost elaborată pentru prezicerea riscului operator

d) insuficiența cardiacă congestivă este un factor luat în calcul

e) rata complicațiilor pulmonare postoperatorii crește în paralel cu clasa ASA

11. În managementul perioperator al pacienților cu BCR sau IRA, urmatoarele afirmații sunt
adevarate:

a) menținerea euvolemiei și perfuziei renale sunt principalele ținte

b) hipotensiunea arteriala poate preveni agravarea insuficienței renale

c) medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene sunt în general contraindicate din cauza

efectelor nefrotoxice

d) dozele medicamentelor trebuie ajustate în funcție de gradul de afectare renală

e) opioidele administate pacienților cu BCR au un risc înalt de depresie respiratorie

12. Referitor la gastrostomie:

a) reprezintă o comunicare a cavității gastrice cu rectul superior

b) pot fi folosite doar pentru drenajul conținutului gastric

c) pot fi folosite doar pentru alimentație

d) sunt folosite pentru alimentație sau drenaj

e) pot fi plasate chirurgical sau endoscopic

13. Referitor la tuburile de dren toracice, următoarele afirmatii sunt adevarate:

a) sunt conectate la un sistem special de aspiratie care permite circuitul dublu-sens al

aerului

b) sunt folosite pentru drenajul aerului(pneumotorax), sangelui(hemotorax) sau

lichide(revarsat pleural) din caile respiratorii

c) permite un nivel de aspiratie continua (de obicei 20cm H2O)

 d) permite drenajul aerului si lichidului din cavitatea pleurală

e) se realizează un drenaj ‚sub apa’ pentru a preveni pătrunderea aerului in spatiul pleural

14. Scorul MELD ia în calcul următoarele:

a) INR-ul

b) bilirubina

c) transaminazele

d) albumina

e) creatinina

15. Ascita poate complica o intervenție chirurgicală prin:

a) risc crescut de dehiscență a plăgii

b) risc mare de eventrații după chirurgia abdominală

c) ascita în volum crescut poate afecta funcția contractilă a cordului

d) controlul preoperator al ascitei cu diuretice sau șunt porto-sistemic transjugular

intrahepatic (TIPS) nu este recomandat, deoarece drenarea se va realiza intraoperator

e) nu este recomandată drenarea ascitei în timpul intervenției chirurgicale

16. Referitor la pacienții cu patologie hepatică ce necesită o intervenție chirurgicală, sunt

adevărate urmatoarele afirmații

a) au risc crescut de sângereare abundentă prin scăderea producției factorilor coagulării

b) au risc crescut de tromboze prin producția deficitară de proteină S

c) au risc crescut de sângerare prin depleția depozitelor de vitamină k

d) au risc crescut de tromboze din cauza anomaliilor trombocitare, atat ca număr, cât si ca
funcție

e) au risc crescut de dehiscență a plăgii din cauza ascitei

17. Referitor la atelectazia ce complică o intervenție chirurgicală, sunt adevărate următoarele:

a) este o complicație rară, cu mortalitate crescută

b) reprezintă o colabare alveolară

c) afectează până la 90% dintre pacienții supuși anesteziei generale

 d) pacienții cu atelectazie necesită intubație orotraheală

e) este favorizată de anestezia generală, indiferent de agentul folosit

18. Atelectazia postoperator poate să apară prin urmatoărele mecanisme:

a) pacienții sub anestezie generală nu pot tuși sau ofta, iar clearence-ul mucociliar al
arborelui traheobronșic este alterat

b) pacienții nu se pot mobiliza

c) postoperator, dureri la locul inciziei, somnolență pe fondul medicamentelor analgetice,

supresia tusei, lipsa mobilității și instrumentarea nazo-faringiană

d) din cauza că pacienții nu se alimentează oral

e) din cauza stresului operator

19. Managementul atelectaziei postoperatorii:

a) nu există vreun consens cu privire la tratament

b) se recomandă întreruperea fumatului cu 8 săptămâni înainte de intervenție

c) inițierea exercițiilor inspiratorii cu 8 săptămâni înainte de intervenție

d) managementul corect al durerii postoperatorii

e) administrarea de medicamente mucosecretolitice preoperator

20. Dehiscența plăgii chirurgicale poate sa apară din cauza:

a) ischemie tisulară care rezultă din strângerea excesivă a firelor

b) tehnică deficitară

c) infecția locală

d) tulburărilor de coagulare

e) imobilizare prelungită
Răspunsuri:
1. D

2. D

3. B

4. B

5. C

6. A,C,D,E

7. A,B,C

8. B,C

9. A,B

10. A,D,E

11. A,C,D

12. A,C,D

13. C,D,E

14. A,B,E

15. A,B

16. A,C,E

17. B,C,E

18. A,C

19. A,B,C,D

20. A,B,C
Capitolul 15 - Epidemiologie si etica

1. Pacienții au dreptul să fie informați despre următoarele, cu excepția:

A. situația medicală a pacientului
B. prognosticul bolii
C. opțiunile terapeutice
D. erorile medicale în îngrijirea pacientului
E. starea de sănătate a medicului

2. Înainte de orice procedură sau terapie, pacientul trebuie informat cu privirelaurmătoarele, cu

excepția:
A. indicațiile tratamentului
B. tratamentele alternative şi riscurile acestora
C. riscurilepotențiale ale tratamentului propus
D. beneficiile potențiale ale unui tratament propus
E. beneficiile refuzului tratamentului

3.Ce fel de studiu este folosit pentru a determina Riscul relativ:

A. caz - control
B. cohorta
C. seria de cazuri
D. transversal
E. trial clinic randomizat

4. Sensibilitatea reprezinta:
A. probabilitatea ca un test de screening să fie pozitiv la pacienții care au boala
B. probabilitatea ca un test de screening sa fie negativ la pacienții care nu au boala
C. probabilitatea ca un pacient cu un test pozitiv sa aibă o boala
D. probabilitatea ca un pacient cu un test negativ sa nu aibă o boala
E. performanța unui test de diagnostic luând în considerare numai numărul de rezultate reale

5. Puterea unui studiu reprezintă:

A. performanța unui test de diagnostic luând în considerare numai numărul de rezultate reale
B. asocierea care există între expunere si boala sau tratament și răspuns
C. diferența detectabilă statistic între grupuri
D. abilitatea unui studiu de a detecta o diferență reală între două grupuri
E. probabilitatea de a dezvolta boala la un grup expus la un factor de risc specific comparativ cu
probabilitatea de a dezvolta acea boala la un grup neexpus

6. Care din următoarele reprezintă drepturi ale pacientului:

A. confidențialitatea
B. competența medicului
C. consimțământul informat
D. dezvăluirea completa a informațiilor
E. raportarea publică a anumitor boli
7. Pentru a fi considerat competent, un pacient trebuie:
A. să nu fie diagnosticat în prezent cu psihoză sau intoxicație
B. să înțeleagăsituațiasa medicală
C. sa aibăvârsta de cel puțin18 ani
D. să nu fi fost diagnosticat în trecut cu o boala mintală
E. să fie capabil să ia decizii care sunt în acord cu valorile sale prezente

8. Care din următoarele afirmații despre Ordinul de neresuscitare (DNR, do-not-resuscitate) sunt
adevărate:
A. este un tip de document sub formă de directivă în avans care detaliază îngrijirea în caz de
comă
B. este un tip de document sub formă de directivă în avans care detaliază îngrijirea în caz de
demenţă severă
C. este un tip de document sub formă de directivă în avans care detaliază îngrijirea în caz de boală
cronică
D. poate refuza toate terapiile paliative
E. poate limita doar utilizarea unorterapii specifice (ex. ventilaţia, resuscitarea cardiopulmonară,
tuburi de alimentare,antibiotice etc.).

9. Medicii pot elimina asistența respiratorie în următoarele cazuri:

A. când nu există niciun testament
B. pacientul este incapabil sa-şi exprime decizia
C. familia crede că eliminarea asistenței este în concordanță cu ceea ce şi-ar dori pacientul
D. medicul crede că eliminarea asistenței este în concordanță cu ceea ce şi-ar dori pacientul
E. pacientul este competent si refuza oprirea măsurilor de suport vital

10. Organele pot fi considerate inadecvate pentru transplant în caz de:

A. neoplasm cu diseminare locoregională
B. sepsis
C. infecție sau boală cu specificitate de organ
D. hipertermie
E. vârstamai mică de14 ani

11. Care dintre următoarele afirmații despre împuternicirea durabilă sunt adevărate:
A. este un document juridic care desemnează o a doua persoană (ex. membru de familie) drept
factor de decizie delegat pentru probleme medicale
B. este valabilă în toate statele SUA
C. nu este valabilă în New York
D. este un document legal care permite unei persoane desemnate să poată lua decizii în concordanță
cu valorile pacientului
E. este un document scris care detaliază dorințele unui pacient în situații medicale specifice
(ex. resuscitare, ventilație, menținereavieții în afecțiuni terminale)

12. Confidențialitatea nu este obligatorie atunci când pacientul:

A. permite medicului sa împărtășeascăinformații tuturor membrilor familiei pacientului
B. are o boala care este nu este raportabilă din punct de vedere legal (raportata numai către
instituțiile desemnate)
C. se considera ca ar avea tendințe suicidale sau criminale
D. este un adolescent cu o afecțiune potențial dăunătoare pentru sine sau pentru alții
E. a fost împușcat sau a suferit alt tip de rană penetrantă în urma unui atac

13. Care dintre următoarele afirmații despre valoarea RR sunt false:

A. > 1 sugerează o relație negativă între expunere și boală
B. > 1 sugerează o relație pozitivă între expunere și boală
C. <1 sugerează o relație negativă între expunere și boală
D. <1 sugerează o relație negativă între expunere și boală
E. valoarea = 1 nu sugerează nicio relație între expunere și boală

14. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. rezultate fals-negative apar la pacienții care au boala si cu test negativ; aproximate prin (1 -
specificitatea).
B. rezultate fals-pozitive apar la pacienții care au boala si cu test negativ; aproximate prin (1 -
sensibilitatea).
C. cele mai acceptabile teste de confirmare au de obicei specificitatea >85%.
D. cele mai acceptabile teste de screening au de obicei sensibilitatea >80%.
E. cele mai acceptabile teste de screening au de obicei specificitatea >85%.

15. Valoarea predictivă pozitivă (PPV) nu reprezintă:

A. probabilitatea ca un pacient cu un test pozitiv sa aibă o boală
B. probabilitatea ca un pacient cu un test negativ sa nu aibă o boală
C. performanța unui test diagnostic luând în considerate numai numărul de rezultate reale
D. probabilitatea ca un test de screening să fie pozitiv la pacienții care au boala
E. probabilitatea ca un test de screening sa fie negativ la pacienții care nu au boala

Răspunsuri:
1. E
2. E
3. B
4. A
5. D
6. ACDE
7. ABC
8. ABE
9. ABCD
10. BC
11. ACD
12. CDE
13. AD
14. BCD
15. BCDE
Capitolul 28. Pneumologie;
1. În etiopatogenia astmului bronşic se regăsesc următorii factori declanșatori, cu excepția
unuia:
A. sensibilizanții ocupaționali
B. deficitul de alfa-1-antitripsină
C. alergenii inhalatori comuni
D. antiinflamatoarele nesteroidiene și aspirina
E. infecțiile respiratorii în copilărie
2. Sevrajul tabagic la pacienții cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC):
A. nu s-a dovedit a încetini rata de deteriorare
B. poate scurta timpul până la apariția invalidității
C. este cea mai utilă măsură terapeutică
D. nu poate prelungi durata de viață a pacienților
E. nu și-a demonstrat eficiența în stadiile avansate ale bolii
3. Pneumonia comunitară este produsă cel mai frecvent de:
A. Streptococcus pneumoniae
B. Staphylococcus aureus
C. Klebsiella pneumoniae
D. Haemophilus influenzae
E. Psedomonas aeruginosa
4. Radiografia toracică in tuberculoza pulmonară poate evidenția urmatoarele, cu excepția:
A. condensare fără excavare
B. revărsat lichidian pleural
C. poate fi normală
D. condensare cu excavare
E. lărgirea mediastinului
5. Situsuri frecvente de metastazare la distanță în cancerul bronhopulmonar sunt, cu excepția:
A. glande suprarenale
B. splină
C. creier
D. ficat
E. oase
6. În astmul alergic se remarcă următoarele aspecte:
A. agregare familială de boli alergice
B. antecedente de consum îndelungat de țigarete
C. debut în copilărie sau adolescență
D. teste cutanate prick pozitive
E. IgE alergen-specifice serice crescute
7. Medicația de control a astmului bronşic include:
A. bronhodilatatoare simpatomimetice cu durata lungă de acțiune
B. antagoniști ai receptorilor leucotrienelor
C. corticosteroizi inhalatori
D. bronhodilatatoare simpatomimetice cu durata scurtă de acțiune
E. teofiline retard
8. Medicația corticoidă inhalatorie din astmul bronșic utilizează:
A. fluticazona
B. budesonidul
C. triamcinolonul
D. mometazona
D. fluocinolonul
9. În tabloul clinic al stării de rău astmatic se regăsesc:
A. dispnee intensă, cu imposibilitatea de a vorbi
B. bradicardie, hipotensiune arterială
C. cianoză
D. murmur vezicular accentuat
E. PaO2 < 60 mmHg
10.Infiltratul inflamator cronic al mucoasei bronșice în BPOC este alcătuit din:
A. neutrofile
B. eozinofile
C. limfocite
D. macrofage
E. bazofile
11. Comorbiditățile asociate frecvent cu BPOC sunt:
A. obezitatea
B. cardiopatia ischemică
C. hipertensiunea arterială
D. diabetul zaharat
E. cancerul
12. Diagnosticul bronhopneumopatiei obstructive cronice presupune:
A. episoade de apnee și sforăit nocturn
B. istoric de dispnee și tuse productivă, la un fumător cronic
C. raport VEMS/CVF scăzut și PEF redus
D. indice Tiffeneau crescut
E. scăderea semnificativă a volumelor pulmonare
13. Tratamentul bronhopneumopatiei obstructive cronice:
A. presupune folosirea agoniștilor ai receptorilor beta-adrenergici
B. poate include folosirea oxigenoterapiei, fără creșterea demonstrată a supraviețuirii
C. include corticoterapie orală în exacerbările acute
D. este indicat a fi urmat de recuperare respiratorie
E. nu este niciodată chirurgical
14. Dintre manifestările extrapulmonare ale pneumoniei comunitare fac parte:
A. mialgiile
B. artralgiile
C. adenopatiile
D. miocardita
E. pericardita
15. Tabloul clinic al pneumoniei comunitare la vârstnici poate cuprinde:
A. stare confuzională
B. dureri toracice intense
C. simptome nespecifice
D. căderi recurente
E. febră în platou
16. Tratamentul antibiotic la domiciliu al pneumoniei comunitare (CRB-65=0) se poate face
cu:
A. Levofloxacină oral 100 mg x 2/zi
B. Amoxicilină oral 500 mg x 3/zi
C. Claritromicină oral 200 mg x 3/zi
D. Claritromicină oral 500 mg x 2/zi
E. Moxifloxacină oral 100 mg x 2/zi
17. Manifestările clinice în abcesul pulmonar includ:
A. junghi toracic pesistent
B. dispnee la eforturi medii
C. febră oscilantă
D. scădere ponderală
E. spută fetidă
18. Simptomele cardinale ale tuberculozei pulmonare sunt:
A. tusea
B. cefaleea
C. hemoptizia
D. durerea toracică
E. dispneea
19. Ce afirmații sunt adevarate referitoare la tratamentul tuberculozei pulmonare:
A. tratamentul la pacienții cu tuberculoză sensibilă la medicamente durează 6 luni
B. lzoniazida și rifampicina sunt medicamentele anti-TB de primă linie
C. pirazinamida şi etambutolul sunt medicamentele anti-TB de linia a 2 a,
D. tratamentul la pacienții cu tuberculoză sensibilă la medicamente durează 9 luni
E. corticoizii sunt indicați întotdeauna în tratamentul tuberculozei
20. Efecte nedorite ale terapiei antituberculoase medicamentoase sunt urmatoarele:
A. Izoniazida poate determina o polineuropatie secundară deficienţei de vitamină B6
B. Rifampicina poate determina cresterea enzimelor hepatice
C. Pirazinamida poate determina prurit
D. Izoniazida poate determina rash si artralgii
E. Etambutolul poate determina o nevrită optică retrobulbară
21.
RĂSPUNSURI:
1. B
2. C
3. A
4. C
5. B
6. ACDE.
7. ABCE
8. ABCD
9. ABCE.
10.ACD
11.BCDE
12.BC
13. ACD
14. ABDE
15. ACD
16. BD
17. CDE
18. AC
19. AB
20. ABCE
21.
 Cap. 32 – Grile Boala de reflux gastroesofagian

*1. Principalul simptom în boala de reflux gastro-esofagian este reprezentat de:

a. pirozis;
b. regurgitație;
c. hipersalivație;
d. balonare;
e. voce răgușită prin reflux laringo-faringian.

*2. La pacienții cu boală de reflux gastroesofagian, cel mai utilizat preparat care se
eliberează fără prescripție medicală (OTC) este reprezentat de:
a. Domperidonă;
b. Metoclopramid;
c. Inhibitori ai receptorilor H2;
d. Preparate pe bază de alginat;
e. Inhibitori ai pompei de protoni.

*3. Principala cauză a refluxului la aproximativ două treimi din pacienții cu BRGE (boală
de reflux gastroesofagian) este:
a. Presiunea abdominală scăzută;
b. Contracția sfincterului esofagian superior;
c. Presiunea crescută a sfincterului esofagian inferior;
d. Relaxarea tranzitorie a sfincterului esofagian inferior între mese, independent de
deglutiție;
e. Metaplazia columnară supradiafragmatică cu secreție de acid clorhidric.

*4. Medicația de elecție utilizată în boala de reflux gastro-esofagian, cu excepția formelor

ușoare, este reprezentată de:
a. Metoclopramid;
 b. Domperidonă;
c. Antagoniști ai receptorilor H2;
d. Inhibitori ai pompei de protoni;
e. Cofeină.

5. În esofagul Barrett cu displazie de grad înalt:

a. Se îndepărtează prin rezecție endoscopică orice leziune nodulară;
b. Se tratează cu IPP (inhibitori ai pompei de protoni) cu recontrol la 12 luni;
c. Se repetă biopsiile după 6 luni;
d. Se utilizează frecvent ecoendoscopia pentru stadializare;
e. Se poate utiliza ablația cu radiofrecvență pentru tratamentul endoscopic după
îndepărtarea leziunilor nodulare.

6. În complicațiile bolii de reflux gastro-esofagian, stricturile peptice:

a. au devenit mult mai frecvente la ora actuală;
b. se exprimă clinic prin disfagie intermitentă care se agravează treptat într-o
perioadă lungă;
c. cazurile ușoare nu se tratează;
d. formele severe se tratează prin dilatare endoscopică și IPP pe termen lung;
e. necesită chirurgie dacă tratamentul medical și endoscopic eșuează.

7. Boala de reflux gastro-esofagian:

a. este mai des întâlnită în Occident comparativ cu Asia;
b. are o prevalență de 10-20% în țările dezvoltate;
c. factorii psiho-sociali pot agrava simptomele;
d. principala cauză este refluxul exclusiv de bilă;
e. relaxarea tranzitorie a sfincterului esofagian inferior este totdeauna patologică.

8. În boala de reflux gastroesofagian ”curățarea” rapidă de refluat și neutralizarea acestuia

se realizează prin
a. presiunea abdominală crescută (de exemplu în sarcină);
 b. peristaltismul secundar;
c. contracția excesivă a sfincterului esofagian inferior;
d. gravitație;
e. bicarbonat salivar.

9. Diagnosticul bolii de reflux gastro-esofagian:

a. Poate fi stabilit numai după investigații paraclinice;
b. Endoscopia digestivă superioară poate stabili prezența esofagitei;
c. Endoscopia digestivă superioară poate stabili diagnosticul de esofag Barret prin
evidențierea înlocuirii epiteliului columnar cu epiteliu scuamos;
d. Monitorizarea pH-ului intraluminal este necesară dacă există răspuns la IPP
(inhibitori ai pompei de protoni);
e. Poate utiliza impedanța combinată cu manometrie.

10. În boala de reflux gastro-esofagian, pirozisul:

a. apare ca o senzație de arsură dureroasă retrosternal;
b. este agravat prin aplecarea în față;
c. este ameliorat prin ghemuire sau în poziție culcat;
d. se ameliorează după consum de alimente picante;
e. apare după consum de lichide fierbinți sau alcool.

11. Esofagul Barret este asociat frecvent cu:

a. Subponderalitate;
b. Sexul feminin;
c. Bărbați obezi de vârsta mijlocie;
d. Hernia hiatală;
e. Prezența obligatorie a simptomelor de reflux în antecedente.

12. Tratamentul chirurgical în boala de reflux gastro-esofagian:

a. se efectuează numai pentru tratamentul herniei hiatale;
b. se indică doar la pacienți fără răspuns la IPP (inhibitori ai pompei de protoni);
 c. simptomele tipice de reflux cu reflux acid documentat sunt predictori ai
rezultatului chirurgical favorabil;
d. Utilizează fundoplicatura Nissen laparoscopică;
e. Utilizează gastroplicatura endoluminală endo-ghidată.

13. Pacienții cu boală de reflux gastroesofagian non-erozivă:

a. răspund foarte bine la terapia cu orice inhibitor al pompei de protoni;
b. au endoscopie digestivă superioară normală;
c. au totdeauna metaplazie columnară la examenul histopatologic;
d. sunt de obicei femei;
e. adesea simptomele sunt funcționale.

14. Complicațiile bolii de reflux gastro-esofagian includ:

a. hernia hiatală;
b. gastroplicatura;
c. strictura peptică;
d. esofagul Barrett;
e. apariția buzunarului acid.

15. Esofagul Barret:

a. este o complicație a bolii de reflux gastroesofagian;
b. se asociază aproape întotdeauna cu hernia hiatală;
c. se caracterizează prin apariția unei insule de esofag cu mucoasă scuamoasă;
d. este diagnosticat numai la pacienți cu simptome de reflux;
e. apare ca o leziune circumferențială continuă cu prelungiri digitiforme extinse în
sus de la joncțiunea scuamo-columnară.

16. În tratamentul bolii de reflux gastroesofagian:

a. Se recomandă reducerea consumului de alcool și cofeină și renunțarea la fumat;
b. Inhibitorii pompei de protoni sunt medicația de elecție pentru toate formele de
BRGE cu excepția celor ușoare;
 c. Izomerii unor IPP originali pot inhiba mai eficient secreția acidă pe o perioadă
mai lungă de timp;
d. Agenții prokinetici antagoniști dopaminergici sunt cei mai eficienți deoarece
întârzie evacuarea gastrică;
e. Intervenția chirurgicală este contraindicată în caz de hernie hiatală.

Răspunsuri:

1.a
2.d
3.d
4.d
5. a,d,e
6. b, d, e
7. a,b,c
8. b, d, e
9. b, e
10. a, b, e
11. c, d
12. c, d
13. b, d, e
14. c, d
15. a, b, e
16. a, b, c
 GRILE EXAMEN LICENȚĂ SESIUNEA SEPTEMBRIE 2021

Capitolul 10. ARSURILE

1. Care dintre afirmațiile referitoare la suportul respirator al pacienților cu arsuri este adevărată:

A. cantitatea de fluid administrată trebuie adaptată în funcție de răspunsul pacientului la tratament

B. rareori pacienții cu leziuni inhalatorii necesită volume mari de fluid intravenos

C. sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) apare frecvent la pacienții cu leziuni

inhalatorii ușoare sau moderate

D. resuscitarea excesivă cu fluide intravenoase este tratamentul de elecție pentru SDRA

E. diagnosticul de SDRA se pune doar pe baza radiografiei pulmonare

2. Evaluarea inițială a leziunilor de arsură presupune:

A. evaluarea profunzimii leziunii de arsură

B. calcularea suprafeței arse
C. evaluarea căilor respiratorii, a respirației și a circulației
D. tratarea infecțiilor asociate
E. tratarea complicațiilor digestive
3. Cea mai comună cauză de deces în cazul pacienţilor spitalizaţi cu arsuri o reprezintă:

A. Ulcerul de stres

B. Sepsisul cu punct de plecare de la nivelul arsurii

C. Insuficența renală

D. Hipoalbuminemia

E. Anemia

4. Următoarea afirmație despre arsurile electrice este adevărată:

A. Cu cât voltajul e mai mic, cu atât arsura e mai gravă
B. Pielea are o rezistență scăzută la curentul electric
C. În leziunile de înaltă tensiune, deteriorarea tisulară se observă la examinarea inițială
D. Mușchii superficiali pot părea intacți, iar cei profunzi sunt lezați
E. Cataracta și neuropatia periferică sunt complicații imediate
5. Arsurile de gradul 1 implică:
A. Stratul pavimentos
B. Dermul superficial
C. Epidermul
D. Hipodermul superficial
 E. Capilarele dermale
6. Perioada de acoperire a leziunilor de arsură:
A. această perioadă începe în ziua 21 de la producerea arsurilor
B. durează zile-săptămâni
C. reprezintă momentul cu tratamentul cel mai intensiv pentru pacienții arși
D. arsura nu se poate vindeca primar
E. se folosesc grefele de piele
7. Excizia leziunilor de arsură:
A. escara din arsură se poate suprainfecta
B. escara din arsură poate proteja de pierderea de fluide prin evaporare
C. excizia tangențială presupune îndepărtarea tegumentului afectat şi a țesutului subcutanat
până la fascia subiacentă
D. excizia tangențială a arsurilor profunde produce sângerare semnificativă
E. excizia fascială este ușor de realizat
8. Grefarea leziunilor de arsură:
A. autogrefarea se poate face cu grefe de piele toată grosimea sau grosime parțială
B. cel mai folosit substitut de piele este allogrefa de la bovine
C. alogrefele din culturile epidermale sunt accesibile si rezistente la infecție
D. grefele de piele în toată grosimea se pot obține de la nivel inghinal
E. grefele de piele în toată grosimea sunt obținute prin folosirea dermatomului

9. Care din următoarele afirmaţii referitoare la oprirea procesului de ardere sunt adevărate:

A. oprirea procesului de ardere se face după aplicarea tuturor măsurilor terapeutice

B. arsura prin flacără trebuie stinsă complet cu apă sau prin inăbuşire
C. smoala și plasticele fierbinţi trebuie lăsate să se răcească, fără să se acționeze asupra
procesului de răcire a lor
D. chimicalele caustice trebuie diluate rapid și complet cu cantități mari de apă
E. pacienții electrocutați nu pot fi abordați de personalul medical până ce sursa de curent
nu este oprită
10. Modalități de a calcula suprafața arsă:

A. regula lui 9
B. sunt diferite în funcție de gradul de arsură
C. diagrama lui Lund și Browder
D. arsura de gradul 2 are o pondere dublă în calculul suprafeței arse
E. palma pacientului reprezintă aproximativ 1% din totalul suprafeței corporale
11. Criterii de transfer către un centru de arsuri:

A. Leziuni inhalatorii
B. arsurile de gradul 2 sub 10% suprafață corporală totală
C. arsurile electrice , incluzând pe cele cauzate de fulger
D. arsura 8 % suprafață corporală totală localizată la nivelul trunchiului
 E. arsurile de gradul 3 la orice grupă de vârstă
12. Alegeți afirmațiile false cu privire la necesarul proteic zilnic la marii arși:

A. 0,5-1,0 g de proteine/kg greutate corporală zilnic

B. 1,5-2,0 g de proteine/kg greutate corporală zilnic

C. 3,5-4,0 g de proteine/kg greutate corporală zilnic

D. 4,5-5,0 g de proteine/kg greutate corporală zilnic

E. 5,5-6,0 g de proteine/kg greutate corporală zilnic

13. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la metabolismul marilor arși:

A. Metabolismul crește ca parte a răspunsului hormonal la trauma cauzată de arsuri

B. Creşterea metabolismului atinge rate ce pot depăşi de două ori normalul pentru perioade
lungi

C. Excreția de azot scade

D. Catabolismul masiv post-arsură poate duce la un nivel de inaniţie ce poate fi fatal

E. Malnutriţia glucidică provoacă atât consumul muşchilor respiratori, cât şi compromiterea

sistemului imun

14. Complicaţiile infecţioase ce pot apărea la pacienţii cu arsuri sunt următoarele:

A. Ulcerele de stres

B. Pneumonia

C. Infecțiile de plagă

D. Infecțiile de tract urinar

E. Hipoproteinemia

15. Arsurile la care vindecarea este mai lungă de 3 săptămâni:

A. Vor forma cicatrici suple
B. Se vor vindeca fără sechele
C. Vor forma cicatrici hipertrofice
D. Nu se vor vindeca niciodată
E. Vor forma un epiteliu instabil
16. Gradul de lezare a țesuturilor în arsurile chimice este determinat de:
A. Natura agentului
B. Culoarea substanței chimice
C. Durata contactului dermic
D. Concentrația substanței chimice
E. Vâscozitatea substanței chimice
17. Tratamente nefarmacologice încercate pentru atenuarea durerii asociate plăgilor arse:
 A. Exerciții de respirație
B. Repetiție comportamentală
C. Imersia în apă călduță
D. Întărirea comportamentului pozitiv
E. Utilizarea de imagini adecvate vârstei
18. Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET) sunt:

A. tulburări exfoliative rare ale pielii uneori amenințătoare de viață

B. complicații frecvente ale infecțiilor cutanate

C. cauzate de reacții imunitare mediate celular

D. similare unor plăgi arse cu grosime completă

E. provocate în 80% din cazuri de medicamente

19. Tratamentul Sindromului Stevens-Johnson (SSJ) și necrolizei epidermice toxice (NET) include:

A. Întreruperea imediată a agentului declanșator

B. Debridarea țesutului devitalizat și utilizarea unei acoperiri temporare adecvate a plăgilor

C. Excizia completă a tegumentului afectat și grefare

D. Reechilibrare lichidiană

E. Nutriție agresivă

20. Infecțiile necrozante ale țesuturilor moi:

A. Nu necesită tratament chirurgical

B. Sunt tratate doar medicamentos

C. Afectează doar epidermul

D. Necesită deseori resuscitare agresivă cu lichide, îngrijirea și tratamentul chirurgical

meticulos al plăgilor, terapie intensivă și reabilitare îndelungată

E. Majoritatea au evoluție rapidă, produc toxicitate severă și produc necroza țesuturilor

implicate

RĂSPUNSURI
1. A
2. C
3. B
4. D
5. C
6. B,C,E
7. A,D,E
8. A,D
9. B,D,E
10. A,C,E
11. A,C,E
12. A,C,D,E
13. A,B,D
14. B,C,D
15. C,E
16. A,C,D
17. A,B,D,E
18. A,C,E
19. A,B,D,E
20. D,E
Capitolul 37. Virusul imunodeficienței umane și sindromul imunodeficienței dobândite
1. Care dintre elementele clinice următoare nu se asociază cu o rată crescută de transmitere a
HIV pe cale verticală?
A. un stadiu avansat al infecţiei cu HIV la mamă
B. o încărcătură virală crescută a mamei
C. ruptură prelungită şi / sau prematură a membranelor
D. corioamniotita maternă
E. utilizarea unui regim antiretroviral eficient
2. Care dintre următoarele suferinţe este definitorie pentru SIDA?
A. herpes zoster
B. sarcomul Kaposi
C. pneumonia cu Streptococcus pneumoniae
D. angiomatoza bacilară
E. candidoza orofaringiană
3. Care dintre afirmațiile referitoare la epidemiologia HIV este adevărată?
A. rata de infecție continuă să scadă în Europa de Est
B. Africa subsahariană este regiunea cea mai afectată
C. în Africa subsahariană infecția este mai frecventă la barbații tineri
D. calea de transmitere în Africa subsahariană este predominant prin contact homosexual
E. impactul la nivel global este limitat
4. Referitor la patogenia infecției cu HIV afirmația corectă este:
A. receptorul celulei gazdă este glicoproteina de suprafață gp120
B. deficitul imunității mediate celular predispune la infecții cu bacterii capsulate
C. anomaliile umorale favorizează infecții cu patogeni intracelulari
D. fenomenul de activare imună este asociat cu o stare de inflamație de scurtă durată
E. răspunsul inflamator poate persista în ciuda tratamentului antiretroviral efectuat
5. În ce clasă clinico-imunologică (după CDC) veţi încadra un pacient infectat cu HIV,
diagnosticat recent cu toxoplasmoză cerebrală şi care are un număr de limfocite CD4 de
157/mm3?
A. A3
B. B2
C. C2
D. B3
E. C3
6. Care dintre următoarele afirmații referitoare la transmiterea HIV sunt adevărate?
A. este legat de nivelul încărcăturii virale
B. este scăzut în infecția acută
C. poate fi redus prin terapie antiretrovirală eficientă
D. crește când sunt asociate boli cu transmitere sexuală
E. este prezent la partenerii sexuali și în cazul unei încărcături virale sub limita de detecție
7. Grupul M al HIV-1:
A. prezintă un grad înalt de diversitate genetică
B. prezintă subtipuri (clade)
C. este înrudit cu tulpinile virusului imunodeficienței simiene (SIV)
D. este limitat la anumite regiuni din Africa
E. s-a transmis de la cimpanzeu la gorilăși apoi la om
8. În perioada de latență clinică a infecției cu HIV :
A. majoritatea persoanelor sunt simptomatice
B. virusul continuă să se replice
C. persoana este infecțioasă
D. numărul de limfocite CD4 rămâne constant
E. intervalul de progresie spre boala simptomatică este de aproximativ 10 ani (fără tratament
antiretroviral)
9. Care dintre următoarele suferințe sunt direct legate de HIV?
A. demența asociată infecției HIV
B. polineuropatie senzitivă
C. glomeruloscleroză focală segmentară
D. enteropatie prin atrofia vilozităților intestinale
E. tumori determinate de virusuri oncogene
10. Determinarea genotipului viral în infecția cu HIV:
A. este recomandată pentru toți pacienții nou-diagnosticați
B. este folosită pentru a ghida terapia antiretrovirală
C. identifică mutații bine definite
D. se utilizeazăîn monitorizarea imunologică
E. se exprimăîn copii de ARN viral/mL plasmă
11. Evaluarea încărcăturii virale HIV (ARN-HIV):
A. are valoare prognostică
B. evidențiază clearance-ul viral
C. reflectă rata mutațiilor virale
D. trebuie efectuată în cursul episoadelor acute ale infecțiilor intercurente
E. este markerul standard pentru evaluarea eficacității tratamentului antiviral
12. Care sunt ţintele globale pentru eradicarea epidemiei HIV/SIDA până în 2030 în conformitate cu
Programul HIV/SIDA al Naţiunilor Unite?

A. 90% din toate persoanele care trăiesc cu HIV să fie diagnosticate şi să-şi cunoască statusul
serologic
B. 90% dintre persoanele diagnosticate cu infecţie HIV să primească terapie ARV

C. 90% din totalul persoanelor care primesc ARV să aibă supresie virală
D. 90% din totalul persoanelor infectate cu HIV să aibă o durată de viaţă comparabilă cu cea a
adultului neinfectat
E. toate variantele enumerate
13. Care dintre următoarele fluide sunt implicate în transmiterea HIV?
A. sângele
B. lichidul cefalorahidian
C. sperma
D. secreţiile cervicale
E. saliva
14. Care dintre următoarele date referitoare la HIV sunt adevărate?
A. HIV este un lentivirus din familia retrovirusurilor.

B. HIV posedă o enzimă – reverstranscriptaza – ce permite ARN-ului viral să fie

reverstranscis în AND (ce se va insera ulterior în genomul celulei gazdă).

C. reverstranscrierea este un proces fidel, ceea ce face ca virusul să fie extrem de stabil din
punct de vedere genetic şi antigenic
D. există două tipuri majore – HIV1 şi HIV2

E. majoritatea medicamentele antiretrovirale sunt active atât pe HIV1, cât şi pe HIV2

15. Ce scheme sunt recomandate la iniţierea tratamentului antiretroviral ?

A. doi inhibitori nucleozidici /nucleotidici de reverstranscriptază (2INRT)
B. doi inhibitori nucleozidici/nucleotidici de reverstranscriptază în asociere cu un inhibitor
non-nucleozidic al reverstranscriptazei (2INRT + INNRT)
C. doi inhibitori nucleozidici/nucleotidici de reverstranscriptază în asociere cu un inhibitor de
protează potenţat (2INRT + IP)
D. doi inhibitori nucleozidici/nucleotidici de reverstranscriptază în asociere cu un inhibitor de
integrază (2INRT + II)
E. doi inhibitori de protează potenţaţi (2IP)
16. Ce manifestări clinice pot fi sugestive pentru primoinfecţia cu HIV?
A. febră, mialgii, artralgii, odinofagie
B. limfadenopatie
C. ulceraţii ale mucoasei orale
D. erupţie cutanată maculopapuloasă rozată
E. caşexie asociată HIV
17. Când trebuie iniţiată terapia antiretrovirală?
A. atunci când pacientul este pregătit, indiferent de numărul de limfocite CD4
B. atunci când pacientul este pregătit, cu condiţia ca numărul de limfocite CD4 să fie sub
200/mm3
C. atunci când pacientul devine simptomatic
D. imediat, la un pacient cu primoinfecţie HIV
E. în termen de două săptămâni de la începerea tratamentului pentru o afecţiune definitorie
pentru SIDA sau o infecţie oportunistă

18. Ce complicaţii pot să apară ca urmare a administrării tratamentului antiretroviral?

A. reacţii alergice
B. lipodistrofie şi sindrom metabolic
C. aritmii cardiace
D. tulburări ale metabolismului osos
E. sindrom inflamator de reconstituţie imună

19. Care dintre următoarele afirmații cu privire la pneumonia cu Pneumocystis jirovecii sunt
adevărate?
A. apare adesea la pacienții infectați cu HIV și nivel al limfocitelor CD4 ˂200 celule/mmc
B. acest parazit distruge epiteliul alveolar, fapt care duce la alterarea schimburilor
gazoase de la acest nivel şi reduce complianţa pulmonară
C. debutul clinic este insidios, cu febră, tuse seacă
D. aspectul imagistic este de "sticlă mată"
E. tratamentul etiologic este de fapt tratamentul antiretroviral
20. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
A. riscul de transmitere materno-fetală a HIV crește direct proporțional cu încărcătura virală
B. nou-născutul din mamă HIV pozitivă va primi de la naștere antiretrovirale doar dacă mama
nu a urmat tratament pe parcursul sarcinii
C. profilaxia post-expunere la HIV poate fi benefică dacă este administrată în primele 72 de
ore după expunerea ocupațională sau sexuală
D. vaccinarea antigripală anuală nu este recomandată pacienților infectați cu HIV
E. vaccinarea antigripală anuală este recomandată pacienților infectați cu HIV
Răspunsuri:
1.E
2.B
3.B
4. E
5. E
6. ACD
7. ABC
8. BCE
9. ABCD
10. ABC
11. AE
12. ABC
13. ACD
14.ABD
15. BCD
16. ABCD
17. ADE
18. ABDE
19. ACD
20. ACE
Boala cronică de rinichi p. 1392-1405

1. În ce stadiu de boală cronică de rinichi este pacient cu rata filtrării glomerulare 37

ml/min/1,73m2:
A. G2
B. G3a
C. G3b
D. G4
E. G5

2. Majoritatea cazurilor de boala cronică de rinichi se află în stadiul:

A. G 3
B. G 4
C. G 5
D. G 1
E. G 2

3. Mecanismul principal al anemiei în Boala cronică de rinichi este reprezentat de:

A. Prelevarea repetată de sânge
B. Deficitul de acid folic
C. Deficitul de vitamina B12
D. Deficitul de eritropoietină
E. Hemoliza intravasculară

4. Ținta hemoglobinei în tratamentul bolii cronice de rinichi este de:

A. 100-130 g/L
B. 80-100 g/L
 C. 90-110 g/L
D. 110-140 g/L
E. 100-120 g/L

5. Un pacient cu boală cronică de rinichi stadiul G4 are rata filtrării glomerulare cuprinsă
între:
A. 60-89 ml/min/1,73m2
B. 45-59 ml/min/1,73m2
C. 30-44 ml/min/1,73m2
D. 15-29 ml/min/1,73m2
E. 0-15 ml/min/1,73m2

6. Mecanismele prin care apare anemia în boala cronică de rinichi sunt:

A. Deficitul de eritropoietină
B. Pierderi de sânge
C. Afectarea măduvei osoase
D. Aportul proteic crescut
E. Distrugerea crescută de eritrocite

7. Metodele de substituție a funcțiilor renale sunt:

A. Hemodializa
B. Dializa hepatică
 C. Dializa peritoneală
D. Paracenteza
E. Transplantul renal

8. Printre anomaliile morfologiei osoase descrise în Boala cronică de rinichi sunt

următoarele, cu excepția:
A. Osteomalacia
B. Osteofite
C. Zone de osteoliză la nivelul calotei craniene
D. Osteoporoza
E. Boala osoasă adinamică

9. Factori de risc pentru boala cardiovasculară în rândul subiecților cu boală cronică de

rinichi sunt:
A. Hipertensiunea arterială
B. Diabetul zaharat
C. Dislipidemia
D. Sexul feminin
E. Consumul excesiv de alcool

10. În apariția calcificărilor vasculare în boala cronică de rinichi sunt implicați următori
factori de risc:
 A. Hipovolemia
B. Produsul Calciu x Fosfor crescut
C. Hiperparatiroidismul
D. Inflamația
E. Uremia

11. Pentru controlul parathormonului și obținerea unui nivel normal al calciului seric în boala
cronică de rinichi se folosesc:
A. Calcitriolul
B. Analogi ai vitaminei D
C. AINS
D. Agenți calcimimetici
E. IECA

12. În ce situații poate apărea reversibilitatea afectării renale la pacienții cu boală cronică de
rinichi:
A. Înlăturarea unei obstrucţii a tractului traci urinar
B. Administrarea de terapie imunosupresoare în cazul glomerulonefritelor sau
vasculitelor sistemice
C. Tratamentul hipertensiunii arteriale
D. Corecţia stenozelor critice ale arterelor renale
E. Hemodializa cronică
13. Reducerea fosforului și limitarea încărcăturii excesive cu calciu în boala cronică de
rinichi se realizează prin:
A. Restricție dietetică
B. AINS
C. Chelatori intestinali de fosfor
D. IECA
E. Sartani

14. Mineralizare defectuoasă de osteoid (osteomalacie) asociată bolii cronice de rinichi apare
prin:
A. Deficitul de 1,25-(OH)2 D3
B. Hipofosfatemie
C. Hipocalcemie
D. Scăderea tensiunii arteriale
E. Scăderea acidului uric seric.

15. Care din anomaliile endocrine enumerate NU apar în boala cronică de rinichi:
A. Hiperprolactinemia
B. Creșterea nivelului seric al testosteronului
C. Ciclul menstrual neregulat
D. Anomalii ale acțiunii hormonului de creștere
E. Hipoprolactinemia

16. Printre anomaliile sistemului nervos la subiecții cu boală cronică de rinichi sunt:
A. Scăderea pragului pentru convulsii
B. Tremor
C. Polineuropatie simetrică
D. Hiporeactivitatea sistemului nervos simpatic
E. Afectarea cognitivă

17. La subiecții cu boală cronică de rinichi, trebuie evitate următoarele medicamente

nefrotoxice:
A. Gentamicina
B. AINS
C. Diureticele
D. Blocantele canalelor de calciu
E. Spironolactona

18. Dializa încearcă să îndeplinească funcția excretorie a rinichilor prin:

A. Eliminarea reziduurilor
B. Menținerea concentrației electroliților în limite normale
C. Prevenirea apariției acidozei sistemice
D. Scăderea nivelului reninei
E. Secreție de eritropoietină

19. Pentru atingerea unui debit sanguin optim în hemodializă, se folosește:

A. Fistula arterio-venoasă
B. Stent ureteral
C. Proteza vasculară sintetică
D. Cateter venos central tunelizat
E. Transplantul renal

20. Complicațiile specifice hemodializei sunt:

A. Malfuncție, tromboză la nivelul abordului vascular
B. Dezechilirul de dializă
C. Hipotensiune intradialitică
D. Amiloidoză asociată dializei
E. Hiperfosfatemie

Răspunsuri -Boala cronică de rinichi

1. C
2. A
3. D
4. E
5. D
6. ABCE
7. ACE
8. BC
9. ABC
10. BCDE
11. ABD
12. ABCD
13. AC
14. AC
15. BE
16. ABCE
17. ABE
18. ABC
19. ACD
20. ABCD
Cap 8. Sepsisul și tratamentul infecțiilor bacteriene

1. Parametri de urmărit in sepsis:

A. febră
B. bradipnee(semn cheie al deteriorării clinice)
C. bradicardie
D. hipertensiune
E. hiperoxie (poate sugera infecţia tractului respirator inferior)

2. Termenul de „şoc septic" este rezervat:

A. pacienţilor cu sepsis al căror risc de deces este semnificativ scăzut prin prezenţa
disfuncţiilor circulatorie şi metabolică.
B. pacienţii care nu necesită suport vasopresor pentru menţinerea unei tensiuni
arteriale medii de cel puţin 65 mmHg sau mai mare,
C. pacienții care prezintă o concentraţie scăzută a lactatului seric ( <2 mmol/L) în
pofida resuscitării volemice adecvate.
D. pacienţii care necesită suport vasopresor pentru menţinerea unei tensiuni
arteriale medii de cel puţin 65 mmHg sau mai mare, şi care prezintă o
concentraţie ridicată a lactatului seric (>2 mmol/L) în pofida resuscitării
volemice adecvate.
E. pacienții care au tensiunea arteriala medie peste 70 mm/după resuscitarea
volemică adecvată

3. Sepsisul asociat asistenţei medicale, un subgrup al sepsisului dobândit

comunitar, se defineşte ca sepsis instalat la:

A. pacienţi externaţi în ultimele 7 zile

B. pacienţi externaţi în ultimele 30 de zile
C. pacienţi din unităţi de îngrijiri cronice si cei care locuiesc în comunităţi închise
D. pacienţii care nu accesează tratament medical ambulator (ex. pacienţii care necesită
hemodializă).
E. pacienţi externaţi în ultimele 10 zile

4. Alegeți enunțul fals:Când un pacient acuză o alergie la antibiotic, este necesară

obţinerea următoarelor informaţii:

A. culoarea antibioticului(celor) la care pacienţii sunt alergici

B. timpul dintre începutul administrării antibioticului şi apariţia semnelor şi
a simptomelor
 C. natura semnelor şi simptomelor, cu accent pe erupţie, respiraţie
şuierătoare, edem şi pierderea conştienţei
D. timpul până la încetarea simptomelor
E. dacă au mai luat antibioticul respectiv sau antibiotice similare.

5.Clindamicina

A. este utilizată pe scară largă, din cauza asocierii sale cu infecţia cu C. difficile.
B. este inactivă împotriva cocilor Gram-pozitivi, inclusiv a stafilococilor rezistenţi la
penicilină s
C. este un agent util în celulita severă streptococică sau stafilococică.
D. este inactivă împotriva anaerobilor .
E. asigură concentraţie scăzută la nivel osos şi nu este folosită în tratamentul
osteomielitei.

6. Grupele aflate la risc crescut de a dezvolta sepsis includ:

A. vârstnicii (>65 de ani) şi pacienţii foarte tineri (nou-născuţi)

B. pacienţii care au prezentat în antecedente sepsis
C. pacienţii fara afecţiuni medicale imunosupresoare
D. pacienţii cu dispozitive medicale permanente, mai ales dacă ace stea
traversează barierele normale împotriva infecţiilor
E. gravidele

7. Tratamentul sepsisului implica:

A. administraţi oxigen pentru a menţine Sp02>96%

B. recoltaţi hemoculturi
C. incepeţi tratament cu antibiotic cu spectru larg
D. administraţi lichide rapid
E. nu se tine cont de nivelul lactatului

8. Resuscitarea inițiala in sepsis implica:

A. începeţi resuscitarea volemică intravenoasă cu soluţii coloide 30ml/kgîn

primele 3 ore
B. începeţi resuscitarea volemică intravenoasă cu soluţii coloide 60ml/kgîn
prima ora
C. continuaţi administrarea de lichide în funcţie de evaluarea hemodinamică si
utilizaţi variabile dinamice pentru a stabili răspunsul
D. menţineţi tensiunea arterială medie la 65 mmHg
E. ghidaţi resuscitarea pentru normalizarea valorii lactatului la pacienţii cu valori
ridicate ale acestuia

9. Terapia lichidiana in sepsis:

A. Administraţi solide rapid când e nevoie

B. Utilizaţi soluţii coloide, fluidul de primă intenţie recomandat
C. Luaţi în calcul albumina umană când sunt necesare volume mari de lichid
D. Luaţi în calcul soluțiile cristaloide când sunt necesare volume mari de
lichid
E. Evitaţi soluţiile de hidroxietil amidon

10.”Controlul sursei” in sepsis necesita:

A. Obstrucţia tracturilor biliare şi urinare este cauză frecventă de sepsis, prin

urmare poate fi necesară recurgerea la stent biliar, cateter urinar sau
nefrostomă.
B. Colecţiile intrabdominale, empiemul şi colecţiile paraspinale nu necesită
drenare.
C. Dacă există infecţie intraarticulară, este necesar un lavaj artroscopic iar în
cazul unei proteze articulare sunt necesare debridare şi ablaţia
endoprotezei.
D. Valvectomia este utilizată tot mai mult pentru optimizarea trata mentului
endocarditei infecţioase, mai ales în infecţiile acute cau zate de S. aureus.
E. Debridarea chirurgicală a ţesutului infectat nu reprezinta un pas al
tratamentului fasceitei necrozante monomicrobiene cauzată de S. pyo
genes sau al gangrenei Fournier.

11. Parametrii care trebuie evaluaţi la alegerea iniţială a regimului antibiotic in

sepsis includ:

A. calea de administrare
B. frecvenţa administrării
C. durata tratamentului
D. toxicitatea nu este un parametru care trebuie monitorizat
E. nu este nevoie de terapie adjuvantă

12. Parametrii care trebuie evaluaţi la alegerea iniţială a regimului antibiotic in

sepsis includ, cu excepția:

A. nevoia de terapie adjuvantă (ex. rifampicină sau acid fusidic în infecţia

severă cu S. aureus)
B. antibioterapie alternativă pentru alergiile la penicilină, severe sau nu.
C. ajustarea dozelor în insuficienţa hepatică/renală nu este necesara
D. monitorizarea posibilei toxicităţi nu este necesara
E. frecvenţa administrării

13. La 72 de ore, când majoritatea culturilor devin disponibile, trebuie luată una
dintre următoarele cinci decizii:

A. oprirea tratamentului antibiotic

B. dezescaladarea antibioterapiei către tratament per os.
C. schimbarea tratamentului
D. continuarea tratamentului intravenos.
E. externarea pacientului cu tratament antibiotic per os.

14. Reacţiile de hipersensibilitate imediată sunt asociate cu:

A. anafilaxia
B. sunt mediate de imunoglobulina F
C. debutează clasic într-o oră de la prima doză
D. edem facial, erupție
E. dispnee ușoară

15. Reacțiile întârziate sunt asociate cu:

A. apar adeseori după o doza de de tratament

B. sunt asociate cu anafilaxia
C. nu sunt mediate imun
D. pot conduce la afecţiuni severe sau ameninţătoare de viaţă precum
sindromul Stevens-Johnson
E. pot conduce la afecţiuni severe sau ameninţătoare de viaţă precum
necroliza epidermică toxică

16. Când un pacient acuză o alergie la antibiotic, este necesară obţinerea

următoarelor informaţii:
 A. mirosul antibioticului(celor) la care pacienţii sunt alergici
B. timpul dintre începutul administrării antibioticului şi apariţia semnelor şi
a simptomelor
C. natura semnelor şi simptomelor, far a pune accent pe erupţie, respiraţie
şuierătoare, edem şi pierderea conştienţei
D. timpul până la încetarea simptomelor
E. dacă au mai luat antibioticul respectiv sau antibiotice similare.

17. Chemoprofilaxia antibiotică in Splenectomie/disfuncţie splenică:

A. Are ca scop prevenirea sepsisului sever meningococic

B. Regim de administrare Fenoximetilpenicilina 500 mg doză dublă zilnică
C. Regim de administrare meropenem 1g pe zi
D. Regim de administrare imipenem 1000 mg pe zi
E. Regim de administrare azitromicina 500 mg la 7 zile

18. Chemoprofilaxia antibiotică in meningita datorata meningococilor:

A. are ca scop prevenirea infecției la contacti

B. regim de administrare Adulţi: rifampicină 600 mg doză dublă zilnică
pentru 2 zile
C. regim de administrare Adulţi: rifampicină 600 mg doză dublă zilnică
pentru 5 zile
D. regim de administrare Copii: <1 an: 5 mg/kg; >1 an: 10 mg/kg
E. regim de administrare Copii: <1 an: 10 mg/kg; >1 an: 15 mg/kg

19. Chemoprofilaxia antibiotică in tuberculoza:

A. Are ca scop prevenirea infecţiilor la indivizii negativi la tuberculină

B. Are ca scop prevenirea infecţiilor la copiii cu mame neinfectate
C. Are ca scop prevenirea infecţiilor la pacienţii imunosuprimaţi
D. Regimul de administrare Adulţi: lzoniazidă oral 300 mg zilnic pentru 6
luni
E. Regimul de administrare Adulţi: lzoniazidă oral 3000 mg zilnic pentru 6
luni

20. Alegeți enunțurile false din chemoprofilaxia antibiotică in tuberculoza:

A. Are ca scop prevenirea infecţiilor la copiii cu mame infectate

B. Are ca scop prevenirea infecţiilor la indivizii pozitivi la tuberculină
C. Regimul de administrare Adulţi: rifampicină 600 mg zilnic 7 zile
D. Regimul de administrare Copii: 5-10 mg/kg zilnic
E. Regimul de administrare Copii: 15-20 mg/kg zilnic
 21. Chemoprofilaxia antibiotică in meningita datorata Haemophilus influenzae
tip B :

A. Are ca scop reeducerea portajului nazofaringian şi prevenirea infecţiei

contacţilor
B. Regimul de administrare Adulţi: rifampicină 600 mg zilnic 4 zile
C. Regimul de administrare Adulţi: rifampicină 600 mg zilnic 7 zile
D. Regimul de administrare Copii: 5-10 mg/kg zilnic
E. Regimul de administrare Copii: 20-25 mg/kg zilnic

22. Care enunțuri sunt adevărate din chemoprofilaxia antibiotică in

endocardita?

A. Profilaxia antibiotică şi gargara cu clorhexidină sunt recomandate pentru

prevenirea endocarditei la pacienţii care urmează proceduri dentare
B. Dacă pacienţii cu risc de endocardită urmează proceduri ale tractului
gastrointestinal sau genitourinar la un sediu în care infecţia este
suspectată, trebuie să primească terapie antibacteriană corespunzătoare,
care acoperă organismele ce cauzează endocardită
C. Pacienţii cu risc de endocardită trebuie sfătuiţi să menţină o bună igienă
orală
D. Pacienţii cu risc de endocardită trebuie instruiţi cum să recunoască
semnele endocarditei infecţioase şi sfătuiţi să ceară ajutor medical
E. Orice infecţie la pacienţii aflaţi la risc de endocardită trebuie investigată
prompt şi tratată corect, pentru a reduce riscul de endocardită

23. Care dintre următoarele antibiotice nu sunt carbapeneme?

A. imipenem
B. temocilina
C. meropenem
D. amoxicilina
E. aztreonam

24. Care dintre următoarele antibiotice fac parte din clasa chinolenelor?

A. levofloxacina
B. ciprofloxacina
C. vancomicina
D. moxifloxacina
E. gentamicina

25. Doze ale Amikacină - medicament utilizat frecvent în tratamentul

sepsis-ului

A. Doza standard 20 mg/kgx 1i.v.

B. Doza maxima 30 mg/kgx 1i.v.
C. Pentru Acinetobacter spp: doar doza maximă
D. Pentru Pseudomonas spp.: doar doza maximă
E. Niciuna din cele de mai sus

CAP 9 ECHILIBRUL HIDROELECTROLITIC SI ACIDO-BAZIC

1. Factori majori reglatori ai transportului la nivelul tubilor proximali,:

A. Angiotensina II
B. efedrina
C. adrenalina
D. epinefrina
E. aldosteronul

2. Care este funcția tubului contort distal?

A. Secreţia medicamen telor (diuretice de ansă şi tiazidice) şi a metaboliţilor

medica mentelor
B. Reabsorbţia solviţilor: glucoză, aminoacizi, bicarbonat, fosfat, proteine cu
masa moleculară mica
C. Implicarea transportului sodiului şi clorului, şi a reabsorbţiei calciu lui şi
magneziului
D. Loc al concentrăriiîn contracurent, care reglează funcţia ansei, permiţând
con trolul concentraţiei finale a urinei
E. Secreţie/absorbţie de uraţi

3. Numeroase medicamente pot cauza retenţie de sodiu ,cu excepția:

A. Estrogenii
B. Mineralocorticoizii şi lemnul dulce (liquorice)
C. Medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS)
D. Tiazolidindionele (TZD);
E. Diureticele de ansa

4. Care dintre următoarele medicamente este diuretic de ansa?

A. bendroflumetiazidă
B. clortalidona
C. bumetanidă
D. amilorid
E. triamteren

5. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel renal cu excepția:

A. Tratament cu acetazolamida
B. Catabolism accentuat al lizinei, argininei
C. Acidoză tubulară renală proximală (tip2)
D. Hiperparatiroidism
E. Leziuni tubulare, ex. me dicamente, metale grele, paraproteine

6. Analiza gazometriei sângelui arterial sau venos se efectuează rapid în

majoritatea spitalelor cu ajutorul analizoarelor compacte care măsoară:

A. presiunileparţialealedioxiduluidecarbon(PCO2}şioxigenului(PO2)
B. excesul de baze calculat (BE, base excess) şi bicarbonatul (HCO3
C. pH-ul sanguin
D. transaminaze serice
E. creatinina serica

7. Bolile asociate tubilor contort distali:

A. Sindromul Gitelman
B. Sindromul Liddle
C. Diabet insipid nefrogen:rezistenţă la acţiunile vasopresinei.
D. Sindromul Gordon
E. Sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic hipofizar (SIADH);

8. Efectele nedorite ale diureticilor de ansa ,sunt:

A. retenţie de uraţi, care determină guta

B. hiperpotasemie
C. hipercalciurie care determină creşterea riscului formării calculilor pe bază de
calciu
D. hipermagneziemia
E. scăderea toleranţei la glucoză

9. Efectele nedorite ale diureticelor de ansa sunt,cu exceptia:

A. tubulonefrită alergică şi alte reacţii alergice

B. mialgii - mai ales la utilizarea dozelor mari de bumetanidă
C. creșterea toleranţei la glucoză
D. hiperpotasemie
E. ototoxicitate (datorată acţiunii asupra activităţii pompei de sodiu din
urechea internă) - mai ales la furosemid

10.Diuretice cu efect de economisire a potasiului :

A. Eplerenona
B. Amilorid
C. Clortalidona
D. Triamteren
E. Spironolactona,

11.Câteva cauze de scădere a tensiuni arteriale la trecerea din decubit in ortostatism:

A. Interferenţa medicaţiei cu vasoconstricţia periferică

B. Volum circulant diminuat (hipovolemie)
C. Interferenţa medicaţiei cu funcţia autonomă
D. Medicamente care blochează ß-adrenoreceptorii
E. Blocanţii canalelor de sodiu

12.Cauzele depleţiei volumului extracelular (hlpovolemla)

A. Hemoragie
B. Arsuri
C. Pierderi gastrointestinale
D. Repaus la pat prelungit
E. Utilizarea diureticelor

13.Evaluarea statusului volemic se realizează prin:

A. Presiunea venoasă centrală atât bazală cât şi după proba de încărcare cu

lichide
B. Modificările posturale ale tensiunii arteriale
C. Radiografia bazinului
D. Presiunea venoasa carotidiana
E. Măsurarea debitului urinar la intervale regulate

14.Cauzele hiponatremiei cu scăderea volumului extracelular (hipovolemie) :

A. Hemoragie
B. Tratament antidepresiv
C. Depleţie severă de potasiu
D. Arsuri
E. Pancreatită

15.Cauzele hiponatremiei cu scăderea volumului extracelular (hipovolemie) ,cu exceptia:

A. Vărsături
B. Diaree
C. Neuropatie vagală (insuficienţa inhibiţiei eliberării de ADH)
D. Utilizarea cronica eronata a alcoolului
E. Polidipsia psihogenă'

16.Cauze de hiponatremie cu volum extracelular normal (euvolemie) :

A. Creşterea sensibilităţii la ADH

B. Eliberare anormală de hormon antidiuretic {ADH)
C. Boli psihice
D. Boală renală tubulointerstiţială
E. Faza de recuperare a necrozei tubulare acute

17.Cauze de eliberare anormală de hormon antidiuretic (ADH)

A. Hipotiroidism
B. Depleţie severă de potasiu
C. Diureză osmotică
D. Pancreatită
E. Diuretice

18.Cauze ale hipernatremiei :

A. Status hipoosmolar hipoglicemic

B. Utilizarea soluţiei de 8,4% de bicarbonat de sodiu după oprirea cardiacă
C. Diabetul insipid hipofizar
D. Deficit de aport hidric: senzaţie de sete sau stare de conştienţă afectate
E. Pierderi excesive de apă prin tegumente sau plămâni

19.Cauze ale hiponatremiei cu creşterea volumului extracelular (hipervolemia):

A. Insuficienţa cardiacă
B. Necroza tubulară acută
C. Diureza osmotica
D. Insuficienţa hepatică
E. Injuria renală oligurică

20.Intrarea potasiului în celulă este stimulată de:

A. insulină
B. stimulare ß-adrenergică
C. teofilină.
D. stimulare a-adrenergică
E. lezarea sau moartea celulară

21.Cauzele hiperkaliemiei :

A. Alcaloza metabolica
B. Efort fizic redus
C. Transfuzia sângelui conservat
D. Intoxicaţia cu digoxin
E. Rabdomioliză/leziuni tisulare

22.Cauzele acidozei metabolice cu gauri anionica normala:

A. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel gastrointestinal

B. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel renal
C. Scăderea producţiei de HCI
D. Creșterea excreţiei renale de ioni de hidrogen
E. Diaree

23.Cauzele acidozei tubulare renale distale de tip1:

A. Amfotericina B
B. Carbonat de litiu
C. AINS
D. Hipocalcemia cronică
E. Boală hepatică acuta

24.Cauzele alcalozei metabolice :

A. Hipocalcemia din bolile maligne

B. Status diareic: adenom vilos, cloridoreeacongenitală
C. Fibroză chistică
D. Depleție de clor
E. Ingestie de bicarbonat: ingestie masivă sau în cantitate redusă cu boală
renală

25.Cauze ale acidozei metabolice cu gaura anionică crescuta:

A. Cetoacidoză: diabetică, alcool

B. Supraalimentare
C. Aspirină: supradozaj de salicilaţi
D. Insuficienţă renală:acumularede acizi organici
E. D-lactat: proliferare bacteriană la nivelul intestinului subţire

CAP10 TERAPIE INTENSIVA

1. Complicațiile canularii arterei radiale cu excepția:

A. Ischemie distală, ex. necroză digitală (rar)

B. Pierderea pulsaţiilor venoase
C. Infecţie
D. Injectarea de medicamente accidental - poate produce ocluzie vasculară
E. Deconectarea - pierdere rapidă de sânge

2. Tehnica SELDINGER, este descrisa de următoarea succesiune de

evenimente:
A. Puncţia vasculară cu un ac. - Avansarea ghidului.-Îndepărtarea acului.-
Dilatarea vasului. - Avansarea cateterului pe ghid- Îndepărtarea ghidului.-
Cateter in situ.
B. Puncţia vasculară cu un ac. - Îndepărtarea acului -Avansarea ghidului.-
Dilatarea vasului. - Îndepărtarea ghidului- Avansarea cateterului pe ghid-
Îndepărtarea ghidului.-Cateter in situ.
C. Cateter in situ -Puncţia vasculară cu un ac. - Avansarea ghidului.-
Îndepărtarea acului.- Dilatarea vasului. -Avansarea ghidului - Avansarea
cateterului pe ghid- Îndepărtarea ghidului.-Cateter in situ.
D. Cateter in situ. - Avansarea ghidului.-Îndepărtarea acului.- Dilatarea
vasului. - Avansarea cateterului pe ghid- Îndepărtarea ghidului.- Puncţia
vasculară cu un ac.
E. Avansarea ghidului.-Puncţia vasculară cu un ac. - Dilatarea vasului. -
Avansarea cateterului pe ghid- Îndepărtarea ghidului.-Cateter in situ. -
Îndepărtarea acului

3. Cauzele şocului :

A. Hipovolemic -Insuficienţă miocardică (ex. leziune miocardică ischemică)

B. Distributiv-anafilaxie
C. Distributiv-Arsuri
D. Cardiogen -Obstrucţia fluxului cardiac (ex. embolie pulmonară)
E. Cardiogen - Restricţie a umplerii cardiace (ex. tamponada cardiacă,
pneumotorace în tensiune)

4. Elemente caracteristice socului hipovolemic:

A. Tegumente calde ,uscate

B. Poliurie
C. Tonus simpatic scăzut
D. Acidoza lactica cu bradipnee compensatorie
E. Confuzie si iritabilitate

5. Semnele si simptomele sepsisului includ:

A. Vasoconstricție, cu periferie rece

B. Greața ,vărsături
C. Puls regulat
D. Reumplere capilara lenta
E. Hipertensiune arteriala

6. Răspunsul metabolic la traume, intervenţii·chirurgicale majore şi infecţii

severe:

A. Consum de energetic scăzut

B. Gluconeogeneză crescuta
C. Mobilizarea glucozei din glicogen scăzută
D. Sinteza de acizi grași liberi crescuta
E. Catabolism proteic crescut

7. Care dintre următoarele medicamente reprezintă agenți vasopresori/inotrop

pozitiv?:

A. Norepinefrina
B. Albumina
C. Dopamina
D. Noradrenalina
E. Alanina

8. Pacienții cu risc de a dezvolta insuficienta multipla de organ:

A. Pacienţii cu co-morbidităţi, în special rezervă cardiorespiratorie

funcţională limitată
B. Pacienţi cu traumatisme în două cavităţi ale corpului şi care necesită
transfuzii multiple de sânge
C. Pacienţiisupuşiuneiintervenţiichirurgicalecareimplicăodisecţieextensivăa
ţesuturilor, ex. esofagectomie, pancreatectomie, chirurgia anevrismului de
aortă
D. Pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale de urgenţă pentru afecţiuni
foarte grave intra- abdominale sau intratoracice, ex. peritonite fecaloide,
perforaţii de esofag
E. In special tinerii

9. Evaluare clinică a tulburărilor respiratorii va fi făcută pe următoarele

criterii:

A. Bradipnee
B. Bradicardie
C. Tegumente uscate
D. Respirația paradoxala
E. Alternanta respiratorie

10. Complicaţiile intubaţiei traheale :

A. Traumatism al căii aeriene superioare

B. Canulă într-o bronhie principală (de obicei, stânga)
C. Obstrucţia canulei din cauza torsiunii sau a secreţiilor
D. Canula în esofag
E. Traheomalacie

11. Complicații tardive ale intubației traheale:

A. Migrarea canulei în afara traheei
B. Leziune laringiana
C. Sinuzită
D. Stenoză şi fibroză traheală
E. Canula în esofag

12. Complicaţiile precoce traheostomiei :

A. Hipoxie
B. Infecţii ale stomelor
C. Pneumonie
D. Aritmiicardiace
E. Hipotensiune

13. Complicaţiile tardive traheostomiei,cu excepția :

A. Ulceraţii alemucoaselor
B. Granulom traheal
C. Stenoza traheală la nivelul stomei,a balonului sau a vârfului canulei
D. Eroziune a arterei nenumite (uneori conduce la hemoragii fatale)
E. Infecţii ale stomelor

14. Indicaţii pentru utilizarea ventilaţiei non-invazive

A. Nivel scăzut al conştienţei

B. Apnee obtructivă de somn
C. Pneumonie severă
D. Edem pulmonar cardiogen
E. Deformităţi ale peretelui toracic/boală neuromusculară (insuficienţă
respiratorie hipercapnică)

15. Afecţiuni asociate sindromului de detresă respiratorie acută -Leziuni pulmonare

directe:

A. Sepsis
B. Aspiraţia conţinutului gastric
C. Traumatisme severe cu soc şi transfuzii multiple
D. Leziune pulmonară asociată transfuziei (TRALI)
E. Embolie grăsoasă

16. Afecţiuni asociate sindromului de detresă respiratorie acută -Leziuni pulmonare

indirecte:

A. Bypass cardiopulmonar
B. Supradozaj de droguri (heroină, barbiturice)
C. Leziune pulmonară de reperfuzie după transplant pulmonar sau
embolectomie pulmonară
 D. Boală de altitudine
E. Înec

17. Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS)poate fi definit prin:

A. Detresă respiratorie.
B. Rigiditate pulmonară
C. Complianţă pulmonară crescuta rezultând presiuni mici de inflaţie.
D. presiune de ocluzie a arterei pulmonare >18 mmHg
E. Radiografia toracică: infiltrate pulmonare noi, neuniforme sau omogene,
bilaterale, difuze.

18. Problemele speciale care pot apărea în urma transfuziei masive sunt:

A. Modificări de temperatură.
B. Hipercalcemia
C. Creşterea afinităţii oxigenului.
D. Hipopotasemia
E. Microembolismul.

19. Modificări hemodinamice în şocul hipovolemic:

A. Semne de insuficienţă miocardică

B. Rezistenţă vasculară sistemică crescută
C. Presiune venoasă centrală(PVC) şi presiune de ocluzie arteriala
pulmonare(POAP)scăzute
D. PVC şi P0AP ridicate
E. Debit cardiac crescut

20. Modificări hemodinamice în şocul septic:

A. Debit cardiac scăzut

B. Rezistenţă vasculară sistemică crescută
C. Debitul cardiac de obicei crescut
D. Disfuncţie miocardică - fracţie de ejecţie scăzută
E. Volumul bătaie menţinut prin dilatare ventriculară

RĂSPUNSURI

Cap 8. Sepsisul si tratamentul infecțiilor bacteriene

1A

2D

3B
4A

5C

6 ABDE

7 ABCD

8 CDE

9 CE

10 ACD

11 ABC

12 CD

13 ABCD

14 ACD

15 DE

16 BDE

17 A, B

18 ABD

19 ACD

20 BCE

21 ABD

22 BCDE

23 BDE

24 ABD

25 ABCD

CAP 9 ECHILIBRUL HIDROELECTROLITIC SI ACIDO-BAZIC

1A
2C

3E

4C

5B

6 ABC

7 AD

8 ACE

9 CD

10 ABDE

11 ABC

12 ABCE

13 ABE

14 ADE

15 CDE

16 ABC

17 AB

18 BCDE

19 ADE

20 ABC

21 CDE

22 ABE

23 ABC

24 BCDE

25 ACDE
CAP10 TERAPIE INTENSIVA

1B

2A

3B

4E

5B

6 BDE

7 ACD

8 ABCD

9DE

10 ACDE

11 BCD

12 ADE

13 ADE

14 BCDE

15 BE

16 ABD

17 ABE

18 ACE

19 BC

20 CDE
 Cap. 34 – Grile Hepatita – Hepatita virală

1. * Principala cauză pentru boala hepatică cronică, ciroză și carcinom hepatocelular la

nivel mondial este:
a. Hepatita cronică virală
b. Steatoza hepatică non-alcoolică
c. Boala Wilson
d. Hemocromatoza
e. Hepatita autoimună

2. * Principala cale de transmitere a virusului hepatitei A este:

a. Sexuală
b. Verticală
c. Fecal-orală
d. Sânge sau produse din sânge
e. Respiratorie

3. * Markerii virali utilizați pentru diagnosticul infecției acute cu virusul hepatitei A sunt:
a. Anticorpii anti-VHC
b. Anticorpii anti-VHE de tip IgG
c. Anticorpii anti-VHD de tip IgM
d. Anticorpii anti-VHA de tip IgM
e. Anticorpii anti-VHA de tip IgG

4. * Referitor la patogeneza infecției cu virusul hepatitei B (VHB):

a. VHB este în mod obișnuit direct citopatic
b. Răspunsul Th2 este considerat a fi asociat cu clearance-ul viral
c. Distrucția hepatică este produsă în mod obișnuit de răspunsul imun al gazdei
d. Răspunsurile Th1 sunt considerate a fi asociate cu dezvoltarea infecției cronice
și cu severitatea bolii
e. Persistența virusului la pacienții cu un raspuns mediat celular foarte bun conduce
la un status inactiv, asimptomatic, cronic infecțios VHB
5. * Marker-ul viral căutat inițial pentru evaluarea infecției cu virusul hepatitei B este:

a. ADN VHB

b. Antigenul HBe

c. Antigenul HBs

d. Anticorpii anti-HBs

e. Anticorpii anti-HBc

6. * Cel mai sensibil indicator al replicării virale în cazul infecției cu virusul hepatitei B
este:

a. Antigenul HBe

b. ADN VHB

c. Anticorpii anti-HBc de tip IgM

d. Anticorpii anti-HBc de tip IgG

e. Anticorpii anti-HBe

7. * Factorul de prognostic principal de care depinde evoluția infecției acute cu virusul

hepatitei B spre hepatită cronică este:

a. Vârsta pacientului

b. Sexul pacientului

c. Comorbiditățile asociate

d. Consumul de alcool

e. Fumatul

8. * Următorii markeri virali: antigen HBs (+), anticorpi anti-HBs (-), anticorpi anti-HBc
de tip IgG (+), anticorpi anti-VHD de tip IgM (+), semnifică:
 a. Co-infecție virus hepatitic B/virus hepatitic D

b. Suprainfecția delta la un purtător cronic de Ag HBs

c. Hepatită acută virală D cu hepatită virală B în antecedente

d. Hepatită acută virală D și vaccinare în antecedente pentru hepatita virală B

e. Hepatită acută virală B și hepatită virală D în antecedente

9. * Răspunsul virusologic susținut în cazul terapiei infecției cronice cu virusul hepatitei

C este definit prin:

a. Anticorpi anti-VHC negativi la 6 luni de la sfârșitul terapiei

b. ADN VHB negativ evaluat prin PCR la 6 luni de la sfârșitul terapiei

c. ARN VHC negativ evaluat prin PCR la 6 luni de la sfârșitul terapiei

d. ARN VHC negativ evaluat prin PCR la 3 luni de la sfârșitul terapiei

e. Anticorpi anti-VHC negativi la 3 luni de la sfârșitul terapiei

10. * Este inhibitor nucleotidic al polimerazei utilizat în tratamentul hepatitei cronice virale
C:

a. Velpatasvir

b. Ledipasvir

c. Glecaprevir

d. Grazoprevir

e. Sofosbuvir

11. * Calea de transmitere a virusului hepatitei E este:

a. Sexuală

b. Verticală
 c. Respiratorie

d. Enterală

e. Sânge sau produse din sânge

12. Tabloul clinic din hepatita virală A poate include:

a. Greață
b. Anorexie
c. Icter
d. Urină închisă la culoare
e. Frecvent, manifestări extrahepatice precum artrita, vasculita, miocardita

13. Biochimia hepatică în hepatita virală A:

a. În stadiul prodromal, bilirubina serică prezintă întotdeauna valori crescute
b. În stadiul prodromal, apar creșteri serice ale ALT sau AST, care uneori pot
atinge câteva mii de unități
c. În stadiul icteric, AST serică atinge valoarea maximă la 1-2 zile după apariția
icterului și poate crește peste 500 UI/L
d. În stadiul icteric, fosfataza alcalină serică este de obicei mai mică de 300 UI/L
e. În stadiul icteric, bilirubina serică este de obicei normală

14. Testele hematologice în hepatita virala A pot evidenția:

a. Leucopenie cu limfocitoză reactivă
b. Foarte rar, anemie hemolitică Coombs-pozitivă
c. Foarte rar, anemie aplastică asociată
d. Timp de protrombină (TP) normal în cazurile severe
e. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) crescută

15. Profilaxia infecției cu virusul hepatitei A (VHA) cuprinde:

a. Administrarea de imunoglobulinele umane normale dacă expunerea la VHA s-a
petrecut cu peste 4 săptămâni anterior
 b. Imunizarea activă cu un vaccin VHA inactivat de formaldehidă a pacienților care
călătoresc frecvent în zone endemice, a celor cu boală hepatică cronică, a
pacienților cu hemofilie și lucrătorilor cu contact frecvent cu cazuri de hepatită
c. Imunizarea pasivă cu imunoglobuline umane normale a pacienților care
călătoresc frecvent în zone endemice, a celor cu boală hepatică cronică, a
pacienților cu hemofilie și lucrătorilor cu contact frecvent cu cazuri de hepatită
d. Igienă corespunzătoare
e. Administrarea de imunoglobulinele umane normale dacă expunerea la VHA s-a
petrecut de mai puțin de 2 săptămâni

16. Referitor la patogeneza infecției cu virusul hepatitei B (VHB):

a. VHB este în mod obișnuit direct citopatic
b. Răspunsurile Th1 sunt considerate a fi asociate cu clearance-ul viral
c. Distrucția hepatică este produsă în mod obișnuit de răspunsul imun al gazdei
d. Răspunsul Th2 este considerat a fi asociat cu dezvoltarea infecției cronice și cu
severitatea bolii
e. Persistența virusului la pacienții cu un raspuns mediat celular foarte slab
conduce la un status inactiv, asimptomatic, cronic infecțios VHB

17. Faza 1 de infecție VHB cronică AgHBe pozitivă se caracterizează prin:

a. Există un nivel înalt de replicare virală cu AgHBe
b. Replicarea virală este asociată cu un răspuns mediat imun de injurie hepatică
c. Replicarea virală cauzează distrucție hepatică
d. Terapia este indicată pentru a preveni progresia bolii
e. Replicarea virală nu cauzează distrucție hepatică

18. Faza 2 de infecție VHB cronică AgHBe pozitivă se caracterizează prin:

a. Distrucția hepatică se manifestă frecvent
b. Transaminazele sunt fluctuant crescute în prezența unor nivelul crescute de
infecție AgHBe pozitivă
c. Tratamentul în această fază este contraindicat
d. Tratamentul în aceasta fază poate conduce la seroconversie de la AgHBe pozitiv
la AgHBe negativ
 e. La anumiți pacienți, această fază a bolii va progresa spre ciroză

19. Faza 3 de infecție VHB cronică AgHBe negativă se caracterizează prin:

a. Răspunsul imun al gazdei supresează replicarea virală, ceea ce duce la niveluri
scăzute de ADN-VHB (<2000 UI/mL)
b. ALT prezintă valori mult crescute
c. ALT prezintă valori normale
d. În cazul unora dintre pacienți virusul este în cele din urmă eliminat cu pierderea
AgHBs
e. Aceasta fază a bolii este deseori asociată cu mutațiile virale

20. Faza 4 de infecție VHB cronică AgHBe negativă se caracterizează prin:

a. Niveluri crescute de replicare virală
b. ALT prezintă valori crescute
c. Probele funcționale hepatice și ADN VHB ar trebui determinate de 4 ori pe an
pentru a stabili diagnosticul la pacientii AgHBe negativi
d. Această fază este rareori asociată cu mutațiile virale
e. Terapia pentru boala AgHBe negativă este indicată pentru a preveni progresia
bolii

21. Caracterele clinice ale infecției acute cu virusul hepatitei B:

a. La mulți pacienți infecția este subclinică

b. Atunci când infecția VHB este dobândită perinatal, de obicei este evident un
tablou de hepatită acută

c. Poate fi observat un sindrom imunologic asemănător bolii serului

d. Manifestările extrahepatice mediate prin complexe imune, precum arterita sau

glomerulonefrita, pot fi uneori întâlnite

e. Febra este rar întâlnită

22. Tratamentul hepatitei acute virale B:

 a. Un preparat de tipul entecavir sau tenofovir ar trebui administrat la toți pacienții

b. Un preparat de tipul entecavir sau tenofovir ar trebui administrat în cazurile cu

persistența antigenului HBe peste 12 săptămâni

c. Un preparat de tipul entecavir sau tenofovir ar trebui administrat la pacienții cu

suferință clinică foarte exprimată

d. Este în principal simptomatic

e. Constă în administrarea vaccinului anti-hepatită B

23. Profilaxia activă și pasivă (combinate) a infecției cu virusul hepatitei B, prin vaccinare
și imunoglobuline, ar trebui administrată:

a. La toți nou-născuții din mame AgHBs negative

b. La personalul sanitar cu contaminare accidentală prin înțepare cu ac

c. La persoanele cu hemofilie

d. La pacienții cu boală cronică de rinichi

e. La partenerii sexuali ai pacienților AgHBs pozitivi care au fost găsiți VHB

negativi

24. Imunizarea activă privind infecția cu virusul hepatitei B:

a. Folosește un vaccin recombinat, produs prin inserția în drojdie a unei plasmide

care conține gena AgHBs

b. Sunt administrate trei injecții (la 0, 1 și 6 luni) la nivelul mușchiului deltoid

c. La persoanele cu infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) sau

sindromul de imunodeficiență dobândită (SIDA) sunt necesare doze mai rare și
mai mici
 d. Conferă protecție pe termen lung la peste 90% din pacienți

e. Persoanele cu infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) sau sindromul

de imunodeficiență dobândită (SIDA) au un răspuns slab al anticorpilor

25. Investigațiile biologice la pacienții cu hepatită cronică virală B pot evidenția:

a. Aminotransferaze cu valori normale sau moderat crescute

b. Anticorpi anti-HBs prezenți în ser

c. Bilirubina serică cu valori normale

d. Antigen HBs absent în ser

e. Antigen HBe prezent în ser

26. Criteriile pentru stabilirea indicației terapeutice la pacienții cu hepatită cronică virală B
includ:

a. Nivelul seric al bilirubinei

b. Nivelul seric al ADN VHB

c. Gradul și stadiul histologic

d. Nivelul seric al alaninaminotransferazei (ALT)

e. Nivelul seric al gama – glutamiltransferazei (GGT)

27. Indicațiile terapeutice pentru pacienții cu hepatită cronică virală B sunt:

a. Pacienții cu necroinflamație moderată sau severă și/sau fibroză hepatică

b. ADN VHB peste 2000 UI/mL

c. Alaninaminotransferaza (ALT) peste limita superioară a normalului

d. AND VHB sub 2000 UI/mL

e. Prezența cirozei reprezintă o contraindicație pentru inițierea terapiei antivirale

28. Cei mai utilizați agenți antivirali pentru tratamentul hepatitei cronice virale B sunt:

a. Lamivudină

b. Ribavirină

c. Interferon pegylat alfa-2a

d. Entecavir

e. Tenofovir

29. Tratamentul cu interferon pegylat alfa-2a la pacienții cu hepatită cronică virală B:

a. Este de obicei utilizat la pacienții cu antigen HBe pozitiv cu boală activă

b. Este indicat la pacienții cu ciroză

c. Pacienții cu virusul imunodeficienței umane (HIV) concomitent răspund cel mai

bine la tratament

d. Pacienții cu aminotransferaze serice crescute (de trei ori limita superioară a

normalului), care sunt mai tineri și au încărcături virale sub 107 UI/mL, răspund
cel mai bine la tratament

e. Răspunsul poate fi evaluat în timpul terapiei prin măsurarea nivelurilor serice de

AgHBs

30. Efectele secundare ale terapiei cu interferon pegylat alfa-2a pot include:

a. Litiază veziculară

b. O boală asemănatoare atacului acut de gripă

c. Supresia medulară

d. Pierderea reversibilă a părului

e. Infecții
31. Terapia antivirală orală pentru pentru virusul hepatitei B:

a. Entecavir și tenofovir sunt agenții cei mai utilizați

b. Pacienții AgHBe pozitivi răspund mai bine decât cei AgHBe negativi

c. Poate fi utilizată și la pacienții cu ciroză

d. Necesită administrare pe perioade lungi de timp

e. Terapia combinată este superioară monoterapiei

32. Medicamentele de elecție pentru terapia infecției cronice cu virusul hepatitei B sunt:

a. Lamivudină

b. Ribavirină

c. Interferon pegylat alfa-2a

d. Entecavir

e. Tenofovir

33. Infecția cu virusul hepatitei D:

a. Este cauzată de o particulă ARN incompletă inclusă într-un înveliș de AgHBs

b. Se poate dezvolta ca și suprainfecție la pacienții care au deja hepatită B

c. Se poate dezvolta ca și co-infecție, în situația în care infecțiile cu virusurile

hepatitice B și D survin simultan

d. ARN VHD seric este regăsit în infecția VHD acută sau cronică

e. Tratamentul pacienților cu boală hepatică activă se face cu entecavir

34. Co-infecția cu virusurile hepatitice B și D:

a. Se poate prezenta cu o creștere bifazică a aminotransferazelor serice

 b. Clinic, este ușor de distins de o infecție VHB acută icterică

c. Diagnosticul este confirmat prin descoperirea anticorpilor anti-VHD de tip IgM

serici pozitivi în prezența anticorpilor anti-HBc de tip IgM

d. Diagnosticul este confirmat prin descoperirea anticorpilor anti-VHD de tip IgM

serici pozitivi în prezența anticorpilor anti-HBc de tip IgG

e. ARN VHD este un marker tardiv de infecție

35. Suprainfecția cu virusul hepatitei D:

a. Se prezintă ca un puseu acut al unei infecții latente cronice cu virusul hepatitei

C

b. Se prezintă ca un puseu acut al unei infecții latente cronice cu virusul hepatitei

B

c. O creștere serică a AST sau ALT poate fi unicul indicator de infecție

d. Diagnosticul este confirmat prin descoperirea anticorpilor anti-VHD de tip IgM

serici pozitivi în prezența anticorpilor anti-HBc de tip IgG

e. Diagnosticul este confirmat prin descoperirea anticorpilor anti-VHD de tip IgM

serici pozitivi în prezența anticorpilor anti-HBc de tip IgM

36. În cazul infecției acute cu virusul hepatitei C:

a. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici

b. Aproximativ 10% din pacienți pot prezenta simptome ușoare asemănătoare

gripei cu icter

c. Aproximativ 90% din pacienți pot prezenta o creștere a transaminazelor serice

d. Dacă în cursul perioadei de monitorizare viremia este în scădere, tratamentul

este întotdeauna necesar
 e. Dacă în cursul perioadei de monitorizare nivelul ARN VHC nu scade,
tratamentul este indicat

37. Testele serologice utilizate pentru evaluarea infecției cu virusul hepatitei C cuprind:

a. ADN VHB

b. ARN VHC

c. ARN VHD

d. Anticorpi anti-HBc

e. Anticorpi anti-VHC

38. Referitor la patogeneza infecției cu virusul hepatitei C:

a. Citokinele în fenotipul Th2 sunt profibrotice

b. Citokinele Th1 condiționează dezvoltarea infecției cronice

c. Citokinele Th1 sunt antifibrotice

d. Un răspuns dominant CD4 Th1 și CD8 citolitic poate conduce la fibroză

accelerată

e. Un răspuns dominant CD4 Th2, cu un răspuns slab interferon-gamma CD8,

poate conduce la fibroză accelerată

39. Manifestările clinice ale hepatitei cronice virale C pot include:

a. Artralgii

b. Constipație

c. Stare generală de rău nespecifică ușoară

d. Oboseală

e. Jenă dureroasă în fosa iliacă stângă

 40. Manifestările extrahepatice în cazul hepatitei cronice virale C pot include:

a. Artrita

b. Crioglubulinemia cu sau fără glomerulonefrită

c. Diaree cronică

d. Porfiria cutanea tarda

e. Apendicita acută

Răspunsuri:

1. a 15. b,d,e

2. c 16. b,c,d,e

3. d 17. a,e

4. c 18. a,b,d,e

5. c 19. a,c,d

6. b 20. a,b,c,e

7. a 21. a,c,d

8. b 22. b,c,d

9. c 23. b,e

10. e 24. a,b,e

11. d 25. a,c,e

12. a,b,c,d 26. b,c,d

13. b,c,d 27. a,b,c

14. a,b,c,e 28. c,d,e

29. a,d,e 35. b,c,d

30. b,c,d,e 36. a,b,e

31. a,c,d 37. b,e

32. d,e 38. a,c,e

33. a,b,c,d 39. a,c,d

34. a,c 40. a,b,d

 Cap. 34 - Grile Ciroza hepatică

1. Peritonita bacteriană spontană:

a. Apare la pacienții cu ciroză hepatică fără decompensare

b. Pentru inițierea terapiei antibiotice este obligatorie prezența unei culturi pozitive din lichidul de
ascită

c. Infectarea ascitei se produce pe cale hematogenă

d. Principalul agent etiologic este Stafilococul aureus

e. Un număr crescut de neutrofile în lichidul de ascită nu reprezintă o dovadă pentru inițierea terapiei
antibiotice

2. Tratamentul encefalopatiei porto-sistemice:

a. Administrarea de clisme și purgative este utilă

b. Nu este necesară oprirea diureticelor

c. Restricție proteică peste 48 ore

d. Administrarea de antibiotice de tipul rifaximinei nu și-a dovedit eficiența

e. Nu se administrează perfuzii deoarece există riscul de edem cerebral

3. Tratamentul sindromului hepatorenal:

a. Administrarea de diuretice este benefică

b. Reumplerea volemică trebuie efectuată cu soluții saline

c. Administrarea de noradrenalină aduce beneficii in administrare prelungită

d. Administrarea de terlipresina și albumină amelioreaza funcția renală

e. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) trebuie administrați sistematic.

4. Colangita biliară primitivă (numită anterior ciroza biliară primitivă) este o afecțiune hepatică cronică
caracterizată prin:

a. Distrucția coledocului și colestază secundară

b. Colestază cronică asociată cu litiaza biliară

c. Obstrucția căilor biliare intra- și extrahepatice

d. Distrugerea progresivă a micilor canale biliare interlobulare

e. Colestază indusă de medicamente cu potențial hepato-toxic

5. Colangita sclerozantă primitivă este o boală hepatică colestatică cronică caracterizată prin

a. Distrugerea reversibilă a căilor biliare extrahepatice

b. Disfuncția de sfincter Oddi cu colestază secundară

c. Distrugerea inflamatorie fibrozantă atât a canalelor biliare intra-, cât şi extrahepatice

d. Obstrucția coledociană prin calcul cu colestază cronică secundară și dezvoltarea unei

hepatopatii cronice

e. Distrugerea căilor biliare mici intrahepatice

6. Hemocromatoza ereditară este o boală moștenită caracterizată prin:

a. Depunerea de cupru în ficat

b. Depunerea excesivă de fier exclusiv în ficat

c. Depunerea excesivă de fier in diverse organe, fără evoluție spre fibroză

d. Depunerea excesivă de zinc în diverse organe

e. Depunerea excesivă de fier în diverse organe cu evoluție spre fibroză și insuficiență de organ

7. Deficitul de alfa1 antitripsină

a. Se asociază cu boală hepatică și emfizem pulmonar

 b. Ciroza hepatică apare în jurul vârstei de 30 ani

c. Are tratament etiologic

d. Este o boală ce apare la fumători

e. Boala clinic manifestă apare mai ales la heterozigoți

8. Cel mai frecvent factor etiologic al cirozei hepatice la nivel mondial este:
a. consumul de alcool;
b. infecția virală;
c. ficatul gras nonalcoolic;
d. hemocromatoza;
e. boala Wilson;

9. Ciroza micronodulară este frecvent determinată de:

a. alcool;
b. virusul hepatitei B;
c. virusul hepatitei C;
d. ficatul gras nonalcoolic;
e. hepatita autoimună.

10. Contraindicațiile relative ale transplantului hepatic includ:

a. tromboza venoasă splahnică extinsă;
b. vârsta peste 60 de ani;
c. carcinomul hepatocelular cu prezența a mai puțin de trei leziuni mici ( <3 cm);
d. bilirubina serică peste 10 mg/dl;
e. carcinomul hepatocelular cu prezența unui singur nodul cu dimensiuni sub 5 cm.

11. După transplantul hepatic, rejetul acut al grefei:

a. apare la 2-3 zile după transplant;
b. este întotdeauna simptomatic;
c. se poate manifestă prin febră;
 d. este rar reversibil sub imunosupresie;
e. are drept expresie histopatologică rărirea și dispariția căilor biliare.

12. Supraviețuirea pe termen lung după transplant hepatic este compromisă de

recurența bolii în următoarele afecțiuni :
a. ciroza autoimună;
b. carcinomul hepatocelular;
c. ciroza alcoolică;
d. ficatului gras nonalcoolic;
e. hemocromatoza.

13. Indicați afirmația corectă referitoare la hipertensiunea portală:

a. varicele rectale sunt rar întâlnite;
b. microvascularizaţia intestinului se atrofiază, dând naștere la colopatia hipertensivă;
c. varicele rectale se diferențiază de hemoroizi prin faptul că sunt situate mai jos, în
canalul anal;
d. gastropatia portală este caracterizată prin prezența varicelor gastrice care pot sângera;
e. colateralele de la nivelul joncțiunii gastro-esofagiene (varice) sunt superficiale și tind
să se rupă.

14. Hipertensiunea portală posthepatică apare în:

a. ciroza hepatică;
b. tromboza de venă splenică;
c. schistosomiaza;
d. pericardita constrictivă;
e. hiperplazia nodulară regenerativă.

15. Alegeți afirmațiile corecte despre paracenteza la pacienții cu ciroză hepatică:

a. TIPS-ul nu are indicație în ascita refractară

b. Principalele complicaţii sunt hipovolemia şi disfuncţia renală

 c. Este indicată la pacienții care nu răspund adecvat la tratamentul diuretic

d. Pot fi evacuați pană la 20 de litri de ascită in 4-6 ore fără să fie nevoie de perfuzarea de albumină

e. Paracentezele peste 5 litri se pot asocia cu complicații

16. Șunturile folosite în ascita refractară:

a. TIPS (șunt porto-sistemic intra-hepatic transjugular) la pacienții cu encefalopatie porto-sistemică

b. TIPS la pacienții cu o perturbare importantă a funcţiei renale.

c. Realizarea unui conduct peritoneo-vezical cu ajutorul unei pompe este indicată la pacienții cu
ciroză avansată

d. Realizarea unui drenaj abdominal pe termen lung poate permite controlul ascitei la domiciliu.

e. Utilizarea TIPS va duce la scăderea frecvenței paracentezelor evacuatorii

17. Tratamentul în peritonita bacteriană spontană:

a. Beta-blocantele nonselective ar trebui oprite în urma diagnosticării PBS

b. Prevenția secundară cu norfloxacină crește supraviețuirea

c. Se folosesc antibiotice cu spectru larg

d. La tratamentul cu antibiotice se asociază perfuzii cu albumină umană

e. Macrolidele și aminoglicozidele sunt antibioticele de elecție

18. Encefalopatia porto-sistemică

a. Apare la pacienții cu ciroză hepatică

b. Apare datorită șunturilor porto-sistemice spontane sau chirurgicale

c. Alterarea echilibrului neurotransmiţătorilor cerebrali indusă de amoniac pare să fie principalul

mecanism patogenic
 d. Acumularea de falși neurotransmiţători (octopamină) sau activarea sistemului neurotransmiţător
inhibitor al acidului y-aminobutiric (GABA) pare să fie un mecanism patogenic

e. Nu s-au identificat factori precipitanți

19. Semnele clinice ale encefalopatiei porto-sistemice sunt:

a. Foetor hepaticus

b. Flapping tremor

c. Tremor generalizat

d. Inversarea ritmului somn-veghe

e. Scăderea calităţii funcţiei intelectuale

20. Diagnosticul în encefalopatia porto-sistemică

a. Este clinic

b. EEG prezintă o scădere a frecvenţei undelor alfa normale

c. Amoniacul din sângele arterial poate fi util pentru diagnosticul diferențial al comelor

d. Se bazează exclusiv pe identificarea șunturilor porto-sistemice

e. Potenţialele evocate vizuale detectează encefalopatia subclicnică

21. Sindromul hepatorenal

a. Apare de obicei la pacienții cu ciroză compensată

b. Histologia renală este aproape normală.

c. Este precipitat de terapia diuretică excesivă

d. Mecanismul este similar cu cel al ascitei, cu o vasodilatație periferică ce duce la scăderea volumului
efectiv de sânge circulant

e. Diureza este păstrată dar cu o concentrație crescută a sodiului urinar

22. Factorii precipitanți ai sindromului hepatorenal sunt:

a. Consumul de AINS

b. Diareea

c. Paracenteza

d. Infecțiile (în special PBS).

e. Tratamentul hepatoprotector

23. Complicații posibile ale cirozei hepatice sunt

a. Sindromul hepato-pulmonar caracterizat prin apariția de zone de condensare pulmonară

b. Hipertensiunea porto-pulmonară

c. Carcinomul hepato-celular primar

d. Encefalopatia hepatică

e. Insuficiența renală acută prin necroză tubulară

24. Manifestările clinice în colangita biliară primitivă

a. Pacienții pot fi asimptomatici

b. Pruritul este adesea primul simptom

c. Fatigabilitatea poate fi invalidantă

d. Se poate asocia cu afecțiuni autoimune

e. Keratoconjunctivita sicca apare extrem de rar

25. Explorările în colangita biliară primitivă evidențiază:

a. Anticorpii mitocondriali sunt prezenți la majoritatea pacienților

b. Fosfataza alcalină este crescută în majoritatea cazurilor

 c. Sindromul de citoliză hepatică reprezintă principala manifestare biochimică

d. Colesterolul seric este crescut

e. Ecografia abdominală oferă date sugestive pentru diagnostic

26. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește colangita biliară primitivă (CBP)?

a. Biopsia hepatică prezintă caracteristici histologice specifice

b. Un grup de pacienţi cu modificări histologice specifice CBP, dar serologie de tip
hepatită autoimună este denumit ca având colangită autoimună şi răspunde la steroizi
şi azatioprină.
c. Acidul ursodeoxicolic (10-15 mg/kg) îmbunătăţeşte nivelul bilirubinei şi al
aminotransferazelor.

d. Pruritul este ușor de controlat prin tratament cu antihistaminice

e. Se poate instala o malabsorbţie pentru vitaminele liposolubile (A, D şi K) dar nu este necesară
suplimentarea lor.

27. Alegeți afirmațiile corecte privind colangita sclerozantă primitivă (CSP):

a. Este adesea depistată prin screening la pacienții cu boală inflamatorie intestinală

b. Simptomele dominante sunt: pruritul fluctuant și icterul

c. Pot apărea fenomene de colangită

d. Modificările biliare tipice asociate cu CSP pot fi identificate prin MRCP

e. Tratamentul constă in administrarea de corticosteroizi, cu rezultate excelente.

28. Hemocromatoza ereditară – caracteristici clinice

a. Manifestările clinice apar mai frecvent la femei

b. Majoritatea persoanelor afectate se află in decada a doua de viață

 c. Triada clasică este reprezentată de pigmentarea bronzantă a pielii, hepatomegalie şi diabet
zaharat

d. Hipogonadismul este cea mai frecventă tulburare endocrină

e. Afectarea cardiacă este foarte rară și constă din apariția tulburărilor ischemice
miocardice

29. Morfopatologia in hemocromatoză

a. Conţinutul total de fier din corp la o persoană normală este de 20-40 g

b. Conţinutul de fier este crescut în special în ficat
c. Conținutul de fier în pancreas este normal
d. În stadiile precoce, fierul este depus în hepatocitele periportale
e. Ciroza apare precoce în hemocromatoză

30. Modificările paraclinice întâlnite în hemocromatoza ereditară constau din:

a. Creșterea fierului seric peste 30 mol/L

b. Saturația transferinei peste 45%

c. Feritina serică sub 100 g/L

d. Creșterea constantă a transaminazelor hepatice

e. Concentrația hepatică de fier peste 180 mol/g greutate uscată a fragmentului de

biopsie hepatică

31. În hemocromatoză eliminarea excesului de fier din organism se realizează prin:

a. Flebotomie cu emisie de sânge

b. Administrarea de perfuzii cu ser fiziologic și diuretice pentru forțarea diurezei

c. Administrarea de fibre alimentare care împiedică absorbția fierului

d. Terapie chelatoare cu desferioxamină în perfuzie

e. Administrarea de vitamina C parenteral

32. Boala Wilson

a. Este o boală ereditară

b. Afectează metabolismul cuprului

c. Se caracterizează prin depunerea de cupru în organe

d. Are transmitere autozomal dominantă

e. Ficatul este singurul organ afectat

33. Care dintre următoarele afirmații privind tabloul clinic și paraclinic în boala Wilson sunt
adevărate?
a. Adulții tineri au mai frecvent simptome neurologice
b. Inelul Keyser-Fleischer este un semn specific
c. Cuprul seric și ceruloplasmina sunt crescute
d. Cuprul urinar este crescut
e. Biopsia hepatică nu aduce aport diagnostic

34. Tratamentul in boala boala Wilson

a. Penicilamina în doză de 1-1,5 g zilnic este eficient pentru chelarea cuprului.
b. Tratamentul se administrează pană la dispariția simptomelor neurologice
c. Se ajustează doza de penicilamină în funcție de nivelul cuprului urinar
d. Trientina se utilizeză pentru cazuri asimptomatice
e. Acetatul de zinc este ineficient

35. La pacienții cu deficit de alfa1 antitripsină

a. Alfa1 antitripsina serică este scăzută
b. Nivelurile de alfa1 antitripsină variază în funcție de fenotip
c. Examenul histologic evidențiază globule negative la colorația PAS în
hepatocitele periportale
d. Fibroza și ciroza pot apărea în evoluția bolii
 e. La examenul histologic în hepatocitele periportale apar globulele rezistente la
diastază

36. În ciroza hepatică cu ascită, tratamentul cu diuretice se întrerupe temporar în următoarele

situații:
a. creșterea creatininei serice;
b. agravarea encefalopatiei;
c. tromboza de venă portă;
d. apariția edemelor gambiere;
e. hipovolemie.

37. Indicați afirmațiile corecte referitoare la explorările paraclinice în ciroza hepatică:

a. albumina serică și bilirubina sunt cei mai buni indicatori ai funcției hepatice;
b. un nivel scăzut de sodiu indică o boală hepatică ușoară;
c. valoarea creatininei >1,5 mg/dl este un marker cu prognostic nefavorabil;
d. prognosticul este nefavorabil dacă nivelul albuminei este <28 g/l;
e. creșterea timpului de protrombină este proporțional cu severitatea bolii.

38. În ciroza hepatică, ultrasonografia este utilă pentru evaluarea:

a. modificărilor de dimensiuni și formă a ficatului;
b. încărcării grase a ficatului;
c. acumulării de cupru în ficat;
d. depistarea carcinomului hepatocelular;
e. sistemului venei porte.

39. În ciroza hepatică, elastografia tranzitorie unidimensională (FibroScan):

a. este realizabilă doar la o mică parte dintre pacienți;
b. nu se folosește la pacienții cu ascită;
c. se efectuează pentru a evita biopsia hepatică;
d. se corelează cu gradul hipertensiunii portale;
e. este ușor de efectuat la pacienții cu obezitate.
40. Tratamentul cirozei hepatice cuprinde:
a. tratamentul cauzei de bază;
b. restricția hidrică în cazul sodiului seric >128 mmol/L;
c. evitarea alcoolului;
d. reducerea aportului de sare;
e. evitarea aspirinei și antiinflamatoarelor nesteroidiene.
41. Parametrii utilizați ca predictori ai mortalității la pacienții cu ciroză hepatică aflați pe lista de
așteptare pentru transplant hepatic sunt:
a. creatinina serică;
b. bilirubina serică;
c. numărul de trombocite;
d. fosfataza alcalină;
e. glicemia.

42. Insuficiența hepatică acută survenită pe o hepatopatie cronică se caracterizează prin:

a. mortalitate mare pe termen scurt;
b. apariția la vârste avansate;
c. prezența insuficiențelor de organ;
d. prevalența mai mică a anumitor evenimente precipitante (ex. infecții bacteriene sau
consum excesiv de alcool);
e. nivel mai scăzut de inflamație sistemică.

43. În bolile hepatice avansate, funcția de barieră intestinală este compromisă prin următoarele
mecanisme:
a. activarea celulelor stelate;
b. modificarea motilității intestinale;
c. activarea miofibroblaștilor;
d. suprimarea funcțiilor imunologice ale intestinului;
e. scăderea permeabilității intestinale.
44. Indicați afirmațiile corecte legate de axa intestin-ficat în ciroza hepatică:
a. axa intestin-ficat este un mecanism fiziopatologic cheie în progresia bolii hepatice;
b. funcția de barieră intestinală este compromisă în bolile hepatice avansate;
c. antibioticele blochează translocarea bacteriană;
d. axa intestin-ficat nu este implicată în dezvoltarea complicațiilor cirozei;
e. beta-blocantele nonselective favorizează translocarea bacteriană.

45. Indicațiile transplantului hepatic includ:

a. colangita biliară primitivă când bilirubina serică este crescută constant <20 μmol/L;
b. insuficiență hepatică acută de orice cauză;
c. colangita sclerozantă primitivă;
d. boala polichistică a ficatului;
e. boala Wilson.

46. Transplantul hepatic are contraindicație absolută în următoarele situații:

a. sepsis în alt teritoriu decât arborele hepatobiliar;
b. identificarea unor tumori maligne extrahepatice;
c. prezența carcinomului hepatocelular;
d. decelarea metastazelor hepatice neuroendocrine;
e. lipsa angajamentului psihologic din partea pacientului.

47. Terapiile imunosupresoare folosite după transplantul hepatic sunt:

a. Tacrolimus;
b. Azatioprină;
c. Metotrexat;
d. Ciclosporină;
e. Adalimumab.

48. Principalele locuri de apariție a colateralelor porto-sistemice sunt:

a. vena renală dreaptă;
b. joncțiunea gastro-esofagiană;
 c. rectul;
d. vena renală stângă;
e. diafragmul.

49. Tratamentul inițial al sângerării variceale acute cuprinde:

a. evaluarea pacientului: puls, tensiune arterială, stare de conștiență;
b. tratarea abstinenței la alcool cu Fenobarbital;
c. restabilirea volumului de sânge cu plasma expanderi sau transfuzii de sânge;
d. corectarea anemiei până la o valoare țintă a hemoglobinei de 120 g/l la pacienții cu
ciroză;
e. administrarea profilactică de antibiotice.

50. În hemoragia digestivă prin ruptură de varice esofagiene, tratamentul cu Terlipresină:

a. reduce mortalitatea;
b. se administrează în doze de 1 mg la 12 ore;
c. poate determina dureri abdominale din cauza vasoconstricției generalizate;
d. nu se administrează la pacienții cu boală cardiacă ischemică;
e. se reduce la 1 mg la 4 ore după 48 de ore de administrare.

Răspunsuri:

1. c 3. d

2. a 4. d
5. c 28. c, d

6. e 29. a, b, d
30. a, b, e
7. a
31. a, d
8. b
32. a, b, c
9. a
33. a, b, d
10. a
34. a, c, d
11. c
35. a, b, d, e
12. b
36. a,b,e
13. e
37. c,d,e
14. d
38. a,b,d,e
15. b,c,e
39. b,c,d
16. c, d, e
40. a,c,d,e
17. a,b,c,d
41. a,b
18. a, b, c, d
42. a,c
19. a, b, d, e
43. b,d
20. a, b, c, e
44. a,b,c
21. b, c ,d
45. b,c,d,e
22. a, b, c, d
46. a,b,e
23. b, c, d
47. a,b,d
24. a, b, c, d
48. b,c,d,e
25. a, b, d
49. a,c,e
26. a, b, c
50. a,c,d,e
27. a, b, c, d
 Cap. 32 – Grile Infecția cu helicobacter pylori

*1. Examenul histopatologic al biopsiilor prelevate din mucoasa gastrică pentru detecția
Helicobacter pylori:
a). Se realizează pe frotiuri colorate cu hematoxilină-eozină;
b). Este utilizat ca test de screening;
c). Este o metodă invazivă de diagnostic;
d). Presupune de rutină realizarea de culturi;
e). Se efectuează suficient de rapid pentru a permite stabilirea statusului infecției înainte ca
pacientul să părăsească sala de endoscopie.

*2. Insuficiența evacuatorie gastrică:

a). Se produce prin obstrucție, ce apare fie pentru că există un ulcer activ cu edem înconjurător,
fie pentru că vindecarea unui ulcer s-a realizat cu formarea unei cicatrici;
b). Evoluează cu vărsături frecvente, cu volum redus;
c). Asociază aproape constant prezența durerilor;
d). Se poate asocia cu acidoză metabolică hipokaliemică;
e). Se poate complica cu perforație.

*3. Testul serologic utilizat pentru detecția anticorpilor de tip lgG din infecția
Helicobacter pylori:
a). Poate fi folosit pentru confirmarea eradicării;
b). Poate fi folosit pentru confirmarea unei reinfecții la mai puțin de 1 an de la eradicare;
c). Prezintă o sensibilitate de 90%;
d). Are sensibilitate și specificitate similară cu testele din salivă;
e). Reprezintă o metodă invazivă de diagnostic.

*4. Testul rapid pentru activitatea ureazică Helicobacter pylori din proba bioptică de
mucoasă gastrică:
a). Presupune de obicei prelevarea biopsiilor de la nivelul mucoasei gastrice fundice;
b). Presupune de obicei prelevarea biopsiilor de la nivelul mucoasei gastrice antrale;
c). Poate fi fals pozitiv dacă pacienţii se află sub tratament cu inhibitori de pompă de protoni
sau antibiotice la momentul examinării;

257
d). Permite stabilirea statusului infecției cu Helicobacter pylori după două zile de la prelevarea
probelor;
e). Necesită utilizarea unui spectrometru de masă.

*5. Misoprostolul este:

a). Inhibitor de pompă de protoni;
b). Blocant al receptorilor H2;
c). Analog sintetic al prostaglandinei E1;
d). Inhibitor selectiv al COX – 2;
e). Antiinflamator non-steroidian.

*6. În caz de eşec al terapiei de eradicare şi în regiunile cu rezistenţă la claritromicină se

utilizează următoarea schemă terapeutică:
a). Omeprazol 20 mg + Claritromicină 500 mg + Amoxicilină 1 g, toate administrate de două
ori pe zi, timp de 14 zile;
b). Omeprazol 20 mg + Metronidazol 400 mg + Claritromicină 500 mg, toate administrate de
două ori pe zi, timp de 14 zile;
c). Subcitrat de bismut (120 mg de 4 ori pe zi), Metronidazol (400 mg de 3 ori pe zi),
Tetraciclină (500 mg de 4 ori pe zi) + IPP (20-40 mg de două ori pe zi) timp de 14 zile;
d). Subcitrat de bismut (120 mg de 4 ori pe zi), Metronidazol (400 mg de 3 ori pe zi),
Tetraciclină (500 mg de 4 ori pe zi) + IPP (20-40 mg de două ori pe zi) timp de 7 zile;
e). Metronidazolul (400 mg de 3 ori pe zi), Tetraciclina (500 mg de 4 ori pe zi) + IPP (20-40
mg de două ori pe zi) timp de 14 zile.

7. Epidemiologia infecției cu Helicobacter pylori se caracterizează prin:

a). Prevalență ridicată în țările în curs de dezvoltare;
b). Prevalență ridicată în țările dezvoltate;
c). Scăderea incidenței odată cu vârsta;
d). Cale de transmitere parenterală;
e). Cale de transmitere oral-orală.

8. Mecanismele patogenice ale infecției cu Helicobacter pylori sunt:

a). Deteriorarea celulei epiteliale gastrice prin eliberarea enzimelor și inducerea apoptozei prin
legarea la moleculele din complexul major de histocompatibilitate clasa lI;

258
b). Producția de urează ce permite conversia ureei în amoniu și clorură, cu efect citotoxic direct;
c). Apariția rară a ulcerelor atunci când toxina infecțioasă exprimă genele CagA și VacA;
d). Colonizarea exclusivă a epiteliului gastric;
e). Colonizarea exclusivă a epiteliului duodenal.

9. Ulcerul peptic:
a). Reprezintă o pierdere de substanță de la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale care
depăşeşte în profunzime musculara mucoasei;
b). Reprezintă o pierdere de substanță de la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale limitată la
mucoasă;
c). Este localizat cel mai frecvent la nivelul primei porţiuni a duodenului, în cazul celui
duodenal;
d). Este localizat cel mai frecvent pe marea curbură, în apropierea unghiului gastric, în cazul
celui gastric;
e). Apare mai frecvent la populația tânără

10. Reprezintă consecințe ale infecției cu Helicobacter pylori:

a). Gastrita antrală;
b). Gastrita hipertrofică;
c). Ulcerul gastric;
d). Angiodisplazia gastrică;
e). Sindromul Plummer-Vinson.

11. Reprezintă afecțiuni asociate infecției cu Helicobacter pylori:

a). Adenocarcinomul esofagian;
b). Adenocarcinomul gastric;
c). Adenocarcinomul duodenal;
d). Intoleranța la gluten;
e). Limfomul gastric cu celule B.

12. Tabloul clinic al bolii ulceroase peptice se caracterizează prin:

a). Durere epigastrică recurentă cu caracter de arsură;
b). Apariția în mod clasic a durerii în timpul nopţii în caz de ulcer duodenal;
c). Anorexie şi pierdere în greutate, în special în cazul ulcerului duodenal;

259
d). Prezența frecventă a vărsăturilor;
e). Durere persistentă sau cu iradiere posterioară în absența complicațiilor.

13. Reprezintă metode invazive pentru diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori:

a). Testele serologice pentru detecția anticorpilor de tip lgG;
b). Dozarea antigenului fecal Helicobacter pylori;
c). Testul rapid pentru activitatea ureazică din proba bioptică de mucoasă gastrică;
d). Examenul histopatologic al biopsiilor prelevate din mucoasa gastrică;
e). Testul respirator cu uree marcată cu 13C.

14. Reprezintă metode non-invazive pentru diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori:

a). Testele serologice pentru detecția anticorpilor de tip lgA;
b). Dozarea antigenului fecal Helicobacter pylori;
c). Testul rapid pentru activitatea ureazică din proba bioptică de mucoasă duodenală;
d). Examenul histopatologic al biopsiilor prelevate din mucoasa gastrică;
e). Testul respirator cu uree marcată cu 13C.

15. Dozarea antigenului fecal Helicobater pylori:

a). Este o investigație utilă pentru diagnosticul ulcerului duodenal;
b). Este utilă în monitorizarea infecției după terapia de eradicare;
c). Este o metodă non-invazivă de diagnostic;
d). Este o metodă de diagnostic care necesită întreruperea blocanților receptorilor H2 cu 2
săptămâni înainte;
e). Este o metodă de diagnostic care necesită întreruperea inhibitorilor pompei de protoni cu 2
săptămâni înainte .

16. Testul respirator cu uree marcată cu 13C:

a). Poate fi utilizat ca test de screening pentru infecția cu Helicobacter pylori;
b). Presupune administrarea intravenoasă de uree marcată cu 13C;
c). Are o sensibilitate de 90% în detecția Helicobacter pylori;
d). Utilizează anticorpi monoclonali pentru detectarea calitativă a antigenului Helicobacter
pylori;
e). Este influențat de administrarea anterioară de inhibitori de pompă de protoni în ultimele 2
săptămâni.

260
17. Investigarea pacientului suspect de boală ulceroasă peptică presupune:
a). Efectuarea de primă intenție a endoscopiei digestive superioare la pacienții cu vârsta sub 55
de ani, cu simptome tipice ale bolii ulceroase peptice, care au fost testați pozitiv pentru infecția
Helicobacter pylori;
b). Evaluare endoscopică pentru pacienții cu anemie feriprivă;
c). Evaluare endoscopică pentru pacienții cu pierdere involuntară în greutate;
d). Evaluare endoscopică pentru pacienții cu vărsături cu caracter sporadic ;
e). Biopsierea tuturor ulcerelor gastrice pentru excluderea unui proces malign.

18. Terapia de eradicare a Helicobacter pylori:

a). Este indicată la toți pacienții cu ulcer duodenal sau gastric dacă bacteria e prezentă, conform
ghidurilor actuale;
b). Este indicată la toți indivizii care prezintă infecția, indiferent de prezența sau absența unui
ulcer gastric sau duodenal, conform ghidurilor actuale;
c). Se asociază cu reinfecție frecventă în țările dezvoltate;
d). Este extrem de eficientă, astfel încât buna complianță la tratament nu este esențială în toate
cazurile;
e). Se asociază cu reacții adverse frecvente în caz de aministrare per os de Metronidazol.

19. Reprezintă semne sau simptome de alarmă la pacientul suspect de boală ulceroasă
peptică:
a). Anemia feriprivă;
b). Pierderea involuntară în greutate;
c). Decelarea unei formaţiuni palpabile la nivelul hipogastrului;
d). Anorexia;
e). Rectoragiile.

20. Gastrita antrală:

a). Reprezintă o consecință obișnuită a infecției cu Helicobacter pylori;
b). Este de cele mai multe ori asimptomatică;
c). Evoluează cu vărsături persistente;
d). Se poate complica cu diaree;
e). Se poate complica cu sindrom dumping.

261
Răspunsuri:
1. c

2. a

3. c

4. b

5. c

6. c

7. a,e

8. a,b,d

9. a,c

10. a,c

11. b,e

12. a,b

13. c,d

14. b,e

15. b,c,e

16. a,c,e

17. b,c,e

18. a,e

19. a,b,d

20. a,b

262
 Cap. 32 - Grile Boli inflamatorii intestinale

1. *Alegeți afirmația corectă referitoare la colita microscopică:

a) poate evolua către megacolon toxic;

b) este consecința infecției cu Clostridium Difficile;

c) este subdivizată în limfocitară și colagenoasă;

d) poate afecta toate segmentele tractului digestiv;

e) se mai numește și colită nedeterminată;

2. În etiopatogeneza bolilor inflamatorii intestinale intervin:

a) sistemul imun al gazdei, ce determină un răspuns inadecvat la antigenele din

lumen;

b) microbiota intestinală care are un rol crucial in perpetuarea inflamației

intestinale;

c) susceptibilitatea genetică, prin mutațiile genei NOD2;

d) sindroamele polipozice intestinale

e) afectarea funcției de barieră a mucoasei;

3. Care dintre urmatoarele afirmații cu privire la implicarea factorilor de mediu in

etiologia bolilor inflamatorii intestinale sunt adevarate:

a) utilizarea AINS se asociază cu debutul bolii și perioadele de acutizare ale bolii

inflamatorii intestinale;

b) fumatul are rol în exacerbarea bolii Crohn şi în creşterea riscului de recurenţă a

bolii după intervenţiile chirurgicale;

c) boala Crohn este mai des întâlnită în rândul familiilor numeroase care trăiesc
într-un habitaclu aglomerat;

263
 d) factorii psihologici nu au rol în evoluția bolilor inflamatorii intestinale;

e) apendicectomia pare să crească riscul dezvoltării colitei ulcerative.

4. Mecanismele prin care microbiota intestinală intervine în etiopatogenia BII includ:

a) disbioza intestinală;

b) organismele patogene specifice, spre exemplu E. Coli care prezintă o aderență

crescută la celulele epiteliale ileale în BC;

c) antigenele bacteriene și familia de receptori Toll-like;

d) integritatea crescută a funcței de barieră a mucoasei intestinale;

e) bariera chimică deficientă;

5. Boala Crohn are următoarele caracteristici:

a) Afectează cu predilecție ileonul terminal;

b) este o boală inflamatorie cronică;

c) cel mai frecvent se localizează la nivel recto-sigmoidian;

d) se poate însoți de apariția fistulelor perianale;

e) mucoasa afectată poate fi discontinuă, separată de zone intestinale cu structură

normală.

6. Următoarele afirmații referitoare la colita ulcerativa sunt adevarate :

a) poate afecta orice segment al tractului digestiv, inclusiv esofagul, stomacul;

b) când este localizată strict la nivelul rectului poartă denumirea de proctită;

c) există cazuri în care afectează și ileonul terminal distal - ileită de reflux;

d) colita extensivă este definită de afectarea întregului colon;

264
 e) are o tendință particulară de a afecta ileonul terminal și colonul ascendent (boala
ileocolonică).

7. Boala colonică fulminantă se caracterizează prin:

a) mucoasa este distrusă în cea mai mare parte;

b) apare dilatația toxică denumită megacolon toxic;

c) zone de mucoasă afectată ce alternează cu zone de mucoasă normală;

d) cea mai mare proporție din mucoasă este normală, dar pot exista rare zone
afectate, edemațiate;

e) în cursul procesului de vindecare mucoasa poate să revină la normal dar frecvent

se constată cicatrici reziduale.

8. În boala Crohn se pot intalni urmatoarele modificari anatomopatologice:

a) ulcerația aftoidă, care este un semn tardiv;

b) inflamația se extinde la toate straturile intestinului.

c) la nivelul mucoasei se întâlnesc ulcere profunde și fisuri ce determină aspectul

de „piatră de pavaj”;

d) abcese intra-abdominale;

e) fistule digestive.

9. Modificările anatomopatologice din colită ulcerativă sunt:

a) la peste jumătate dintre pacienți sunt prezente granuloamele epitelioide la

examenul histopatologic;

b) mucoasa este eritematoasă, friabilă;

c) în formele severe de boală mucoasa inflamată adiacentă ulcerelor extensive

capătă aspectul de pseudo-polipi;

265
 d) inflamația este profundă ce afectează toate straturile peretelui tubului digestiv;

e) microscopic, pot fi întâlnite abcesele criptice și depleția celulelor caliciforme.

10. Despre complicațiile articulare întâlnite în bolile inflamatorii intestinale putem afirma
că:

a) În artropatia periferică, tipul 1, pauciarticulară atacurile sunt acute, autolimitate,

< 10 săptămâni;

b) artropatia periferică, tipul 2, poliarticulară, durează luni sau ani;

c) artropatia periferică, tipul 1, pauciarticulară, independentă de activitatea BII,

este independetă de alte manifestări extraintestinale;

d) artropatia periferică, tipul 2, poliarticulară, independentă de activitatea BII, se

poate asocia cu uveita;

e) sunt caracteristice doar colitei ulcerative.

11. Diagnosticul diferențial al bolilor inflamatorii intestinale presupune:

a) excluderea altor cauze de diaree;

b) efectuarea coproculturii și totodată recoltarea toxinei pentru Clostridium

Difficile;

c) persistența simptomelor peste 5 zile va sugera o cauză infecțioasă;

d) excluderea unei tuberculoze intestinale;

e) excluderea infecției cu Yersinia.

12. Despre boala Crohn se poate afirma că:

a) poate debuta insidios sau acut;

b) pacienţii cu boală extinsă au episoade frecvente de recurenţă;

c) apariția complicațiilor este mai frecventă la pacienții cu boală localizată;

266
 d) poate debuta frecvent cu durere pe cadrul colic stâng mimând o diverticulită
acută;

e) manifestările clinice sunt foarte variabile şi depind parţial de regiunea

intestinală afectată.

13. Tabloul clinic în boala Crohn este dominat de:

a) diaree;

b) dureri abdominale

c) rectoragii;

d) anorexie, greață, vărsături;

e) tenesme rectale.

14. Manifestările clinice întâlnite la un pacient cu boala Crohn sunt reprezentate de:

a) durere abdominală cu caracter colicativ;

b) diaree, ce poate conține și sânge;

c) steatoree, atunci când boala este localizată strict la nivelul colonului;

d) durere abdominală preponderent pe cadrul colic drept;

e) febră ușoară.

15. Examenul obiectiv al unui pacient cu boala Crohn poate evidenția:

a) eritemul nodos.

b) ulcerația aftoasă la nivelul gurii;

c) masă abdominală la nivelul fosei iliace drepte;

d) fisuri sau abcese perianale;

e) creștere în greutate progresivă în timpul puseelor de activitate a bolii.

267
16. Investigațiile de laborator la un pacient cu boala Crohn pot evidenția:

a) anemie normocromă normocitară;

b) lactoferina și calprotectina din scaun sunt scăzute în boala intestinală activă;

c) VSH și PCR crescute;

d) hipoalbuminemie în formele ușoare;

e) anticorpi perinucleari ANCA pozitivi

17. În boala Crohn investigațiile imagistice ale intestinului subțire:

a) sunt obligatorii la toți pacienții cu suspiciune de boală Crohn;

b) capsula endoscopică este indicată doar în cazul stricturilor intestinului subțire;

c) ecografia este o metodă neiradiantă, utilă pentru evaluarea activității bolii

localizate ileo-colonic;

d) RMN perianală poate evidenția prezența unor abcese sau fistule;

e) capsula endoscopică este explorare de elecție pentru colonul stâng.

18. Pentru a evalua activitatea bolii la bacienții cu boală Crohn se pot utiliza următorii
parametrii:

a) Hemoglobina glicată;

b) LDH;

c) Markerii inflamatori (VSH, PCR)

d) Albumina serică;

e) Calprotectina fecală și lactoferina.

19. Menținerea remisiunii în boala Crohn are umătoarele obiective:

268
a) monitorizare regulată pentru excluderea inflamației intestinale persistente;

b) pacienții cu boală perianală nu necesită terapie de întreținere;

c) scopul terapiei de întreținere este de a reduce consumul de corticoizi;

d) pacienții cu prognostic bun nu vor necesita terapie de întreținere;

e) în cazul activității continue a bolii poate fi necesară optimizarea dozelor.

20. *Terapia convențională de menținere a remisiunii în boala Crohn se efectuează cu:

a) prednisolon oral 30-60 mg/zi;

b) aminosalicilați;

c) ciprofloxacină;

d) azatioprină 2,5 mg/kg pe zi;

e) adalimumab.

21. Principiile de tratament cu corticoizi în boala Crohn presupun:

a) Azatioprină2,5 mg/kg pe zi;

b) utilizarea budesonidul în cazul formelor de boală ilecececală ușoară spre moderată;

c) prednisonul este utilizat pentru menținerea remisiunii clinice;

d) sunt recomandați cu predilecție în boala intestinală penetrantă;

e) budesonidul se asociază cu o intensitate redusă a efectelor secundare steroidiene.

22. *Agenții anti-TNF ce pot fi utilizați în boala Crohn sunt:

a) budesonid;

b) sulfasalazină;

c) certilizumab pegol;

269
d) metotrexat;

e) ustekinumab.

23. Indicațiile chirurgicale în boala Crohn sunt:

a) eșecul terapiei medicamentoase cu glucocorticoizi;

b) apariția unor fistule enterocutanate;

c) abcesele perianale;

d) răspunsul deficitar la tratamentul cu budesonid;

e) dilatarea toxică a colonului.

24. Complicațiile ileostomei întâlnite în boala Crohn pot fi:

a) complicații sistemice cu caracter imun;

b) complicații mecanice;

c) recurența bolii Crohn;

d) în cazul unor rezecții extinse poate apărea deshidratarea;

e) tromboembolismul pulmonar.

25. *Precizați care dintre următorii factori este asociat cu un prognostic defavorabil în boala
Crohn:

a) debutul bolii la vârstă înaintată;

b) afectarea perianală importantă;

c) boala intestinală localizată;

d) ulcerațiile superficiale;

e) alimentația bogată în lipide

270
26. În tabloul clinic al colitei ulcerative se pot întâlni:

a) anorexia și scădere greutate;

b) diaree cu mucus și sânge;

c) disconfort în etajul abdominal inferior;

d) tenesme rectale;

e) alternanță diaree/constipație.

27. Despre megacolonul toxic se poate afirma:

a) este o complicație majoră asociată colitei severe;

b) diagnosticul se realizează prin efectuarea colonoscopiei de urgență;

c) diagnosticul diferențial se va realiza cu colitele infecțioase;

d) prezintă un risc crescut de penetrație în organele învecinate;

e) chirurgia de urgență este necesară dacă simptomatologia nu s-a remis în 48 de ore.

28. Testele sangvine efectuate în colita ulcerativă pot evidenția:

a) în forme severe poate să apară tombocitoza;

b) anemia megaloblastica;

c) VSH și PCR sunt crescute;

d) anticorpii p Anca pot fi pozitivi;

e) în formele severe poate fi prezentă hipoalbuminemia.

29. Colonoscopia în colita ulcerativă este necesară pentru:

a) punerea în evidență a megacolonului toxic;

b) evidențierea anumitor complicații precum perforația în formele severe;

271
 c) permite aprecierea activității bolii;

d) utilă pentru a aprecia extensia bolii;

e) anumite tehnici precum cromoendoscopie pot fi utilizate pentru excluderea dizplaziei.

30. Tratamentul medicamentos în bolile inflamatorii presupune:

a) formele ușoare-moderate și moderate vor beneficia de 5-ASA;

b) steroizii topici sunt mai eficienți decât preparatele 5-ASA în cazul proctitelor;

c) în cazul unei colite stângi tratamentul va debuta cu prednisolon oral;

d) pancolita cu simptome moderate poate beneficia de clismă cu 5 ASA pentru a crește

rata de remisie;

e) pacienții diagnosticați la debut cu pancolită necesită terapie anti-TNF de urgență.

Răspunsuri:
1. c 17.a,c,d
2. a,b,c,e 18.c,d,e
3.a,b 19.a,c,d,e
4.a,b,c,e 20.d
5.a,b,d,e 21.b,e
6.b,d 22.c
7.a,b,e 23.b,c,e
8.b,c,d,e 24.b,c,d
9.b,c,e 25.b
10.a,b,d 26.a,b,c,d
11.a,b,d,e 27.a,c,e
12.a,b,e 28.a,c,d,e
13.a,b,d 29.c,d,e
14.a,b,d,e 30.a,b,d
15.a,b,c,d
16.a,c

272